Cine esti de vii noaptea somnul sa mi-l furi?
Ca din povesti aduci fior, aduci un vis;
plecând în zori lasi un abis,
neîncetat ma tulburi.
Iar când lipsesti în clipe osebite,
înfrigurata eu te caut si mi-e teama
ca ai pierit si nu-mi dau seama,
de esti un vis ascuns în gândul ostenit.
Doar în poezie, în singuratate,
poti cuprinde
raza cea mai alba a inimii curate
si dorul crud, neiertator si viu.
Vavila POPOVICI – Din volumul “Scrisori de departe”