HRISTOS A ÎNVIAT!

isus-a-inviat-mormantul-lui-e-gol_1671199a9a302a

Paștele nu poate fi fericit.

Învierea – da!

de Savatie Baștovoi

Vă doriți în aceste zile ”un Paște fericit”? Ați apucat să trimiteți această urare celor dragi și așteptați să o primiți în schimb? Dacă veți căuta să cumpărați o felicitare cu această urare, să alegeți una cu iepuraș – Iepurașul este responsabil la departamentul cadouri. Un iepuraș fericit este tot ce ne dorim.

Continue reading “HRISTOS A ÎNVIAT!”

TRAIAN DORZ: Nu-mi acoperiți mormântul

traian-dorz (1)
 .
Nu-mi acoperiți mormântul cu cununi, ci cu iubire,
nu cununi am vrut în viață, ci cântare și-nfrățire,
căci cununile se uscă și se șterg de ploi și soare,
dar iubirile curate sunt cununi nemuritoare!
Nici nu-mi scrieți pe-a mea cruce data morții-ntunecată,
eu am fost născut din ceruri, ca să nu mor niciodată,
nici să nu-mi spuneți «adio», ci-mi spuneți la revedere,
mâine vom cânta-mpreună la Întâia Înviere!

Continue reading “TRAIAN DORZ: Nu-mi acoperiți mormântul”

Din vorbele de duh ale credintei Parintelui Arsenie BOCA

Arsenie Boca

.                    Parintele Arsenie Boca

.                                                  Alese si dedicate de noi distinsei doamne Delia Ciurea

  • Cît trebuie sa treaca pîna ce Imparatia lui Dumnezeu, cea dinlauntrul nostru, capata evidenta supremului sens al vietii acesteia?

Continue reading “Din vorbele de duh ale credintei Parintelui Arsenie BOCA”

Unde a apărut Fecioara MARIA?!

1. Minunea 2. Opinia scripturală

 fecioara_46637600(1)     Minunea care îi va face şi pe ATEI CREDINCIOŞI

Publicat: Sâmbătă, 29 Noiembrie 2014  Sursa: romaniatv.net

Un barbat din Iowa a descoperit o apariţie extraordinară pe scoarţa unui copac. Aflat în trecere prin zonă, bărbatului i-a fost atrasă privirea de o siluetă foarte asemănătoare cu reprezentarea fecioarei Maria pe diverse icoane.

Continue reading “Unde a apărut Fecioara MARIA?!”

Ce înțeleg privind la cruce?

cruceaby Beni Drădici

Isus, ducându-Şi crucea, a ajuns la locul zis al „Căpăţânii”, care în evreieşte se cheamă „Golgota”. Acolo a fost răstignit; şi împreună cu El au fost răstigniţi alţi doi, unul de o parte, şi altul de alta, iar Isus la mijloc. (Ioan 19:17-18)

Crucificarea pare să fi fost născocită de „barbarii” de la marginile lumii cunoscute pe atunci și a fost preluată de la ei atât de greci cât și de romani. Este probabil cea mai crudă metodă de execuţie care s-a practicat vreodată, căci ea prelungea agonia până când cel executat era torturat la maximum. Victima putea suferi zile în şir înainte să moară. (*) Continue reading “Ce înțeleg privind la cruce?”

Atenție la pupatul icoanelor – Riști să contactezi boli transmisibile atunci când săruți icoanele din biserici!

RTV. NET   publică un articol interesant și util pentru cei care au obiceiul de a săruta icoanele din biserici

  pericolul de a contacta diferite boli transmisibile

Condiţia esenţială este cât de rapid este contactul cu icoana după o altă persoană. Lucrurile nu mai sunt aşa periculoase dacă trec câteva minute. Depinde de cantitatea de salivă lăsată acolo“, a declarat, pentru RTV.NET, Veliscu Daniela, medic de familie.

E greu de luat o boală, pentru că nu prea sunt microbi acolo, la nivelul buzelor. Nu imposibil, dar foarte greu pentru că trebuie o cantitate de germeni, ceea ce nu se realizează acolo. Trebuie un contact mai prelungit, nu aşa un contact rapid. Continue reading “Atenție la pupatul icoanelor – Riști să contactezi boli transmisibile atunci când săruți icoanele din biserici!”

Seminar despre gândire și caracter

.

 Meditații

de

George Danciu

  .

Căci Eu ştiu gândurile pe care le am cu privire la voi, zice Domnul, gânduri de pace, şi nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor şi o nădejde.

Ieremia, 29

  • Cel dintâi gând i-a aparținut lui Dumnezeu.
  • Omul se hrănește cu gânduri.
  • Sufletul, în ultimă instanță, e umbra fidelă a caracterului.
  • Credința în Jertfa lui Isus Hristos, depusă pe Crucea de pe Dealul Căpățânii, îți poate schimba caracterul și destinația veșniciei. Continue reading “Seminar despre gândire și caracter”

De 4 ani Dumnezeu nu răspunde…

By Nicolae Geantă

O colegă de-a mea, care este o fată tare de treabă, mi-a mărturisit azi dimineaţă că sora ei este dezamăgită de răspunsurile lui Dumnezeu. “Nu ştiu de ce, dar de 4 ani aşteaptă ca Domnul să-i răspundă la rugăciuni, şi nu primeşte nici un răspuns. Nici în plan profesional, nici sentimental. Nimic”. 

I-am spus profesoarei să-şi imagineze că suntem internaţi într-un spital, cu operaţii grele, mobilizaţi la pat. În salon intră preşedintele României. “Domnule preşedinte, am nevoie de 100 de euro pentru medicamente”, îi strigăm noi. “Ce crezi, ne va ajuta?”. “Nu”, mi-a răspuns scurt şi sec colega. “Aşa este. Dar dacă în salon cu noi este fata preşedintelui, şi când intră acesta ea îi cere 100 de euro, ce crezi, îi dă?”. “Fără nici o problemă”. I-am explicat prietenei mele că tot aşa lucrează şi Dumnezeu. Dacă-i eşti fiu, El îţi va răspunde prompt la rugăciune. Continue reading “De 4 ani Dumnezeu nu răspunde…”

Evenimentul care i-a schimbat viata lui Isaia

 “Cercetaţi Scripturile, pentru că socotiţi că în ele aveţi viaţa veşnică, dar tocmai ele mărturisesc despre Mine.

Şi viaţa veşnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Isus Hristos pe care L-ai trimis Tu.

                                                              EVANGHELIA LUI IOAN, 5.39; 17.3

In România, ca şi in alte ţări ale lumii, elevii trebuie să treacă prin  diferite examene de treaptă, de bacalaureat, de admitere, de absolvire…

…Dar odată cu  vârsta omul intră si  prin celelalte experiente de viată prin care, de regulă, va trece orice om, prieteniile si respingerile, logodna si  căsătoria, serviciul si cariera, asezarea la casa lui, divortul,  văduvia, despărtirile,  moartea…

Aceste evenimente –  obstacole in calea vietii -, impun,  intr-un fel sau altul, luarea unor decizii pentru a merge mai departe, viata cristalizandu-se in secundele si minutele trăirilor trecute care il asează pe fiecare om in locul in care se află. Continue reading “Evenimentul care i-a schimbat viata lui Isaia”

Crestin autentic…

 George Danciu

.

“Împreuna cu Isus mergeau multe noroade. Isus le-a zis:

„Daca vine cineva la Mine, si nu uraste pe tatal sau, pe mama sa, pe nevasta sa, pe copiii sai, pe fratii sai, pe surorile sale, ba chiar însasi viata sa, nu poate fi ucenicul Meu. Si oricine nu-si poarta crucea si nu vine dupa Mine, nu poate fi ucenicul Meu.”

                                Evanghelia lui Luca,  14:25-27

.

 

ADEVARATUL CREDINCIOS

.

Care si cum e crestinul autentic? Daca luam în considerare si alte religii sau filozofii, pentru adeptii acestora, se pare ca raspunsul ar veni cu mai mare usurinta . Cei care sunt adeptii filozofiei Yoga, cunosc prevederile teoretice, dar si asanele, exercitiile practice. În mod asemanator, pentru crestinism, trebuiesc cunoscute prevederile teoretice lasate de Isus si Dumnezeu, în Sfânta Scriptura – Biblia – si trairea practica asumata de aceste Scripturi.

Niciun ostas nu se încurca cu treburile vietii, daca vrea sa placa celui ce l-a înscris la oaste. (2 Timotei, 2.4)

Înscrierea în Oastea Domnului o face însusi Dumnezeu, Cel pe care si dorim sa-L urmam, scriind în Cartea Vietii pe copiii Sai:

Oricine n-a fost gasit scris în Cartea Vietii a fost aruncat în iazul de foc. (Apocalipsa, 20.15)

Învatatura Domnului Isus este radicala. El a spus ca nu putem sluji la doi stapâni: si lui Dumnezeu si lui Mamona (denumirea biblica a diavolului, care personifica bogatia si lacomia de bani). Învatatura Sa nu e una de lumini si umbre, ci e o învatatura plina de lumina!

Isus a vorbit ca în viata si în lume sunt doua cai. Una, e cea lata pe care merg multi spre pieire. Dar mai e si una îngusta care va duce omul în sus, la Cer la Domnul, iar pe aceasta cale putini sunt cei care o afla. Ea nu e deci la îndemâna oricui. Calea aceasta are si o usa. Isus a zis: Eu sunt usa. Usa e joasa, sa poata intra oricine, dar în asa fel încât sa nu poata intra prin ea cineva care e prea înalt în ochii lui si e mândru. Niciunul, care este mândru, nu poate trece prin acea usa (Isus). Însa, celor smeriti, Dumnezeu le da harul de care au nevoie sa poata intra pe calea îngusta si a-L gasi pe Isus. Acestia vin la Domnul sa capete iertarea de care au nevoie, caci pacatul e un zid de despartire în om si Dumnezeu.

***

I. Prima conditie

Cine iubeste pe tata ori pe mama (…) pe fiu ori pe fiica mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine.

                                                                                Matei, 10.37

Împreuna cu Isus mergeau multe noroade. Dar Isus s-a întors si le-a zis: „Daca vine cineva la Mine, si nu uraste pe tatal sau, pe mama sa, pe nevasta sa, pe copiii sai, pe fratii sai, pe surorile sale, ba chiar însasi viata sa, nu poate fi ucenicul Meu.

Vorbirea sa era prea de tot si, într-alt loc sBiblia spune ca la auzul unor astfel de cuvinte unii ucenici L-au parasit. El l-a întrebat pe Petru Voi nu va duceti?, dar Petru a raspuns:Unde sa mergem, la Tine sunt cuvintele vietii!

A urî, în limba greaca, foloseste cuvinte care înseamna a iubi mai putin. Cum ar fi ca doi tineri care zic ca se iubesc, ar auzi de la celalalt: Draga, te iubesc foarte mult, dar nu la fel de mult ca pe…! Nu ar fi un raspuns si o afirmatie care sa multumeasca partenerul. La fel, Domnul Isus, care cunoaste adevarul, pentru binele nostru, ne spune de la început ca trebuie sa-L iubim mai mult decât pe parintii, frati si surori, mai presus de altii, pentru a ne califica sa fim crestini autentici. Petru i-a spus Domnului: Doamne, ce vom câstiga, caci iata ca noi am lasat totul pentru Tine, iar Isus i-a raspuns:

Si oricine a lasat case, sau frati, sau surori, sau tata, sau mama, sau nevasta, sau feciori, sau holde, pentru Numele Meu, va primi însutit si va mosteni viata vesnica. (Matei, 19.29)

Daca vine cineva la Mine, si nu uraste pe tatal sau, pe mama sa, pe nevasta sa, pe copiii sai, pe fratii sai, pe surorile sale, ba chiar însasi viata sa, nu poate fi ucenicul Meu.

Cine e pe tronul vietii tale? Sunt eu sau Isus? Cine e seful meu? Cine are ultimul cuvânt? Ma cercetez pentru fiecare decizie si vad ce ar zice Isus, daca decid într-un fel sau altul. Pavel a spus: traiesc, dar nu mai traiesc eu, ci Hristos traieste în mine. Aceasta trebuie sa fei o realitate pentru fiecare crestin autentic. Orice gând sa-l facem rob ascultarii de Cristos. (Galateni, 2.20; 2 corinteni, 10.5)

II. A doua conditie

Si oricine nu-si poarta crucea (…) nu poate fi ucenicul Meu

                                                                                  Matei, 10.37

E o cruce, o lupta spirituala mare, care uneori depaseste partea spirituala, aceea de a-L urma pe Domnul, de a fi crestin care traieste cu cumpatate, dreptate si evlavie (Tit, 2.12)

Crucea, la care se refera Domnul Isus, e o metafora, însumând suferintele fizice si spirituale si materiale care le are un crestin, în urma faptului ca e crestin si ca traieste ca un adevarat crestin si este prigonit, urât, denigrat, persecutat, dezavantajat de drepturi, de atitudinea partinitoare a semenilor si autoritatilor. E acea povara care îti revine faptului ca te implici în lucrarea Domnului de promovare a Evangheliei care totdeauna aduce împotrivire. Pentru ca îti pasa de ceilalti care nu sunt mântuiti si traiesc în imoralitate departe de Dumnezeu.

  1. A treia conditie

Si oricine (…) nu vine dupa Mine, nu poate fi ucenicul Meu

                                                                                     Matei, 10.37

Se cere a fi perseverenti, în a-l urma pe Domnul zi de zi, pâna la sfârsitul vietii, în vesnicie. Trebuie sa mergem pâna la capat. Capatul e însa la El. Trebuie sa ajungem la El, în final, în Raiul ceresc pregatit tuturor celor care-l iubesc si-l urmeaza. Noi nu prea stim acum unde e capatul. Ne va fi greu sa-L urmam, dar trebuie, daca vrem sa fim crestini, ucenicii Lui, daca vrem sa avem numele scris în Cartea Vietii.

Trebuie sa renuti la prioritatea prietenilor, familiei, a vecinilor, colegilor, a-l avea pe El ca prioritate, în toate. Doamne ajuta!

Sa luam Crucea prigonirilor si sa mergem tot înainte cu El si în urma Lui.

Vom putea? Prin puterile noastre, nu. Dar El ne-a promis ca e cu noi pâna la sfârsit, ca ninic si nimeni nu ne va smulge din mâna Lui.

Multumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne poarta totdeauna cu carul Lui de biruinta în Hristos si care raspândeste prin noi, în orice loc, mireasma cunostintei Lui. (2 Corinteni, 2.14)

Asa cum Si-a condus poporul la iesirea din Egipt, prin Marea Rosie ca pe uscat, iar urmaritorii s-au înceat, El ne va purta în Carul Lui de biruinta. Glorie Domnului! Amin.

Doamne, ajuta-ma sa ma încred pe deplin în promisiunile Tale si sa Te urmez! Amin.

Creștinul credincios!

George Danciu

“Împreună cu Isus mergeau multe noroade. El S-a întors şi le-a zis: „Dacă vine cineva la Mine, şi nu urăşte pe tatăl său, pe mama sa, pe nevasta sa, pe copiii săi, pe fraţii săi, pe surorile sale, ba chiar însăşi viaţa sa, nu poate fi ucenicul Meu. Şi oricine nu-şi poartă crucea şi nu vine după Mine, nu poate fi ucenicul Meu.” Luca 14.25-27

 

ADEVĂRATUL CREDINCIOS!

Care și cum e creștinul autentic? Dacă luăm în considerare și alte religii sau filozofii, pentru adepții acestora, se pare că răspunsul ar veni cu mai mare usurință. Cei care sunt adepții filozofiei Yoga, cunosc prevederile teoretice, dar și asanele, exercițiile practice Continue reading “Creștinul credincios!”

Ce decizie iau…

George Danciu

Si-a venit în fire si a zis: „Câti argati ai tatalui meu au belsug de pâine, iar eu mor de foame aici! Ma voi scula, ma voi duce la tatal meu si-i voi zice: „Tata, am pacatuit împotriva cerului si împotriva ta si nu mai sunt vrednic sa ma chem fiul tau; fa-ma ca pe unul din argatii tai.” Si s-a sculat si a plecat la tatal sau. Când era înca departe, tatal sau l-a vazut si i s-a facut mila de el, a alergat de a cazut pe grumazul lui si l-a sarutat mult. Fiul i-a zis: „Tata, am pacatuit împotriva cerului si împotriva ta, nu mai sunt vrednic sa ma chem fiul tau.””

                                                                    LUCA, 15.17-21

 .

TIMPUL – RISIPA UNEI MARI BOGATII

Din vremuri stravechi omului îi place sa stie ce se mai întâmpla în lume.

Unii din filosofii epicurieni si stoici au intrat în vorba cu Pavel. Si unii ziceau: „Ce vrea sa spuna palavragiul acesta?” Altii, când l-au auzit ca vesteste pe Isus si învierea, ziceau: „Pare ca vesteste niste dumnezei straini.” Atunci l-au luat, l-au dus la Areopag si au zis: „Putem sa stim care este aceasta învatatura noua pe care o vestesti tu?Fiindca tu ne aduci ceva ciudat la auz. Am vrea, dar, sa stim ce vrea sa zica aceasta.”

Caci toti atenienii si strainii care stateau în Atena nu-si petreceau vremea cu nimic altceva decât sa spuna sau sa asculte ceva nou. Pavel a stat în picioare în mijlocul Areopagului si a zis: „Barbati atenieni! În toate privintele va gasesc foarte religiosi. Caci, pe când strabateam cetatea voastra si ma uitam de aproape la lucrurile la care va închinati voi, am descoperit chiar si un altar pe care este scris: „Unui Dumnezeu necunoscut!” Ei bine, ceea ce voi cinstiti fara sa cunoasteti, aceea va vestesc eu.”(Fapte, 17)

Caci toti atenienii si strainii care stateau în Atena nu-si petreceau vremea cu nimic altceva decât sa spuna sau sa asculte ceva nou.

Cu totii avem automatisme de comportament. Cafeaua si citirea ziarelor. Manipulam cu îndemânare telecomanda TV pentru a urmari care sunt ultimele stiri si evenimente. Timpul – ca un ucigas, tacut –, trece impasibil, lasându-ne cu aceste tabiete care însa, în majoritatea lor au o mare încarcatura negativa, pesimista, deoarece peste tot auzim doar de crize, morala si materiala. Dar aceasta stare, în final, nu ne duce într-o directie buna, dimpotriva, doar spre certuri, iritare, depresie si nemultumire.

E vremea sa facem ceva ca sa iesim din acest mare impas în care traim.

***

LIVIU REBREANU: Sa nu se rupa crucea familiei!

Am fost în 2009 în Casele memoriale LIVIU REBREANU din Nasaud si Maieru (judetul Bistrita-Nasaud). La Casa din Maieru, amfitrion era profesorul Sever Ursa care scotea si un Ziar, periodic,  împreuna cu elevii comunei. Pe timpul vizitei, profesorul tocmai vorbea unui mare grup de adolescenti care învatau din opera acestui mare scriitor. Informatiile au venit natural, una dupa alta, însa când Sever Ursa se pregatea sa spuna care au fost ultimele sale cuvinte, dintr-o data am devenit foarte atent cu toata fiinta, ca nu cumva sa-mi scape vreo vorbulita. Cel care-l nemurise pe Ion al Glanetasului, murise la 1 septembrie 1944, ora 2.13 lasând cu limba de moarte familiei sale, aceste pretioase cuvinte:

Sa nu se rupa crucea familiei!” 

Descifrând mesajul, batrânul profesor a spus ca Rebreanu dorea ca familia sa ramâna unita. Familia sa nu renunte la cruce. Um mare poet crestin scria: Crucea-i ascultarea Domnului Isus. Ascultarea e o cruce. Nu e usor sa asculti, e în firea omului de a face altfel.

Ce iubesti mai mult, doresti sa ramâna întreg, sa nu se rupa, sa nu se farâmiteze.

***

ISUS: „Daca nu va pocaiti, toti veti pieri la fel.

                                                                                                 Luca, 13.3

În vremea aceea au venit unii si au istorisit lui Isus ce se întâmplase unor galileeni, al caror sânge îl amestecase Pilat cu jertfele lor. „Credeti voi”, le-a raspuns Isus, „ca acesti galileeni au fost mai pacatosi decât toti ceilalti galileeni, pentru ca au patit astfel? Eu va spun: nu; ci, daca nu va pocaiti, toti veti pieri la fel.” Luca, 13.1-3)

Biblia spune ca Dumnezeu, dupa ce ne-a vorbit în multe feluri si in multe rânduri, prin proroci, la sfârsit ne-a vorbit prin Fiul Sau Isus.

Ultimul Cuvânt al lui Dumnezeu l-am primit primit prin Isus. Vorbirea sa are deci o foarte mare greutate.

Domnul a vorbit cu mare putere si Cuvântul Lui se împlineste întocmai. Trebuie sa luam aminte cu toata fiinta noastra, sa fim atenti la ce vrea El sa ne spuna.

Isus a zis Credeti voi”, le-a raspuns Isus, „ca acesti galileeni au fost mai pacatosi decât toti ceilalti galileeni, pentru ca au patit astfel? Eu va spun: nu; ci, daca nu va pocaiti, toti veti pieri la fel.” Luca, 13.1-3)

Domnul, pentru a-i lamuri mai bine pe ascultatorii Sai, le-a mai spus si pilda aceasta:

Un om avea un smochin sadit în via sa. A venit sa caute rod în el, si n-a gasit. Atunci a zis vierului: „Iata ca sunt trei ani de când vin si caut rod în smochinul acesta, si nu gasesc. Taie-l. La ce sa mai cuprinda si pamântul degeaba?” „Doamne”, i-a raspuns vierul, „mai lasa-l si anul acesta; am sa-l sap de jur împrejur si am sa-i pun gunoi la radacina. Poate ca de acum înainte va face rod; daca nu, îl vei taia.”

Dumnezeu vede ca nu gaseste la mine si la dta rodirea de care El se asteapta. Dar a decis sa ne mai acorde un an, 8760 ore. Practic nu stim cât, poate mai putin, poate mai mult. Cert e ca El ne mai amâna, ne mai da har. Domnul Isus mijloceste, El zice: „Mai lasa-l si anul acesta. Am sa-l sap de jur împrejur si am sa-i pun gunoi la radacina. Poate ca de acum înainte va face rod; daca nu, îl vei taia.”

Domnul Isus sigur îsi va face partea la care se angajeaza. Un timp, mai suntem pe lista Sa de prioritati. Sa ne facem si noi partea care ne revine. Sa ne venim în fire si sa ne întoarcem cu fata catre Tatal ceresc.Amin.

***

Cu privire la starea spirituala, ce putem face?

  1. Sa învatam

Sa ne oprim din acest mers fara tinta si fara de folos. Sa punem STOP pierderii de timp a TV cu acest consum de timp negativ, care ne fura linistea sufleteasca.

Învatatorul – Isus -, ne spune ca acei galileeni au fost omorâti, nu pentru ca erau rai, ceea ce era adevarat, deoarece aici pe Pamânt nu se va face dreptate!

Nu se duc raii si ramân bunii. Ne ducem pe rând si pe sarite, aleatoriu, oarecum la întâmplare dpdv al nostru. Acum când faradelegea se înmulteste, noi sa tragem concluziile care se impun. Ca sunt vremuri grele. Ca celor rai le merge bine. Dar noi sa ne atintim privirile în sus, la Dumnezeu, caci izbavirea este aproape.

  1. Sa alocam timp evaluarii personale

Privind la TV, la mersul lumii, vedem într-adevar câte nedreptati se întâmpla. Cât gresesc cei pusi în fruntea oraselor, judetelor, guvernelor, parlamentului, Justitia – însa nu noi trebuie sa-i acuzam si sa-i judecam.

Noua ne revine sa ne evaluam pe noi însine. Sa ne vedem pacatele noastre si sa ne pocaim de ele. Sa vedem cum traim noi.Sa ma vad si sa ma analizez pe mine! Însa noi suntem subiectivi si îngaduitori cu noi însine. Si fratii lui Iosif, peste ani, dupa ce-l vândusera pe Iosif ca sclav unei caravane care l-a dus în Egipt, au crezut si au zis: Noi suntem oameni de treaba!. Însa evaluarea personala trebuie facuta în lumina Cuvântului lui Dumnezeu. Nimic bun nu locuieste în mine, adica în firea mea pamânteasca. Vreau sa fac binele, dar raul sta lipit de mine. Numai Dumnezeu ne poate elibera de neputinta.

Îngerului bisericii din Laodicea, i se spune asa:

Stiu faptele tale: ca nu esti nici rece, nici în clocot. O, daca ai fi rece sau în clocot! Dar, fiindca esti caldicel, nici rece, nici în clocot, am sa te vars din gura Mea. Pentru ca zici: „Sunt bogat, m-am îmbogatit, si nu duc lipsa de nimic”, si nu stii ca esti ticalos, nenorocit, sarac, orb si gol, te sfatuiesc sa cumperi de la Mine aur curatat prin foc, ca sa te îmbogatesti; si haine albe, ca sa te îmbraci cu ele si sa nu ti se vada rusinea goliciunii tale; si doctorie pentru ochi, ca sa-ti ungi ochii si sa vezi. Eu mustru si pedepsesc pe toti aceia pe care-i iubesc. Fii plin de râvna, dar, si pocaieste-te! (Apocalipsa, 3.15-19).

Doar Dumnezeu ne cunoaste, chiar mai bine decât noi. El stie orice gând al nostru. Cântarul si cumana dreapta, toate unitatile de cântarit sunt la El. El vede ca suntem mincinosi, goi si orbi. El vrea sa ne dea alifia pentru ochi, sa vedem. El vrea sa ne îmbrace în haina neprihanirii – sa venim la El si sa ne marturisim pacatele. Sa lasam Duhul Sfânt si constiinta sa lucreze si sa ne elibereze din pacat si rusine. Trebuie sa ne acordam timp, sa ne evaluam în lumina Cuvântului si sa ne pocaim, sa ne întoarcem de la caile noastre rele, la umblarea cu Dumnezeu, în lumina.

  1. Sa alocam timp investitiei divine, în noi

Domnul Isus S-a angajat sa pregateasca mai bine smochinul fiecaruia (trup si suflet si duh), pentru a putea rodi dupa voia Creatorului care asteapta sa gaseasca rodire.

Cu fiecare se poarta ca un tata grijuliu. Când prorocul Ilie era deznadajduit, Dumnezeu nu i s-a aratat în tunet si furtuna, ci printr-un susur blând si linistit. El e printul Pacii. Si l-a întrebat ca un parinte: – Ce faci tu aici, Ilie? Te întreaba si pe tine, ce faci? Cerceteaza-te! El vrea sa stii ca El e lânga tine, Domnul este umbra ta, pe mâna ta cea dreapta. El te va ajuta si te va sprijini, daca voiesti sa umbli în lumina si în adevar.

Daca umblam în lumina, Dumnezeu ne curateste ca pe niste mladite de vie, roditoare, pentru a aduce o si mai multa roada. El face în noi o investitie buna!

Poate esti într-o stare de neascultare ca aceea a lui Iona, Dumnezeu se asteapta de la tine sa fii într-un anume loc, în Ninive, sa vorbesti despre pocainta – sa nu  pierim si altii la fel -, însa te afli blocat ca si Iona în clestele pestelui si nu mai poti face nimic, decât sa te rogi. Ti s-au luat toate optiunile, toate posibilitatile de miscare si actiune – nu poti decât sa te rogi Creatorului sa aiba mila, de tine, pacatosul! Doamne ajuta!

Concluzie: Dumnezeu se asteapta sa rodim pentru slava Sa. El ne-a mai dat un timp sa ne cercetam, sa învatam, sa ne evaluam viata, sa ne pocaim de faptele moarte si sa aducem roada investind în lucrarile Duhului Sfânt, în lumina.

Azi sa ne decidem – Voi investi timp pentru lucrarile duhovnicesti care-i aduc slava lui Dumnezeu! Amin.

(Text inspirat de Cuvântul pastorului Relu Moldovan – Biserica Penticostala Carpati din Cluj Napoca)