.
Nu-mi acoperiți mormântul cu cununi, ci cu iubire,
nu cununi am vrut în viață, ci cântare și-nfrățire,
căci cununile se uscă și se șterg de ploi și soare,
dar iubirile curate sunt cununi nemuritoare!
Nici nu-mi scrieți pe-a mea cruce data morții-ntunecată,
eu am fost născut din ceruri, ca să nu mor niciodată,
nici să nu-mi spuneți «adio», ci-mi spuneți la revedere,
mâine vom cânta-mpreună la Întâia Înviere!
Eu mi-am pregătit o cruce și un loc de-nmormântare
– crucea nu-i a mea, iar locul nu-i mormânt, ci numai pare,
pot muri în orice vreme și-ngropat pot fi oriunde,
cu o cruce sau și fără, – nici o groapă nu m-ascunde.
Voi trăi în orice cântec, – orice frunză-mi va fi soră,
orice fir de iarbă – prieten, orice seară – auroră,
orice foşnet – frate dulce, casă-mi va fi orice zare,
căci prin toate trece veşnic harfa mea nemuritoare.
.
Drumul meu spre lumea asta l-am plătit cu cât pot duce,
drumul meu spre cealaltă l-a plătit Hristos pe Cruce;
naşterea spre moartea asta mi-a putut fi cunoscută,
naşterea spre Nemurire mi-e-n lumina neştiută.
Nici-o groapă de pe lume n-o s-acopere-n uitare
părtăşia ce-a-mpletit-o dragostea nemuritoare,
nici o moarte de pe lume nu va nimici vreodată
viaţa ce-a trecut prin Soare cu Hristos împreunată!
.
Traian Dorz
.
Revista ARMONIA - Saltmin Media 