După o eliberare miraculoasă, israeliții se plâng de lipsa hranei în Pustiul Sin. În acest episod, Sammy Tippit explorează purtarea de grijă incredibilă a lui Dumnezeu prin mana și prepelițe, dezvăluind lecții despre credință, ascultare și încredere. Descoperă cum amintirea credincioșiei Lui, ascultarea de instrucțiunile Sale și odihna în purtarea Lui de grijă îți pot transforma perspectiva și întări umblarea ta cu El.
La doar câteva zile după eliberarea miraculoasă la Marea Roșie, israeliții se confruntă cu ape amare și cu un drum pustiu care le testează credința. În acest episod, Sammy Tippit arată cum Dumnezeu poartă de grijă poporului Său — chiar și în locuri lipsite de viață — și Se descoperă ca Vindecătorul și Purveyorul lor. De la apele amare ale Marahului la oaza abundentă a Elimului, descoperă cum Dumnezeu transformă frica în credință și lipsa în împlinire — și cum vrea să facă la fel și în viața ta.
Prinși între o situație imposibilă și un dușman imbatabil, israeliții stau în fața Mării Roșii, cu armata lui Faraon în spate — dar Dumnezeu avea un plan. În acest episod, Sammy Tippit explorează traversarea miraculoasă a Mării Roșii și lecția eternă pe care o oferă: atunci când stăm liniștiți în credință, Dumnezeu luptă pentru noi în moduri pe care nu ni le putem imagina. Vezi puterea, purtarea de grijă și închinarea care urmează adevăratei eliberări — și învață cum poate face Dumnezeu același lucru în viața ta.
Când Dumnezeu te cheamă să pășești prin credință, ești gata să te miști? În acest episod, Sammy Tippit arată cum exodul Israelului din Egipt — și o poveste personală din spatele Cortinei de Fier — dovedesc că Dumnezeu Își ține întotdeauna promisiunile. Chiar dacă drumul pare nesigur, călăuzirea, purtarea de grijă și slava Lui devin vizibile atunci când ascultăm cu credință. Același Dumnezeu care a eliberat Israelul cu mână puternică eliberează și astăzi poporul Său.
“toţi cei ce cunosc adevărul, pentru adevărul acesta care rămâne în noi, şi care va fi cu noi în veac.“ (2 Ioan 1-2)
Odată ce obţine intrarea în inima omului, şi-i supune întreaga persoană, adevărul lui Dumnezeu nu poate fi alungat de nici o putere – omenească sau drăcească.
Noi nu îl tratăm ca pe un oaspete, ci ca pe stăpânul casei. Aceasta este nevoia “creştinului; cine nu crede nu este creştin. Cei care simt puterea vitală a Evangheliei şi cunosc tăria Duhului Sfânt, care deschide, aplică şi sigilează Cuvântul Domnului, ar suporta mai degrabă să fie sfâşiaţi în bucăţi, decât să se despartă de Evanghelia mântuirii. Continue reading “Gândul de azi: Adevărul acesta care rămâne…”
Altarul lui Dumnezeu trebuia să fie construit din pietre necioplite, astfel încât să nu se vadă nici o urmă de lucrare omenească pe el:
Căci cum îţi vei pune dalta în piatră, o vei pângări. –Exod 20:25
Înţelepciunea omenească vrea să rânduiască şi să aranjeze învăţăturile crucii într-un sistem mai artificial şi mai potrivit cu gusturile depravate ale naturii decăzute; totuşi, în loc să îmbunătăţească Evanghelia, înţelepciunea trupească o pângăreşte, până când devine o altă evanghelie, total diferită de adevărul lui Dumnezeu.
Toate modificările şi îndreptările la Cuvântul Domnului sunt profanare şi pângărire. Inima mândră a omului este nerăbdătoare să intervină în îndreptăţirea sufletului în faţa lui Dumnezeu; pregătirile pentru Christos sunt gândite, umilinţa şi căinţa devin motiv de încredere, faptele bune sunt strigate în gura mare, priceperea naturală este lăudată, şi se încearcă pe toate căile cioplirea pietrelor de altar. Continue reading “Cum îţi vei pune dalta în piatră, o vei pângări…”
Altarul lui Dumnezeu trebuia să fie construit din pietre necioplite, astfel încât să nu se vadă nici o urmă de lucrare omenească pe el:
Căci cum îţi vei pune dalta în piatră, o vei pângări. –Exod 20:25
Înţelepciunea omenească vrea să rânduiască şi să aranjeze învăţăturile crucii într-un sistem mai artificial şi mai potrivit cu gusturile depravate ale naturii decăzute; totuşi, în loc să îmbunătăţească Evanghelia, înţelepciunea trupească o pângăreşte, până când devine o altă evanghelie, total diferită de adevărul lui Dumnezeu.
Toate modificările şi îndreptările la Cuvântul Domnului sunt profanare şi pângărire. Inima mândră a omului este nerăbdătoare să intervină în îndreptăţirea sufletului în faţa lui Dumnezeu; pregătirile pentru Christos sunt gândite, umilinţa şi căinţa devin motiv de încredere, faptele bune sunt strigate în gura mare, priceperea naturală este lăudată, şi se încearcă pe toate căile cioplirea pietrelor de altar. [Continuarea AICI]
“Este aici un băieţel care are cinci pîini… şi doi peşti, dar ce sînt acestea la atîţia?”
Evanghelia lui Ioan, 6:9
O mulţime înfometată, doisprezece ucenici, un băieţel şi DOMNUL ISUS: iată un tablou care înfăţişează aceiaşi situaţie din zilele noastre.
Trăim într-o lume care este în mare nevoie de hrană spirituală care să le satisfacă foamea lăuntrică a vieţii lor şi care n-au putut-o satisface cu nimic din ce poate să ofere lumea. Însuşi Domnului Isus “I s-a făcut milă de ei” şi El este şi astăzi la fel deplin de milă ca şi atunci. Continue reading ““Dati-le voi sa manânce””
“Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu; născuţi nu din sânge, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu.”
Evanghelia Ioan, 1.12-13
.
Marcu, 16.16
Duminică, 26 mai 2013, la finalul unei săptămâni de evanghelizare, Biserica Speranța din Anina a fost în sărbătoare împreună cu cele cinci persoane care au împlinit cuvântul Domnului și au primit prin credință botezul (prin scufundare în apă), adăugându-se la numărul celor mântuiți de păcate (conform învățăturii Domnului Isus din Noul Testament). 
Bucuria a fost mare, mai ales că sora Silvia, originară din Macedonia, a devenit creștină după ce prin naștere a fost de religie musulmană. Nu am văzut de mult atâta bucurie pe fața unui om care se botează. L-a cunoscut pe Domnul și l-a ales ca și Mântuitor și Domn, iar împreună cu ceilalți candidați a avut o frumoasă mărturie.
Însă bucuria a fost specială și pentru familia pastorului Beniamin Lup, deoarece singurul copil, Cristiana, l-a mărturisit pe Domnul. Serviciul a fost condus de fratele Remus Runcan – pastor coordonator, evanghelia a fost vestită de fratele Stroia Dumitru – misionar al Comunitații, iar botezul a fost oficiat de fratele Beniamin Lup – pastor cu misiunea și de fratele Schinteie Doru – prezbiterul bisericii Speranța din Anina.
Dorim ca Dumnezeu să binecuvânteze pe cei care au devenit membrii ai bisericii și pe cei ce și-au predat viața Domnului, în această săptămână. Amin!
Sursa: http://crestintotal.ro
“Urmaţi, dar, pilda lui Dumnezeu ca nişte copii preaiubiţi. Trăiţi în dragoste, după cum şi Hristos ne-a iubit şi S-a dat pe Sine pentru noi „ca un prinos şi ca o jertfă de bun miros – lui Dumnezeu.”
Efeseni, 5.1-2
CINE nu are aproape de sufletul său, copii mici sau nu-i iubește suficient, nu observă cum copiii îi imită pe ceilalți, în gesturi, în vorbire și în fapte. Și se știe că copilul este înclinat spre rău, spre minciună și neascultare. De aceea e bine ca în preajma copiilor să se afle modele demne de urmat, în părinți și educatori, pentru că, după cum se știe, ceea ce seamănă omul aceea va și secera. Continue reading “Imitați-L pe Dumnezeu (1)”
“căci m-am deprins să fiu mulţumit cu starea în care mă găsesc. Ştiu să trăiesc smerit şi ştiu să trăiesc în belşug. În totul şi pretutindeni m-am deprins să fiu sătul şi flămând, să fiu în belşug şi să fiu în lipsă. Pot totul în Hristos care mă întăreşte.“
…………………… FILIPENI, 4: 9-13
.
Odată cineva a fost rugat să-și prezinte o zi din viața sa de creștin. Dar nu toate zilele noastre sunt roz și încurajatoare. Însă persoana la care mă refer a răspuns cum nu se putea mai “bine”, cu clipe fericite de dimineața până seara târziu, deși a avut de muncă, pe alocuri din greu, la bucătărie, în casă, la câmp și la animale, dar și la jobul unde mergea în mod regulat, însă parfumul care l-a extras în mărturisire a fost presărat de cântări și de rugăciuni de mulțumire înaintea Domnului pentru toate lucrurile prin care a trecut. Continue reading “Mulțumirea, o stare pe care trebuie să o deprindem!”
Tiparul prin care Dumnezeu cercetează omul, pentru mântuirea sufletului său!.
“Dar lucrurile acestea au fost scrise pentru ca voi să credeţi că Isus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu; şi, crezând, să aveţi viaţa în Numele Lui.”
Evanghelia lui Ioan, 20.31
.
Cartea Faptele Apostolilor este scrisă de sfântul apostol Luca. Și prezintă modul cum au lucrat apostolii sau alți slujitori ai lui Dumnezeu, cum au fost ei călăuțiți de Duhul Sfânt, cuvântul predicat de ei, și cum au reacționat oamenii care au primit propovăduirea.
Această carte este în mod clar o continuare a Evangheliei lui Luca – lucrarea lui Iisus Hristos – cu lucrarea practică a apostolilor Continue reading “Vrei să fii mântuit?”
George Danciu
Text adaptat după predica pastorului Nelu Urs – Hickory, NC – 13 Mai 2012
„Aduceţi-vă aminte de nevasta lui Lot.” LUCA, 17.32
„Atunci Isus i-a zis: „O, femeie, mare este credinţa Ta; facă-ţi-se cum voieşti.” Şi fiica ei s-a tămăduit chiar în ceasul acela.”
MATEI, 15.28
NEVOIA DE MODELE
Oamenii își aleg diferite modele, dintre oamenii cunoscuți și care le-au atras privirea și s-au și bucurat de aprecierea lor, în funcție de ceea ce au văzut sau ceea ce cred despre ele. Modelele, ipotetice sau nu, pot fi persoane publice, din artă sau din sport, din sfera politică sau din mass-media, din mediul lor de instruire sau din societatea din care fac parte Continue reading “O mamă demnă de numele ei”
Revista ARMONIA - Saltmin Media 