Gândul de azi: Adevărul acesta care rămâne…

john-3-16 (1)“toţi cei ce cunosc adevărul,  pentru adevărul acesta care rămâne în noi, şi care va fi cu noi în veac.“ (2 Ioan 1-2)

Odată ce obţine intrarea în inima omului, şi-i supune întreaga persoană, adevărul lui Dumnezeu nu poate fi alungat de nici o putere – omenească sau drăcească.

Noi nu îl tratăm ca pe un oaspete, ci ca pe stăpânul casei. Aceasta este nevoia “creştinului; cine nu crede nu este creştin. Cei care simt puterea vitală a Evangheliei şi cunosc tăria Duhului Sfânt, care deschide, aplică şi sigilează Cuvântul Domnului, ar suporta mai degrabă să fie sfâşiaţi în bucăţi, decât să se despartă de Evanghelia mântuirii.

 

Ce mulţime de îndurări se ascund în făgăduinţa că adevărul va fi cu noi pentru totdeauna, sprijinul nostru în viaţă, mângâierea în moarte, cântecul învierii, slava veşniciei. Acesta este privilegiul creştinului; fără el credinţa noastră nu ar valora mare lucru.

Noi lepădăm unele adevăruri şi le lăsăm în urmă, fiindcă sunt nedezvoltate ca nişte lecţii pentru copii. Dar nu putem face la fel cu adevărul divin, fiindcă, deşi este dulce ca hrana copiilor, într-un alt sens este tare ca o mâncare pentru adulţi. Adevărul că suntem păcătoşi este dureros pentru că trebuie să ne umilească şi să ne facă mai atenţi.

Cel mai binecuvântat adevăr, acela că oricine crede în Domnul Isus este mântuit, rămâne în noi, speranţa şi bucuria noastră.

Experienţa, departe de a ne îndepărta de doctrinele harului, ne-a legat mai strâns de ele. Temelia şi motivele pentru a crede sunt acum mai puternice şi mai numeroase ca niciodată. Avem motive să credem că va fi la fel până în clipa în care moartea ne va duce în braţele Mântuitorului. Oriunde poate fi descoperită, această dragoste pentru adevăr ne face să ne exercităm propria dragoste. Un cerc strâmt nu poate cuprinde simpatiile noastre; părtăşia inimilor noastre trebuie să fie la fel de necuprinsă ca alegerea harului. În adevărurile pe care le primim se pot strecura multe erori. Să luptăm împotriva lor, dar să ne iubim fraţii pentru măsura de adevăr pe care o vedem în ei. Mai presus de orice, să iubim şi să răspândim noi înşine adevărul!

***

„S-a întâmplat”

Ea s-a dus într-un ogor să strângă spice de pe urma secerătorilor. Şi s-a întâmplat că ogorul acela era al lui Boaz care era din familia lui Elimelec.  – Rut 2:3

„S-a întâmplat”. Situaţia părea la voia întâmplării, dar era rezultatul direct al călăuzirii divine. Rut ieşise în câmp cu binecuvântarea soacrei ei, ca să facă o muncă umilă dar cinstită, sub binecuvântarea Dumnezeului soacrei ei, iar providenţa lui Dumnezeu a condus-o în fiecare pas.

Ea nu avea habar că îşi va găsi soţul printre snopi, că el o va face proprietară a tuturor ogoarelor lui, şi că ea, o biată străină, va deveni una din strămoşii marelui Mesia. Dumnezeu este foarte bun cu toţi cei ce se încred în El, şi îi surprinde adesea cu binecuvântări neaşteptate. Noi nu ştim ce ni se va întâmpla mâine, dar ceva ne încurajează: nici un lucru bun nu ne va lipsi (vezi Psalmi 84:11).

Norocul este alungat de credinţa creştinilor, fiindcă ei văd mâna lui Dumnezeu în toate. Evenimentele obişnuite de azi sau de mâine pot să aibă consecinţe foarte importante. O Doamne, poartă-te cu slujitorii Tăi aşa cum te-ai purtat cu Rut. Ce binecuvântare ar fi dacă, în timp ce păşim pe ogorul meditaţiei din seara aceasta, s-ar întâmpla să ajungem într-un loc în care viitorul nostru Soţ (vezi Rut 2:20) să ni se descopere! O Duh prea Sfânt, călăuzeşte-ne la El. Mai bine să adunăm spice de pe ogorul Lui decât să treierăm un hambar întreg de la alţii. O, să păşim pe urmele turmei Lui, care ne conduc spre păşunile verzi în care se află el!

Lumea aceasta este obositoare atunci când Isus este departe. Ne-am simţi mai bine fără soare şi fără lună decât fără El. Totuşi, cât de frumoase devin toate lucrurile în slava prezenţei Lui! Sufletele noastre cunosc calităţile care locuiesc în Isus, şi nu pot fi mulţumite fără El. Vom aştepta în rugăciune în seara aceasta, până se va întâmpla şă ajungem într-un ogor care îi aparţine lui Isus, şi în care El ni se va arăta. (Meditații de dimineața și de Seara, de C.H. Spurgeon – primite prin Email)

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.