În anul 1854, holera care bântuia în Anglia atinsese și cartierul londonez în care slujea tânărul păstor Charles Haddon Spurgeon (1834–1892). Familiile și credincioșii bisericii nu conteneau să-l solicite pentru a le acorda asistență duhovnicească, pentru a-i încuraja pe muribunzi sau pe rudele celor decedați. Slujbele de înmormântare se țineau lanț.
Pentru că zici: „Domnul este locul meu de adăpost” și faci din Cel Preaînalt turnul tău de scăpare, de aceea nicio nenorocire nu te va ajunge, nicio urgie nu se va apropia de cortul tău. (vv. 9–10)
Despre această întâmplare, Spurgeon avea să scrie mai târziu: „M-am simțit în siguranță, reîmprospătat, îmbătat de nemurire” Continue reading “Spurgeon, în timpul holerei din 1854: „M-am simțit îmbărbătat, împrospătat, îmbătat de nemurire.””