de Valentin Popovici

Am mai trecut o cotitura si-am mai legat în vremi un nod,
Am mai închis ‘napoi o poarta si-am mai trecut peste un pod.
Iar Timpul, scotocind desaga, o noua haina iar îsi scoate.
Un an s-a dus si altul vine, si toate-s noi si vechi sunt toate.

S-a-ntors clepsidra vremii iarasi, stam la un prag de vremuri noi,
Dar cine stie-n calendare daca mai sunt si alte foi?
În sacul vremii pe golite, câte surprize ne asteapta?
si nu cumva pe scara vremii, aceasta e ultima treapta?

Când Anul Vechi a dat salutul, avea o teama la apel,
Caci Anul Nou statea în fata, dar nu vedea ce-i dupa el.
S-a dat onor la schimbul garzii, dar mai solemn ca altadata,
De parca anii, pe la vama, nu vor mai trece niciodata.

Ne vin ravase din Scriptura, ca-n vremurile de apoi,
Vor fi razboaie, boli si ura, si Anticristul printre noi;
Ca-n multi iubirea si credinta se vor raci în sloi de gheata,
Iar strâmbatatea si desfrâul vor umple legile din viata.

Dar iar ne mai sosesc ravase ca Dumnezeu e-Atotstapân,
Ca-n mâna Lui sta Universul, si toate doar prin El ramân.
Într-o clipita hotarâta, El va striga timpului: GATA!
si timpul va preda stafeta, ca sa înceapa judecata!

Esti pregatit de întâlnirea cu Marele Judecator?
El vrea sa-ti dea prin har iertarea, sa-ti fie azi Mântuitor.
Al vesniciilor Parinte, ce-a înnoit un an pe cale,
Vrea si pe noi sa ne-nnoiasca, pentru ospatul slavei Sale!