Parabola contrastelor

Bogatul si LazarParabola bogatului nemilostiv – Luca 16:19-31

(Cele două realități de dincolo de lumea aceasta – Raiul și iadul)

Domnul Isus îi învăța pe ucenicii Săi în permanență. Dar El nu-i învăța ca ceilalți oameni, ci ca Unul care are putere, folosea cuvinte și pilde care transmiteau viață, putere, înțelepciune. De această dată, prin parabola Sa, Marele Învățător istorisește pe scurt esența vieții unui bogat, în contrast cu aceea a lui Lazăr, un sărac care zăcea la ușa bogatului:

 Era un om bogat care se îmbrăca în porfiră şi in subţire; şi în fiecare zi ducea o viaţă plină de veselie şi strălucire. La uşa lui, zăcea un sărac, numit Lazăr, plin de bube. Şi dorea mult să se sature cu firimiturile care cădeau de la masa bogatului; până şi câinii veneau şi-i lingeau bubele.” (Luca, 16:19-21)

 Însă, această lecție este adresată îndeosebi fariseilor, după cum se observă din versetele anterioare când El îi mustră pe farisei:

 Voi căutaţi să vă arătaţi neprihăniţi înaintea oamenilor, dar Dumnezeu vă cunoaşte inimile; pentru că ce este înălţat între oameni este o urâciune înaintea lui Dumnezeu. Legea şi prorocii au ţinut până la Ioan; de atunci încoace, Evanghelia Împărăţiei lui Dumnezeu se propovăduieşte; şi fiecare, ca să intre în ea, dă năvală.” (Luca, 16:15-16)

Mai întâi să încercăm să definim termenii „bogat” și „sărac”.

Bogat – e cineva care posedă avuții, imobile, bani, mult mai mult decât ar avea nevoie pentru un trai decent;

Sărac – e cineva care nu are suficient pentru un trai decent, ca hrană, îmbrăcăminte, adăpost;

 Această lecție este cunoscută ca Pilda bogatului nemilostiv. Ce putem învăța despre atitudinea omului lipsit de altruism, de milă, a omului egoist, a celui care nu și-a stabilit corect lista de priorități pentru viața sa și a modului de folosire a resurselor sale.

 Cum ne raportăm față de săraci?

Cum ajutăm săracii?

Cu atât mai mult când știm că  Dumnezeu zice:  Întotdeauna vor fi săraci în ţară; de aceea îţi dau porunca aceasta: “Să-ţi deschizi mâna faţă de fratele tău, faţă de sărac şi faţă de cel lipsit din ţara ta.” (Deuteronom, 15:11)

 Împrejurările, sunt mijloacele prin care Dumnezeu ne încearcă să alegem calea cea bună și plăcută Lui, iubind mila (oamenii și pe Dumnezeu).Și profetul Mica zice la rândul său:

Ţi s-a arătat, omule, ce este bine, şi ce alta cere Domnul de la tine decât să faci dreptate, să iubeşti mila şi să umbli smerit cu Dumnezeul tău?” (Mica, 6:8)

 Citind întreaga pildă a Bogatului nemilostiv, putem observa, între bogat și sărac un mare contrast:

  • a. în viața fiecăruia;

  • b. în moartea fiecăruia;

  • c. în eternitatea fiecăruia.

  Pe când era el în Locuinţa morţilor, în chinuri, şi-a ridicat ochii în sus, a văzut de departe pe Avraam şi pe Lazăr în sânul lui  şi a strigat: “Părinte Avraame, fie-ţi milă de mine şi trimite pe Lazăr să-şi înmoaie vârful degetului în apă şi să-mi răcorească limba; căci grozav sunt chinuit în văpaia aceasta.”  “Fiule”, i-a răspuns Avraam, “adu-ţi aminte că, în viaţa ta, tu ţi-ai luat lucrurile bune, şi Lazăr şi-a luat pe cele rele; acum aici, el este mângâiat, iar tu eşti chinuit” (v.23-25)

 Bogatul – adu-ţi aminte că, în viaţa ta, tu ţi-ai luat lucrurile bune”

Săracul – Lazăr şi-a luat pe cele rele”

 a) Bogatul a ales lucrurile pe care le-a considerat bune pentru el, legal sau ilegal, nu știm.

Lazăr, însă, nu el a ales să fie sărac (lipsit) și bolnav, plin de bube (ca Iov, când fusese încercată neprihănirea lui de către Dumnezeu, la stăruința și insiunuarea Satanei). Lazăr a ales să-i fie pe plac lui Dumnezeu

Bogatul se îmbrăca în porfiră şi in subţire; şi în fiecare zi ducea o viaţă plină de veselie şi strălucire”. Se vede că avea acest scop, să aibă o viață de huzur. Mai mult, bogatul avea o răutate și o ură neastâmpărată față de săracul Lazăr care suferea de foame și de bube. El fârâmiturile de la masa sa le arunca câinilor și avea deloc milă de Lazăr. Îl privea cu dispreț, pe el și pe Dumnezeu, căci Lazăr (de la Eleazar), înseamnă, Dumnezeu ajută. Își zicea bogatul, să-ți ajute Cel căruia i te închini! Lazăr – zăcea. Adică era infirm, neputincios, doar câinele îi mai alina durerile, mângâindu-l.

b) E o vorbă adevărată care zice: „Taxele și moartea sunt pentru toți oamenii”.

Lazăr a ales situația trecătoare de a suferi „puțin”, acum, în această viață, și a fi fericit o veșnicie întreagă cu Dumnezeu în Cer.

Despre Lazăr Domnul zice Cu vremea, săracul a murit; şi a fost dus de îngeri în sânul lui Avraam. A murit şi bogatul, şi l-au îngropat.(v.22) Ce lucru extraordinar se întâmplă la moartea lui Lazăr: „săracul a murit; şi a fost dus de îngeri în sânul lui Avraam”; însă despre bogat aflăm că „A murit şi bogatul, şi l-au îngropat.”. Punct. Un mare anonim. Dar nu un punct definitv…

c) Despre eternitatea bogatului aflăm lucruri înfricoșătoare:

Pe când era el în Locuinţa morţilor, în chinuri, şi-a ridicat ochii în sus, a văzut de departe pe Avraam şi pe Lazăr în sânul lui şi a strigat: “Părinte Avraame, fie-ţi milă de mine şi trimite pe Lazăr să-şi înmoaie vârful degetului în apă şi să-mi răcorească limba; căci grozav sunt chinuit în văpaia aceasta.” “Fiule”, i-a răspuns Avraam, “adu-ţi aminte că, în viaţa ta, tu ţi-ai luat lucrurile bune, şi Lazăr şi-a luat pe cele rele; acum aici, el este mângâiat, iar tu eşti chinuit. Pe lângă toate acestea, între noi şi între voi este o prăpastie mare, aşa ca cei ce ar vrea să treacă de aici la voi sau de acolo la noi să nu poată.(v.23-26)

 Bogatul – în eternitate în Locuinţa morţilor, în chinuri […] grozav sunt chinuit în văpaia aceasta.”

Lazăr – în sânul lui Avraam (tatăl tuturor credincișilor) unde el „este mângâiat”

 Lazăr, la moarte, a fost întâmpinat de Rgele Său: „Vino rob bun și credincios de intră în bucuria Stăpânului tău…

Însă bogatul a fost călăuzit de tatăl minciunii de Diavol și îngerii lui și dus în iazul de foc pregătit pentru diavol și demonii lui.

 Din text,  observăm câteva realități ale lumii de dincolo:

  • există Rai;

  • există iad;

  • există o mare prăpastie între cele două locuri;

  • există discernământ și suferință în cei care populează iadul;

  • starea (locul) din veșnicie nu mai poate fi schimbat – cum mori deîndată vei ajunge „acolo” unde viața te-a calificat;

  • nimeni nu te mai poate ajuta dacă vei ajunge în iad – acum, până mai este har, alege să faci voia lui Dumnezeu (prin credință);

  • nu este nici un purgatoriu – stare intermediară, când rugăciunile „noastre” si mijlocirea “sfintilor”, parastasele cheltuitoare, „moaștele”, „preotii”etc, etc, să mai poată aduce mutarea/iertarea pentru un om mort trecut în lumea de dincolo (“Fără credință este cu neputință să-i fim plcuți lui Dumnezeu”.- Evrei, 11:6)

 Abia acum bogatul realizează dezastrul care-i așteaptă și pe ceilalți necredincioși din familia lui, și încearcă să devină pentru ei un bun misionar:

 Bogatul a zis: “Rogu-te, dar, părinte Avraame, să trimiţi pe Lazăr în casa tatălui meu; căci am cinci fraţi, şi să le adeverească aceste lucruri, ca să nu vină şi ei în acest loc de chin.(v.27-28)

 Bogatul știe cât de anevoie se pocăiesc oamenii, că ei caută fie minuni, fie înțelepciune (1 Corinteni1: 22) și nu-L cred pe Dumnezeu când văd Cerurile și pământul, omul și Universul, lucrarea creației Lui:

 Avraam a răspuns: “Au pe Moise şi pe proroci; să asculte de ei.”Nu, părinte Avraame”, a zis el, “ci dacă se va duce la ei cineva din morţi, se vor pocăi.” Şi Avraam i-a răspuns: “Dacă nu ascultă pe Moise şi pe proroci, nu vor crede nici chiar dacă ar învia cineva din morţi.” (v.29-31)

 Domnul Isus ne spune cu alte cuvinte: Aveți revelația Cuvântului Meu:

  • supranaturalul sau înțelepciunea nu are putere de schimbare a omului păcătos;

  • Cucântul Meu Evanghelia lui Hristos … este puterea lui Dumnezeu pentru mântuirea fiecăruia care crede: întâi a iudeului, apoi a grecului; deoarece în ea este descoperită o neprihănire pe care o dă Dumnezeu, prin credinţă şi care duce la credinţă, după cum este scris: “Cel neprihănit va trăi prin credinţă.” (Romani, 1:16-17)

 Privind la atitudinea bogatului și a lui Lazăr, observăm că:

  • Mântuirea este  o necesitate primordială pentru orice om;

  • Mântuirea este însă și o opțiune la îndemâna conștiinței noastre.

Destinul omului este fixat de creator:  “Isus Hristos” – Calea, adevărul și viața. Omul este lăsat liber să aleagă  viața (Isus Hristos) sau moartea (minciuna și idolii ei – surogatele prezentate în lume de diavol și oamenii lui). Alegem ceea ce ne place. Poți fi și bogat dacă Dumnezeu te binecuvintează, dar un credincios investește în viața veșnică, având atitudinea și prioritățile omului plin de evlavie și milă, de dragoste și de chibzuință, bogat în fapte bune și făcându-și un nume care să-ți fie înscris în Cartea Vieții a  lui Dumnezeu.

Sursa: http://www.ebible.ro/biblia/romana-diacritice/cornilescu/luca/16/

FOTO: http://www.worldgallery.co.uk/art-print/frans-francken-the-younger-the-parable-of-the-rich-man-and-lazarus-305847#305847-36-50-1

2 thoughts on “Parabola contrastelor

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.