Cine este Hristos?

142875_hristos_w180Arhim. Siluan Vișan

“În vremea aceea s-a apropiat un învățător de lege și, ispitindu-L pe Iisus, L-a întrebat: Învățăorule, care poruncă este mai mare în lege? Iar Iisus i-a răspuns: să iubești pe Domnul Dumnezeul tău cu toata inima ta, cu tot sufletul tău și cu tot cugetul tău. Aceasta este întâia și cea mai mare poruncă. Iar a doua, asemenea acesteia, este: să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuti. În aceste două porunci se cuprind toată legea și proorocii.

Și, fiind adunați fariseii, i-a întrebat Iisus zicând: ce vi se pare vouă despre Hristos? Al cui fiu este? Și ei I-au raspuns: al lui David. El i-a intrebat iarasi, cum atunci David, cu duhul, Îl numeste pe El Domn, când zice: zis-a Domnul Domnului Meu: sezi de-a dreapta Mea până ce voi pune pe vrăjmasii Tăi asternut picioarelor Tale. Deci, dacă David Î numeste pe El Domn, cum este fiu al Lui?” (Mat. 22, 35-45)

Un mic amănunt uimitor al vieții este și faptul că există oameni care nu au nicio legătură cu Biserica, dar cunosc Legea; nu pun în practică învățătura Evangheliei, însă sunt tot timpul pregătiti să-i învețe pe altii; în clipa în care ai gresit, te vor îndrepta cu sfatul lui Dumnezeu.

Mă frământă o întrebare care poate fi adresată tuturor: cât de bine Îl cunoaștem pe Hristos?

Este o simpla întrebare, fără gândul de a ispiti pe cineva… nu există om care să nu fi văzut cel putin o dată-n viață o icoană a Domnului nostru Iisus Hristos, însă ce vedem? Cum Îl percepem? Ce spune sufletului meu?

Iertați-mă că nu voi încerca să scriu teologic – cu argumente și citate- simt că trebuie să vorbesc simplu, cu argumente ce ne sunt în fața ochilor adesea, dar nu găsim timpul să ne vorbim.

Nu pot începe decât cu cuvintele Pr. Galeriu: “Nu am niciun fel de merit, dar simt că într-adevar Hristos –așa cum a mărturisit El “Eu sunt Calea, Adevărul și Viața” și cum a spus Sf. Pavel “Hristos este viața mea”- am simțit și simt că El este viața mea și viata noastră. In El îmi aflu cu adevărat sensul vieții mele, și puterea vieții mele, și de a-L mărturisi este dorul vieții mele…”. Doamne cât de minunat cuvânt! În el mă pierd, în el mă regăsesc. Cât de simplă poate fi comunicarea dintre noi și totuși nu reușim să ne înțelegem…

Pentru ceilalti Hristos este un mare om, unînvățat, un intemeietor de religii, un profet al lui Dumnezeu, o personalitate ce a marcat istoria și multe altele… iar El un singur lucru subliniază mereu: că este Fiu! Același lucru face și acum în dialogul cu fariseii, îi întreabă: “Ce vi se pare despre Hristos? Al cui Fiu este?”…

Ca să fiu sincer până la capat, de mulți ani mă frământă acest lucru: faptul că El este Fiul lui Dumnezeu dar și Fiul Omului. Este Fiu… acest lucru denotă în primul rând gândul că apartine unei familii, are o obârșie. Exact ca fiecare dintre noi, aparținem unei famili, nu am venit de nicăieri și mergem către un necunoscut, ci suntem fii ai unor părinți și ne îndreptăm către Dumnezeu.

Hristos este a doua persoană a Sfintei Treimi, este Fiul lui Dumnezeu ce S-a întrupat pentru mântuirea noastră, este cel ce ne-a răscumpărat din blestemul păcatului, este cel ce ne-a descoperit pe Tatăl, este cel ce ne-a lăsat pocăința spre mântuire, ESTE ȘI VA FI… dar este și Fiul Omului! Și de multe ori m-am întrebat: adică Fiul cui?

Cred și mărturisesc că în desăvârșita Lui smerenie este Fiul oricărei mame, oricărui tată. Este fratele tuturor sufletelor necăjite și împovărate. Este Fiul oricărei familii ce nu s-a putut bucura de nașterea unui copil în viața aceasta. Și amănuntul acesta cutremurător și adânc, mie îmi dezvăluie iubirea absolută ce vrea să fie părtașă tuturor. În iubire nu te poți bucura de tristețe, deîncercări, de boală, de pierderea celor dragi, de sărăcie, de indiferență. Prin iubire El este Fiul, Fratele, Prietenul, Soțul… ESTE VIAȚA! Și acum și în veci vecilor.

Cu toate acestea ramâne de neînțeles pentru mulți dintre noi. Chiar dacă suntem cu toți înzestrați cu aceleași daruri și simțuri pentru a percepe prezența Lui în viața noastră, mulți refuză să-L vadă. Exact ca și Soarele, el există și îl văd cu toții, dar sunt oameni ce vor să traiască cu geamurile și obloanele închise pentru că-i deranjează lumina!

Vorbind pe limba lor, nu știu dacă o altă personalitate în istoria lumii a fost mai batjocorită prin tot felul de “descoperiri” și “mistere” dezvăluite mai mereu înainte de mari sărbători. De două mii de ani încoace tot apar erezii pornite de la o înțelegere greșită a Evangheliei, mulți încercând să spuna lumii mai multe decât a spus El Însuși. Oare dacă era necesar acest lucru, nu l-ar fi făcut El? Cum putem să ne încurcăm în simplitatea cuvântului Lui?…

Pentru alții, Hristos este sprijinul, mângâierea, tăria și nădejdea vieții acesteia. Credința le este viata si viata este credinta. Aici, adevărul privitor la cât de mult ajută credinta si rugăciunea sufletului și sănătății, ne este dezvăluit de oamenii de știință, care mărturisesc prin cercetări amănunțite căa procesul de însănătoșire începe cu acestea două.

Alții Îl aleg ca Însoțitorul vieții lor, aceștia se numesc monahi… sunt atât de “înrobiți” de El, încât decid ca Hristos să le fie Mirele sufletului lor. Chiar și astăzi, după atâtea secole pline de personalități, cel ce poate atinge adâncul sufletului rămâne Hristos.

Într-adevar, și astăzi sunt multe erezii și mulți care spun că slujesc Lui și împărtășesc cuvântul lui Dumnezeu celorlalți; există religii cu mulți adepți care nu au nicio legătură cu Hristos și totusi nu scad în “popularitate” predicând ura, fanatismul, și chiar îndumnezeirea după conceptele lor. Poate vă întrebați: Dintre toți acești întemeietori de religii cum se deosebește Hristos?… Simplu: El nu a vrut să întemeieze o altă religie, pur si simplu ESTE OMUL! În toată plinătatea: de unde vine, cum trebuie să traiască și unde îi este destinat să ajungă.

De ce este porunca (sfatul) iubirii cea mai mare din Lege?… pentru că “Dumnezeu este Treime: Tatăl, Fiul și Sfantul Duh. Omul este și el treime: inimă, suflet și minte. Tatăl iubește pe om, Fiul iubește pe om, Duhul iubește pe om. Porunca este așadar ca omul întreg să iubească pe Dumnezeu întreg. Când omul iubește cu toată inima, cu tot sufletul și cu tot cugetul, atunci omul în întregime iubește. Iubind omul pe Tatăl, iubind la fel pe Fiul și la fel pe Duhul Sfant, iubește pe Dumnezeu în întregime… Iubirea, adevărata iubire – iar nu ceea ce numește lumea iubire- e numai de la întreg la întreg.” (Sf. Nicolae Velimirovici 1880-1956)

Arhim. Siluan Visan

Sursa: http://www.crestinortodox.ro/sfaturi-duhovnicesti/cine-este-hristos-142875.html

Despre autor

Siluan VisanArhim. Siluan Visan

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.