Despre Premiul Nobel la români

mircea-cartarescu_1-465x390Dar și  despre Morala creștinului român

A nu ști Biblia, în speță Vechiul Testament și Noul Testament, pentru un european este un fapt de incultură îngrozitoare.

Gabriel Liiceanuu

Vă mai amintiți de gafa și incultura crasă a  senatorului român Dan Șova,  aceea prin care nega existența pogromului din iunie 1941 de la Iași?

Acesta a afirmat că, în acel pogrom, numai 23-24 de cetățeni români de origine evreiască […] au fost omorâți de soldații din armata germană” și că „la masacrul de la Iași nu au participat români”. El a mai spus că acest lucru ar fi fost demult lămurit de istorie. De asemenea, Șova a afirmat că „niciun evreu nu a avut de suferit și asta i s-a datorat lui Antonescu”. 

Este adevărat că aici incultura dizertației lui Șova este mai mult o problemă de istorie, de cultură generală a trecutului nostru,  de lacune privind istoria universală. Dar cu atît este mai trist cazul Șova, cu cât pare a fi o regulă faptul că persoana care ajunge parlamentar ori ministru (mai nou și șef de stat), devine  suspectă de-o stare de incultură. Și, vrem nu vrem, parcă am început a ne obișnui cu această situație deloc plăcută.

Dar ce putem spune despre atitudinea de “dezgust” a candidatului român la Premiul Nobel pentru Literatură?

Să fie clar, fără a face politică și polemică, e bine a recunoaște și a respecta rezultatul votărilor făcute de populație la alegeri si la referendum. Plasarea unui candidat în zona a 50%, pro sau 50% contra, nu e un fapt de neglijat, de oricare parte ne-am afla. E clar, cca  50% dintre români te resping, dar tot atâția te  preferă față de un altul.

Ce vreau să spun e că cca  50% l-au respins în mod repetat pe Băsescu, ori Mircea Cărtărescu (care nu are statut de om  politic)  nu poate ignora acest fapt, dimpotrivă trebuie să-l aibă mereu în vederile sale, precum și realiatea  că cca 50% s-au manifestat pro Ponta și astfel acesta  este Pimul Ministru al României.

În paranteză  fie spus, cântărindu-le plusurile și minusurile la cei doi “mari”oameni de stat, balanța negativă se înclină puternic în jos  ( fără nici un dubiu) la fiecare dintre ei. Cum e Tanda, așa  și Manda. Nu e nici unul mai bun sau mai breaz sau de preferat în dauna celuilalt.

Dar faptul că premierul Victor Ponta i-a urat succes scriitorului Mircea Cărtărescu în ajunul decernării Premiului Nobel pentru Literatură, pe blog său și pe Facebook, nu mi se pare de rău augur. Dimpotrivă, e o stare normală, ca român, dar și  ca premier.

Interfața României peste hotarele Țării e percepută îndeosebi  prin modul de manifestare al  celor doi, Ponta și Băsescu.  E de bine  și nu e puțin lucru asocierea Țării Române cu oamenii de geniu și mari  patrioți români precum Eminescu, Enescu, Eliade, Brâncuși. La vremea sa, și marele filozof și poet român Lucian Blaga (candidat la Premiul Nobel)   merita cu prisosință încununarea sa cu acest premiu de răsunet. Însă n-a fost să fie.

Ne bucură și  acordarea Premiului Nobel unor mari oameni de origine română:

George Emil Palade (1974) Premiul Nobel pentru descoperirile lor privind organizarea structurală și funcțională a celulei)
Ioan Moraru (1985), Premiul Nobel pentru Pace, copreședinte a organizației „Medicii lumii pentru prevenirea războiului nuclear”,  alături de Mihail Kuzin (URSS) și Bernard Lown (SUA)
Elie Wiesel (1986), Premiul Nobel pentru Pace
Herta Muller (2009),  Premiul Nobel pentru Literatură
Stefan Hell (2014), Premiul Nobel pentru Chimie.

Prin manifestările sale publice, atitudinea lui Mircea Cărtărescu față de români și românism nu s-a menținut la nivelul faimei operei sale literare. Ca persoană publică, ridicată ca reprezentativă în cultura unui popor, n-ai voie să respingi “cu dezgust” urarea primului (tău) ministru:

“Îi doresc mult succes lui Mircea Cărtărescu mâine, când se va anunţă câştigătorul Premiului Nobel pentru Literatură! România are şanse mari să se bucure de un nou laureat!”

În evz.ro (Mircea Cărtărescu a respins “cu dezgust” urările lui Victor Ponta) distinsa jurnalistă Ioana Tomescu își încheie sec informarea cititorilor săi:

“Altfel, Premiul Nobel pentru Literatură a fost câştigat de scriitorul francez Patrick Mondian.”

Inspitată, jurnalista, a conchis sec, dar precis, cu realitatea conturată de protagoniști.  Punct.

***

Morala și religia creștină ne îndeamnă la iertare și iubire. Sintagma iertare-iubire, iubire-iertare, este neseparabilă, merg împreună. Nu pot fi despărțite. Domnul Dumnezeu – Iisus Hristos – le reprezintă din plin în relația Sa cu omul. Prin omul dintâi, Adam, noi am pierdut Raiul și accesul în împărăția fericirii veșnice. Dar prin al doilea Adam (Iisus Histos), omul credincios îl poate redobândi iar (1 Corinteni 15:45).

Să înțelegem chestiunea iertării. În rugăciunea model dată de Domnul Iisus,  oamenilor, avem aceste cuvinte:

Tatăl nostru care eşti în ceruri! Sfinţească-se Numele Tău;  vie Împărăţia Ta; facă-se voia Ta, precum în cer şi pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi; şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri(Matei 6: 9-12)

La întrebarea apostolului Petru “Doamne, de câte ori să iert pe fratele meu când va păcătui împotriva mea? Până la şapte ori?” Iisus i-a zis: “Eu nu-ţi zic până la şapte ori, ci până la şaptezeci de ori câte şapte.” (Matei 18: 21-22) – adică e vorba de a-l ierta pe ofensatorul nostru  de 70 X 7 = 490 de ori, pe zi.

Practic, îndemnul Creatorului și Mântuitorului nostru este acela de a ierta ori de câte ori îți greșește cineva. Creștinul care trăiește iubirea-iertarea, condamnă greșeala și fărădelegea (căci se știe că orice fărădelege e păcat: 1 Ioan 3:4), însă îl iartă  îl iubește pe omul păcatos (care greșește). Și speră că fratele „nostru” se va întoarce precum fiul risipitor ,din nebunia sa, la dreptate și moralitate.

Dacă Cristos (Domnul Dumnezeu Însuși), l-a iertat și iubit pe tâlharul de pe cruce (Tată, iartă-i că nu știu ce fac), răstignit împreună cu El, în aceeazi zi (împreună) a a juns în Rai, de ce nu l-am ierta și noi pe fratele nostru român, oricare ar fi acesta?  Căci numai astfel putem  primi și noi iertarea lui Dumnezeu, precum iertăm și noi greșiților noștri.

(Puteți citi și  Evenimentul zilei a bănuit câştigătorul premiului Nobel pentru literatură de Horia Tabacu)

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s