Despre Premiul Nobel la români

mircea-cartarescu_1-465x390Dar și  despre Morala creștinului român

A nu ști Biblia, în speță Vechiul Testament și Noul Testament, pentru un european este un fapt de incultură îngrozitoare.

Gabriel Liiceanuu

Vă mai amintiți de gafa și incultura crasă a  senatorului român Dan Șova,  aceea prin care nega existența pogromului din iunie 1941 de la Iași? Continue reading “Despre Premiul Nobel la români”

Advertisements

GOLANUL SI „DEMOCRATIA”

…Atâta risipa de energie nationala, în aceste zile, care preced referendumul din 29 iulie 2012…atâta frasuiala si cotonogeli pe sub masa, de sa juri ca va începe un razboi civil, în România cea de tot pasnica!

Si de ce toate astea? Pentru ca, se zice, rituos si stupid: „trebuie sa respectam regulile democratice”…!!!

…Pai, daca democratia este doar un „joc cu reguli” (…dar ce-ar fi sa ne ocupam, în scurtul ragaz al vietuirii noastre, pe acest Pamânt, nu de JOCURI, ci de TREBURILE CELE SERIOASE SI ETERNE, daca tot a vrut soarta noastra sa fim OAMENI –  …iar nu JAVRE SI COTOI?!)?!), si, totusi (sau: mai cu seama!), consuma tot ce are mai bun, din punct de vedere energetic, un popor! –  ÎNSEAMNA CA ESTE O FORMA DE ORGANIZARE SOCIALA EXTREM DE DEFICITARA SI CHIAR SINUCIGASA/AUTO-GENOCIDICA!

Cum, adica? Sa desfasori steagurile unui adevarat razboi national, pentru a alunga o javra ordinara, pripasita într-o casoaie anodina, numita „palatul Cotroceni”?! Noi socotim ca un picior în dos, dat acestui derbedeu ordinar si jalnic – este/ar fi arhisuficient, pentru a rezolva problema conducerii României!

…Cum, din pricina unui derbedeu, a unui golan de doi lei gramada, sa tulburam viata si linistea unui popor de cca 20 de milioane?! Este nefiresc si absurd!

„L-au ales 5 milioane de români!” Ceeee?! Cum adica: votul asa-zis „democratic” face ca 5 milioane de golani, de tigani „cu fulgi în bot” (vorbesc de membrii infractionali ai acestei etnii, nu generalizez! – …si, în definitiv, astfel de „tigani” sunt si multi, MULT PREA MULTI! – dintre „românii” de azi!!!), de betivi si analfabeti, sa decida cine conduce o tara si un popor – si, mai ales, un Neam, din care s-au nascut un Boirebista si Decebal, un Stefan cel Mare si Mircea cel Batrân, un Mihai Viteazul, un Horea si Crisan si un Tudor din Vladimiri, un Balcescu si un Cuza, un Eminescu, Cosbuc, Goga ori Blaga, un Grigore Moisil si Traian Vuia, un Enescu, Teslea, Octavian Paler etc.?! VOTUL LUI MOISIL, EMINESCU ORI HENRI COANDA SI EMIL CIORAN ORI OCTAVIAN PALER…etc. –  SA FIE EGAL CU AL UNUI GOLAN, TÂMPIT SAU BETIV NOTORIU…dar aparati, si tâmpitul, în tâmpenia lui, si betivul ori golanul, în betia si golania lor, de un…”JOC”?! JOCUL DEMOCRATIC!

PTIU!!! Faina treaba!

Suntem sanatosi la cap, oare, oameni buni?! Nu cred…mai ales cei ce se pun chiar „chezasi” pentru aceasta aiureala grotesca!!!

…E cazul ca lumea sa reflecteze la aceste aspecte funambulesti si hidoase, chiar cu iz macabru, care obliga cca 20 de milioane de oameni (printre care exista medici asemeni Vindecatorului/Taumaturgului Hristic, ingineri geniali, profesori si preoti cu cea mai înalta misiune terestra, aceea de a creste si îngriji samânta trupului si Duhului Uman…meseriasi împatimiti de mestesugul lor, ba chiar si magistrati luminati!) – …si, toti, o, Doamne, TOTI! –  sa se prefaca seriosi, chiar gravi ca niste mumii, când se pregatesc sa dea afara din ograda tarii un golan murdar, un gainar spurcat, un derbedeu gretos.

Nu se poate continua asa – mai ales ca, daca vom continua asa, toti smecherii lumii (ca nu duce lipsa lumea, mai ales „UE-lita” – FALSA SI UCIGASA „EUROPEANA ELITA”!!!) ne vor „încaleca”, sclaviza si aneantiza – PENTRU CA LUAM ÎN SERIOS O PROSTIE ABSURDA.- anume croita pentru tari/popoare stra-vechi, pasnice si visatoare, cum este a noastra/al nostru!!!
E cazul sa ne grabim a ne cauta si gasi, precum a facut-o Titu Maiorescu, în veacul al XIX-lea, în conditii la fel de vitrege si de maxima urgenta morala, precum cele de astazi – ELITELE DE DUH ALE NEAMULUI ROMÂNESC!!!

…E timpul sa cream, daca nu un REGIM TEOCRATIC (în contra caruia Masoneria este grozav de aprig pornita!), macar O CONDUCERE NOOCRATICA! Macar O REPUBLICA PARLAMENTARA AUTENTICA!

Nu trebuie sa ne dam înapoi de la nimic care sa ne fereasca, pe viitor, de a ne pune, toti, în situatia de culme a ridicolului: sa mobilizam 20 de milioane de oameni onorabili (majoritatea…!), pentru a scapa de UN SINGUR derbedeu, de UN SINGUR golan smecher, care-si râde de noi! Sa nu ne mai amarâm, gândindu-ne ca râsul lui de tâmpit aiurit este „alimentat” de alde…”Merkaloaia” si nen’tu Barosso, care stiu despre România cât stim noi despre planeta Saturn! Si le pasa de ea cât atâta! – …afara de jaful/jefuirea ei ginghis-hanic/a!

…Personal, ne-am supune si unei DICTATURI PARLAMENTARE! Pentru ca ignorantii nu stiu ca sensul originar al cuvântului „dictatura” este foarte aproape de câmpul semantic al „Mântuirii/Salvarii din Pericol de Moarte” (si „agricultorul” Cincinnatus a fost dictator[
]!) – si orice dictatura, în rostul ei vechi, dura doar cât dura primejdia de moarte, pentru „polis”-ul/Cetate!

Evident, cei ce se tem, cica, de „dictatura”, se tem, de fapt, de „tiranie”! Da, aici ar avea perfecta dreptate: nu se poate îngadui unui dement sa-si joace „tropotica” asa-zisei „democratii” de mucava, pe spinarea si întru distrugerea unui Neam prea putin (ori prea lent!) reactiv, întru vitalitatea sa biologica si de Duh!

…Pâna una-alta, pâna ne descoperim si le punem în rânduiala (si sub lege!) ELITELE VIITOARE (cele îndelung si întelept alese si spre folosul cel obstesc rânduite, de catre vechile elite… – …acum, atât de discrete si dispersate, DAR NU INEXISTENTE, cum ar vrea dusmanii nostri sa credem!!!!), sa ne facem vânt, cu nadejde în Dumnezeu, pentru a-l pricopsi pe golanul pripasit (prin vointa falselor elite si, mai ales, prin TIRANIA STUPIDA A MAJORITATII!) CU UN SUT SANATOS, DREPT ÎN DOS!!! Sa se dea de-a berbeleaca, pâna dincolo de hotarele Gradinii Maicii Domnului, el si toata familia lui (biologica si i-morala) de golani si derbedei – pâna la Judecata de Apoi!

…Mars, javrelor jegoase si leproase! Aici este Imperiul Celest al Tarabostes-ilor, al Celor cu ALBE CUSME, tuguiate/suite pâna în nori!!!

…Dupa ce faceti aceasta curatenie – aveti grija, confratii mei VALAHI, Paznici ai Sfintei GRADINI, sa nu mai rostogoliti alte spurcaciuni, spre poalele Kogaionului Sfânt, ale Muntelui Ascuns în propria-i CURATIE DE DUH!!

prof. dr. Adrian Botez

———————————-
Note:
1 „(…)Totodata schemele de gândire si de comportament s-au polarizat în jurul principalului model colectiv, îmbratisat de cetateni. în acest model colectiv sau ideal uman s-au condensat, s-au decantat reprezentarile esentiale, schemele de gândire, valorile. În timpul Republicii, acest model colectiv a fost întrupat de CINCINNATUS, consul si dictator  (republican,adica magistrat unic si extraordinar, desemnat numai pentru o perioada de sase luni), în secolul al V-lea î.e.n. Cei care au venit sa-l înstiinteze ca a fost desemnat dictator, pentru a salva Roma dintr-ograva criza militara, L-AU GASIT TRUDIND LA PLUGUL LUI SI LUCRÂNDU-SI SINGUR OGORUL (s.n.). Cincinnatus si-a sters sudoarea, care îi cadea pe ochi, si si-a îmbracat toga praetexta, vesmântul magistratilor (LIV., 3,26, 7-l2; EUTROP., 1,17). Prin urmare, Cincinnatus era închipuit ca un brav militar si un destoinic general, barbat modest, pasionat de osteneala pe propriul sau pamânt. EL ASOCIA, ÎN PERSOANA SA, CELE MAI ÎNALTE VIRTUTI SI DEMNITATI CU MUNCA MODESTA, ÎNSA FOARTE UTILA, PE OGORUL SAU. DE ASEMENEA EL,REPREZENTA UN EXEMPLU VIU DE DISCIPLINA. DESI PATRICIAN, DATORITA JOCULUI SOLIDARITATILOR CIVICE, DE DIFERITE OBÂRSII, CINCINNATUS A DEVENIT SI IDEALUL UMAN AL PLEBEI ROMANE (…)” – cf. Eugen Cizek, Istoria literaturii latine, vol. I, Societatea “Adevarul” S.A., 1994, p. 31.

CUVÂNTUL CA TESTAMENT – Zoe Dumitrescu-Busulenga

      CUVÂNTUL SCRIERILOR BUSULENGE –

      perle in muzeul valorilor universale 

 

Cum reactionam acum, când se taie toate radacinile, când se taie trecutul, când spu­nem ca nu mai exista trecut? De ce nu mai exista trecut? De fapt oamenii nu se refera numai la trecutul istoric, ei neaga pe Dumnezeu. Pentru ei exista doar prezent. Atât. Doar placerile. Crase. Cât despre viitor, nici el nu intereseaza, doar prezentul.

[pullquote] Ceea ce lipseste sunt modelele. Si din cauza aceasta tinerii nu stiu cum sa se comporte, cum sa traiasca. Dar si parintii sunt de vina. Ei aplauda pornirile copiilor lor. S-a distrus si satul, care era matricea spiritualitatii nea­mului. La noi, majoritatea oamenilor mari au iesit de la tara; începând cu Brâncusi, Enescu, Pârvan, Simion, Mehedinti. Am desfiintat satul, am desfiintat si familia si credinta. Si atunci, ce facem, cum iesim din aceasta încurcatura îngrozitoare pe care noi însine ne-am facut-o si am acceptat-o ca atare?

Zoe Dumitrescu-Busulenga [/pullquote]

Va dati seama ce despuiere este aceasta, din punct de vedere spiritual, si nu numai?

Noi românii, oare nu putem învia? Oare nu ne putem trezi? Oare trebuie sa acceptam dezradacinarile acestea? Noi, ca crestini, putem sa acceptam, asa, sa vedem cum copiii nostri vor intra de mici în desfrâu? Ce se aude cu familia, vom mai avea familie oare, nucleul societatii? Daca se termina familia, ce am facut? Se termina nea­mul.

Ceea ce lipseste sunt modelele. Si din cauza aceasta tinerii nu stiu cum sa se comporte, cum sa traiasca. Dar si parintii sunt de vina. Ei aplauda pornirile copiilor lor. S-a distrus si satul, care era matricea spiritualitatii nea­mului. La noi, majoritatea oamenilor mari au iesit de la tara; începând cu Brâncusi, Enescu, Pârvan, Simion Mehedinti. Am desfiintat satul, am desfiintat si familia si credinta. Si atunci, ce facem, cum iesim din aceasta încurcatura îngrozitoare pe care noi însine ne-am facut-o si am acceptat-o ca atare?

Nu se poate ca Dumnezeu sa nu ne pedepseasca. Nu se poate ca Dumnezeu sa nu ne pedepseasca. Am impresia ca ne lasa din mâini, ca prea s-a înmultit fara­delegea. Credem ca Domnul ne poate ierta si ne-ar accepta mai departe daca ne îndreptam, daca înviem si noi.

 Maica Benedicta. (Busulenga-Dumitrescu, Zoe). Caietul de la Varatec: convorbiri si cuvinte de folos. Bucuresti: Editura Lumea Credintei, 2007.

ROMÂNIA MEA: „TARA CELOR CE CU SUDOARE SI OSTENEALA ÎSI CÂSTIGA PÂINEA”

Oana CRISTEA – Liceul Teoretic „Mihai Eminescu” – Bârlad

CONCURSUL DE ESEURI

ROMÂNIA MEA” – PNL VASLUI 2011


E o noua zi si totusi veche în felul ei

Soarele sperantei rasare din nou, mai patimas pe cerul framântat de norii diminetii. Încetul cu încetul, pulsatia vie a furnicarului de oameni se face simtita caci strazile forfotesc cu siluete grabite îndreptându-se fiecare stie unde. Batrânii copii ai strazii s-au desteptat si ei de mult si privesc cu patima lacoma vitrinele pe care de altfel, ca pe un ritual al existentei lor frenetice, le contempla cu entuziasm straniu zi de zi. Evadez din atmosfera apasatoare a camerei mele si ma alatur monotonilor trecatori; ma las purtat de pasi, privind în jur si mi se dezvaluie aceeasi lume ca întotdeauna. Sus la o fereastra agatat, se zbate deznadajduit tricolorul în adierea rece a diminetii. Simt dorinta stranie de a rasfoi un ziar si ma opresc în fata chioscului de presa nedumerit dar nu zabovesc mult pentru ca buzunarele mele sunt goale. E o noua zi si totusi veche în felul ei, aici, în România.

[pullquote] România este plaiul care nu a ramas nebinecuvântat de Dumnezeau, caci el ne-a îmbogatit cu munti falnici care îsi întind trupul, peste sfântul pamânt al nostru; cu râuri glasuind unduios; cu paduri de un, farmec rapitor si câmpii roditoare si bogate iar peste toate acestea vârfuri marete ale bisericilor si manastirilor se îndreapta spre bolta albastra amintind de credinta noastra.

Oana CRISTEA [/pullquote]

Aici e tara în care m-am nascut si am crescut, tara în care stramosii mei au vietuit veacuri la rând si tara celor ce au sa vina dupa noi. E tara lui Stefan cel Mare si Sfânt si a lui Mihai Viteazul, a lui Brâncusi si a lui Enescu, este tara lui Eminescu, este tara mea, a tuturor: a celor ce calca în picioare pe cei mai slabi pentru simplul fapt ca au credinta ca li s-ar cuveni mai mult, a celor care nu mai stiu cifrele la conturile din banci, a celor care au pierdut sensul cuvântului solidaritate. România ramâne si tara celor ce cu sudoare si osteneala îsi câstiga pâinea, a celor care mai pastreaza speranta în suflete, a celor aflati departe, pe meleaguri straine, în cautarea lucrurilor ce nu le-au avut niciodata.

România este plaiul care nu a ramas nebinecuvântat de Dumnezeau, caci el ne-a îmbogatit cu munti falnici care îsi întind trupul, peste sfântul pamânt al nostru; cu râuri glasuind unduios; cu paduri de un, farmec rapitor si câmpii roditoare si bogate iar peste toate acestea vârfuri marete ale bisericilor si manastirilor se îndreapta spre bolta albastra amintind de credinta noastra.

Dar ce lucru trist ca aceasta imagine minunata paleste când realitatile crude ti se desfasoare în fata, ce gust amar ramâne dupa ce vezi în fiecare zi în ce mizerie si cu ce povara coplesitoare traiesc cei carora prine vene le curge sânge românesc.

 Îmi continui drumul si ma gândesc ca nu sunt singurul om ale carui buzunare sunt goale si gândul acesta ma consoleaza. La un colt de strada un cersetor cu hainele ponosite întinde sfios mâna asteptând mila si poate vreun banut si ma fulgera gândul în clipa aceea ca sunt oameni care o duc chiar mai rau decât mine dar… mai sunt si cei care au o viata chiar mai buna decât a mea.

 Seneca, un vechi filozof latin, spunea ca nefericit va ramâne toata viata acela care nu îsi accepta soarta si lupta zadarnic împotriva destinului implacabil. Respir adânc, închid ochii sa nu mai vad imaginea dezolanta a cersetorului în fata mea si plec mai departe în drumul meu, fara o destinatie definita.

Ce sunete stridente rasuna într-o cafenea, nu departe de coltul de strada unde zace nefericitul cersetor. Sunt râsete violente care plesnesc aerul si se pierd cu ecouri adânci în galagia strazii. Cine are bani, îsi permite, gândesc si merg mai departe trecând prin fata cafenelei unde zaresc chipurile celor ce nu au girja zilei de mâine.

 Ciudat lucru banul. Totul graviteaza în jurul lui în aceste timpuri. Unii au prea multi bani iar altii deloc. Ce existenta trista au unii împovarati si la pamânt, care se zbat pentru a reusi sa reziste; ce greutate coplesitoare se afla pe umerii acestora.

Doamne, vino Doamne,/ Sa vezi ce-a mai ramas din oameni…” îmi suna în minte aceste versuri atât de sincere si sonore. Daca bogatia materiala lipseste multora dintre noi, macar sa mai pastram în suflete bogatia care nu se poate numara sau cântari-bogatia spirituala, menita sa ne înalte deasupra a tot ce e necurat si nedemn.

  Gândurile ma framânta mistuitor si totusi atentia îmi e acaparata de un miros îmbietor de mâncare calda. M-a opresc si zaresc prin vitrina unui restaurant oameni îmbracati bine, servind prânzul, poate. Soarele e sus si realizez ca astazi nu am mâncat nimic, doar am hoinarit fara un scop anume când puteam sa îmi caut ceva de lucru. Astazi e prea târziu, gândesc, si pasii mei o iau usor si calculat pe drumul spre casa.

Acelasi drum, aceeasi oameni tacuti si grabiti, aceeasi copii ai strazii. În aerul înabusitor al serii zabovesc un moment si ma întreb ce am facut bine si ce am facut rau astazi. Nimic – nu am facut nimic bine sau rau; nu este în puterea oamenilor simpli a face un bine semnificativ cuiva; adica ce bine poti sa faci, atâta timp cât buzunarele sunt goale, decât sa zâmbesti unui necajit cu înteleasa compasiune si compatimire si… atât. Si nici raul nu este savârsit e oricine ci doar de cei mai de joasa speta indivizi ai societatii. Dar atunci omul simplu este menit doar sa sufere si sa spere într-un viitor mai bun? Întins pe patul meu, în camera mea umila, închid ochii în speranta alungarii gândurilor chinuitoare.

 A mai trecut o zi si mâine alta la fel va veni, aici în România mea. Întunericul de smoala al noptii va disparea si dimineata razele sperantei vor rasari iarasi pe cerul framântat de nori…