Manipularea contemplaţiei

contemplatia1by Mraconia

Un soldat, recrutat din masa unui popor civilizat al timpului nostru, pe câmpul de luptă se familiarizează cu primejdia morţii care îl ameninţă la fiecare pas. Cu toate acestea, nu se poate spune că soldatul simte pofta măcelului sângeros care urmează să se desfăşoare peste câteva clipe… Când muzica începe să cânte un marş, al cărui conţinut voliţional clocoteşte de ură sângeroasă, soldatul nostru, din resemnat devine agresiv… Adică, vrea ceea ce a dorit şi compozitorul marşului…

Se spune că Pitagora, întâlnind o ceată de oameni cheflii care ieşeau de la o beţie, ceru cântăreţilor ce-o conduceau să schimbe cântarea pe modul dorian[1]. Acestă schimbare de muzică ar fi avut darul să desmeticească pe cheflii care se întorceau acasă… Au plecat ruşinaţi acasă…

Pe de altă parte, câte convingeri străine de sistemul său intelectual nu adoptă omul pe durata unui spectacol de teatru sau pentru clipa cât admiră plăsmuirea fantastică a unui pictor sau sculptor!

De fapt, nici marşul războinic, nici cântarea, nici piesa de teatru ori tabloul nu au schimbat nimic din raportul intim al năzuinţelor şi convingerilor individului, ci numai au suspendat autoritatea voinţei şi a inteligenţei sale, impunându-i starea de contemplaţie, în lumina căreia el poate crede şi voi orice; căci, orice ar crede şi ar voi este indiferent.

Prin urmare, nu este de tăgăduit că năzuinţele şi ideile pe care artistul le exprimă în opera sa, se transmit contemplatorilor ei pe timpul cât conternplaţia durează.

Ca să aibă efect o creaţie trebuie ca să determine contemplaţii repetitive… Vă imaginaţi cum ar fi dacă, în timpul unui “spectacol” de manele, orchestra ar schimba ritmul şi ar interpreta un lied[2]? Şi, dacă la fiecare “spectacol” de acest gen s-ar repeta acţiunea de câteva ori… Adesea spunem că ne este viaţa searbădă şi îi acuzăm pe guvernanţi de… toate relele! Cum ar fi dacă, mergând pe stradă, prin difuzoare montate ici-colea, am auzi zile-n şir:

Zdrobiţi orânduiala cea crudă şi nedreaptă,

Ce lumea o împarte în mizeri şi bogaţi!

Atunci când după moarte răsplată nu v-aşteaptă,

Faceţi ca-n astă lume să aibă parte dreaptă,

Egală fiecare, şi să trăim ca fraţi![3]

(…)

Cum ar fi? Ar fi că vom schimba o contemplare cu o alta? Posibil…. Sau… (…) Majoritatea schimbărilor se fac prin manipularea contemplaţiei. Remarcăm, totuşi, că tăria oamenilor lucizi stă în alegerea tipului de schimbareÎşi manipulează contemplaţia! Deci… Să fim tari, vigilenţi şi lucizi! Atenție la difuzoare!

————————————————————————————————————————

[1] Modul popular dorian: sunetele naturale sunt dispuse astfel: ton, semiton, ton, ton, ton, semiton, ton. Astfel, modul dorian, grav şi sever, era propriu a trezi o atitudine hotărâtă, bărbătească şi chibzuită…

[2] Noţiunea de lied o întâlnim în dublă ipostază: ca formă muzicală (o structură interioară a unei piese sau a unei părţi dintr-o lucrare amplă – arii, mişcări lente din sonate, concerte, simfonii) şi gen muzical (o piesă vocală, pe un text poetic cu acompaniament instrumental interpretat de o voce cultivată …)

[3] Mihai Eminescu – Împărat şi proletar

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.