Povestea omului care stătea pe 99 de perne de puf

Perne de pufA fost odată un om care lucra în Uzina Viselor, şi care stătea pe 99 de perne de puf.

De la un timp, una câte una, pernele au inceput să îi plece de sub fund.

Pernele nu sunt plătite niciun minut peste timpul regulamentar de lucru, au spus misionarii sindicali ai Uzinei Viselor. De aceea pleacă !

Pernele ar trebui să stea ore şi zile, şi luni şi ani, de veghe, fără nicio plată, pentru bunul mers al afacerii ! Au spus misionarii din staff-ul Uzinei.

Omul venea la lucru, de regulă, cu o oră mai devreme. Dacă apăreau probleme, nu pleca la fix, ci mai rămânea pentru ca ziua următoare să fie cât mai lină pentru toată lumea.

Cu toate acestea, vedea că pernele de sub fundul lui plecau, una câte una.

Întâi, o pernă care era directoare la un teatru de păpuşi. Perna aceasta îşi oferise postul de director executiv unui cărăbuş. Să NU INTRE ÎN ŞOMAJ. Desfinţase postul ei, şi înfiinţase postul cărăbuşului. Dar când a rămas fără postul de director, pentru că fost schimbată din funcţie, nu a mai avut post în organigrama teatrului. Acum, intrase în concediu medical. Pentru că nu ştia ce viitor de şomer, sau cărăbuş, o aşteaptă.

Apoi, o perna care îl angajase în uzina Viselor. De câţiva ani, perna tot încerca să se angajeze, la 55 de ani, fără izbândă. Omul însuşi, cu toate relaţiile lui mărunte, încercase să îl ajute. Fără folos.

Apoi, o pernă colegă bună de şefă, care lucra la un serviciu, şi îl ajuta mult pe om, a fost transferat la altul.

Trei perne care imprimau etichete pe liniile de producţie ale viselor, s-au îmbolnăvit, şi nu a existat nici documentaţie, nici om, nici sfat, nici bani să le repare sau înlocuiască.

Două perne de pe urma cărora omul care stătea pe 99 de perne primea 1000 de pâini pe lună, au plecat şi ele, în alte ţări.

O pernă care a făcut minuni de scheme de vise, în toată uzina, a venit la om, şi l-a rugat să îl ajute cu o bibliografie de concurs, pentru pernuţa lui, de 22 de ani, pe care o ţinea pe salariul lui. Omul nici măcar atât nu a fost în stare să-i dea.

Nu trecea o zi, şi omului îi mai pleca o pernă de sub fund.

Plecau supărate, sau neajutorate, sau neputincioase, sau nemulţumite, sau bucuroase, sau… . Sau plecau pentru că aveau alte vise. Nu să îi stea omului care stătea pe 99 de perne, sub fund.

Estimp, producţia de vise mergea mai departe.

Era tot ce conta.

Nu banii, nu luxul, nu facilităţile, nu confortul, nu finisajele, nu strălucirea, ci inspiraţia de fiecare zi pentru tot ceea ce are un visător mai important. Puterea de a ocroti. Puterea de a crea. Puterea de a mai pune un pas. Şi de foarte multe ori, puterea de a se suporta.

15-23 aprilie 2013

 Jianu Liviu-Florian

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.