Traian Bădulescu – Șuțeanu : “UN CONDAMNAT LA NEMURIRE”

UN  CONDAMNAT  LA  NEMURIRE

Radu Dumitrescu – Gyr are un loc special în policioara de valori a Neamului, în lumea literară dar mai ales în cea socială.

Născut în ziua de 2 martie 1905 la Câmpulung Muscel, la poalele Gruiului, (înălțime edenică a Făgărașilor, a cărei frumusețe l-a marcat și pentru care și-a luat pseudonimul literar de Gyr, prin derivație lingvistică), fiul actorului craiovean Coco Dumitrescu, are in istoria contemporană aceiași greutate și importanță ca și a lui Mircea Eliade, venit pe lume doi ani mai târziu dar în aceiaşi lună a începutului de primăvară. Continue reading “Traian Bădulescu – Șuțeanu : “UN CONDAMNAT LA NEMURIRE””

VAVILA POPOVICI: IDEE, IDEAL, IDEALISM

cherry-blossom-1260647_960_7201-300x180-546x300

Dumnezeu a făcut lumina./
Lumina se naște din foc/ focul naște scânteia/
scânteia este ideea/
și ideea este Dumnezeu./
Cercul se închide.

(din vol. „Piticul din ceașca de cafea”)

  Dicționarele ne spun că Idee este un „termen generic pentru diferite forme ale cunoașterii logice: noțiune, gând, concept, noemă”. Etimologia cuvântului Idee trimite la limba franceză (idée) și latină literară (idea), iar în limba greacă eidos, fiind un rezultat al procesului de gândire, o reprezentare generală și abstractă care se formează în conștiința omului, despre un obiect sau despre un fenomen; un fel de a vedea lucrurile din jur și a reprezenta realitatea. Continue reading “VAVILA POPOVICI: IDEE, IDEAL, IDEALISM”

Arsenie Boca: «ESTE BINE SĂ NE POCĂIM DE BUNĂ VOIE»

Arsenie Boca

De la marele savant Nicolae Iorga avem aproape în orice domeniu al gândirii câte un sfat  înțelept la îndemâna noastră. Pentru astăzi să ne folosim de sfatul înțeleptului în care ne îndeamnă să fim precauți în aprecierea oamenilor (citat din memorie):  “Nu-l întreba de unde vine, ci să-ți arate ce a fost în stare să aducă cu el de acolo.

Cineva se laudă că a dobândit o anume pregătire, cu diplomă, altul că a umblat prin țări îndepărtate, iar altul că a învățat cu un Gamaliel cum făcuse apostolul Pavel, dar toate acestea par a fi extraordinar de ok, însă mai este ceva, toate acestea nu și  garantează acumularea de știință și înțelepciune prin demersul lor. Viața fiecăruia va arăta ea însăși dacă într-adevăr omul a fost pe acolo, adică dacă s-a și ales cu sporul de valoare pretins a-l avea… Continue reading “Arsenie Boca: «ESTE BINE SĂ NE POCĂIM DE BUNĂ VOIE»”

Vasile Filip: Două cronici de carte, autor Vavila POPOVICI

Vavila PopoviciDouă cărţi de Vavila Popovici:

ARTICOLE SI ESEURI –vol.IV
POPASURILE VIETII

 

Articole_Eseuri_IV_(2014)Uniţi întru credinţă

Celor treizeci de cărţi – versuri şi proză – tipărite de scriitoarea Vavila Popovici până la sfârşitul anului 2013, li se adaugă, în 2014, încă două. Una de „Articole, Eseuri”, volumul al patrulea, şi alta de memorii cu tentă istorică pregnantă – „Popasurile vieţii” – ambele Made în USA, Charleston, unde autoarea cu adânci rădăcini în pământul României trăieşte de câţiva ani. Continue reading “Vasile Filip: Două cronici de carte, autor Vavila POPOVICI”

Cezarina Adamescu: Frânturi de viaţă, opinii, amintiri, urmărite prin valurile vremii

CezarinaAdamescu1Când începi să răsfoieşti o carte, o lume fascinantă ţi se dezvăluie treptat şi tu eşti poftit să pătrunzi în ea, pe măsură ce filele se întorc parcă singure. Ochiul atent al scriitorului surprinde instantaneu faţetele realităţii. Peisaje zugrăvite cu penelul artistului plastic, personaje de forţă dramatică, întâmplări reflectate-n oglinda lăuntrică, trecute prin filtrul scriitorului, toate, coagulate-n texte în care jurnalismul dă mâna cu proza realistă dar şi cu un lirism care te cuceresc imediat, şi-n care excelenţa autorului îşi spune cuvântul cu o voce cât se poate de fermă şi originală, dau un farmec aparte scrierilor, dar mai cu seamă, dialogurilor purtate de Octavian D. Curpaş cu unele dintre cele mai remarcabile personalităţi ale culturii universale.

Nu e de mirare, aşadar, că volumul de faţă, alcătuit din instantanee, poveşti cu tâlc, bine închegate, cu un stil cât se poate de original, exersat îndelung în jurnalism constituie un tărâm în care noi înşine devenim personaje principale, ori măcar martori discreţi. El se constituie, într-un soi de jurnal de pribegie al unor oameni care au trăit cea mai mare parte din viaţă, din varii motive, departe de ţară. Personajul Nea Mitică, este un pretext pentru prezentarea unor aspecte ale vieţii economice, sociale şi culturale ale vieţii occidentale. Continue reading “Cezarina Adamescu: Frânturi de viaţă, opinii, amintiri, urmărite prin valurile vremii”

Vavila Popovici: BINELE TREBUIE SĂ FIE ȘI VOIT!

Binele4„Deși binele este același pentru individ și pentru comunitate, totuși lucru mai mare și mai perfect trebuie să fie a întemeia și a păstra binele societății.

Aristotel

     Binele este clar recunoscut în poruncile date de divinitate. În necunoașterea sau ignorarea lor, este nevoie a se apela la moralitate, pentru a identifica corect binele. Binele este tot ce ne apropie de Divinitate  și este în interesul existenței noastre. „Binele este unul singur!” înțelegându-se claritatea și lipsa echivocului celor zece porunci divine, a șasea fiind: „Să nu ucizi!”. Continue reading “Vavila Popovici: BINELE TREBUIE SĂ FIE ȘI VOIT!”

Adrian Botez – CINE SUNTEM CU ADEVĂRAT ŞI CE (NE) CREDEM

Adrian Botez(fragmente de corespondenţă)

…Probabil că aveţi oarece dreptate, atunci când afirmaţi că trebuie să am mai multă încredere în oameni/omenire! Şi eu mă gândesc, tot mai des, că e/ar fi bine să am mai multă încredere în “anticorpii” spirituali, pe care Hristos i-a pus in om… – …Mircea Eliade zice, în Les Trois Grâces, că este imposibil ca Dumnezeu să nu fi lăsat, în OM-Fiul Omului, “secretul/miracolul nemuririi” – al “tinereţii fără bătrâneţe şi vieţii fără de moarte”! Şi dacă a făcut acest lucru Dumnezeu (şi eu nu mă îndoiesc de aceasta, nici măcar o clipă!) – înseamnă că vom putea rezista (cei cu EDUCAŢIE ŞI CREDINŢĂ CREŞTINĂ AUTENTICĂ!), la toate “politicile” maloneste (de la nivel de oraş, ţară, planetă!) – “politici” demente, “politici” trădătoare, jefuitoare de Patrie şi de popoare, “politici” criminale! – dar noi vom rezista, prin credinţa/trăirea creştină (autentică şi vie!), la toate încercările satanice, care au loc şi ne revoltă, ori ne “bagă în răcori” (după fire şi caracter!), acum/azi, mai mult decât oricând, pe Terra! Continue reading “Adrian Botez – CINE SUNTEM CU ADEVĂRAT ŞI CE (NE) CREDEM”

Parisul – piatră de temelie la edificiul succesului!

ParisSpre deosebire de Adrian Păunescu, domnul Dumitru Sinu (din Phoenix), ajunsese “devreme” la Paris. Iugoslavia – şedere scurtă la Panciova şi Kovacica, un an şi câteva luni la Banovici, la Zrenianin pentru o vreme mai scurtă, apoi Italia – la Trieste, la Cinecitta pentru două luni şi în final la Torino, de unde a plecat în Franţa, la Paris. Această traiectorie a urmat-o viaţa din exil a lui Dumitru Sinu, de la trecerea graniţelor României şi până la popasul ceva mai lung, pe care l-a făcut în Franţa; traseul anterior ajungerii în ţara lui Voltaire îl creionase într-un mod absolut original pe parcursul întâlnirilor noastre anterioare. De data aceasta mi-a vorbit nenumărate ore despre Franţa, despre Paris şi despre oamenii pe care i-a întâlnit acolo. Continue reading “Parisul – piatră de temelie la edificiul succesului!”

Cernăuţi şi poeţii săi evrei

Boris Marian

.              Boris Marian

Cernăuţi şi poeţii săi evrei

Pe locul unde se află, azi, Cernăuţi, era cândva o aşezare, Ţeţina, care a fost distrusă de tătarii lui Batâi ( sec.XIII). Actul prin care este atestată existenţa Cernăuţilor este datat la 1408, printr-un zapis al lui Alexandru cel Bun. Aşezarea se afla la răscrucea unor importante drumuri, Polonia, Austria, Moldova, Rusia, fiind interesate de existenţa oraşului. Negustorii din Lemberg (Lvov) au fost cei care a contribuit la dezvoltarea Cernăuţilor în secolele XV- XIX. Continue reading “Cernăuţi şi poeţii săi evrei”

PROFETISMUL EMINESCIAN

EminescuPROFETISMUL EMINESCIAN1

Orice epocă istorică a unui neam, caracterizată prin dualismul moral şi spiritual: a) criză abisală b) speranţă spre pretutindeni deschisă – a născut profeţi şi profeţii. A stimulat căutarea de identitate, individuală, dar mai ales naţională, pentru a se (re)întemeia lumea (sau o lume). Aşa a fost cazul românilor, după epoca fanariotă, aşa a fost după 1859 şi 1877, aşa a fost în epoca interbelică, apoi în cea postbelică.

Pentru că vremea noastră este un astfel de nod gordian al istoriei naţionale – se nasc profeţi şi se fac profeţii. Instinctiv, însă, ne retragem încrederea, spre izvoare mai sănătoase ale profeţiei, spre epoci proferice mai solemne şi mai salubre, în care profeţiile conţin un grad mai mare de profunzime a perspectivei istorice, sorţii şi menirii românilor. Eventual, o viziune mitică.

De aceea, admiţând premiza că Eminescu întrupează Logos-ul naţional, nu ar fi deloc lipsit de interes, gândim noi, să aflăm ce conţine profeţia Continue reading “PROFETISMUL EMINESCIAN”

STIMATI TOVARASI SI PRIETENI

Liviu Florian JianuStimati tovarasi si prieteni,

 

Anul care a trecut ma determina la o analiza succinta a activitatii noastre, in calitate de simplu cetatean.

Pentru inceput, se cuvine sa apreciez si sa aduc cuvinte de lauda Bisericii Ortodoxe Romane, pentru activitatea neobosita, in traditia apostolica, pe care a depus-o si o depune in slujba progresului si propasirii neamului. Trecand in revista, in decursul intalnirilor mele, acesti oameni, si aceste lacasuri, am gasit acolo, in primul rand, oameni, sfaturi, pilde si modele de urmat. Mergand mai departe, am descoperit o intreaga istorie pe ziduri. Desi parintele nostru, Sfintit fie-I numele, Cleopa Ilie, intrebat fiind ce va ramane in urma Domniei Sale, marturisea cu adanc inteles: “Ziduri, ziduri, ziduri…” Continue reading “STIMATI TOVARASI SI PRIETENI”

DOI FRAŢI-POEŢI – DOUĂ DESTINE

Emil Botta ELEMENTE EMINESCO-ROMANTICE, ÎN OPERA POETICĂ A FRAŢILOR DAN ŞI EMIL BOTTA

Orice ar zice (sau, mai exact, ce n-ar zice şi nici nu zic!) istoriile literaturii române, din ultimul veac (de la George Călinescu, Eugen Lovinescu, Ion Negoiţescu, dicţionarul lui Mircea Zaciu ş.a.) – şi până la aceea a lui Alex Ştefănescu şi, mai cu seamă, la cea extrem de subiectivistă şi cu grave deformări de ordin axiologic, a dlui Nicolae Manolescu!), Adjudul, ca şi Răşinarii Sibiului, este un loc special, în România: dacă Răşinarii Sibiului i-au dat, ca spirite superioare, pe Octavian Goga şi pe Emil Cioran – Adjudul a dat, egal, României/Valahiei două Duhuri alese: pe Fraţii Orfici – Poeţii-Fraţi DAN şi EMIL BOTTA.

Amândouă, după opinia noastră, aplecându-se, într-o adâncă reverenţă, în faţa Duhului Protector al Valahilor – EMINESCU – dar reverenţa lor neînsemnând, nicicum, epigonism, ci creativitate, originalitate, complementaritate, faţă de Demiurgul Logos-ului Valah. Continue reading “DOI FRAŢI-POEŢI – DOUĂ DESTINE”

„DIVIDE ET IMPERA!”

 Dezbina si stamanestePrin unire cetățile mici se dezvoltă, prin dezbinare și cele mai mari se distrug.”

Expresia provine din latină unde exista și ca proverb: „Divide et impera”. În română este mai cunoscut ca:„dezbină și stăpânește”. Acest „adagiu roman” a fost folosit ca principiu de guvernământ în diferite timpuri. Niccolo Machiavelli (1469-1527) a fost cel care a studiat și a scris despre politica imperiului roman, rezumând-o în această formulă. Ea este, după cum s-a putut cunoaște, mult mai veche. Heinrich Heine (1797-1856) o atribuie regelui Filip al Macedoniei care s-a urcat pe tron în 359 î.e.n. Formula a fost aplicată de multe guverne oligarhice care, pentru a subjuga popoarele, provocau dezbinări între naționalități.

Strategia a fost folosită efectiv și eficient de către administratorii imperiilor vaste, inclusiv de către cei ai Imperiul Roman și cel Britanic, care au „asmuțit” un trib împotriva celuilalt pentru a câștiga și menține controlul asupra teritoriilor cu un număr mic de trupe. Continue reading “„DIVIDE ET IMPERA!””