Adrian Botez – CINE SUNTEM CU ADEVĂRAT ŞI CE (NE) CREDEM

Adrian Botez(fragmente de corespondenţă)

…Probabil că aveţi oarece dreptate, atunci când afirmaţi că trebuie să am mai multă încredere în oameni/omenire! Şi eu mă gândesc, tot mai des, că e/ar fi bine să am mai multă încredere în “anticorpii” spirituali, pe care Hristos i-a pus in om… – …Mircea Eliade zice, în Les Trois Grâces, că este imposibil ca Dumnezeu să nu fi lăsat, în OM-Fiul Omului, “secretul/miracolul nemuririi” – al “tinereţii fără bătrâneţe şi vieţii fără de moarte”! Şi dacă a făcut acest lucru Dumnezeu (şi eu nu mă îndoiesc de aceasta, nici măcar o clipă!) – înseamnă că vom putea rezista (cei cu EDUCAŢIE ŞI CREDINŢĂ CREŞTINĂ AUTENTICĂ!), la toate “politicile” maloneste (de la nivel de oraş, ţară, planetă!) – “politici” demente, “politici” trădătoare, jefuitoare de Patrie şi de popoare, “politici” criminale! – dar noi vom rezista, prin credinţa/trăirea creştină (autentică şi vie!), la toate încercările satanice, care au loc şi ne revoltă, ori ne “bagă în răcori” (după fire şi caracter!), acum/azi, mai mult decât oricând, pe Terra!

…Dar tot sunt necesare nişte şocuri electrice, pentru adormiţii (din Valaho-România şi de pe Terra, EGAL!) – …pentru că şi Mântuirea Lui Hristos (despre care nu obosesc să repet că NU VA FI FĂCUTĂ CU SILA!!!) se va aplica selectiv (dacă ne referim la individ/indivizi: la nivel de specie, evident că lucrurile stau altfel, adică, la nivel de Neam, să zicem, există Mântuire Sintetică! – tocmai de acea e nevoie de o luptă cu “inerţia de popor” sau “inerţia de specie”!!!), în funcţie de gradul de efort spiritual individual, pe care l-ai făcut/l-a făcut, fiecare om, luat în parte, ca locuitor pe Planeta Pământ!!!

Şi Hristos ne îndeamnă să veghem, să nu dormim! – iar IUBIREA de semeni se revelează şi prin severitatea spirituală (faţă de tine însuţi, mai întâi, dar şi faţă de fratele tău întru Duh!), sau: MAI ALES PRIN SEVERITATE SPIRITUALĂ (…a se vedea monahismul, MODEL DE TRĂIRE SACRĂ, ÎNTRU DUMNEZEU monahismul, cel desăvârşit intransigent, în lucrarea sa de Duh, în epifanii şi înspre hierofanii!!!).

…Să ştiţi că Ortodoxia nu agreează DELOC spusele domniei voastre (şi bine face!), privitoare la “necesitatea originalităţii” explozive, a originalităţii cu orice preţ…eu vă agreez, la superlativ (după cum vedeţi, de atâta vreme!), pentru că (din păcate!), Duhul meu suferă, precum şi cel al domniei voastre, de erezia originalităţii…!!!Monahii, preoţii, adevăraţii trezviţi CITEAZĂ SCRIPTURA SACRĂ, mereu: şi au dreptate! – pentru că, niciodată, vorbele şi gândurile noastre (ale unor indivizi, ca “ţăndări” ale lui Adam!) nu vor putea sa le egaleze pe cele ale lui Dumnezeu-Hristos-“RAVVI“-DESĂVÂRŞIREA ÎNVĂŢĂTURII COSMICO-DIVINE!

…Nu ştiu la care dintre cei doi iudeo-masoni, pionieri ai pacostei acesteia de Psihologie modernă, vă referiţi: Siegmund Freud este o …”javră ordinară” (…că tot e la modă expresia!), cu toate “complexele lui oedipiene”, cu tot… – …poate că vă referiţi la celălalt, iudeo-masono-psihologul elveţian, Karl Gustav Jung. Nu-i cu mult mai breaz, decât Freud…iar eu ştiu (din proprie experienţă!) că Psihologia este TOT o invenţie diabolică de-a iudeo-masoneriei, pentru a ţine în lanţ omenirea! Un terorism anti-spiritual AUTENTIC, profund şi extrem de eficient, PENTRU EI!
…Am experienţele mele, în această “materie“…Securitatea, actualmente SRI-ul (la noi), serviciile secrete (de pretutindeni), sunt/au fost, totdeauna, extrem de harnice (indiferent de cum s-a numit regimul politic!), în a aplica “legile” criminale, ale acestei pseudo-ştiinţe sinistre, inventate de către iudeo-masoni, special pentru a stăpâni lumea, prin stăpânirea minţii noastre, prin manipularea sentimentelor omeneşti etc.

… Eu ştiu şi simt că vorbeşte, în domnia voastră, un preaplin sufletesc, un suflet în care tinereţea “zburdalnică” se răzvrăteşte (fără un discernământ prea grozav!) – dar lucrurile nu prea stau aşa cum le ziceţi!

…Religia nu este un “concurs de minuni”! – că, dacă un tânăr descoperă, în el, nu ştiu ce forţe, personal-miraculoase, în momentul acela el şi poate intra în regimul de sfidare/concurare a divinităţii!

…Că, dacă vorbim “ca din carte” (…cartea, în definitiv, este suplimentul de Duh, pe care ni-l acordă El, în cazul când, vorba lui Mahomed al II-lea, CARTEA urmează scriptura sacră! […da-da, nici Mahomed al doilea, cât de genial general va fi fost el…! – n-a înţeles că sunt necesare cărţile, ALĂTURI de CARTE – tocmai pentru a potenţa noi, în suflete, mai bine, CARTEA SACRĂ! tocmai pentru a ne conştientiza, modula, afirma, conforma, confirma şi asuma “tepele/nivelurile noastre spirituale“!!!] – …cartea (fie zis, în treacăt!), scriind-o, chipurile, noi dar, de fapt, se scrie cu/prin Voia Lui Dumnezeu (intră în domeniul teleologiei cosmice, acest lucru: SCRIEREA DE CARTE!) şi întru confirmarea-afirmarea unui anume nivel spiritual, pe care El ni l-a decis/re-cunoscut! – …pentru că, dacă n-ar fi aşa, am fi, din născare, niste “zgâiţi”, sau/şi nişte celenterate!) – …spuneţi că, dacă “vorbim ca din carte” (adică, de fapt, din adâncul nivelului nostru spiritual, suplimentat cu…ARHEII OMENIRII SPIRITUALIZATE!) – n-am fi “vii” (asta ziceţi/credeţi domnia voastra!)…

…Chestiunea cu “liberul arbitru“, pe care tot o agită “viii“, este extrem de gingaşă! De fapt, lucrurile sunt stabilite, odată pentru vecie, prin actualitatea/actualizarea eternă a Legii/Legilor, a “dharmei“! Ne “dăm mari” că gândim, zicem şi facem cutare lucru…Nu-i chiar aşa: dacă n-ar fi funcţionat decizii cu totul superioare nouă (în faptul că EXISTĂM, iar nu că NU EXISTĂM... în faptul că existăm AŞA, şi nu ALTFEL – …da-da, noi, cei care acum DISCUTĂM, cam emfatici, despre cât de liberi în gândire suntem/am fi noi…) – …păi, puteam, foarte bine, să NU (MAI) FIM DIN CATEGORIA CELOR GÂNDITORI, şi nici măcar din aceea “A CELOR CARE CUVÂNTĂ” – dacă decizia suprem-invizibilă, dar palpabilă, prin noi/percepţia şi conştiinţa noastră – ERA ALTA!

…Oricât ne credem noi de “vii” şi de teribili, nimic din ce gândim, facem şi spunem azi, nu este nou şi original, asumabil, cu trufie liminară, de către noi! – pentru că NU NOI NE-AM CREAT – deci, Logos-ul nu este al nostru, ci NOI funcţionăm şi existăm, graţie Lui! Chestiunea “slăvirii” divinităţii nu este o prostie, ci recunoaşterea gradului nostru de impersonalizare, întru divinitate (dar nu-i, neapărat, meritul nostru, cât parte dintr-un ameţitor Plan Divin!) – …doar că Dumnezeu “nu se uită în gura cuiva“, ci, mereu, este consecvent cu Legea/cu Sine Însuşi, pentru că El este LEGEA!

NU ştiu ce tineri sau mai puţin tineri pot să creadă că au “libertate religioasă“/sunt/îşi pot permite a fi “liberi [ÎNAFARA LUI DUMNEZEU! – şi] cugetători/liber-cugetători”, dar abia această aberaţie este toxică pentru ei! Practic, nu există decât aparenta libertate a gândurilor şi faptelor – de fapt, ele au fost predeterminate de gânduri şi fapte EXCLUSIV raportate la Lege – deci, fiecare gând/faptă îşi are, în sine însuşi/însăşi, mecanismul de “apreciere”, dar şi sancţiunea, în sensul de recunoaştere şi… “taxare”!
Legea pre-există, ÎN toate, PENTRU toate: fără de Lege nu s-ar roti nici stelele, nici electronii, şi lumea s-ar “chifligi”, aşa, deodată, “pe nepusă masă”, şi…ar dispărea, de parcă nici n-ar fi fost vreodată!!!

Legea IUBIRII“, spun creştinii: dar când grecul-Hesiod spunea, în veacul al VIII-lea înainte de Hristos: “EROS, cel născut mai înainte de toţi zeii“, era cel puţin la fel de creştin, ca şi creştinul din “modernitate“. Iar noi să ne apucăm şi să ne dispreţuim, pentru faptul că unul l-a citit pe Hesiod, iar altul nu – ar însemna o dovadă irefutabilă precum că o luăm, binişor, pe panta către …AMOEBĂ! …ADEVĂRUL ne pre-există nouă, gândurilor şi faptelor noastre! De aceea ziceam eu că ar trebui “s-o lăsăm mai moale” cu dorinta noastra de a fi “vii” (înafara Mecanismului Divin pre-existent, al Legii!), în sensul de a spune ce nu s-a mai spus: vom spune/afirma, mereu, NUMAI ceea ce este “teapa noastră” de spunere! – …iar “teapa“-nivelul nu ni l-am stabilit noi, ca să ne umflăm, acum, în pene, pe această chestie! Există mecanisme extrem de fine şi cu totul dificil de înţeles nouă, prin care se “ţese” karma cosmică şi, deopotrivă, cea a unei fiinţe…

Pentru că nici măcar Biblia nu poate ocoli acel pasaj: “şi pe cel călduţ, Dumnezeu îl va scuipa din gura Sa“. Severii călugări ai Ortodoxiei, tip ILIE CLEOPA, au înţeles că, aici, se confirmă, într-un anume fel, ţinând de zalmoxianismul străbun, METEMPSIHOZA!

Dar, cu riscul de a mă acuza domnia voastră că nu sunt “viu şi original“, eu încerc, DIN GREU, vă mărturisesc, să mă întorc la impersonalitate! (nota mea: …pe când eu TOCMAI DE ACEASTĂ TRUFIE ORIBILĂ a originalităţii sufăr – NON-VULGARE/NON-TRIVIALE!!! – şi sunt acuzat [culmea! – cel puţin, aparent: sunt acuzat de către laici şi de către unii sacerdoţi, deopotrivă! – deci, asta ar trebui să vă dea de gândit că Legea funcţionează, peste noi, prin noi şi pe dedesubt de noi!!!], mai dihai decât orişicare Poet actual, din România şi/sau de aiurea! – pentru că, da, Orfeu este al Carpatilor, iar nu al Washington-ului! – iar Dumnezeu-HRISTOS este SUPREMUL POET!] . “Cel călduţ” este nu cel ne-original (“original” se învecinează, nu doar paronimic, cu “ORIGINAR”: “originar/MÂNTUIT” nu este decât cel care…nu e “original, ci s-a aflat pe sine, ca des-fiinţare a persoanei I gramatical-fiinţiale, în impersonalitatea divină!!!) – ci acela care “a făcut-o pe originalul“, uitând că nu-şi aparţine, că impersonalitatea este ţinta/esenţa teleologiei cosmice! Acela să se întoarcă, pentru că nici de murit nu e în stare, pentru că n-a înţeles nimic, nici viaţa şi nici moartea – legice, ambele! – dar inexistente, practic, amândouă, ca stări “inventate” de om, în istoricitatea sa: NOI SUNTEM, NEÎNTRERUPT, ÎN PARADIS (cu mare dreptate spune asta Orbul-BORGES, în “Roza lui Paracelsus”!)…numai că nu conştientizăm, din pricină că păcatul/patima febrilă, (nechibzuinţa/non-echilibrul interior) – NE ORBEŞTE! – şi, pentru asta, se pare că mulţi tare vom fi “scuipaţi” din gura Lui Dumnezeu, şi trimişi “la urmă“, să repetăm cicluri existenţiale umile/umilitoare, după spusa Lui Hristos: “cel smerit se va înalţa…cei dintâi vor fi cei din urmă“!

…Este o eroare capitală să ne permitem a filosofa, “cât de bine ne-am ales noi religia”, ori “ne-am ales ateismul”! NU! Religia, aşa cum afirmă şi Mircea Eliade, ne precede, imemorial: omul este, genetic, religios/”homo religiosus”!!!

Religia ne alege pe noi, iar nu invers (aparent, ORTODOXIAsiluieşte”, cică, voinţa unui nou-născut! – nu: acel nou-născut s-a născut, deci a fost ales, din start, pentru Calea Luminii/Calea Cea Dreaptă! – …iar eu, azi, spre exemplu, sunt ortodox nu doar că m-au botezat părinţii, la naştere, ci şi pentru că, ulterior, mi-am asumat, deplin, acest nivel spiritual!) – …ca fiind noi evoluaţi spre o anume “teapă/nivel spiritual“, suntem ALEŞI să ne naştem într-o anume religie! – şi niciodată invers! Mă rog, eu nu am zis că Lucifer nu are loc şi rol important, în opera de re-spiritualizare/re-conştientizare a Paradisului! Până şi IUDA are un rol fundamental! TOATE sunt “fundamentale”, în economia divină, doar n-om crede, acum, că DUMNEZEU LUCREAZĂ CU/PRIN CIURUCURI (…asta, DACĂ vor fi existând “ciurucuri”, pentru că s-ar putea ca tocmai Harap-Alb/Cenuşotcă să fie FĂT-FRUMOSUL!!!). De cele mai multe ori, se dovedeşte că o prepoziţie prizărită, ori o conjuncţie anodină (ambele, dispreţuite, prosteşte, de către “ucenicii vrăjitori” ai LIMBII!), condamnă la moarte ori…la viaţă, mai categoric decât un discurs politic de trei ceasuri, sau decât o întreagă epopee!!!

…Dar e bine să nu ne avântăm prea mult, că ne smintim de tot: aceste “roluri” cosmice sunt extrem  de delicate…e bine să le păstrăm în “mistic“, pentru că, oricât vom vrea să le cunoaştem, nu vom înţelege nimic! Este mecanismul CREAŢIEI, cel de deasupra raţiunii, ba chiar şi “un pic” deasupra intuiţiei/Revelaţiei!

…Îmi pare rău că acela care mi-a scris la calculator cartea mea,  “Epopeea Atlantică“, nu a păstrat fişierul – iar eu nu prea am vreme să-mi re-scriu cartea: acolo, printre altele, este dedicată, lui Lucifer, o odă în toată regula (şi Eminescu face acest lucru, în poemul “Andrei Mureşanu“…)! – dar cartea, în accepţiune spiritualistă, nu-mi aparţine, moral: sunt viziuni/Revelaţii Sublime, la care m-a facut partaş, de dincolo de viaţă, Maestrul meu de Inimă…

…Mă opresc  aici. Problema “agreării” nu ţine de vreo toleranţă, Doamne iartă-mă! – din partea mea! Voiam să zic că, din pricină că suntem evoluaţi (de fapt, “treziţi“!), amândoi, spre/întru acelaşi nivel de  înţelegere spirituală/compatibilitate spirituală, am ajuns să fim într-o complicitate [legică, nu aleasă de noi, că am fi, noi doi, nu ştiu ce …”moţaţi“!] – complicitate/compatibilitate de…”etaj“. Nu se pune problema chiar în aceşti termeni de “administraţie de bloc“, ci de includere într-un anume regim de înţelegere/conştientizare a Legii!!!

…Da, probabil că exprimarea poetică ne-ar ajuta, prin intuiţie şi Revelaţie, mult mai mult decât dialogul prin frazeologie prozaică şi poticnită! Doar am şi afirmat, mai sus, că POETUL SUBLIM/SUPREM ESTE HRISTOS-DUMNEZEU!

…”Psihologianu există, REAL, în Planul Divindecât ca fiind RE-LIGIE! Există numai satanismul unor imbecili, care n-au conştiinţa “tepei” lor, şi vor să fie altundeva/altcineva (mai sus decât Legea!), crezând că pot asuma şi stăpâni Creaţia Divină (în speţă, că pot pătrunde şi decide, în/prin  aşa-zisul “subconştient” uman).

Omenirea nu a avut şi nu are nevoie de acest luciferism de canal, grosier şi “cu trompă“! Înţelegerea Divină, dacă pătrunde în noi, face superfluă şi grotesc-ilară, orice imbecilitate a “ucenicului vrăjitor“, care, neacceptând impersonalitatea extatic-divină, se prăbuşeşte, depăşit fiind de ceea ce orgoliul său prostesc a crezut că pot fi/deveni puteri personale!

Nimic nu se face “prin mine însumi/insămi” (…a se vedea deviza Masonic-Liberală!). Este o iluzie grozav de periculoasă, pentru pierderea şi înjosirea “tepei”  spirituale, pe care, tocmai, o căpătase(ră)m, prin decizie analitică divină!

…Puteţi  să vă ziceţi “Toma Necredinciosul“, cât doriţi! – dar gresiţi fundamental! Nu există Toma Necredinciosul! Există doar o metafora hristică (de pedagogie hristică, mai exact!) a TREZIRII LA “TEAPĂ“!!! Toma a fost cel nai credincios şi cel mai înălţat spiritual, dintre apostoli (excepţie făcând doar IOAN-AL-INIMII, cel care a înţeles Taina Supremă a Lui Hristos, încă de la Cina Cea de Tană, unde a stat cu capul pe Inima Lui Hristos!), pentru că el cunoştea, la modul egiptean, viaţa de dincolo de moarte! Doar că apostolii ceilalţi, care nu aveau (în acel moment, dinainte de Cinzecime!) această cunoaştere suprasensibilă, nu l-au priceput, în extaza sa!!!

…Tinereţe-tinereţe! Aveţi impresia, mai mult ca sigur, că sunteti primul care se revoltă, în cosmos ori istorie – şi nu mai incăpeţi de mândria “revoltei originale“! Daca aţi şti câte necazuri amare mi-a adus mie, pe la vreo 21 de ani, acest stadiu de …să-i zicem, “non-conştientizare a nivelului spiritual“…!!! Vă deplâng, pentru că stiu, din proprie experienţă, cât mai aveţi de suferit, până la ajungerea la/întru stadiul spiritual, care este atât de dispreţuit (de către domnia voastră) – anume, ORTODOXIA (şi mă refer, aici, la Biserica Lui Hristos, la CALEA CEA DREAPTĂ CĂTRE REVELAŢIA SUPREMĂ, a faptului că SUNTEM IN PARADIS! – …iar nu la secularizata şi jalnica, azi, Biserică-de-Zid!) – ORTODOXIA, cea care identifică şi numeşte “TREZVIA” , adică starea de VEGHE spirituală, pentru a detecta impersonalitatea, cea de dincolo de orice futilă trăire personală!!!

…Nu va temeţi, nu defăimeaz pe nimeni, când îi numesc “imbecili” pe iudeo-masoni (şi nu-i “înjur”, atunci când îi NUMESC, cu numele ocarei pe care ei înşişi şi-au agonisit-o, şi-au adus-o/construit-o, cu atâta migală istorică şi luciferism!…iar Elefantul-cel-cu-TROMPĂ este, din strămoşi, simbolul prostiei asumate ca normalitate…)! – şi sunt mai bun creştin decât mulţi dintre cei care nu …”înjură“! – ci sunt nepăsători la soarta Patriei, Omenirii şi Lumii/Terrei! Eu nu pot fi nepăsător, fie şi măcar pentru că Dumnezeu mi-a dat copii şi un nepot…

…Iudeo-Masoneria (aşa este corect de numită!) o cunosc, din experienţe PERSONALE!!! Revoltătoare şi triste, tare triste, zguduitoare experienţe…
Nu pot intra în amănunte, deocamdată.

…Eu iubesc, în definitive, şi… “jigodiile“! Iubesc lumea toată, plantele, animalele, pietrele (CRISTALUL este modelul cosmico-divin, de când OMUL CEL CĂZUT nu prea mai este!)…cu mult mai mult/intens, decât pot înţelege cei din jurul meu! Eu trăiesc atât de dur, sever, nemijlocit, şi lumea şi oamenii, încât domniei voastre vi se pare că…vorbesc din carte! Este foarte trist şi deprimant, să to-o-ot constaţi că unii te hulesc pentru că eşti prea crud, în realismul tău…iar alţii te acuză că…”vorbeşti din cărţi“, tocmai pentru că pe toate cele le cunoşti atât de bine, atât de adânc asumat/trăit cu Duhul şi cu sufletul, empathizant...!!!

…Nu sunt rasist. Chiar m-aţi supărat foarte tare, cu această afirmaţie, complet nedreaptă! – …şi nu sunt eu prea uşor de supărat! E bine să cunoaşteţi şi să cântăriţi bine vorbele, atunci când le adresaţi unei persoane care a trăit şi cunoscut zeci de mii şi sute de mii de oameni, de tot felul, de toate rasele şi de toate culorile, şi n-a făcut nimănui niciun rău (doar sie însuşi, mai mult ca sigur...!), ci a dorit, mereu, îndreptarea semenilor şi căpătarea, de către ei, a respectului de sine…a Credinţei în Văpaia Dumnezeiască (“rai” sau “iad“, cum vrei şi-ţi aşterni!)! Puteam să nu-mi asum nimic şi sa fiu un…”estetizant” aerian, plezirist, snob, emfatic şi bleg, precum mulţi dintre pseudo-intelectualii ţării şi ai lumii. Am ales altfel  – şi-mi asum alegerea, INTEGRAL!!!

…Oricum, eu mă rog pentru sufletul duşmanilor mei (şi ai Dumnezeului meu, despre care Dumnezeu, dacă vreţi a ştire “cum îl văd eu”, puteţi să-mi citiţi Poezia, la adresa de site:
http://www.adrianbotez.com…).

…Mama mea aşa m-a învăţat, să-mi iubesc chiar şi duşmanii – şi eu am pătruns şi am trăit, efectiv, învăţatura ei, venită de la Iisus Hristos-Dumnezeu. Nu ştiu dacă, uneori, nu reuşesc chiar ceea ce este cel mai greu, pentru mulţi dintre noi, creştinii: rugându-mă pentru sufletul duşmanilor mei, să simt, dintr-odată, că-mi sunt apropiaţi, sufleteşte…că-i compătimesc (şi aş vrea să-i “aduc în casa mea“!), cum nu fac cu mine însumi niciodată! Ciudat, nu?

…Domnia voastră mi-a adus mie nişte acuzaţii total nefondate – eu voi cuteza să vă aduc vreo câteva corecturi (asupra propriilor domniei voastre viziuni-de/despre-sine), având [corecturile mele] un fundament foarte real. Şi nu am nevoie, pentru a împlini aceasta, de acea toxină socială A-MORALĂ, aşa-numita (în modernitatea decăzută!) “psihologie” (“psyche” însemnând, în filosofia cosmico-sintetică a anticilor [precum sintetică este însăşi CREAŢIA DIVINĂ!] – “suflet“! – … ar trebui, atunci, să vă daţi seama, şi singur, de ce îi numesc, dispreţuitor, pe de o parte: ticăloşi/falsificatori, impostori şi panglicari –  iar pe de alta: îi “pun sub severă observaţie“, ca pe nişte asasini, înstrăinători/alienatori ai Duhului uman – da-da, pe aceşti …”psihologi“!).

1-…Domnia voastră nu sunteţi liber  – ci doar vă credeţi/va închipuiţi a fi liber. Libertatea ţi-o dă CUVÂNTUL!!! Domnia voastră nu vă acordaţi/armonizaţi, cu această Libertate!!!
2-…Domnia voastră aveti oroare de cuvinte, pentru că nu v-aţi ostenit, niciodată, să priviţi, peste ghizdurile fântânii cuvintelor, în afundul lor abisal.
3-…Domnia voastră ÎMPĂRŢIŢI cuvintele (...şi, oare, cine v-a dat acest drept, după ce Hristos şi, apoi, după modelul Său Dumnezeiesc – cel puţin Eminescu, Nicolae Densuşianu şi Arghezi [Geniile Logos-ului daco-valah] ne-au demonstrat contrariul?!), în cuvinte care “se spun” şi cuvinte care “nu se spun“. Eu ştiu bine că societatea umană [de-]căzută este una a artificialului, a pojghiţelor ipocrite şi a frivolităţii inconştiente şi a-morale, a complezenţei egoiste şi pline de suficienţă oarbă, până şi în materie de moarte! – …dar, măcar în forul dvs. interior, încercaţi şi recunoaşteţi/rostiţi Adevărul!

…De unde îl ştiu eu Adevărul? Nu din cărţi, în primul rând (cu toate că eu nu doar am gândit şi am scris ce-am gândit [scandalizând, dar nu prin vulgaritate, ci prin incisivitatea/plasticitatea/expresivitatea/sonoritatea-orfismul mistic/ă, a/l Cuvântului!] – ci, aşa cum v-am spus mai sus, eu am considerat cărţile (pe unele, şi anume, pe cele scrise cu sângele Duhului, fireşte!) ca pe suplimente/suplimentări necesare de Duh, ale/prin semenilor mei nemuritori![VIEŢI ÎN PLUS!!!] – eu cred, cu fervoare, în nemurirea Duhului!!!). Îl ştiu de la ciobanii şi ţăranii, în mijlocul cărora am crescut, până m-au luat părinţii mei şi m-au adus, în oraş, la şcoală.

…Mediul urban a pervertit, total, şi fiinţa umană, şi limba umană. În cazul de faţă (foarte important!) – LIMBA DACO-VALAHĂ!

…Păcat că nu mai mergeţi în satele din vârf de munte (acolo unde oamenii nu sunt [încă!] pervertiţi de falsa “civilizaţie”, a detergenţilor, televizorului, Internetului etc. – nu şi-au pierdut [de tot] naturaleţea originară şi, deci, original-impersonală, deci, în felul/la modul sacru!). Acolo nu zic să vorbiţi cu “betţvanul satului” (cu toate că, şi printre aceşti “lucrători“, există, uneori, figuri extrem de interesante şi, în limba lor, afli tresăriri, chiar salturi miraculoase,  ale Duhului…), …dar, măcar, cu acei bătrâni, despre care aţi auzit că se numesc “înţelepţii satului“. Aţi constata, cu oroare (poate!), că limba lor n-a exclus niciun “cuvânt-tabu(din zona terorismului lingvistic urban!), deşi ei nu înjură “comun” (au ei “înjurăturile” lor de sărbătoare! – …aceia care sunt Paznici Sacerdotali ai Tradiţiei, niciodată nu vor cuteza să injure de cele sfinte, ceea ce nu exclude o anume cârteală “amicală“…ei fiind, întru Duh/Re-ligie AUTENTIC/Ă[re-legare/re-împăcare, mistică şi senină, CONTINUĂ! – cu Cerul-Dumnezeu!], prezenţi [în mod REAL ŞI FIRESC!] şi colaboratori, la Facerea Lumii!).

…Păcat că, urmând “modele” şi prejudecăţi urbane, nu v-aţi aplecat asupra scrierilor, “slobode” de orice convenţionalism, dar, tocmai de aceea, marginalizate de ipocriţii critici literari valahi…scrieri ale unui Eminescu, Creangă, Caragiale, Arghezi [Slavici este un “ciocoi urban“, adică îi este ruşine să folosească, şi nici n-o ştie bine, LIMBA VIE DACO-VALAHĂ]…Aţi fi făcut cunoştinţă atât cu poezia erotică eminesciană, dar l-aţi fi văzut şi pe culegătorul de folclor (românesc, în majoritate, dar şi ţigănesc!), ştiut de puţini: EMINESCU! Aţi fi putut gusta Geniul Limbii, în aşa-numita “Poveste a poveştilor”[?! – …adică, ORIGINARITATEA “FIZIOLOGICĂ” a LOGOS-ului!] (varianta primă! – cea de-a doua, cea “târgoveaţă“, nu are nicio valoare!), a lui Creangă…Re-citiţi “Florile de mucigai” argheziene, şi veţi simţi, cu adevărat, ce înseamnă să fii liber, întru Duhul Lui Dumnezeu! Cuvintele sunt, TOATE, din Parashabda Sacră ivite – din Vibraţia Originar-Demiurgică! Nu există “cuvant rău” şi “cuvânt bun“, nu există “cuvânt poetic” şi “cuvânt ne-poetic”! Există doar oameni cu suflet pervertit şi care, in mod ipocrit, Îl proclamă, emfatic, pe Dumnezeu, ca pe ultima “casă de modă a îmbrăcăminţii” – şi oameni liberi, cu sufletul nepervertit de convenţii, ci SENINI ÎNTRU DUMNEZEU…aceasta înseamnă “SĂ FII SĂRAC CU DUHUL”: să îţi eliberzi Duhul de straiele împopoţonate, ale ipocriziei, minciunii, artificialităţii…!

…Bun, ştim, cu toţii, că aceste convenţii ne-au blocat mintea şi limba…şi acceptăm această realitate, mârâind printre dinţi!!! – …dar nici să ajungem terorizaţi de interdicţiile sociale, care sunt la ani-lumină distanţă de moralitatea hristică – şi să ne interzicem Cuvântul! Ce fel de creştini om fi noi, dacă ne interzicem tocmai Mistica şi DINAMICA Verbului Divin/LOGOS-ul?! Aveţi impresia, oare, că apostolii-pescari analfabeţi (mai exact, majoritatea dintre ei, CEI NETRECUŢI PE LA SINAGOGĂ! – excepţia o constituie tocmai IUDAfariseul/intelectualul: în felul acesta, înţelegem de ce majoritatea intelectualilor istoriei terestre au fost nişte trădători şi oportunişti siniştri!), ai Lui Iisus/din preajma Lui Iisus, vorbeau ca în saloanele Parisului veacului al XVIII-lea? Dacă aţi crede aşa ceva, v-aţi înşela amarnic! Logos-ul-Hristos (SUPREMUL POET COSMIC!) este teribil de îndulcit, până la artificios, de către o cenzură urbană târzie (intrată, de mult, în raport cu convenţionalismul urban al ROMEI-“Buricul Lumii!), din partea  scripturilor evangheliştilor (ajunşi, pe de o parte, prin minunea glosolaliei, “vorbitori în limbi“, dar, pe de alta, pentru că au intrat în cetăţi-oraşe, s-au lăsat pervetiţi, parţial, de mediul urban, şi au cam îndulcit, artificios, oarecum – “grunzuriiexpresivităţii viforoase, a oratoriei hristice. Dar, şi aşa, Hristos vorbeşte (şi prin intermediul EVANGHELIILOR!) cu o violenţă metafizică teribilă, care îi face, pe orăşenii şi ciocoii de azi (şi, deci, şi pe unii dintre preoţii lor, care nu vor să-i supere pe enoriaşi…mai curand Îl supără pe Dumnezeu!), să se simtă grozav de stingheriţi

…Avem un scriitor destul de cunoscut, dar nu şi luat în serios (suficient!), ca fiind genialoid (cum sunt şi cazurile lui Coşbuc, şi Goga, chiar şi Macedonski-cel-hulit…şi mai sunt destule cazuri, în cultura valaho-românilor!): George Topârceanu, cel care, vreme de doi ani de zile, între 1916 şi 1918, a stat prizonier la bulgari. Scrie, cathartic, micro-romanul “Pirin Planina“. Acolo sunt câteva lecţii de lingvistică, pe care ar trebui să le cerceteze, mai cu luare-aminte, şi savanţii noştri. El demonstrează, în cunoştinţă de cauză (ştiind, acum, şi valaha, şi slavo-bulgara!), că, în cadrul cosmic, bi-continental, al limbilor indoeuropene, NU EXISTĂ CEZURĂ – CI CONTINUITATE PERFECTĂ! Numele organelor sexuale “au sonorităţi” echivalente (“Dilco surprindea unele sonorităţi care, la ei ca şi la noi, înseamnă cam acelaşi lucru – şi faţa bulgarului se însenina pe loc” – G. Topârceanu, Scrieri, vol. II, Editura Minerva, Bucureşti, 1983), în daco-valahă şi în slavo-bulgară, socotite, de către lingviştii de profesie, drept …polare!

…Orice este artificial şi nu clocoteşte de viaţă şi nu “îngână“/acompaniază Parashabda, este I-MORAL!!! – ne spune şi un pictor-scriitor genial olandez, VINCENT VAN GOGH, în extraordinarele sale scrisori, către fratele/alter ego-ul său, Theo! Van Gogh este cel care, în tablourie sale, reprezintă (unicul în lume şi în istoria ARTEI / FILOSOFIEI ARTISTICE A LUMII!) Parashabda/Vibraţia Originară, Atotsintetizatoare: om, cer, pământ – … lan de grâu, unealtă şi braţ truditor, om, pământ şi cer! – se înscriu, la Van Gogh, în aceeaşi Vibraţie UNICĂ!!!

…Trag nădejde că m-am făcut înţeles, câtuşi de cât, de către domnia voastră, şi că veţi fi, cel puţin “un picuş“, pus pe gânduri. Dacă nu – apoi, nu, şi gata!

Doamne,-ajută!
Cu, mereu, aceeaşi admirativă preţuire şi caldă prietenie,
.                                                                                  Adrian Botez
***

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s