Despre obiectul credintei

George Danciu

Isus zicea:

S-a împlinit vremea, Împaratia lui Dumnezeu este aproape. Pocaiti-va si credeti în Evanghelie.” 

                                                                                                    Marcu, 1.14-15

Credinta într-o realitate istorica, prezenta si viitoare

.

CREDINTA, de care vorbeste Evanghelia,  este în legatura cu cineva.

Când vorbim despre credinta, aceasta implica imediat si o persoana fata de care ne raportam credinta.

În crestinism, ideea centrala si Persoana fata de care ne manifestam credinta este Isus Hristos. Este un singur Dumnezeu, Tatal nostru si Creatorul Universului, care S-a manifestat între oameni prin Isus. Înainte de înaltarea Sa la cer (dupa ce Si-a dat viata ca rascumparare pentru omul pacatos si a înviat) a spus ucenicilor ca e de folos sa mearga la Tatal, unde va mijloci pentru ucenicii Sai, însa nu ne va lasa singuri, caci ne va trimite un Mângâietor, Duhul Sfânt. Deci Dumnezeu s-a facut de cunoscut prin Cuvântul Bibliei, ca este Dumnezeu Tatal, Dumnezeu Fiul (Isus Hristos) si Dumnezeu Duhul Sfânt, Unul, manifestat în aceste trei Nume.

Isus este Evanghelia la care  S-a referit El Însusi,  apostolii si Biblia,  în contextul ei general si specific.

Ne punem întrebarea, de ce am asculta cutare sau cutare voce…? E o voce demna de încredere? Ce spune e  adevarat?

Câti oameni or fi crezut când Cristofor Columb (1451-1506) care, cautând o ruta noua spre Asia, ajunge prin Oceanului Atlantic în America, le-a vorbit contemporanilor lui despre marele Continent de dincolo de Ocean?

Câti oameni or fi crezut când Galileo Galilei (1564-1642) si-a prezentat celebra sa teorie, cum ca Pamântul se învârte în jurul Soarelui? Desi a fost persecutat de Biserica Catolica si de Papa Urban al VIII care nu au crezut adevarul promulgat de el în teza sa, adevarul a fost demonstrat si confirmat ulterior de stiinta…

***

Sundar Singh (1889, India -1929, Tibet), povesteste ca mama sa, care era hindusa (o religie cu traditii, obiceiuri si superstitii) ca orice mama care îsi iubea copilul l-a învatat si pe el religia hindusa, în care vaca e un animal sfânt si venerat. Însa, în modul cel mai serios si plin de grija i-a spus fiului ei si aceste marete cuvinte: Daca vreodata te afli în fata unui pericol iminent si nu ai alte solutii, când viata îti este pusa în pericol, sa stii ca mai este o forta, o putere, aceasta este Isus. Sa apelezi la el.

Si, într-o zi, pe când mergea pe o poteca îngusta de munte, dintr-odata i-a închis drumul un sarpe veninos care-l ameninta îndreptându-se direct spre el si, din cauza terenului de munte, nu mai avea unde fugi de sarpe. Paralizat de spaima, aproape inconstient, a strigat sau mai exact inima i-a strigat „Isuse, scapa-ma!” Si a fost scapat, sarpele a plecat într-alta parte deîndata.

Sundar a participat la o scoala primara condusa de Misiunea american prezbiteriana, în care Noul Testament a fost citit zi de zi ca un “manual”. Sundar a refuzat sa citeasca Biblia la scoala. Dar într-o oarecare masura, predarea Evangheliei si dragostea lui Dumnezeu i-a atras atentia, desi el înca nu credea chiar totul.

În mijlocul unei astfel de confuzii, când avea doar paisprezece ani, mama i-a murit si Sundar a suferit o criza de credinta. În furia lui, Sundar a ars o copie a unei Evanghelii în public. Dupa trei zile, într-o noapte târziu, în decembrie 1903, s-a ridicat din pat si s-a rugat ca Dumnezeu sa i se descopere, daca El într-adevar exista si e viu. În caz contrar “am planificat sa ma arunc în fata trenului care trecea aproape de casa noastra.

Sundar Singh s-a rugat. “O, Dumnezeule, daca exista un Dumnezeu, dezvaluie-mi-Te în seara asta.” Trenul urmator era la ora cinci dimineata. Orele treceau. Dintr-o data camera s-a umplut de o mare stralucire. Un barbat a aparut în fata lui. Sundar Singh a auzit o voce care-i spune: “Eu am murit pentru tine. Mi-am dat viata pentru tine. Cât timp te vei lepada de Mine? ” Sundar a vazut mâinile omului, strapunse de cuie….

Uimit ca viziunea a luat forma neasteptata a lui Isus, Sundar a fost convins în inima lui ca Isus este Mântuitorul adevarat si ca El este viu. Sundar a cazut în genunchi înaintea Lui si a cunoscut o liniste uimitoare pe care niciodata nu osimtise înainte. Viziunea a disparut, dar pacea si bucuria zabovit în el.

În ciuda amenintarilor si ale motivelor familiei sale, Sundar a vrut sa fie botezat în credinta crestina. Dupa ce tatal sau i-a vorbit d oficial si l-a respins, pentru credinta sa, Sundar a devenit un paria pentru poporul lui. Dar împotriva marii opozitii, el a fost botezat în Simla, de ziua sa de nastere, în anul 1905 într-o biserica de limba engleza.

***

Din Cer a coborât fiul lui Dumnezeu, Isus Hristos, si a adus oferta Sa de viata. Câti L-au crezut?

Daca citim Evangheliile vedem ca a fost cercetat de catre Pilat, de catre Irod, de mai marii Evrei, de Ana si Caiafa, dar Pilat a dat verdictul: NEVINOVAT! Cu toate acestea, multimea a strigat la unison Rastigneste-L!  Rastigneste-L! Doar un sutas si un tâlhar, L-au recunoscut ca Dumnezeu, si au crezut. Tâlharul, murind, înca din acea zi a fost cu Domnul ales, în cer. Glorie Domnului! Amin.

Isus a spus: „Adevarat, adevarat va spun ca cine asculta cuvintele Mele si crede în Cel ce M-a trimis are viata vesnica si nu vine la judecata, ci a trecut din moarte la viata. Adevarat, adevarat va spun ca vine ceasul, si acum a si venit, când cei morti vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu, si cei ce-l vor asculta vor învia. Caci, dupa cum Tatal are viata în Sine, tot asa a dat si Fiului sa aiba viata în Sine.” (Ioan, 5.24-26)

Faptele Apostolilor ilustreaza întâlnirea istorica a lui Pavel cu Isus

Capitolul 9

Saul din Tars (viitorul apostol Pavel) “sufla înca amenintarea si uciderea împotriva ucenicilor Domnului. S-a dus la marele preot si i-a cerut scrisori catre sinagogile din Damasc, ca, daca va gasi pe unii umblând pe Calea credintei, atât barbati, cât si femei, sa-i aduca legati la Ierusalim.”

Dar însusi Dumnezeul Isus îi iese în întâmpinare:

Pe drum, când s-a apropiat de Damasc, deodata a stralucit o lumina din cer în jurul lui. El a cazut la pamânt si a auzit un glas care-i zicea: „Saule, Saule, pentru ce Ma prigonesti?” „Cine esti Tu, Doamne?”, a raspuns el.Si Domnul a zis: „Eu sunt Isus pe care-L prigonesti. Ti-ar fi greu sa arunci înapoi cu piciorul într-un tepus.” Tremurând si plin de frica, el a zis: „Doamne, ce vrei sa fac?” „Scoala-te”, i-a zis Domnul, „intra în cetate, si ti se va spune ce trebuie sa faci.

În Damasc era un ucenic, numit Anania. Domnul i-a zis într-o vedenie: „Anania!” „Iata-ma Doamne”, a raspuns el. Si Domnul i-a zis: „Scoala-te, du-te pe ulita care se cheama „Dreapta” si cauta în casa lui Iuda pe unul zis Saul, un om din Tars. Caci iata, el se roaga; si a vazut în vedenie pe un om, numit Anania, intrând la el si punându-si mâinile peste el, ca sa-si capete iarasi vederea.” „Doamne”, a raspuns Anania, „am auzit de la multi despre toate relele pe care le-a facut omul acesta sfintilor Tai în Ierusalim; ba si aici are puteri din partea preotilor celor mai de seama, ca sa lege pe toti care cheama Numele Tau.” Dar Domnul i-a zis: „Du-te, caci el este un vas pe care l-am ales, ca sa duca Numele Meu înaintea Neamurilor, înaintea împaratilor si înaintea fiilor lui Israel; si îi voi arata tot ce trebuie sa sufere pentru Numele Meu.

Anania a plecat; si, dupa ce a intrat în casa, a pus mâinile peste Saul si a zis: „Frate Saule, Domnul Isus, care ti S-a aratat pe drumul pe care veneai, m-a trimis ca sa capeti vederea si sa te umpli de Duhul Sfânt.” Chiar în clipa aceea, au cazut de pe ochii lui un fel de solzi; si el si-a capatat iarasi vederea. Apoi s-a sculat si a fost botezat. Dupa ce a mâncat, a prins iarasi putere. Saul a ramas câteva zile cu ucenicii care erau în Damasc. Si îndata a început sa propovaduiasca în sinagogi ca Isus este Fiul lui Dumnezeu.” (Fapte, 9.1-20)

TRADARE, NESIMTIRE, PROSTIE, TICALOSIE…SAU, DIN TOATE, CÂTE CEVA?

CEREM PEDEAPSA CU MOARTEA, CEL PUTIN PENTRU TRADAREA DE TARA!

Prof.dr. Adrian Botez

 

Se aud tot mai des voci, strigând, înabusit (din pacate…): „S-o ia naiba de democratie! Pâna si o dictatura militara ar fi mai buna! Disparem, am disparut, deja! – ca popor, ca stat, ca tara! Tot s-a zis ca vom deveni colonia bogatilor lumii, care-au creat, artificial, CRIZA MONDIALA, pentru a-si împarti ultimele bogatii si energii ale Planetei… – …dar acum, chiar am ajuns SCLAVI!

…Este Postul Pastelui, ar trebui sa fim ipocriti/fatarnici si sa vorbim despre…”iepuras” (ca mieii cei nevinovati, oricum, sunt masacrati, de turma-gloata nesimtita!) – dar „iepurasul” este un animal daunator padurilor patriei, nu-i asa? Nu la fel ca noi, nu la fel ca politicienii de stânga-dreapta, nu cât invadatorii straini… – dar, oricum, o infima contributie la caderea copacilor (în loc sa-i lase sa moara în picioare!) are si el, sarmanul…!

…Spune Parintele Ilie Cleopa: „Mai-marele sinagogii, invidios ca Iisus a vindecat o femeie de neputinta, mâniat, chipurile, din rîvna pentru cinstirea sîmbetei, si-a ascuns zavistia si fatarnicia sa, striga <<Sase zile sînt în care se cade a lucra. Deci în acele zile venind, vindecati-va, iar nu în ziua sîmbetei>> (Luca 13, 14). Vedeti, fratii mei, ce zavistie si fatarnicie acoperita? Vedeti ce viclenie ascunsa, sub rîvna pentru lege? Oare credea el cele ce zicea? Oare erau în mintea si în inima lui cele ce avea pe buzele lui? Zavistia stapînea pe acest om, nu rîvna pentru cele sfinte. Oare nu stia el ca Dumnezeu a rînduit sîmbata ca încetare de lucrul mîinilor, iar nu încetarea lucrarii faptelor bune si, mai ales, vindecarea unei femei bolnave? <<Fatarnicilor>>, i-a raspuns Domnul, <<oare în ziua Sabatului nu-si dezleaga fiecare din voi boul sau magarul de la iesle si-l duce de-l adapa?Dar femeia aceasta, care este o fiica a lui Avraam si pe care Satana o tinea legata de optsprezece ani, nu trebuia oare sa fie dezlegata de legatura aceasta în ziua Sabatului?>>

Si Însusi Iisus Hristos însusi combate, cu infinita greata, FATARNICIA (Matei, 23/25-38): “Vai voua, carturari si farisei fatarnici!, ca dati zeciuiala din izma, din marar si din chimen, dar ati lasat partile cele mai grele ale legii: dreptatea, mila si credinta; pe acestea trebuia sa le faceti, fara ca pe acelea sa le lasati; calauze oarbe, care strecurati tântarul si înghititi camila!

Vai voua, carturari si farisei fatarnici!, ca voi curatiti partea din afara a paharului si a blidului, dar înlauntru ele sunt pline de rapire si de ne’nfrânare! Fariseu orb!, curata’ntâi partea dinlauntru a paharului si a blidului, pentru ca si cea din afara sa fie curata!
Vai voua, carturari si farisei fatarnici!, ca semanati cu mormintele varuite, care se arata frumoase pe dinafara, dar înlauntru sunt pline de oase de morti si de toata necuratia.
Asa si voi, pe dinafara va aratati drepti oamenilor, dar pe dinlauntru sunteti plini de fatarnicie si faradelege.
Vai voua, carturari si farisei fatarnici!, ca voi claditi mormintele profetilor si le împodobiti pe ale dreptilor si ziceti: Dac’am fi fost noi în zilele parintilor nostri, n’am fi fost partasi cu ei la sângele profetilor!; asa încât voi însiva marturisiti ca sunteti fii ai celor ce i-au ucis pe profeti.
Dar voi ati umplut masura parintilor vostri!
Serpi, pui de vipere, cum veti scapa de osânda gheenei?
De aceea, iata ca Eu trimit la voi profeti si întelepti si carturari; dintre ei veti ucide si veti rastigni, dintre ei veti biciui în sinagogile voastre si-i veti prigoni din cetate’n cetate; ca sa vina asupra voastra tot sângele nevinovat ce s’a varsat pe pamânt, de la sângele dreptului Abel pâna la sângele lui Zaharia, fiul lui Berechia, pe care l-ati ucis între templu si altar.
Adevar va graiesc, veni-vor acestea toate peste neamul acesta!

Ierusalime, Ierusalime, care-i omori pe profeti si-i ucizi cu pietre pe cei trimisi la tine, de câte ori am vrut sa-i adun pe fiii tai asa cum îsi aduna closca puii sub aripi, dar voi n’ati vrut.
Iata, vi se lasa casa pustie!
Ca va spun Eu voua: De acum nu Ma veti mai vedea, pâna când veti zice:
Binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului!

Noi, cel care scriem cele de mai jos, nu ne îngâmfam si nu ne credem decât ceea ce si suntem: un fir de nisip, dar un nisip provenit dintr-o piatra care striga, în locul multor oameni, carora li-i mai comod sa taca, decât sa marturiseasca, cu glas tare, Adevarul…: “Daca voi veti tacea si veti ramâne nepasatori, atunci pietrele vor striga» (Teodor Studitul, Epistola II, 81).

Deci, mai jos nu veti auzi cântari suave de îngeri si nu veti vedea poezii despre pasarele si muguri înfloriti…desi, daca strigatele noastre de alarma vor trezi pe cei multi, probabil ca veti avea si sansa de a mai auzi cântând pasari, precum îngerii, prin copaci ai pamântului românesc, copaci neprefacuti în pulberi si scrum…si veti putea sa rasuflati întru mireasma, iar nu sa fiti chirciti de focurile otravurilor, pe care vi le pregatesc demonii zilelor noastre (demoni sfidatori si care, din pricina egoismului nostru, a lipsei noastre de reactie vital-spirituala si a pasivitatii sinucigase – …poate devenita, între timp, prostie-sadea!… – …da, cum ziceam: din pricina pasivitatii multora dintre noi, tupeistii diavoli cu pricina s-au instalat …drept sub nasul nostru!).

Ati înteles, ori macar banuiti, ca vom vorbi, mai jos, despre usuratatea vinovata, cu care acceptati (cel putin, pâna acum!) sa dispara pamânt românesc, de sub talpile românilor…

OAMENI CARE VA CREDETI NORMALI SI BUNI – NU SUNTETI DOAR COMPLICII UNUI FURT ORIBIL SI TERIBIL DE GRABIT, AL UNOR SUBSTANTE CHIMICE, AMESTECATE ÎNTRE ELE SI ALCATUIND … “PAMÂNTUL AGRICOL” (?!)… – FURT ORDONAT DE PE LA “MESELE DE PUCIOASA” ALE LOJELOR IUDEO-MASONERIEI UNIUNII EUROPENE – NU!

VOI ATI DEVENIT, PRIN TACERE SI ACCEPTARE TACITA, ACTANTII CRIMEI COSMICE, PRIN CARE I-ATI MAI ÎNJUNGHIAT SI I-ATI MAI RASTIGNIT O DATA PE SFINTII ROMÂNI, PE MARTIRII, PE VOIEVOZII SI PE TOATE OSTIRILE LOR DE RAZESI-CAVALERI – …DE TARANI, CU COASE SI TOPOARE – …OSTIRI CARE SI-AU AMESTECAT SÂNGELE LOR PROPRIU, DE SFINTI MUCENICI, CU ACEST PAMÂNT…!!!

NU, ACEST PAMÂNT NU ESTE INCOLOR, INODOR, INSIPID, NU ESTE “SOL” DE LABORATOR… – …CI ESTE O TEMELIE, AL CAREI TEMEI ESTE URZIT SI ÎNCHEGAT, JERTFELNIC, PRECUM CEL AL MÂNASTIRII MESTERULUI MANOLE, CU/DIN SÂNGELE MARTIRILOR CELOR SFINTI – MUSATINI, BASARABI, BRÂNCOVENI, CRAI SI “CRAISORI”…DAR SI CU ACELA AL GLOATELOR DISPERATE, DAR (CU PIOSENIE!), TERIBIL DE ACTIVE, ILUMINATE DE SFÂNTUL DUH, SA LASE “URMASILOR URMASILOR” LOR, “ÎN VECII VECILOR”, MOSTENIREA SFÂNTA SI LUMINATA A UNEI …PATRII!

Aici au închegat/urzit pamântul, cu/din propriul lor sânge, osteni trimisi de Hristos-Dumnezeu, din stravechime si pâna la Marasesti-Marasti-Oituz, pâna la Casin, Bogdanesti, Boita, Cârta, Daia primului razboi mondial…pâna la Oarba de Mures, Craciunelu de Jos, Moisei, Prundu Bârgaului, ori Careiul celui de-al doilea razboi, întru apararea de Satanele Lumii, din Est, ca si din Vest…!

În acest razboi, de sute grele de ani: Voievod Luminat sta, prabusit si rastignit, pe aceeasi Cruce, cu Taranul Aureolat… – …Boier cazut, cu sânge amestecat cu cel al Razesului Ales de Dumnezeu, pentru a da razboi crâncen, amândoi, Satanei!!!

Iata ce nu se mai vede azi, iata Metafizica Pamântului Românesc – pe care mai bine îl lasi pârloaga, daca, pe pârloaga, cladesti BISERICA DE AMINTIRE A DUMNEZEULUI NEAMULUI ROMÂNESC!!!

Dar nu te rabda Sfântul Dumnezeu sa lasi pârloaga…DEGEABA!!!

De aceea, acuzam, deopotriva:

1-politicieni, guvernanti de dupa 1989 (CEAUSESCU A FOST UN GOSPODAR DESAVÂRSIT, AL GLIEI!!!),

2-laolata cu “norodul cel prost”/”prostimea” (cum o numesc cronicarii!) – îi acuzam nu doar de nesimtire si de lacomie oarba, ci si de TRADARE FATA DE DUHUL NEAMULUI ROMÂNESC!

Acuzam, pe toti cei care puteau sa NU fie si ramâna ignoranti (slava Domnului, cât e de proasta Scoala Româneasca de azi, pregatita, de Iudeo-Masoneria Internationala si Autohtona – pentru Masacrul Final al Memoriei! – …totusi, înca mai contine, într-însa, oameni cu râvna spre Memorie…din pacate, Slujitorii Credinciosi Altarului Duhului Românesc sunt azvârliti/izgoniti, cu scuipati, din Templul Luminarii Duhului, nu doar de sefii lor ierarhici, ci si de gloata de tineri, “ieniceriti”, de statul masonizat, spre încapatânarea întru ignoranta si libertinism!!!) – DE CIOCOISM GENERALIZAT!!! Nici guvernanti, nici “Opozitie Politica” – dar nici macar taranii MANELIZATI – nu mai vor sa munceasca Pamântul Sfânt!

Jupânul” iudaic, Basescu (alaturi de co-religionarul sau, provenit de la SIE! – M.R.U.!!!) pot sa comande nu doar sa ne parasim tara-PATRIE – ci si sa ne azvârlim în fântâna! Dar, un neam zdravan la cap, îi azvârle pe EI (pe…“Jupânii”!), în fântâna, si-si continua traiul firesc, trudind si câstigându-si pâinea, cinstit si onorabil, din sudoarea fruntii, sudoare chemata sa se închege, drept TEMEI Sfânt, pamântului muncit…NU! Tatii si mamele “manelizati/manelizate” ale multor români, goliti/golite de orice urma de constiinta a apartenentei la acest PAMÂNT, îsi îndeamna copiii sa paraseasca România, ca sa realizeze…o “viloaca” mai mare decât a vecinului întors din Italia, si un “mertan” mai tare decât al vecinei…

NEO-CIOCOI de SAT!!!

Cu ce pret? Îmi zice o vecina, care a fost si-n Italia, si-n Israel: “Nu zic, aveam ce mânca, dar nu aveam dreptul sa ma uit în ochii ei (n.n.: proprietara casei), trebuia sa-i zic <<STAPÂNA, sarut mâna!” – si…chiar sa i-o sarut…” Altul, dus la italieni si la greci: “Te platea de patru-cinci ori mai putin decât pe cei de-un neam cu ei. Daca faceai scandal, pe plata – apareau, ca din pamânt, carabinierii, si ti-o cam furai…!

Renuntarea completa la demnitate, onoare, mândrie, “patriotism” (?!)…CUVINTE FARA NICIUN SENS/DESEMANTIZATE. Pentru acesti “desperados” de România, care au uitat ca “ma-sa” i-a nascut pe lut, nu în BMW, ori în AUDI…

Doar speranta (deseori, desarta!) ca s-or întoarce, în sat, cu “mertanul”…la mâna a 14-a!!!

Au uitat istoria? Nu, si-au uitat pe propriii parinti si pe propriii bunici/stramosi!!! Si au devenit niste jalnici “zombies”!!!

Acum, ce-a zis Cosbuc pe la finele veacului al XIX-lea se potriveste nu doar pentru (vorba Aminului!) “grecotei cu nas subtire”, ori pentru “bulgaroi cu ceafa groasa” – ci pentru 85-90% dintre locuitorii României: AU AJUNS CIOCOI PRIBEGI SI NAUCI SI DISTRUCTIVI (nedrepti cu altii, precum sunt nedrepti si fata de propriul lor statut ontologic!), ÎN PROPRIA LOR TARA!!!

Altadata, Pamântul Metafizic Românesc (“O, pentru morti si-al lor prinos
Noi vrem pamânt!”
sau:Orfani si cei ce dragi ne sunt/De-ar vrea sa plânga pe-un mormânt, /Ei n-or sti-n care sant zacem, /Caci nici pentr-un mormânt n-avem/Pamânt – si noi crestini suntem!/Si vrem pamânt!) însemna o Obsesie Mistica Imperial-Hristica, însemna Culmea Mistica a Identitatii si a Idealului Taranului Curat CRESTIN!!!

Azi…vai si-amar!!!

Nu doar Basescu ne batjocoreste elita de Duh, Autentic Românesca – ci toti ciocoii manelizati si mancurtizati, ai României, de la taran la târgoveata “cocos-neata” si TOAPA (…de ce? – pentru ca…autenticii intelectuali sunt niste “calici nenorociti”, care merg pe jos, nu… în “mertane”!) batjocoresc tot/orice tine de Duh, de Cultura, de Lumina! Toti Ciocoii vor “masina tare”, “gratar americanesco-tiganesc”/”BARBECUE” (de pârjolesc toata iarba câmpiilor si padurilor, de parca ar fi trecut pe-acolo nu …români, ci mongolii lui Timur Lenk! – … si…”vila cu piscina” – CULMEA IDEALULUI…TIGANESCO-ROMÂNESC!!!

De aceea, se petrece, de ani de zile, înstrainarea pamântului, muntilor, apelor, câmpiilor românesti – iar românii…RÂGÂIE A NEPASARE SI A SATISFACTIE (LA NIVELUIL VISCERELOR…!).

Doamne, Hristoase-Mântuitorule, ne-ai dat prea multe, unor “slabi de înger”, cum suntem noi, si, plini de binecuvântarea ta nemeritata…RÂGÂIM!!!

Iata cum se prezinta situatia noastra, vis-à-vis de cei care stiu sa pretuiasca pamântul, pentru ca…ACASA NU-L PREA AU! Olandezii, danezii, israelitii, irlandezii, italienii…

Mergeam cu trenul, prin 1993, cu un amic neamt, care fusese colegul nostru de banca, la liceul unde învatasem, în Gura Humorului – si numai ce auzim niste strigate cumplite (pareau înjuraturi!), într-un soi de nemteasca: un pasager, pe culoar, gesticula, aratând pe fereastra…”Ce zice, mai, nebunul ala – poate tu-l pricepi…?!” – i-am dat ghes amicului meu, neamtul. Asta, dupa ce a ascultat cu atentie, a zis: “Daca-l pricep eu bine, ca olandeza e un soi de germana sughitata, asta ne înjura ca, cica, am fi nebuni, de lasam pârloaga asa pamânt, sa-l pui pe pâine – …pe când la ei, ca sa câstige fiecare metru de pamânt fertil, pentru poldere – au asudat, din greu, scotând, cu morile de vânt, pamânt nisipos, de pe fundul Marii Norduluisi l-au îngrasat cu propriile lor excremente…”

Olandezul nu exagera cu nimic, avea perfecta dreptate! Nu ne-am aratat si nu ne aratam lumii (în continuare!) ca o natie zdravana la cap, în ce priveste Pazirea si Îngrijirea Gradinii Maicii Domnului…!!!

România, vânduta strainilor cu hectarul. Terenul arabil, de 50 de ori mai ieftin decât în Olanda de Mihai Gontiupe http://www.incont.ro, din 19 august 2011.

La Bârlad, in judetul Vaslui, niste oameni de afaceri din Israel au investit 3 milioane de euro în 23 de hectare de teren, pe care au ridicat sere pline ochi de legume.

<<Toata suprafata era în paragina. Au investit în ridicarea acestor sere, în diferite utilaje agricole. Au cumparat terenurile de sub sere>>, a declarat Iulian Goldslegher, reprezentantul investitorilor.

Zilnic, pe poarta unitatii ies, acum, zeci de tone de rosii cherry, vinete si fructe. Lesne de înteles ca si profitul e pe masura.

In centrul tarii, la Gârbova de Sebes, un concern germano-olandez vrea sa amenajeze cea mai mare ferma de vaci din Transilvania. Ca sa aiba cum sa hraneasca miile de cornute, strainii au cumparat, în plina criza, 18 hectare de teren.

In vestul tarii, în localitatea Ianosda din Bihor, cât vezi cu ochii sunt numai culturi de porumb, soia, rapita, floarea soarelui si grâu. Le apartin unor olandezi, care au investit în urma cu 4 ani, 2 milioane si jumatate de euro în teren.

Daca în acest moment în Romania pretul unui hectar de pamant arabil variaza între 1.000 si 2.000 de euro, în Olanda ajunge si la 50.000 de euro. Si în Danemarca este scump: 28.000 de euro, iar în Marea Britanie 17.500!

(…)Cei mai mari investitori straini în România sunt italienii si olandezii.

In prezent, România are peste 12,5 milioane de teren agricol, 9,4 de milioane de hectare fiind arabil, iar in jur de un milion de hectar este nelucrat, dupa datele cele mai recente ale Ministerului Agriculturii. (…)

Eduardo Gomej a renuntat la plantatiile de masline de langa Lisabona. In Campia Portugaliei, o ferma nu are mai mult de 2 hectare.

Aici insa a arendat si cumparat zeci de mii de hectare de grau, porumb, orzoaica, rapita sau floarea-soarelui in satele Balaciu, Ciochina, Albesti, Huesti, Luciu, Vladeni si Facaeni.

Portughezul a adunat pana acum 17.500 de hectare numai in judetul Ialomita. A venit in Romania cu 2 tinte clare: sa scoata bani din pamantul romanesc si sa castige toate meciurile cu edilii locali.

Cu 200 de angajati, 100 de cai si 400 de tractoare, Eduardo produce 450 de mii de tone de floarea-soarelui si de rapita. Cu asa productie umple de trei ori pe an silozul de la cea mai mare fabrica de extractie a uleiurilor vegetale din Europa de Sud-Est, deschisa saptamana trecuta. Tot niste portughezi au pus la cale aceasta investitie de 93 de milioane de euro.

Statul castiga din impozite, dar si comunitatile locale au dat de bani. Spre exemplu, primaria din Lehliu Gara se alege cu 1 milion si jumatate de euro din fabrica portughezilor. Bani buni pentru canalizare, apa, gaz, curent.

In prezent, peste 500 de mii de hectare de pamant sunt cultivate de portughezi, francezi, italieni si danezi. Se pregatesc si investitorii din Qatar sa produca in Romania un milion de tone de orz pe an. Agricultorii nostri reusesc deocamdata sa produca doar 600 de mii de tone.

(…)Institutul pentru Cercetarea Politicilor Alimentare (IFPRI) estimeaza ca in ultimii cinci ani tarile sarace au vandut intre 15 si 20 de milioane de hectare de teren arabil, o suprafata egala cu cea pe care Franta o dedica agriculturii, cu o cincime din terenul agricol al Uniunii Europene sau cu intreaga suprafata a statului Uruguay, scrie The Guardian.

In ultimii trei ani, au avut loc 180 de astfel de tranzactii, organizatia non-guvernamentala Oxfam raportand ca cel putin 120 de fonduri de investitii sau de pensii, corporatii multinationale din sectorul agricol si chiar banci de investitii de pe Wall Street sunt interesate de plasamentele in teren agricol in strainatate.

(…)Amenzile pornesc de la 200 de lei pe hectar anual si ajung la 400 de lei. Astfel, pentru primul an, în care proprietarul nu îsi lucreaza terenul, sanctiunea este de 200 de lei pe hectar, în al doilea an de contraventie, suma urca la 300 de lei, iar în al treilea, ajunge la 400 de lei.

Suprafata arabila a tarii este de 8,4 milioane de hectare, potrivit declaratiilor ministrului Agriculturii, Valeriu Tabara, ceea ce înseamna ca 1,26 milioane de hectare (15%) sunt nelucrate.

Si Dacian Ciolos, comisarul european pentru Agricultura, spunea recent ca agricultura este o investitie strategica si ca, pe termen lung, este una mai buna decât un centru comercia, de exemplu”.

Pai, mai, tradatorilor de tara, traseistule Valeriu Tabara si “rrrromânule” …Ciolos – pe de o parte, va auto-acuzati: stiti ca “agricultura este o investitie strategica” – dar nu faceti ABSOLUT NIMIC, PENTRU OPRIREA HEMORAGIEI PAMÂNTULUI ROMÂNESC, PENTRU APARAREA PAMÂNTULUI METAFIZIC SI A PAMÂNTULUI-CA-IZVOR-DE-VIATA!!!

Deh, FACETI …STRATEGIA DUSMANULUI, DACA N-O FACETI PE-A NOASTRA!!!

Cu ochii nostri am vazut, înca din anii 1993-1994-1995, pe rampele garilor Pascani, Roman etc. (atunci când ne vizitam parintii…), cum mii de tone de grâu se înnegreau, în ploaie si zloata, ne-preluate (macar spre încurajarea producatorului!), de catre STATUL ROMÂN!

Domnule “belingher” si hingher (fost “vetrist”, fost “peunerist”, fost “pesedist”, fost…orice, la Comanda Majorarii Comisionului – …din Turcia, din Italia etc. etc. – …acum, ajuns “uneperist”, Salvator al Patriei, ooohhh!) al Agriculturii Românesti, Valeriu Tabara: de ce dai amenzi, în loc de ajutoare?

Am vazut, cu ochii nostri, înca din februarie 1990, în vitrinele alimentarelor din Adjud, cum se vindea…MAMALIGA LA PACHET, din Italia!!!

Cui? “PATRIEI MONDIALE A MAMALIGII”!

Apoi, PÂINE DIN TURCIA, DIN DESERTUL ANATOLIEI!!!

Pentru un comision modest, orice ministru român si-o vindea (si nu conteneste sa caute cumparatori nici azi!) si pe “ma-sa”, nu doar…”Agricultura Româneasca”!

DE CE ATI DESFIINTAT C.A.P-URILE, domnule “inginer hidrotehnist” Ion Iliescu? Aceste cooperative exista si în Israel, si se numesc “kibut”-uri (EXTREM DE RENTABILE!!!), exista si în Elvetia, Franta, Canada, SUA etc. etc. “Întovarasirilenu erau/nu sunt primitive, ci extrem de utile, ca sa nu-l silesti pe (mult pre) batrânul/îmbatrânitul taran, obligat sa-si scoata calul din grajd, la arat, sa se scârbeasca de munca pamântului si sa creeze premizele sclifoselii “noii generatii”, devenita una de paraziti si smecherasi…care nu se spetesc decât sub biciul stapânului strain (ca sa nu moara de foame…ca li-e rusine sa se-ntoarca în tara, “la vatra” – fara “mertan”, fara nimic…)!

Nu toti oamenii sunt facuti pentru CARTE! Atunci, restul – LA MUNCA, pe tractor!!! Pierzi banii statului si pe-ai parintilor, daca nu ai înclinatie spre meditarea înteleapta si cu folos, a paginii de carte…: TRECI, ATUNCI, LA MUNCA (GREA, DAR SFÂNTA!) A CÂMPULUI!!!

Iar Tu, STAT, nu mai da amenzi ticaloase – ci da, escroc batrân ce esti…da subventii, pentru seminte, unelte, tractoare, motorina…!!!

DE CE, ROMAN-NEULADER PETRE, AI STIMULAT DISTRUGEREA SISTEMULUI DE IRIGATII, DIN ROMÂNIA?! ERA CEL MAI ÎNTINS SI EFICIENT, DIN RASARITUL EUROPEI!!! Ceausescu nu statuse deloc degeaba!!!

Cu ochii nostri, am vazut camioane întregi încarcate cu tevi de la irigatiile de stat – si aduse, în primavara lui 1990, pentru înlocuirea …tevilor de la bucatarie…!

SI TOT NEULANDER PETRE A DAT SEMNALUL “PRIVATIZARII PE UN LEU”, A…”MAMUTILOR INDUSTRIALI”!!! – …care produceau enorm (trebuia facuta, pe ici, pe colo, retehnologizarea liniilor de productie!) – iar acum îi îmbogatesc, ENORM, pe straini!!!

CRIMA SI TRADARE DE TARA!

Daca, dintre straini, se “împamânteneste” vreunul, ca proprietar funciar – E MAI GRAV DECÂT DACA AR CAPATA CETATENIA STATULUI ROMÂN! NU MAI SCAPI DE EL, ÎN VECI!!!

La Gura Humorului, fraierii de voroneteni si-au vândut, pe nimica toata, MUNTII LOR RAZESESTI, DE LA STEFAN CEL MARE!!!

DECI, CU HRISOV ISCALIT DE UN SFÂNT!!!

Au cumparat acei munti sfinti tot felul de lifte pagâne: olandezi, danezi, norvegieni etc. Iar voronetenii stau pe calea ferata, cu pancarta în gât, parca cersind – pentru…”PENSIUNE”!

Treaba de Pacala…

“… Investitorii arabi vor sa cumpere teren agricol în România sau sa se asocieze cu agricultorii români, ca sa preia cel putin 70-80% din productie, a spus Adrian Radulescu, secretarul de stat în Ministerul Agriculturii, la emisiunea “Dupa 20 de ani”, difuzata duminica, de Pro TV.

 

“Produsele agricole vor fi cumparate de cei care au bani. Gânditi-va ce se va întampla în lumea araba. Pe ei îi intereseaza o asociere cu agricultorii români pe termen lung si o garantie sigura ca vor putea cumpara acel produs”, spune Radulescu. Insa, investitorii se tem ca, în cazul unei crize alimentare, România sau UE va bloca productia în tara.

Radulescu mai spune ca investitorii arabi doresc si sa cumpere terenuri agricole cu suprafete cuprinse, în medie, între 2.000 si 5.000 de hectarecf. http://www.incont.ro, din 8 mai 2011.

Mda. Arabii, deci, asculta, acolo, în desertul lor, radioul, printre dune, si au aflat de “criza mondiala” alimentara (artificiala, si ea, precum toate crizele ultimilor 300 de ani…!) – iar românii, “neam”! Or fi surzit la suflet si la minte, bre…!

Dar ce dandana este în Ardeal, unde, se stie, maghiarii fiind stapâni, pâna în 1918 (DAR SI DUPA 1918 AU AVUT O INFLUENTA NEFASTA!) – mosiile le apartineau numai familiilor de grofi: alde Banffy, Bethlen, Kemeny, Urany, Wesselenyi…

IMBECILII SI CORUPTII POLITICIENI ROMÂNI, DE LA PUTERE, DE SUB TOTI CEI TREI PRESEDINTI (Iliescu, Constantinescu, Basescu) au dat ungurilor (si interpusilor lor, ca reprezentanti ai familiilor de grofi decedati, între timp…) aproape TOT PAMÂNTUL ARDEALULUI, PRIN…”RESTITUTIO IN INTEGRUM!!!

SI, DE MULTE ORI, GUVERNANTII TRADATORI ROMÂNI LE-AU DAT ÎNAPOI MOSIILE URIASE – TOCMAI CRIMINALILOR HOTHYSTI UNGURI …desi legea zice…”sa nu!”

…” In Ardeal s-au intors nobilii unguri. Multi dintre ei traiesc in Ungaria, Austria, SUA. Acestia au introdus notificari pentru recuperarea tuturor bunurilor detinute anterior instalarii regimului comunist – castele, palate, paduri, terenuri agricole. Potrivit unor studii aparute la Budapesta privind retrocedarile din Ardeal, o treime din Transilvania este revendicata de baroni, conti, duci maghiari, detinatori ai unor mari proprietati inainte de 1945, in special in zona centrala a Ardealului. Ei erau concentrati in judetele Cluj, Mures, Salaj, Bistrita, dar si in Maramures. Au aparut insa si numeroase cazuri de falsi mostenitori, cu documente fabricate, bastarzi care dubleaza cererile urmasilor legali sau mostenitori ai unor proprietati vandute inainte de 1945 din diferite motive” – cf. românialibera.ro, din 13 Aprilie 2007 – art. O TREIME DIN ARDEAL ESTE REVENDICATA DE URMASII NOBILILOR MAGHIARI, de COSTEL OPREA.

…Ce bine au facut românilor boierii astia (unguri ori români!), pe care-i cocolosesc guvernantii nostri, prin dementa lege a lui „restitutio in integrum”?!

Voi sunteti urmasii Romei? Niste rai si niste fameni!/I-e rusine omenirii sa va zica voua oameni!/Si aceasta ciuma-n lume si aceste creature/Nici rusine n-au sa ieie în smintitele lor guri
Gloria neamului nostru spre-a o face de ocara,/Îndraznesc ca sa rosteasca pîn’
si numele tau… tara!/La Paris, în lupanare de cinismu si de lene,/Cu femeile-i pierdute si-n orgiile-i obscene,
Acolo v-a
ti pus averea, tineretele la stos…/Ce a scos din voi Apusul, cînd nimic nu e de scos?
Ne-a
ti venit apoi, drept minte o sticluta de pomada,/Cu monoclu-n ochi, drept arma betisor de promenada,/Vestejiti fara de vreme, dar cu creieri de copil,/Drept stiint-avînd în minte vreun valt de Bal-Mabil,/Iar în schimb cu-averea toata vrun papuc de curtezana…/O, te-admir, progenitura de origine romana!” – M. Eminescu, Scrisoarea III.

Mda. Muuult bine si folos a mai adus României, aceasta clasa degenerata spiritual, deviata crunt, enorm – de la Misiunea Ei de Neam/Nationala!!!

Dar sa-i vedem si pe grofii ardeleni:

<<Baronul Urany si-a pierdut averea la poker. Avem acte prin care Tribunalul Regal constata juridic ca nobilul si-a jucat domeniul la carti>>, ne-a declarat primarul din Galgau. Mai mult, a adaugat edilul, baronul a fost declarat tradator de tara in 1945, sub acuzatia de colaborare cu Germania hitlerista.
…Cazuri interesante intalnim in judetul Salaj. De exemplu, la Galgau, urmasii baronului Urany, care traiesc in Ungaria, isi cer inapoi proprietatile, adica fabrica de spirt, castelul, o moara, 8 hectare de teren agricol si cateva hectare de padure
(…).

… „Simon Bella revendica tot satul Rus din judetul Salaj. Domeniul Simon inseamna 300 hectare de pasune, 100 hectare de padure, o moara, cladiri, grajduri. Comisia locala a respins solicitarea. Motivul: <<Nobilul Simon a vandut tot in 1948, inainte de nationalizare. Cand au venit comunistii, acesta s-a speriat si a dat tot. A obtinut o suma buna si a plecat afara>>, ne-a declarat primarul din localitatea Rus. Mai mult, acesta a afirmat ca urmasul nu avea dreptul legal sa inainteze o notificare pentru ca nu este cetatean roman, ci cetatean german (…)Varul lui Simon Bella, Simon Lajos, a avut insa castig de cauza. El a introdus o cerere de revendicare in localitatea Poiana Blenchii, judetul Salaj. A cerut 400 hectare padure si 50 hectare de teren arabil. Le-a primit, desi primarul s-a opus. Edilul din aceasta localitate a declarat ca Simon Lajos ar fi falsificat acte. <<Asa-zisul mostenitor a prezentat la dosar doua certificate de nastere. Mai intai pe numele de Simon, apoi pe numele de Sabo. O data s-a nascut la Gherta Mica, alta data la Turt, amandoua localitatile din Satu Mare. Extrasul de carte funciara este falsificat. Acest extras este autentificat cu o stampila cu Partidul Micilor Proprietari si al Liberei Initiative>>, a spus primarul” – cf. românialibera.ro, din 13 Aprilie 2007.

…” In curs de solutionare se afla dosarul de retrocedare a domeniului Wesselenyi, care se intinde in judetele Salaj si Satu Mare. Baronul Nicolae Wesselenyi a fost membru al Curtii Aulice Transilvane si membru al Camerei Magnatilor de la Budapesta. Spre sfarsitul vietii a incercat sa se impace cu romanii din Ardeal, dupa ce toata viata a militat impotriva drepturilor acestora (…)Dupa aparitia Legii 247/2005, familia Wesselenyi a introdus o notificare pentru recuperarea tuturor bunurilor. Comisia locala Jibou a decis retrocedarea castelului, unde acum functioneaza Palatul Copiilor. A fost respinsa insa restituirea gradinii botanice (care are o intindere de 4 hectare) ce imprejmuieste castelul deoarece este un domeniu de interes public, unde s-au facut investitii masive, in special in sere si cupole cu tehnologie de ultima generatie. Urmasii lui Wesselenyi si-au mai primit inapoi si castelul de la Mediesu Aurit (Satu Mare), unde interiorul este imbracat in aur, si domeniul din jur, reprezentand 50 de hectare de padure. Au fost retrocedate acestei familii si zeci de hectare de padure la Mirsid (Salaj). Urmasii mai revendica doua strazi din Jibou, pentru care Fondul Proprietatea va acorda despagubiri”- cf. romanialibera.ro,

Domeniul Teleki este unul dintre cele mai mari din Ardeal. Proprietatea a apartinut contelui Adam Teleki, membru in guvernul Ungariei in perioada hortysta. In 1945, Teleki a fost considerat tradator de tara, insa nu au existat acte care sa demonstreze exproprierea bunurilor sale. Mostenitorii contelui si-au revendicat bunurile, intinse pe mai multe judete: Maramures, Mures, Salaj. Teleki a primit castelul de la Gornesti (Mures) in urma unei decizii judecatoresti, dar si o parte din fostele sale proprietati, reprezentand 100 hectare de padure si 100 hectare de teren arabil. La Gornesti a fost “curia” familiei Teleki, adica unitatea administrativa a domeniului. In castelul Gornesti functioneaza in prezent un spital de copii bolnavi de TBC, spital care se va muta intr-o unitate militara dezafectata. Urmasii contelui si-au recuperat si domeniul Stoiceni (Maramures). Au fost retrocedate si apele minerale din zona (exploatate de pe vremea imparatesei Maria Tereza) unde functioneaza o linie de captare si imbuteliere. Un alt castel al familiei Teleki, impreuna cu 10 hectare de teren se afla la Satulung (Maramures) si a ajuns in proprietatea omului de afaceri baimarean Mircea Maries. Aici vor fi construite un hotel, o piscina, un domeniu de calarie, terenuri de sport. Viceprimarul din Satulung ne-a declarat ca familia Teleki nu si-a revendicat castelul, el fiind vandut de Consiliul Local omului de afaceri. Nici domeniul de la Coltau, reprezentand un castel, dependintele si cateva hectare de teren, nu a fost cerut de Teleki, aici organizandu-se in fiecare an festivalul dedicat poetului Sandor Petofi. In schimb, Teleki solicita retrocedarea bunurilor de la Ardusad (Maramures), unde este vorba despre peste 100 hectare de padure. Pentru recuperarea proprietatilor revendicate (nu toate cele pe care le-a detinut), familia Teleki are pe rol peste 20 de procese.

Domeniul familiei contelui Bethlen se intinde in localitatea Beclean (Bistrita) pe 100 hectare de padure, alte 44 hectare de teren aflandu-se pe terenul hergheliei din aceasta localitate. Comisia judeteana de restituire a proprietatilor a decis retrocedarea bunurilor familiei Bethlen. Cea mai mare retrocedare din judetul Bistrita este a familiei Aurel Milea, care a primit 320 hectare de padure(…)O situatie aparte o reprezinta dosarul retrocedarilor familiilor Banffy, Bethlen si Kemeny din judetul Mures. Comisia judeteana Mures a respins cererea de notificare a celor trei nobili, motivand ca averile acestora au fost confiscate in 1945 de statul roman. Cu putin timp inainte de sfarsitul razboiului, statul roman a dat o lege (Legea CASBI) prin care erau expropriati cei considerati inamici ai Romaniei de catre autoritatile acelor vremuri. Urmasii celor trei familii au dat in judecata comisia judeteana Mures, considerand ca ei au ramas proprietari pe terenurile lor si ca statul doar le-ar fi administrat bunurile dupa votarea Legii CASBI, nicidecum nu le-ar fi expropriat.
Comisia judeteana Mures se apara invocand legislatia statului roman la vremea respectiva. Mai exact, Legea CASBI ar fi luat masuri impotriva celor considerati tradatori de tara, iar fundamentele care au stat atunci la baza acestei legi nu au disparut.
Daca vor castiga procesele, mostenitorii celor trei familii vor primi mai bine de jumatate din padurile muresene” – cf. romanialibera.ro, din 13 Aprilie 2007.

Ceva/cineva ne sopteste ca familiile ungurilor (asasini/criminali de razboi!) vor câstiga…!!!

…” Contesa Anna Bethlen din Târgu-Mures cere înapoi zeci de mii de hectare de padure, terenuri agricole, conace si castele, confiscate de statul român (…)Va fi o avalansa inspaimintatoare de procese intre mostenitori, odata improprietarit unul dintre ei, dar si intre acestia si comisiile locale. Daca pe vremuri a fost pasune si acum pe terenul respectiv e padure de 50 de ani, trebuie sa le-o dam fara sa comentam, ca asa spune legea”, considera Adrian Pirlea, purtator de cuvint al Directiei Silvice Mures” – cf. art. Grofii cer Ardealul parcela cu parcela, de Marius Cosmeanu si Mugur Gorea    – în 9AM NEWS, din 13 Octombrie 2005.

… “Ardealul esta hacuit necontenit de 20 de ani de cererile de retrocedari ale grofilor maghiari, ce pretind sute de mii de hectare din pamantul Romaniei, dar nu doar ungurii sunt pusi pe jaf ci mai ales o specie de “romani” – asociati la marea hacuiala generala.

Un caz cu totul iesit din comun a iesit la iveala recent, dupa ce prefectul de Mures, Marius Pascan, a anuntat, joi, intr-o conferinta de presa, ca a depus plangeri penale impotriva avocatului Mihai Bejenaru, care apara interesele Directiei Silvice Mures, si impotriva fostului sef al Ocolului Silvic Rastolita Cotiso Straut, dupa ce a descoperit “cu stupoare” ca acestia figureaza in testamentul unicei mostenitoare a grofului Banffy, care a solicitat retrocedarea a mii de hectare de padure din judet. Deci avocatul platit de Directia Silvica sa reprezinte interesele statului, Mihai Bejenaru, lucra pentru familia grofului Banffy!” – cf. art. Manarie ordinara pe averea grofului Banffy, scris de George Roncea, pe www.curentul.ro, din 10 Iun 2011.

Dar, de câteva saptamâni, a izbucnit (caci pedelistii sunt disperati sa jefuiasca si sa vânda TOT CE A MAI RAMAS DE JEFUIT SI DE VÂNDUT, DIN TRUPUL BIETEI ROMÂNII (…evident, dupa mintea lor “creata” si dupa cheful lor!):cf.DANIEL IONASCU, art. Ultima afacere a României: un zacamânt de peste 20 MILIARDE de dolari – miza privatizarii de 200 de milioane euro a CupruMin – în jurnalul.ro, 28 martie 2012 – reluat sâmbata, 31 martie 2012.

Cine-i implicat, în jefuirea a 20 de miliarde de dolari (în CUPRU!), prin privatizarea frauduloasa a CupruMin? Pai, sunt persoane… “una si unul”!!! Gheorghe Seculici, finul lui Basescu (deci, si nasul trebuie ca e…NAS!), marele si “misticul boss”, Vasile Frank Timis, magnatul “ametitor de multimiliardar”, Stephen Roman…si bosi, si hoti, si escroci – toti, fireste, organizati ca-ntr-o ostire, foc de disciplinata, a…”multinationalelor” (abureala, fireste!).

Se neaga faptul ca, în spatele jafului de la Rosia Poieni, s-ar afla aceiasi magnati, de la Rosia Montana (de fapt, MAFIA MONDIALA A METALELOR SI NEMETALELOR!!!), evreii Max Rich si Stephan Roman, dar…documentele n-au fost arse toate:

Ziarul Adevarul a facut legaturile si a… speculat:

<<Roman Cooper Corp., câstigatoarea licitatiei, este controlata de Stephen B. Roman, un personaj despre care presa internationala a scris mult, dar a fabulat si mai mult. Tatal sau, Stephen B. Roman, este numit „titan” sau „magnat”, care si-a facut averea din minerit, facând afaceri cu uraniu si titan. Acesta a facut parte din delegatia canadiana care a dezvoltat programul nuclear al României, dupa ce Ceausescu a aprobat tehnologia companiei canadiene CANDU… Legaturile familiei cu România au devenit si mai puternice atunci când un coleg specialist în finante al „mostenitorului”, Gerald (Tim) Wood,  i-ar fi facut cunostinta cu antreprenorul român Frank Timis, care ajunsese în Toronto dupa ce fugise de regimul Ceausescu si petrecuse o perioada în Australia, unde si-a încercat norocul cu afacerile cu aur si unde a primit trei amenzi pentru posesie de heroina. Timis i-ar fi spus lui Roman ca licentele de exploatare pentru Rosia Montana au fost transferate catre compania Rosia Montana Gold Corp., aflata în posesia sa, la mijlocul anilor ’90, de la o companie de stat.>>

Imediat dupa aparitia articolului in Adevarul, in mod surprinzator, firma romana de avocatura care se ocupa de tranzactie, Mararu&Mararu, emite un comunicat categoric pe baza instruirii facute deBayfront Capital Partners :

<<Respingem cu fermitate orice speculatii aparute în diverse publicatii, potrivit carora compania noastra ar avea vreo legatura cu domnul Stephen Roman si dorim ca acest aspect sa fie în mod definitiv clarificat si corectat în orice relatare media viitoare despre compania noastra>>.

Oricat de categorici ar fi cei de la Bayfront, noi avem dreptul sa ne punem intrebari. E suficient sa citam, desi ar putea parea plictisitor, CV-ul domnului Stephen Roman:

<<Mr. Stephen G. Roman, BA is a Co-Founder and serves as Chief Executive Officer and President at Global Atomic. Mr. Roman has been Chief Executive Officer of Silvermet Inc. since August 2008 and also serves as its President. Mr. Roman has been the Chief Executive Officer and President of Harte Gold Corp. since January 2009. He served as the Chief Executive Officer and President of Belo Sun Mining Corp. (formerly Verena Minerals Corp)., from September 1, 2008 to February 26, 2010. He serves as the Chief Executive Officer and President of Global Atomic Fuels Corporation. Mr. Roman serves as Energy Resource Industry Consultant. He has been involved in all aspects of the resource industry over the past 30 years and has successfully identified, developed, financed and brought into commercial production a number of significant mining and oil and gas projects. Mr. Roman is an Independent Mining Executive. His experience includes acting as a director and senior officer of Denison Mines Limited, Lawson Mardon Group, and Zemex Corporation. He also worked to modernize Canada’s Armed Forces from 1984 to 1985 as Policy Adviser to the Minister of National Defense. In addition, Mr. Roman spearheaded the privatization of two major petrochemical companies in Central Europe. He co-founded Global Uranium Corp. and served as its Chief Executive Officer and President since January 2005. He served as the President at Silvermet Inc. until February 2009. Mr. Roman served as the Chief Executive Officer and President of Gold Eagle Mines Limited. (formerly known as Exall Resources Ltd.) from October 1978 to December 2006. He served as Vice President of Roman Corp. Ltd. from June 1988 to March 2006. He serves as the Chairman of Global Atomic and Harte Gold Corp. He has been Chairman of the Board of Silvermet Inc. since August 2008. Mr. Roman has been an Executive Chairman of Exall Energy Corp., a subsidiary of Exall Resources Ltd. since December 2006. He served as the Chairman of Novácke Chemické Závody, a.s., since 2002. He has been the Co-Chairman of Gold Eagle Mines Ltd. since December 2006. He served as an Executive Chairman of Verena Minerals Corp. until February 26, 2010. He served as Chairman of the Board of Gold Eagle Mines Ltd. He served as Chairman of the Board of Exall Resources Ltd. from October 1978 to December 2006. Mr. Roman served as an Executive Chairman of Polar Star Mining Corporation until April 17, 2009. He served as Vice Chairman of Gabriel Resources Ltd. from January 1996 to May 2002. Mr. Roman has been a Director of Gold Eagle Mines Ltd. since June 30, 1978, Exall Energy Corp. since September 2006. He has been a Director of Silvermet Inc. since 2005. He has been a Director of Harte Gold Corp. since January 2009. He served as a Director at Polar Star Mining Corp. from August 1, 2007 to April 17, 2009. He served as a Director of Verena Minerals Corp. until February 26, 2010. Previously, he served as a Director of Verena Minerals Corp. from January 1996 to May 2002, Gabriel Resources Ltd. from January 1996 to May 2002 and Roman Corp. Ltd. from June 1988 to March 2006. He is a director of the Advisory Board of the College of Management and Economics at the University of Guelph. Mr. Roman holds a Bachelor of Arts degree from the University of Guelph, Ontario in the field of Geology and Geography and is a Member of the Canadian Institute of Mining, Metallurgy and Petroleum.>>

Sa ne concentram asupra acestui episod: . <<Previously, he served as a Director of Verena Minerals Corp. from January 1996 to May 2002, Gabriel Resources Ltd. from January 1996 to May 2002 and Roman Corp. Ltd. from June 1988 to March 2006.>>

Gabriel Resources? Acel Gabriel Resources despre care am vorbit si mai sus?

Gabriel Resources Ltd. is a Canadian TSX-listed resource company focused on permitting its Rosia Montana controversial gold and silver project located in western central Romania. The Rosia Montana Project is owned through Rosia Montana Gold Corporation S.A. (RMGC), in which Gabriel holds an 80.69% stake with the balance held by its’ partner, the Romanian State.”

Si, vai, la un pas de Gabriel Resources apare in CV acest nume care suna… cunoscut: <<Roman Corp. Ltd. from June 1988 to March 2006>>.

Cu alte cuvinte, in anul 2006, momentul in care se decide sub bagheta lui Gheorghe Seculici privatizarea Cuprumin, Stephen Roman se retrage din conducerea Roman Corp. Iar in anul 2012 privatizarea revine firmei Roman Cooper Corp?

Si noi nu putem face niciun fel de speculatie – cum cere Mararu&Mararu?

Ei bine, vom indrazni totusi s-o facem: din punctul nostru de vedere, luand in considerare toata suita de coincidente cu care ne-am intalnit pe parcurs, firma Roman Cooper Corp. este gestionata de Bayfront – speculam noi, spun gurile rele etc – in interesul domnilor Frank Timis si Stephen Roman. Identitatea acestora ar trebui cunoscuta de statul roman, pentru ca ridica semne serioase de intrebare – fie si pentru Consiliul Concurentei. Pentru a evita acest lucru, Bayfront a capatat – speculam noi, spun gurile rele etc – rolul sugerat chiar de numele firmei: de “front-man”. In momentul in care presa a inceput sa strige pe subiect, aratand ca e iresponsabil sa vinzi asemenea resurse unor nume ascunse, statul roman – speculam noi, spun gurile rele etc – a inventat o explicatie noua: Bayfront nu ascunde pe nimeni, pentru ca nici macar nu are banii necesari tranzactiei – va iesi pe piata si ii va colecta. Desi, vai, initial banii erau prezumati acolo – pentru ca altfel nu poti face o licitatie strategica.

Asteptam o reactie a clasei politice pe subiect: poate a domnului Seculici?!

Despre care – cine stie? – un vechi colaborator si afin din Arad, recent calcat de DNA din motive obscure, poate avea informatii valoroase?”cf. art. Poveste despre cupru. Si aur. Cu Frunzaverde, Seculici, Frank Timis, Stephen Roman, Roman Corp, Roman Cooper Corp, Gabriel Resources si Cuprumin, de Alexandru Maretschi, în www.ghimpele.ro, 30 martie 2012.

Nu credem a mai fi ceva de comentat, chiar si în cazul când “asmutitii” ar da replica…Dar, pentru 20 DE MILIARDE DE DOLARI…NU CREDEM CA VA FI CAZUL DE ASA CEVA!!!

Din pacate, ca margelele însirate pe ata, vin alte scandaluri… mai tragic, dintre toate, fiind cel despre exploatarea (cu “binecuvântarea” GUVERNULUI ROMÂN si…a “pretutindenarului bagaret”, a nesimtitului de ambasador al SUA, dl Mark Gitenstein!), de catre o firma TOCMAI din SUA (CHEVRON) a gazului de sisturi, prin supra-pompare hidraulica/fractionarea hidraulica …spunem “tocmai”, pentru ca, “tocmai” din pricina unei astfel de periculoase proceduri, în SUA iau foc chiuvetele si sar în aer veceurile…SUA interzice exploatarea prin acest procedeu, în cazul …RASEI SUPERIOARE (din Babilonul Statelor Americane Unite) – dar, fireste, o gaseste numai buna de aplicat…RASEI INFIERIOARE, SCLAVILOR DIN ROMÂNIA!!!

Si anume, moldovenilor (vestiti de “trogloditi”, din punctul de vedere al BOGATIEI …”PLUTOCRATICE) si dobrogenilor!!!

NAZISM AMERICANO-SIONIST – …CURAT!!!

Ca niciodata, însa… “MAMALIGA (moldoveneasca!) A EXPLODAT”!

Cca 4-5.000 de bârladeni (“pentru…”încalzire”!) au iesit în strada, precum (sau…pe-aproape!) grecii si spaniolii (cf. art. Mars de protest împotriva extragerii gazelor de sist la Bârlad: “Opriti masacrul Chevron!”, de Razvan Calin, aparut în obiectivdevaslui.ro,din23-03-2012.

Manifestantii erau înarmati cu pancarte si banere pe care erau inscriptionate mesaje sugestive: <<Lasati-ne natura curata si apa purificata!>>; <<Noi spunem nu gazelor de sist!>>; <<Nu vrem otrava! Opriti masacrul Chevron!>>; <<Si noi suntem creatia lui Dumnezeu!>>; <<Nu vrem ca sângele stramosesc sacrificat pentru acest pamânt sa fie amestecat cu substante Chevron!>>; <<Statul protector ne ia apa de izvor?!>>; <<Vrem apa curata, nu vrem cancer!>>; <<Noi otraviti, voi îmbogatiti!>> etc. (…) Metoda de extragere este cea care a stârnit reactii vehemente din partea societatii civile pentru ca are influente nefaste asupra întregului ecosistem. De altfel, specialisti în domeniu, precum profesorii universitari Vlad Codrea, de la Universitatea <<Babes Boliay>>, din Cluj Napoca, si Victor Sabliovschi, de la Universitatea <<Alexandru Ioan Cuza>> – Iasi, si-au exprimat vadit temerile asupra dezastrului ecologic pe care fractionarea hidraulica îl lasa în urma.
Ceea ce este
si mai grav si, cel putin dubios, e faptul ca pâna în momentul de fata, cei de la Chevron s-au limitat sa trimita doar un scurt comunicat prin care dau asigurari (însa fara a sustine cu dovezi concrete) ca totul este OK si ca tehnologia folosita de ei este cât se poate de <<friendly environement>>(n.n.> hmmmm…), iar beneficiile pentru comunitatea locala vor fi… incomensurabile(n.n.: hmmmm…). Bineînteles ca nu spun nimic despre otravirea pânzei de apa freatica, despre distrugerea ecosistemului, despre poluarea rezervelor naturale de apa, otravirea terenurilor agricole etc.(…)Cel putin pâna acum, cei de la Chevron au preferat sa contraatace reactia societatii civile printr-o serie de <<pelerinaje>> la diferiti membri ai actualului guvern, inclusiv la premierul Mihai RazvanUngureanu. În demersul lor, au fost sustinuti chiar de ambasadorul SUA la Bucuresti, Mark Gitenstein, semn clar ca actuala administratia Obama de la Casa Alba nu vrea sa piarda <<felia de tort>> româneasca, cum a patit-o cu vecinii bulgari. Culmea, ai nostri guvernanti s-au întrecut în a declara sus si tare ca ei sustin toate dmersurile celor de la Chevron si a oricaror companii care vor sa exploateze gazele de sist din România prin fractionare hidraulica. Practic, cei de la putere au aratat clar ca prea putin le pasa de soarta miilor de bârladeni. Nu a mai contat nici faptul ca, pâna în prezent, peste 10.000 de localnici s-au declarat împotriva exploatarii gazelor de sist prin fractionare hidraulica” – cf. obiectivdevaslui.ro,din23-03-2012.

Pe unde a trecut Sfântul Martir STEFAN CEL MARE – acum se va…”fractiona”!!!

SA NU FIE!!!

<<Friendly environement>>! Ptiu! SPURCACIUNILOR AMERICANO-SIONISTO-NAZISTE!!!

…VADE RETRO, SATANAS!!!

…În timp ce alti guvernanti, ai altor neamuri, lasându-se luminati de Dumnezeu, se leapada de Satana, guvernatii nostri îl îmbie pe Satana, sa ne SPULBERE!!! Sau, cum zice o publicatie online:

În Polonia, <<sfârsitul>> gazului de sist, în România, decretat <<viitorul tarii>>. MANIPULAREA “REDUCERII DEPENDENTEI ENERGETICE (…)În Franta si Bulgaria a fost interzisa exploatarea acestui tip de gaze (…)Ar mai merita spus ca, pe langa faptul ca in Polonia depozitele de gaz de sist s-au dovedit a fi de cel putin 7 ori (!) mai mici decat cele estimate, ceea ce pune deja probleme legate de profitabilitatea exploatarilor (!), acolo macar concesionarea nu a fost totala, pentru ca statul polonez controleaza compania care va extrage gazul. <<Avem o problema: gazul s-a evaporate>>, titreaza Dziennik Gazeta Prawna, comentând un raport al Institutului Geologic al Statului Polonez (PIG), publicat pe 21 martie, care sugereaza ca Polonia ar putea avea depozite de gaz de sist între 346 si 768 de miliarde de metri cubi, undeva între de 7 si de 15 ori mai putin decât se estimase înainte.

Dupa evaluarile de anul trecut ale institutiei americane Administratia pentru Informatia Energiei (EIA), care a estimat rezervele de gaz de sist ale Poloniei la nivelul de 5,3 trilioane metri cubi, vestea ar putea sa domoleasca asteptarile potrivit carora Polonia ar putea fi independenta de importurile de gaz rusesc pentru urmatorii 300 de ani.

Rzeczpospolita avertizeaza ca desi depozitul maxim al gazelor de sist din Polonia ar putea fi înca la nivelul de 1,92 trilioane metri cubi, raportul ar putea <<sa modereze entuzisamul corporatiilor internationale si poloneze pentru a investi sume imense de bani în licente de prospectare si teste de foraj>>(s.n.). Într-o nota mai pozitiva, ziarul conservator observa ca –

<<Desi Polonia s-ar putea sa nu devina un exportator de gaz de top la nivel global, nivelul de gaz de sist care a fost evaluat si s-a considerat ca poate fi extras ar acoperi cererea integrala [a tarii pentru gaz pe o perioada între 35 si 65 de ani!>> O perspectiva greu de crezut cu ceva ani în urma!”- cf.www.razbointrucuvant.ro, 22 martie 2012”.

Având în vedere ca guvernantii nostri nu se gândesc decât la comisioanele lor si cum sa paraduiasca si ultimele resurse ale acestei GRADINI DUMNEZEIESTI – iar în ce ne priveste pe noi, simplii (DAR STRAVECHII!!!) locuitori ai României, gândul lor, tradus, ar suna simplu: “Sa-i ia dracu’ pe toti! Noi sa ne <<tragem>>, cât mai degraba, banii pentru…<<BURTA>>!” – reactionam, si noi, pe potriva:

CEREM PEDEAPSA CU MOARTEA, CEL PUTIN PENTRU TRADAREA/TRADATORII DE TARA, PENTRU CEI CARE ESCAMOTEAZA INTERESUL NATIONAL SI HIPERBOLIZEAZA (ASASINÂND, ASTFEL, POPORUL PROPRIU, PRIN EFECTELE CATASTROFALE, ÎN ISTORIE, ALE ACESTEI…”HIPERBOLIZARI!) A INTERESUL PERSONAL/INDIVIDUAL, EGOISTO-GENOCIDIC!

Opinia noastra este ca, în sfârsit, România trebuie sa instituie un TRIBUNAL AL POPORULUI ROMÂN, format din câte trei oameni, din fiecare grupare profesionala si de munca, din România, care a fost afectata de hotarârile arbitrare ale guvernatilor, de 23 de ani încoace. Iar deciziile sa nu mai treaca pe la tot felul de hârtogari si avocati clantai si …“curti” amânatoare de verdict: EFECTELE LOR SA FUNCTIONEZE CU ACEEASI VITEZA, CU CARE FUNCTIONEAZA O CURTE MARTIALA!!!

Pentru ca lumea întreaga este, deja, de multi ani, în transeele invizibile ale Razboiului Economic, prin care se încearca sugrumarea populatiei Terrei! Deci, LEGEA trebuie sa tina cont de rapidele/fulgeratoarele schimbari de situatii, de pe front/fronturi!

Evident, U.E. si toate celelalte “uniuni” masonice” vor începe sa urle ca din gura de sarpe…Noi trebuie sa ne facem ca nu-i auzim, sa-i “strenguim” repejor pe tradatorii de Patrie, Neam, Istorie si Soarta Româneasca…si, apoi, sa le mârâim masonilor de pe margini/de pe la granite si de la Bruxelles si Strasbourg: “Si voi ce mai vreti?! Alte pomeni si peschesuri…escroci nemernici, care va dati drept…<<BINEFACATORII LUMII>>, voind sa…<<gânditi în locul nostru>>?! A întarcat balaia!!! Acum mai gândim SI NOI, PENTRU NOI, NEAMURILE DUMNEZEIESTI ALE PAMÂNTULUI!!! Vedeti-va de <<atelierele>> voastre de pucioasa – …si faceti-va freza cu…echerul si compasul!!! Hai! Luati viteza! Huooo!LA OASE

Noi chiar nu credem ca va putea fi ucis un popor întreg, pentru câteva mii de tradatori si banditi “de drumul mare” – pedelisto-pesedisto-udemeristo-taranisto-liberali…”pusi la punct”, FARA NICIO VIRGULA!!!

Si, cine stie, modelul acesta va fi luat si de alte popoare, batjocorite, scuipate si rastignite de iudeo-masoni, si…poate ca ACESTA sa fie procedeul voit de Dumnezeu, pentru a fi mântuita planeta Terra de (vorba lui Berlioz!) – “Dansul Sabatic/SATANIC”!!!

Hei, voi, frati întru istorie, Duh si sânge – voi, cei cu…”somnul cel de moarte”! Ne auziti, oare…sau v-ati culcat la pamânt, deja, sa treaca… “maxrich-ii/stephenroman-ii” si ”chevroanele” peste grumazurile voastre, tembel supuse…?!

Isus Hristos este Împăratul!

George Danciu

Text inspirat de predica pastorului Nelu Urs din 1 Aprilie 2012 – Hickory, NC

INTRAREA LUI ISUS ÎN IERUSALIM

Isus a trimis pe doi din ucenicii Săi şi le-a zis: „Duceţi-vă în satul dinaintea voastră. Când veţi intra în el, veţi găsi un măgăruş legat, pe care n-a încălecat nimeni niciodată: dezlegaţi-l şi aduceţi-Mi-l. Dacă vă va întreba cineva: „Pentru ce-l dezlegaţi?”, să-i spuneţi aşa: „Pentru că Domnul are trebuinţă de el.” Cei ce fuseseră trimişi s-au dus şi au găsit aşa cum le spusese Isus. Şi când S-a apropiat de Ierusalim, spre coborâşul Muntelui Măslinilor, toată mulţimea ucenicilor, plină de bucurie, a început să laude pe Dumnezeu cu glas tare pentru toate minunile pe care le văzuseră.” Ei ziceau: „Binecuvântat este Împăratul care vine în Numele Domnului! Pace în cer şi slavă în locurile preaînalte!

                                                                               Luca, 19.29-32; 37-38 Continue reading “Isus Hristos este Împăratul!”

“LECTIILE” LUI HRISTOS DE PE CRUCE, PASTELE – SI ADEVARUL NEAMULUI ROMÂNESC

prof. dr. Adrian Botez

 

 

Duhovnicul meu din tinerete (Dumnezeu sa-i ierte si odihneasca sufletul! – caci, de mult, a pornit-o spre Cerurile Luminii!) mi-a grait, mereu, dupa fiece împartasire din Trupul si Sângele Lui Hristos-Mântuitorul Lumii: “Sa tii minte, fiule, ca Pastele, pentru noi, ortodocsii, este cea mai luminata sarbatoare!

Si, pentru ca mie, atunci, mai multa placere îmi facea Craciunul cel cu daruri surprinzatoare, întru bucurie – mi-a explicat: “Pastele nu e mâncare si bautura, ci Pastele este Minunea Învierii, a Mântuirii Duhului nostru!” Înca nu aparusera (în acei ani departati…), cum au aparut azi, prin magazinele “burdusite” de marfa scumpa si proasta – iepurasii de ciocolata si reclamele licarind turbate, mai sa-ti scoata ochii…

Mai târziu, intrând prin mânastiri, multi dintre preasfintitii calugari mi-au explicat ca Pastele nu ar trebui sa însemneze nici masacrul apocaliptic al mieilor…1

Tot batrânul meu duhovnic de tinerete mi-a lamurit si cele sapte “lectii” de pe Cruce, ale Lui Hristos, pentru umanitatea cosmic-divina:

1-întâi: “Parinte, iarta-i, ca nu stiu ce fac!” (Luca, 23/34) – era (si ramâne!) semnalul pentru cei care coboara în comoditatea de Duh a ascultarii (oarbe!) a unor comenzi cezarice, fara sa-si exercite Libertatea Discernamântului, pe care Dumnezeu i-a dat-o, înca din Rai, Omului/Întâiului Adam…;

2-apoi: “Iisus, vazând pe mama Sa si pe ucenicul pe care îl iubea (n.mea: pe Ioan, adus, cam în sila, de Maria Cea Pururea Fecioara si de Maria din Magdala – pentru ca, stiind latineste, se putea întelege cu legionarii romani, care pazeau, pe Golgota, cele trei cruci…si sa puna o vorba buna, ca femeile sa se poata apropia de Rastignit!) – stând acolo, a zis mamei Sale: <<Femeie, iata fiul tau!>> Apoi, a zis ucenicului: <<Iata mama ta!>>” (Ioan, 19/26-27); prin Sfântul Apostol Ioan, noi TOTI am devenit fiii, întru Duh, ai Mamei Cosmice…si, deci, fratii Sai, ai Lui Hristos!

3-“Dupa aceasta, Iisus stiind ca toate s-au savârsit, ca sa se plineasca Scriptura, a zis: <<Mi-e sete!>> Si era acolo un vas plin cu otet. Iara ostasii umplând un burete cu otet si puindu-l într-o varga de isop, l-a dus la gura Lui”. Ca unul care stiu, dupa operatie, cât de “taietor” de sete este otetul (cu care mi se tamponau buzele), am înteles bine ca sarmanii pagâni nu fusesera sadici, cum se mai interpreteaza, pe ici, pe colo, si azi… – … ci chiar milosi, în felul lor grosolan, rudimentar…Dar nu pricepusera ceea ce, peste ani, Vasile Voiculescu al nostru, în poemul În Gradina Ghetsimani, a talmacit ca fiind setea de sufletele noastre, pe care voia sa le preia ÎN TOTALITATE, astfel luând asupra Sa si TOATE pacatele omenirii (de aceea, la Mânastirea Zamfira, Nicolae Grigorescu picteaza, pe un perete, un Hristos Alb/Luminat-tot-anul, iar pe alt perete, un Hristos-Negru/Întunecat-tot-anul!), pentru a le mântui pe TOATE!

Si-o sete uriasa sta sufletul sa-i rupa…
Dar nu voia s-atinga infama bautura” –
…de fapt, Iisus-omul refuza, pe când Hristos-Dumnezeu îsi împlinea, “cu asupra de masura”, Misiunea Cosmic-Soteriologica!

4-…lui Dismas, Tâlharul (de fapt, zelotul lui Barabas!)-de-Dreapta, care (SINGURUL DIN UNIVERS!) îi recunoaste DUMNEZEIREA PURA, deci cu efecte SOTERIOLOGICE CLARE (pocaindu-se, din strafundul durerii si, deci, al INIMII sale! – si-l mustra pe Hestas, Tâlharul-din-Stânga: “Nu te temi tu de Dumnezeu, ca în aceeasi osânda esti? Dar noi dupa dreptate suntem osânditi, caci primim cele cuvenite dupa faptele noastre, iar ACESTA nimic nu a facut!” – Luca, 23/40-41…în acele clipe în care, si Hristosul, si ticalosul pocait, se chinuiau SUPREM, în ceasul mortii – iar apostolii, afara de Ioan, se ascundeau pe sub pamânt, precum sobolanii!): “Pomeneste-ma, Doamne, când vei veni întru împaratia Ta!” (Luca, 23/42) – Mântuitorul Hristos îi zice, cu ultimele puteri: “Adevarul îti graiesc: astazi vei fi cu mine în rai!” (Luca, 24/43).

Va dati seam ce lectie adânca a dat Hristosul, în aceste momente cumplite? “Orice vei fi facut în viata asta trecatoare (n.mea: în timpul încercarii, pe care-l numim “istoric”!), daca te pocaiesti, fie si cu bratele faptei/faptuirii blocate, fie si cu picioarele actiunii strapunse – DAR CU LIMBA TRADUCÂND SUFLETUL, SMERIT DIN RADACINI! – …Dumnezeu este atât de incredibil iubitor de fapturile sale, de Capodopera Zilei a Sasea, în primul rând, încât STERGE TOT ÎNTUNERICUL DIN FIINTA TA, pentru El si întru El suferitoare, pâna la zdrentuirea ultima a trupului cu care ai împlinit, cândva (n.mea: într-un timp pe care El îl “uita”, pentru a-ti “uita” pacatele istoricei tale fiinte de rele îndemnuri, de la Satana venite!), pacatul…SI TE RESTAUREAZA/INSTAUREAZA ÎNTRU ADEVARATUL TAU SALAS- RAIUL!”

5-Urmau acele enigmatice vorbe, pe care le mentioneaza Marcu (15/34): “<<Eloi, Eloi, lamma sabachtani?>> Adica: <<Dumnezeul/Stapânul meu, Dumnezeul/Stapânul meu, pentru ce m-ai lasat/parasit?>>”

Cât de controversate au ramas, pâna în zilele noastre, aceste vorbe, de o nemaipomenita vehementa a durerii hristice! Iata cum le talmaceste, un crestin-scriitor, de azi : „Foarte simplu, noi stim ca Dumnezeu este sfânt si ca El uraste pacatul. Chiar uraste pacatul, mai mult decât noi ne putem imagina. In acele momente, pe cruce, Isus duce povara tuturor pacatelor noastre. Va dati seama ca El avea pe umerii lui miliarde de miliarde de miliarde…. de pacate?

Am putea spune, în ghilimele, ca, în acele momente, Isus a fost “cel mai pacatos om din istorie”, pentru ca avea pe umeri Sai, pacatele mele si ale tale si ale TUTUROR oamenilor. Putea un Dumnezeu sfânt sa fie lânga un pacatos?

Asta ar putea explica de ce Dumnezeu l-a parasit, dar de ce a strigat si a permis si celorlalti sa afle asta?

Toata viata Lui, a trait alaturi de Tatal. De când s-a nascut în iesle, pâna ce a ajuns sus pe cruce, Isus a fost mereu în prezenta Tatalui. Noi nu ne putem imagina ce gol imens a simtit El pe cruce, în acele clipe, pe lânga durerea insuportabila, pricinuita de biciuire si rastignire. Astfel, prin faptul ca El a strigat, în auzul tuturor, avem înca o pilda, prin care putem vedea cât de mult uraste Dumnezeu pacatul.

In concluzie, Isus a spus aceste cuvinte, pentru ca realmente era parasit de Dumnezeu si pentru ca noi sa întelegem, o data pentru totdeauna, cât de mult uraste Dumnezeu pacatul. Nu exista pacat mai mic, sau pacat mai mare, exista pacat si atât. Mai mult decat atât, aceasta afirmatie ne arata dragostea imensa pe care Dumnezeu ne-o poarta. El a îngaduit ca Fiul Sau sa poarte pacatele noastre, sa moara în chinuri, pentru a le spala chiar cu sângele Sau, totul ca noi sa putem sa ne împacam cu Dumnezeu” – cf. dumnezeuestedragoste.blogspot.comAti facut clic pe +1 în mod public. Anulati, art. “Eli, Eli, lama sabachtani?”, din 24 Feb 2009 – si ce fel de comentarii se fac, pe forum: “Explicatia aceasta pur si simplu este fantezista. Acele cuvinte dovedesc cât se poate de clar ZDRUNCINAREA CREDINTEI LUI IISUS”, dar si: “Cea mai puternica fraza spusa de Iisus, pentru oamenii deznadajduiti…”

Ce grea se dovedeste, precum vedeti, Doctrina Sfintei Treimi! Se uita ca Tatal, Fiul si Sfântul Duh… “una sunt”!!!

Iata cum mi-a talmacit duhovnicul meu de tinerete, atunci, cu zeci de ani în urma, aceste vorbe, strigate în aramaica2 (pentru a se adresa, astfel, TUTUROR TIMPURILOR UMANITATII!), de Mântuitorul Hristos: “Fiule, tu stii ca Tatal, Fiul si Sfântul Duh sunt cele trei ipostazuri ale Lui Dumnezeu. Deci, Tatal nu putea sa-si paraseasca Fiul, pentru ca…PE SINE S-AR FI PARASIT! – ceea ce, cum singur îti dai seama, este absurd! Atunci, Dumnezeu este absurd…sau omul este absurd? Vei zice, si bine vei face, ca omul este absurd. Atunci, ne întrebam, din moment ce TOATE cele sapte lectii ale Mântuitorului, pe Sfânta Cruce a Mântuirii, sunt lectii pentru om, iar nu pentru…Dumnezeu: cui se adreseaza Hristos – cu aceste vorbe ale înstrainarii Sfintei Treimi… – se adreseaza omului, sau se adreseaza Lui Dumnezeu? Fireste, zic eu, ca Hristos se adreseaza omului – pentru ca Dumnezeu-Tatal si Dumnezeu-Fiul nu se puteau parasi, unul pe altul, pentru simplul motiv ca erau ACELASI DUMNEZEU! Si atunci, care este mesajul Lui Hristos-Dumnezeu (UNA cu Tatal si cu Sfântul Duh!), catre om? Pai, eu zic ca ar fi acesta: <<Omule, te cunosc, întru toata adâncimea si diversitatea pacatelor tale, cunosc, deci, ispitirile Satanei, cât de departe de Dumnezeu te duc. Dar, tocmai pentru ca Eu, Hristos, Dumnezeu-Cel-Întrupat, ti-am cunoscut chiar mai îndeaproape decât tine, pacatele si ispitirile tale, Eu te înteleg, ÎTI ÎNTELEG ABSURDUL: ajungi cu nebunia pacatului tau sa te departezi de Dumnezeu, atât de mult, încât fie te simti parasit si de neîntors pe Calea cea Dreapta, fie chiar te dedai pacatului lui Iuda Iscarioteanul – deznadajduirea! Eu îti spun, si nu de oriunde, ci chiar din Vârful Fiintarii Lumii, de pe Golgota, de pe Crucea înfipta, cu capatul de jos, în teasta Întâiului Adam: Dumnezeu nu pretinde de la tine imposibilul, niciodata! Dumnezeu îsi întelege si-si iubeste Creatia, oricât de mult ai striga tu împotriva acestei iubiri si ai contesta-o si te-ai teme ca nu exista! Omenire-a-Omului, stiu ca Satana te va îndemna, si de acum încolo, ca si pâna acum, la multe si grele pacate – DAR DUMNEZEU STIE CA NU ESTE POSIBILA CALIREA DUHULUI UMANO-DIVIN, DECÂT PRIN ÎNFRUNTAREA PACATELOR/DEMONILOR, DAR SI SLABICIUNILOR OMENESTI, DIN EXPRESIA PACATELOR! Daca tu vei savârsi TOATE pacatele Lumii, pâna si pe cel al RESPINGERII CREATORULUI TAU! – …dar nu vei starui, înversunat, pâna la capat, în aceasta gretoasa nebunie a pacatului <<îndepartarii>>, spre care te impinge Satana, ci, ÎN ULTIMA CLIPA, te vei întoarce, cu fata plina de lumina nadajduirii si cu sufletul umilit si prabusit de rusinea pacatului, Dumnezeu te va ierta! – tot asa cum l-a iertat si pe criminalul Dismas, care, în ultima lui clipa de luciditate, M-a recunoscut si s-a luminat de Nadejdea Ultima, cea în Dumnezeirea Mea…da, l-am iertat DEPLIN, FIRESC! – CA PE PROPRIUL MEU COPIL/CREATIE/CREATURA: Eu-Fiul, dimpreuna cu Eu-Tatal, dimpreuna cu Eu-Sfântul Duh…care UNA SUNTEM!!! >>”.

Mi s-a parut a fi cea mai de bun-simt si cea mai pilduitoare si mai umano-dumnezeiasca interpretare a (aparent!) “crâncenelor” (sau…”puternicelor”!) vorbe ale lui Hristos, dupa care Acesta,

6-…pentru a da, pâna la capat, Modelul pentru Omul/Faptura Umano-Divina a Zilei-a-Sasea, a rostit, cu împacare si nesfârsita blândete, vorbele “predarii”, ultime si deplin-triumfale, catre Dumnezeu (marcând, astfel, înfrângerea definitiva a Satanei-Marele Iluzionist al Crimei Deznadajduirii!): “Parinte, în mâinile Tale îmi dau duhul/îmi încredintez duhul Meu!”

7-Iar ultima vorba/”lectie” hristica, de pe Cruce: “Savârsitu-s-a!” (Ioan, 19/30) este, prin Taina ei Cosmic-Încifrata, de-a dreptul zguduitoare: “Mi-am împlinit misiunea de a descatusa Duhul Umano-Divin! Din acest moment, va începe, majestuos si la nivelul întregului univers al Fiintei Umano-Divine (trecute, prezente si viitoare), Procesul Mântuirii! NESTAVILIT, FARA OPRIRE, PÂNA LA TRONUL JUDECATII DE APOI!”

Pâna si scepticii “oameni de stiinta”-fizicieni – marturisesc ca au vazut, în jurul pamântului, acea aura/”halou” de Lumina Dumnezeiasca, urmare a tâsnirii Apei din Rana Inimii Hristice (sângele s-a pogorât peste “teasta” Primului Adam!) – prin care, peste timpuri si vreri meschin-umane (expresii ale degenerarii spirituale umane, pervertite, partial, de “frecventarea coltului/<<clubului>> cu ispite”, al Satanei!), se împlineste destinul Fapturii UMANO-DIVINE: MÂNTUIREA!!!

Deci, în definitiv, ce este PASTELE? Este vesnica reamintire, catre om (din partea Lui Dumnezeu!), a Învierii. Cu Duh si Trup, deopotriva (pentru ca si Trupul va fi judecat, la Supremul Tron Cosmic, pentru cât s-a supus si cât s-a împotrivit poruncilor Duhului Curateniei – si cât a pastrat si cât n-a pastrat, prin faptuire externa, Puritatea de Duh, Puritatea Cea Dinlauntrul Omului, acolo unde vine, pe neasteptate, MIRELE-HRISTOS!). Si ce înseamna Lumina Minunata a Învierii? Trebuie sa aflam, ori macar “sa pipaim” aceasta Taina Dumnezeiasca – pentru a nu ne prabusi, azi, în vremurile Beznelor celor mai dese si al Dansului Satanei, peste Lume – în prapastia DEZNADAJDUIRII, NEPASARII EGOISTE SI EGOTISTE…A LEHAMITEI VINOVATE, PRIN PASIVITATE (complice!) FATA DE CEL RAU!!!

Pentru a nu ne pierde omenia din noi si pentru a nu ne rataci de SUPRA-FIINTA NOASTRA NATIONALA – de popor si de NEAM!!! Caci, la Tronul Judecatii din Urma si Desavârsite: “…iata o multime mare de oameni, pe care nimeni n-ar fi putut-o numara, din toate semintiile si neamurile, si din toate popoarele si limbile (s.mea) – multime care statea înaintea tronului si înaintea Mielului, în haine albe si cu ramuri de finic în mâinile lor. Acestia strigau cu glas mare si ziceau: <<Mântuirea este a Dumnezeului nostru care sade pe tron si a Mielului!>>” (Apocalipsa, 7/9). Iata cum se zice CLAR ca SEMINTIILE si NEAMURILE si POPOARELE si LIMBILE sunt entitati dumnezeiesti (iar nu inventii de-ale…”turbatilor de nationalisti!”) – oricât s-ar da peste cap sa demonstreze contrariul toate…”UNIUNILE” masonice – si, mai ales, peste toate stradaniile masonilor lumii, de a amesteca, într-un spurcat Babilon, toate neamurile si a strica, satanic, toate limbile (cu exceptia celei maghiaro-udemeriste, poate…). Priviti cum …nu mai avem la ce si pe cine privi, la fotbal, unde la formatia C.F. R.-Cluj, într-o vreme, NU MAI EXISTA UN SINGUR ROMÂN, “DE SAMÂNTA”, MACAR… – nu mai zic de “alde” F.C. Barcelona, Bayern-München, Olympique Marseille, Chelsea Londra, Arsenal Londra etc. etc. (exceptie nu fac decât bravele echipe ale BASCILOR!!! – …frati traci, de-ai nostri, dar mult mai întelepti si stabili decât noi, întru Divina Traditie!!!). Si uitati-va cum corcesc rasele si semintiile, “fratii” ucigasi ai Franc-Masoneriei…si vor sa stearga toate hotarele dintre minti, religii (“ecumenismul” peste fire, cu de-a sila, în forme …“poruncite de la centru”!) si dintre neamuri si semintii…

VADE RETRO, SATANAS!!!”

Frumos si adânc graieste (cum niciun teolog crestin n-a facut-o si, din pacate, nici nu se straduieste a o mai face, azi!), despre ÎNVIERE, Parintele Dumitru Staniloae: “Învierea Domnului este evenimentul fara pereche, în istoria lumii. Importanta ei întrece absolut tot ce se întâmpla si se poate întâmpla în univers. (…) Creatia da posibilitatea istoriei, Învierea o arata ca insuficienta, ca stadiu ce trebuie sa dispara si sa fie înlocuit cu forma cea perfecta si definitiva a existentei. Învierea arata istoria ca un provizorat, în tensiune spre eschatology. În Înviere se manifesta nemultumirea Lui Dumnezeu cu istoria. O nemultumire de care suntem, si noi, patrunsi. Daca Învierea ar fi fost un fapt istoric, încadrat perfect în cauza si efectul ei, în istorie, atunci ea nu ne-ar arata ceva peste istorie, ci ne-ar confirma existenta istorica drept existenta ultima. Numai prin faptul ca Învierea atrage cu forta metaistorica, ceva din istorie – în alta orbita de existenta! – arata spre un viitor altfel decât istoric. Învierea are un lucru cu istoria, dar nu pentru a o confirma, ca singura realitate – CI PENTRU A O JUDECA, A O ARATA ÎN CRIZA DE CARE SUFERA SI PENTRU A SE MILOSTIVI DE EA! (…)

Prin Înviere, El scoate lumea din starea bolnava în care s-a rostogolit, înaltând-o la o stare a carei bogatie, plenitudine si fericire nici nu ne-o putem închipui, asa cum nu-si poate închipui omul mereu bolnav starea de perfecta sanatate. Daca prin pacat s-a introdus în viata, de la Dumnezeu, boala radical – prin Înviere, aceasta boala este eliminata. E de crezut ca, fara caderea în pacat, n-ar fi intervenit Învierea, asa cum, peste tot, n-ar fi avut loc întruparea Fiului Lui Dumnezeu.

În Iisus Hristos, viata cea noua, eshatologica, e realizata. El este începatura pentru toti care cred în Învierea Lui, pentru întregul univers, care, actualmente, boleste. Viata cea noua nu este numai promisiune, ci este realizata, prezenta. Noi traim mai departe în istorie, dar cu ochii credintei si ai nadajduirii spre El, spre viata cea adevarata, deplina, ultima si fara de moarte.

Când zicem, cu credinta: <<Hristos a înviat!>> – afirmam implicit: <<NOI TOTI AM ÎNVIAT!>>” – cf. D. Staniloae, Ortodoxie si românism, Sfintele Pasti, 1937 – tiparita La Sibiu, în 1939 – pp. 268-274.

Bine-bine, eu, noi… – ca fiinte, am aflat câte ceva din Vesnica Taina a Învierii. Dar SUPRA-FIINTA noastra, Neamul/natiune?

Deci, cum se produce Învierea, pentru Supra-Fiinta noastra – NEAMUL/NATIUNEA? Se produce la fel ca si pentru fiinta, numai ca este un eveniment fara margini de maret, întrevazându-l (prin SUPRA-FIINTA noastra!) pe însusi Adam-Cel-Mântuit, din Rai!

(…)Este diversificarea omenirii în natiuni un pacat, sau o urmare a pacatului? Ar fi de ajuns sa respingem aceasta presupunere, cu simpla provocare la legea universala a treptatei diversificari a faunei si a florei. Legea aceasta nu e plauzibil sa fie contrara Voii Lui Dumnezeu, mai ales ca diversificarile acestea manifesta, cele mai adeseaori o înnobilare a trunchiului de baza, nu o decadere a lui (s.mea). Dar raspunsul se poate da si altfel: pacatul sau raul e de alt ordin decât unitatea sau diversitatea. El înseamna stâlcire, desfigurarea a lucrului dat, a existentei produse de alte puteri. Este specificul national o stâlcire a umanului, o decadere din fiinta omeneasca? Ar fi, când acest specific national s-ar prezenta ca un ceva vicios, meschin, fara înaltimi ti puritati de simtire si de gând. Cine nu stie, însa, ca nimic josnic nu se afla în felul specific cum percepe si reactioneaza în lume membrul unei anumite natiuni? In simtirea doinei românesti si în hora noastra nu cred ca e ceva pacatos, sau daca e si asa ceva, aceasta nu e caracter national, ci omenesc. Natiunea în faza pacatului are manifestari pacatoase (n.mea: de aceea, eu fac deosebirea între Neam, pe de o parte – care este expresia metafizica a Supra-Fiintei umano-divine, în eternitatea Revelatiei Dumnezeiesti, deci înafara pacatului! – …si natiune-popor, care sunt expresia istorica, deci pacatoasa, a Supra-Fiintei umano-divine!), pentru ca natura omeneasca, în general, cu toate diversificarile în care se înfatiseaza, este pacatoasa. Scoaterea oamenilor din starea pacatoasa nu se face prin anularea calitatilor nationale, ci prin îndreptarea naturii omenesti, în general. Daca ar fi ceva pacatos în însusi specificul national, atunci nu s-ar mai putea face deosebire între buni si rai în cadrul unei natiuni, caci toti ar fi rai (o logica perfecta! – A SE LUA AMINTE, DE CATRE…”UNIONISTII” MASONI!!!).

Chestiunea îmi pare atât de evidenta, încât socotesc de prisos sa mai insist.

Se pune problema, greu de descurcat, a raportului între national si uman. Nationalul nu întuneca umanul, nu-l extermina? Iar daca umanul ramane, nu cumva e nationalul o simpla iluzie, ceva de suprafata, pe care sa-l poti lepada în oricare moment voiesti?

E de remarcat, întâi, canu exista om anational. Nici Adam, macar, n-a fost anational – ci a vorbit o limba, a avut o anumita mentalitate, o anumita constructie psihica si trupeasca. Un om pur, necolorat din punct de vedere national, fara determinamentele nationale – ESTE O ABSTRACTIE (n.mea: iata la ce vor cei de la “uniuni” sa realizeze din noi: niste …ABSTRACTII, niste “zombie”, pe care le/îi înrolezi cu mult mai lesne, în “armata” de sclavi mondiali – decât pe niste fiinte umano-divine, determinate, ca personalitati, de Însusi Dumnezeu!). Asa cum nu poate exista un mar fara determinamentele unui anumit soi, asa cum nu poate exista un om fara determinamente individuale.(…) Un român, când simte mila fata de un ungur, în mila lui e tot român; sentimentul de fratie umana care simte ca-l leaga de un ungur, e un sentiment colorat româneste, nu e anational.(…)” – cf. Bucovina profunda online, Parintele D. Staniloae, art. Scurta interpretare teologica a natiunii, Sfintele Pasti, 1934.

(…)Natiunile sunt, dupa cuprinsul lor, eterne în Dumnezeu. Dumnezeu PE TOATE LE VREA! În fiecare arata o nuanta din spiritualitatea Sa nesfârsita. Le vom suprima noi, vrând sa rectificam opera si cugetarea eterna a Lui Dumnezeu? SA NU FIE! Mai degraba vom tine la existenta fiecarei natiuni, protestând când una vrea sa oprime sau sa suprime pe alta si propovaduind armonia lor, caci armonie deplina este si în lumea ideilor dumnezeiesti (…) În cadrul Ortodoxiei pot exista popoare cu preocupari, însusiri, cu politica, arta si cugetare originale. Ortodoxia este RITMUL, este MASURA, nu este melodia vietii însesi. Si câte melodii nu pot exista, pe aceeasi masura? ” – cf. Parintele D. Staniloae, Ortodoxie si românism, Sibiu, 1939, p. 32.

Deci, cu inima plina de lumina, îti marturisesc (de fapt, dar egal: RE-AMINTESC!) Cereasca Minune, CERESCUL ADEVAR – Tie, Neam al Românilor:

HRISTOS A ÎNVIAT! ADEVARAT A ÎNVIAT!

VEI ÎNVIA SI TU, MIRACULOS NEAM AL ROMÂNILOR – CU TOTI SFINTII SI MARTIRII SI VOIEVOZII SI “CRAISORII” TAI… – …CÂT DE CURÂND VA BINEVOI DUMNEZEUL MÂNTUIRII!!!

FACETI SA TACA RAZBOAIELE SI CRIMELE VOASTRE (cele de pe dinlauntru, precum si cele de pe dinafara) – SI, HAIDETI (începând cu ACEST Paste!!!) SA ASCULTAM MAGNIFICA ARMONIE DUMNEZEIEASCA (…dinafara de partide „manelisto-tamburinice”, de interese grotesco-burlesti – lacomii dovedind lacomii si pofte animalice, de fiare ale beznelor…, dinafara de gasti si tâlhari nepocaiti, de tot soiul…!) – SI SA FIE (în sfârsit!), DUPA VORBA LUI HRISTOS: “PRECUM ÎN CER, ASA SI PRE PAMÂNT”!!!

…”SA FIE PASTI ÎN FIECARE ZI!” – cum întelept graieste Parintele Constantin Sturzu…!!! (cf. oradereligie.wordpress.comAti facut clic pe +1 în mod public. Anulati, ziarul Lumina de duminica, din 30 Mai 2008).

 

1 Trebuie sa spunem însa, de la început, ca, si la sat, si la oras, Biserica de Zid (institutionala), iar nu Biserica lui Hristos – perpetueaza, în mod ciudat (si deloc spre cinstea ei!), pe lânga traditiile autentice, închinate Pastelui-Învierii – si traditii false, traditii care nu tin nici macar de pagânismul tracic! Pastele n-are, nici în clin si mâneca, ceva cu mâncarea si bautura!!! Pastele este, exclusiv, bucurie spirituala!!! N-are nimic de-a face cu PÂNTECELE!!! Aminteam, în articolul nostru, din numarul dublu (9-10), din aprilie 2003, al revistei CONTRAATAC: Nu-l confundati pe Hristos cu abatorul!, ca macelarirea mieilor, de Paste, este o crima oribila, un pacat strigator la cer si, totodata, unul contra Sfântului Duh (pacat de care “pastorii turmei”-clerul, daca nu neaparat stimulator, macar un complice asiduu! – va avea de dat seama, din greu, pe cealalta lume!!!) – pacat prin care Hristos este rastignit, de lacomia pântecelui nostru – practic, la infinit! Si demonstram ca obiceiul pagân al “sacrificarii” (de fapt, MACELARIRII!!!) mielului, de Pastele-Pesahul evreiesc, precum si cel, tot atât de pagân, al “sacrificarii” (de fapt, MACELARIRII!!!) porcilor, de Craciun (când se naste Mântuitorul Lumii!!!) – tin de cu totul alte zone de spiritualitate, decât de cea crestin-româneasca, si trimit la demoni, iar nu la Dumnezeu-Hristos:

a-porcii, de Craciun, sunt masacrati, ca “restanta” a pagânilor greci si romani (saturnaliile…), care se închinau, astfel, lui Chronos-Saturn, iar

b-mieii masacrati de Paste sunt “restanta” a primitivilor evrei, închinatori lui Yahweh-Adonai cel veterotestamentar – dar si “restanta” de la pagânismul grecesc! Leviticul ebraic mentioneaza, pentru sarbatoarea Ispasirii, sacrificiul unuia din doi tapi de jertfa – în urma operatiei de MAGIE SIMPATETICA: tapul ispasitor, tinut la usa Tabernacolului, era atins de toti membrii comunitatii, apoi, fie înjunghiat, fie alungat în desert, fie aruncat într-o prapastie. Dar, într-o prima faza a mozaismului, tapul ispasitor (înlocuit, în timp,cu mielul!!!) era JERTFA CATRE DEMONUL AZAZEL (DEMONUL DESERTULUI!! – cf. Leviticul, 16, 5-10. Aceeasi mentiune, privind infernalitatea sacrificiului sângeros – de data aceasta, strict al mielului – e facuta si în legatura cu sarbatorile dionysiace, ale grecilor: “Ei (închinatorii lui Dionysos) aruncau, în hau, un miel, pentru a-l domoli pe Pylaochos, paznicul portilor infernale” (cf. Séchan Louis si Pierre Leveque, LES GRANDES DIVINITÉS DE LA GRÈCE, Paris, 1966).

Ierarhii vechi ai Bisericii Crestine, mult mai atenti la autenticitatea crestin-religioasa decât cei de azi, mult mai silitori în a calma furia “restantelor” pagâne din mentalul popular, si mult mai putin dispusi a ceda DEMAGOGIEI BURTII POPORULUI (îndemnând si aratând, ferm, spre Spirit-Duh!!!), exasperati de rezultatele strict culinare si de macel, ale identificarii lui Hristos cu mielul – AU INTERZIS, ÎN ANUL 692, LA CONCILIUL DE LA CONSTANTINOPOL, CA ARTA CRESTINA SA-L MAI REPREZINTE PE HRISTOS CU CHIP DE MIEL, SAU ÎNCONJURAT DE SOARE SI LUNA, CI DOAR CU ASPECT OMENESC!!!…Dar de atunci au trecut cam multi ani, si oamenii Bisericii (deh, oameni si ei…) au cazut la pace, se pare, cu demonii Pântecelui…Si astfel, macelul oribil al mieilor continua, într-o veselie tembela si terifiant-criminala – sporind astronomic pacatele noastre, în loc sa ne apropie, prin Paste, de Mântuire… – cf. revistacontraatac.wordpress.comnr. 20.

2Limba aramaica este o limba aproape moarta, vorbita în special în Antichitate. Câteva capitole din cartile lui Ezra (4:8 – 6:18; 7:12-26) si Daniel (2:4 – 7:28), un verset din cartea lui Ieremia (10:11) si un cuvânt din Geneza (31:47) sunt scrise în aramaica si nu în vechea ebraica, ca de altfel si Gamara, o parte din Talmud. Aramaica se înrudeste cu ebraica asa cum spaniola se aseamana cu portugheza. Diferentele dintre aramaica si ebraica sunt mai mari decât acelea dintre dialecte; de aceea cele doua sunt privite ca doua limbi distinct – cf. Wikipedia.

 

 

POEZII SI POEME DESPRE PASTI, HRISTOS SI ÎNVIERE

Adrian BOTEZ

PASTE

rare pasari sfinte – poate îngeri
zboara peste visinii în floare
e atâta alb – încât te doare:
de atâta sarbatoare – sângeri…

Hristul – în lumina de petale
împarat stapân peste gradina
se arata spre iertare – si suspina
când vreun suflet îi aluneca din poale

aleluia – susura copacii
aleluia – scânteiaza cerul
nu ucideti – nu ucideti mielul
sa nu stingeti în gradina macii

Golgota a fost – acum e linul
a-nflorit vazduhul – alb si moale
(Moartea s-a facut frumoasa cale…) –
si-a închis prin Sine-n lume chinul
***

VISINI ÎN FLOARE

a venit Împaratul! – nimeni
n-a auzit huruitul rotilor
calestii Maiestatii Sale – dar
Maiestatea Sa este
aici! – hlamida alba
a acoperit pamântul – ca pe un
nou – izbavitor vazduh – cu blândul – atotcuprinzatorul
totalitarism  – al
Întelegerii

a venit Împaratul! – e atâta
proaspata – neîntinata bunatate – cereasca
blândete – în
stapânirea lui absoluta – încât
pâna si ziarele s-au oprit din
scârtâitul lor slugarnic – despre
democratie…

pâna si ziua a uitat sa mai fie si
noapte…

a venit Împaratul! – cu
atâta liniste alba a umplut
gradina si ochii – încât nimeni
nu mai simte nevoia sa mai
priveasca la televizor:

Împaratul – hlamida lui
florile de visin – mai mult decât oricare
soare : ele revarsând
bine

se îngroapa – sub pleoapa uitarii – în flori albe de
visin – Mocirla – hlamida
lui de iubire – atotiertatoare – în albeata
calda – a petalelor ei – curma – înca
de pe buze – înca din
beciul mintii – orice început de
zvâcnet al cozii de drac: bârfa – cârtire si
zvon…

a venit Împaratul!
iata singura – eterna – beata
cât si clipa goetheana de
fericire – REALITATE

de acum – pâna-n vecie
nimeni nu va mai avea dreptul de a fi
toropit: Cristalul
cu toata asprimea lui
rece – trezitoare de
astri în sânge – fulgeratoare de monstri în
vise – a învins

menuetul de îngeri  este ritmul – de-acum – al aortei – al
auricolelor si
ventricolelor noastre

a venit Împaratul!
daca nu va puteti bucura – macar
priviti – si
smeriti-va trufiile sufletului – în
linistea cea vie – fosnitoarea maree de alb – a
Sarbatorii
***

NU  – CRIMEI DE LEZMAJESTATE!
                                  se dedica OANEI…

nu atingeti –  cu atingere de
lezmajestate – evanescenta cununa: florile de
visin! – altfel
spulberati frisca de pe tortul de
nunta – zapada proaspata – presarata pe
vise…

departati-va de minunea fragila – a
Primaverii – în vârfurile
picioarelor…

lasati – o sa se
stoarca singura de
preaplinul bucuriei
atât de scurte – plapânde – atât de
tragice – de
A FI!
***

ZARZARUL

Zarzarul a dat în sarbatoare:
Ce e vânt si ce-i acel destin
Care nu s-ar umili sub floare,
Nu s-ar lasa ars de alb si de senin?

Duhuri din vazduh si primavara,
Duhuri de iernatice-nfloriri  –
În vârtej va mistuiti povara,
Din minune sa-i chemati pe Miri !

Drept în viscolirea de petale
S-au cladit biserici lui Iisus:
Preschimbati, voi, ranile în zale,
Sub agheazma ochiului de sus !
***

LA LOCUL NUMIT GAVAFTA

În piata lumii-i rea-credinta sluta
Iar mierea se preface în cucuta

Hristosul sta si-nvata o lectie sublima:
Cei vindecati de lepre – se-mbolnavesc de crima…
Degeaba stai dadaca si îi feresti de Rau –
Daca nu îi stropeste-n fata – arzând – sângele Tau
***

HRISTOS CRUCIFICAT

Cuvântu-acum e-ntepenit de ger
Leprosii – vindecati nu se mai cer
Nimeni de OM-CIUDATUL nu-si mai aminteste
De MARELE LEPROS – care-n delir racneste:

“ELI – ELI- lama sabachtani?”
Porumbul  Alb din cer nu tresari
“ELI-ELI – lama sabachtani?”
ecou-i stins în veac: EL va veni
***

LEPROSUL CE-ASTEAPTA MÂNTUIREA

E fruntea sa boltita precum masca de leu
Pe care floarea împarateste greu
Fraged putreziciunea – surpa obraz si buze
Din cele doua nare: negre gauri difuze

Din cinci petale-a mâinii – ramân doar zdrente pale
Din talpa tiparita – doua tipsii ovale:
Ast fuse cersetorul caruia FOC-HRISTOSUL
I-a lauat chipu-n roua si raza – iara osul

I-a prefacut în fulger – asemeni unui înger
Se schimba spurcaciunea – puroi chemat la sânger
HRISTOASE SFINTE – iata ca la rascruce – iar
E-o târâtoare-a scârbei:  asteapta al Tau dar

E neamul meu cel jalnic – bubos de infamie
Cazut însa pe cioate – supus cu totul Tie
Nici nu-ndrazneste geamat – tremura-n scârnavie –
Dar în secret întors e l-a Ta împaratie
***

HRISTOS URCÂND GOLGOTA

Sa urci din rana-n rana – cînd sus rânjeste Moartea?
Trâmbitele-asudara – stânga mereu e partea…
Daca Tu culci Golgota – adoarme Mântuirea
FIII MINUNII ASPRE îngroapa Rânduirea

Pasu-I de om pe cale-i sa se predea tarânei
Împiedicat de Sine – pipaie drum de fiere –
Pasarea Neagra-a Crucii – spre Piscul Capatânei
E gata sa-si ia zborul – arzând în Înviere

Scuipati dusmani – pe fata Îi înfloresc – si-s crinii
Si gust taios de fulger prind bicele pe spate
În sagetari de raze Hristos preschimba spinii
Iar sângele-I – în nimbul multimilor se zbate

Se umple Capatâna – barbar pocal – de sânge
Cumpana dintre apa si foc – acum se frânge:
Apa se vestejeste: pe mâini – Maria plânge
Dar focul cotropirii – pe toata lumea-ajunge

De MARELE INCENDIU nu scapa omenirea
Si-a-ntredeschis iar Raiul pleoapa si menirea

Dar vredniciei noastre – Hristos i-e vistiernic:
Omule târâtura – si omule din flutur
Ticalosi solzi – ori aripi – sunt dajdii ce se scutur
Schimbate în Lumina Celui Atotputernic
***

HRISTOS AL APOCALIPSEI

Suflarea Ti se curma – si ochii Tai holbati
Vad cum calaii lumii cosesc dârzi si-ncruntati
“Cât sânge vreti din cruce?”- pari a-ntreba mereu
Si nimeni nu-ti raspunde – si ceasu-i tot mai greu

Din horcaitul cosmic – bulbuci de epoci ies
Dar veacul crimei creste – si-i noapte tot mai des
Hristosul casca-a moarte – un peste sufocat
Dar nimeni nu se-ndura –  si ceasurile-au stat

Stinghera – pe un munte – s-a fost uitat o cruce
Dar nu mai este nimeni – spre pisc – spre ea – sa urce:
Acolo unde-i lemnul de-a curmezis pe lemn
Ca pagina se-ntoarce – o stea e pusa semn
***

VENIT-A CEAS

Venit-a ceas – venit-a ceas
Domnul sa-nalte tare glas:
Din visul de dureri amare
Sa ne trezim în luminare

Venit-a ceas – venit-a ceas
Celui ce-a fost pe roata tras
Ciolanele în risipire
Cladeasca-i-se-n Noua Fire

Din burnitare si din sloi
Ne tragem madulare noi:
Fiinti de fulger si iertare
Muiate-n ceruri si zburare

Demonii s-au îmbolnavit
Când eu din NOI s-a-mpartasit –
Matreata neagra-s scuturati
Rascoale  de vazduh iscati

Venit-a ceas – venit-a ceas
Din mine-n Domnul nu e pas:
Prefac zvârcolul umilintei
În cald colind al biruintei

Venit-a ceas – venit-a ceas
Sparturi din cer îmi cânta-n glas –
În palma-mi se strecoara-o mâna
Strapunsa-mi este stânga râna

Obraji scuipati: nori de lumina
Plutind sfiosi spre Sfânta Cina:
Cruce îmi fac varsatul sânge
Hristos – si-n mine – Pâinea-si frânge

De flacari carnea mi-e arata:
Din orice rana dezgropata
Zbucnesc vazduhuri fulgerate
Vifor pierzarii de pacate

Fratii de-arhangheli – hori de spade
Ard în rotiri de cruciade:
Pamântul stravezit de cânturi
Înalta sfintii din mormânturi

Venit-a ceas – venit-a ceas
Pogoara-n noi Prea-Sfântul Vas
În care arde FOC DE MIERE
Alcatuire de-Nviere
***

IOSIF DE-ARIMATEEA
Veghind smerit si singur sub spintecarea Crucii
Am strâns cerescul sânge – din Om care s-a scurs
Si în pocal de Aur – Lumina I-am ascuns
Ca-ntr-un mormânt la care vin sa se-nchine cucii

L-am tras  de sub osânda – L-am îmbracat în taina
Si pentru ochii lumii – zabranic I-am dat haina:
Nimeni nu stie însa – Iosif  de-Arimateea
Ca-i paznic încercarii de-a sângera Ideea
***

PESCARUL PESCARILOR

Veniti – pescari de-abisuri – cu rana în navoade
Topiti-va –n aluatul de pâine aburinda
Pâine: siroi de sânge si abur de colinda
Lui Ravvi-I sunteti raze si naluciri de roade

Abia frânti înspre lume – sunteti uniti în Rost
Lumina din lumina n-a dezertat din post:
Ea e Buna-Vestirea visata de-omeniri
Arzând nestramutata pe Crucea dintre firi
***

SIMON DIN CIRENE

Din tarina veneam – pamânt peste pamânt
Si duhu-l aveam negru – prelins parca-n mormânt :
Zarii o fulgerare – si mâini nu mai aveam
Sub uriasa cruce târâs îngenuncheam

Cu sila si cu ura priveam ostenii crunti
Si Te priveam pe Tine – Tu singur între multi :
Strivit sub aripi negre – nauc ma întrebam
Sub a cui soarta – oare – straina – – naintam ?

Trufia lor romana-mi schimbase mie drumul
Sau Tu ciudat – pe care-ntre multi Te vedeam Unul ?
Nemernic trup – sadeai sub talpi sânge într-una
Lunatic – priveai cerul cu ochi holbati – si spuma

Se prelingea pe buze – inima sta sa-ti sara :
Cine-o fi aratarea strivita sub ocara ?
Deodata crucea-n spate o simt ca se traduce
Din limba de  osânda – în grai ceresc si dulce

Si umerii cu care prin lume-naintam
Nu mai duceau mort lemnul – ci iarasi verde ram –
O ramura frateasca – de care ma tineam
Cu mii de milioane – cu neamuri lânga neam

Si-necul de pamânturi nu ne mai atingea
Zburam cu-aripi de Cruce  –  din cer parca ningea
Cu pace si lumina – cu funigei de îngeri
Iar Tu – straine – uite – nu mai stiai sa sângeri

Din blând nebun si singur – erai Judecator
Cu fulger de coroana – zvâcnind mai sus de nor
Si ma priveai cu mila – si-atâtea-ntelegeai
Încât un prost ca mine – si tot afla de Rai
***

RUGACIUNEA UNUI COPIL

Hristoase Doamne – mila ai
De neamul meu cernit
Si blând – porneste-l catre Rai –
Caci mult s-a chinuit

Doamne Hristoase – neamul meu
Ciobani si voievozi
Ales-a-n lume drumul greu
Cu iude si irozi

L-ai pus de straja lânga Iad :
Cutremur si prapad –
Uita-Te câte stele cad :
Norocul nu i-l vad

E-un neam de crai si de minuni
Credinta-i arde-n piept
La iesle noi Ti-am fost nasi buni
Te-am slujit demn si drept

Am sângerat pe crucea Ta
Si-adânc ne-au îngropat
Dar – ca si Tine – -a treia zi
Din foc am înviat

Nu-i neamul meu – cât e al Tau
Ca-n Tine l-ai purtat :
Din iesle pân’ la ceasul greu
Când raii Te-au scuipat

Despre-acest neam de toti calcat
Când sfinti Te-or întreba
Spune-le ca-i adevarat:
L-ai luat în slava Ta

Sa le spui curat
Ca l-ai înaltat
De unde l-ai luat:
Pe-o gura de rai
Pe-un picior de plai…
***

BIRUINTA
Ca dalta în piatra mi-e limba pe buze
Si tandari împroasca – le scuip coji confuze
Viu Logos de jar e vadit dintre mituri
Arzând patru zari – PATRU VII RASARITURI

În inima port biruinta Credintei
Hristos Neclintit sta la Cârma Fiintei :
Spalati îmi sunt ochii în crivat de îngeri –
Copacule-n Rai – înceteaza sa sângeri

Caci vin în alai nunti de suflete rare
Se cutremur de joc galaxii glaciare
Si-n piscul acestei zeiesti Nebunii
Sta herbul de VERB – poruncind simetrii

*

sunt un biet cersetor – tinând scripca de gât
buzunarele-mi sunt forfotire de ceruri
dar nu-mi este din lume nimica urât
chiar de greierii-mi pleaca-n regatul de geruri

lacasul mi-l fac pe la muchii de lacrimi
prin piele îmi iese iubire ca roua :
te supara – Hriste – arunca-ma la crini
sa pot a razbi la NASCAREA A DOUA
***
ASASINATUL MODERN  SI ÎNVIEREA
Popor român – în somn vei fi ucis
Si Macbeth îsi sterge cutitele de slugi
Iar cimpanzei schelala-i-vor rugi
Peste mormântu-ti cu pecete-nchis

Dar uragan de raze si trasnete de stânci
Te vor salta din iaduri iarasi spre lumina :
Calaii ti-au uitat pe umeri – dându-ti brânci
Crucea – la care neamuri vin de se închina
***

LA CETAN –

SĂRBĂTOARE ÎN CINSTEA DOMNULUI!

Bucuraţi-vă totdeauna în Domnul! Iarăşi zic: Bucuraţi-vă!”                  Filipeni, 4.4

 „Şi, fără credinţă, este cu neputinţă să fim plăcuţi Lui! Căci cine se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că El este şi că răsplăteşte pe cei ce-L caută.                                                                                                                                                                                                                                                                           Evrei, 11.6

 .

Biserica Baptistă din Cetan – Județul Cluj

Pastorul Augustin Mecea – un veteran al crestinilor baptisti pe meleagurile Someșene și Dejene, a organizat și a dedicat o Zi de Sărbătoare în Cinstea Domnului la Biserica Creștină Baptistă din Cetan. Continue reading “LA CETAN –”

DUMINICA MUNTELUI – REVELATIA

Ion Iancu Vale

Eram plecat de mai multe luni de acasa si era jumatatea verii. Ma întorceam alertat de dorul meleagurilor mele si de cei apropiati. Calatorisem toata noaptea, era duminica dimineata si se prevedea o zi splendida de vara.

Mama m-a primit de parca plecasem cu o zi înainte de lânga ea „ Bine c-ai venit, Dumnezeu te-a adus, ca a ramas vaca a mare în padure, azi-noapte, si mi-e sa nu fi fatat sau s-o fi mâncat-o ursul. Vacarul n-a mai vazut-o când a adunat vacile sa vina aseara în sat. Au plecat si ailalti dupa ea (adica tata si ceilalti frati ai mei) acu’ vreo ora. Tu du-te pe la Râpa Rosie ca ei au luat-o printre Vâlcele, sus pe Sirne si spre Valea Leurzii. Te pup când vii”. Nu mai era loc de comentat. Am cautat doar niste cizme de cauciuc, si cu toata oboseala pe care o simteam am plecat spre padure.

Umblam de circa doua ore prin padurea unde-mi petrecusem ca-ntr-un vis fantastic copilaria, si amintirile ma asaltau la fiecare pas. Din când în când strigam cât puteam de tare: „Vinerica, Vinerica (la noi vitelor li se dadea numele zilei în care se nasteau).

Trecusem de Râpa Rosie, loc ce delimita practic izlazul comunal si ma aflam pe malul pârâului Valea Lupului, dar vaca noastra nu era de gasit. Ma gândeam sa abandonez si sa ma îndrept spre vârful Sirnei pentru a lua legatura, prin chiot, cu ai mei. În momentul acela am vazut o poteca ce stiam ca traverseaza Cariera de piatra de pe Valea Lupului si urca spre cea mai înalta cota a Pietrositei, numita Cumpana, unde între cele doua razboaie mondiale se afla un punct de observatie militar. Netam-nesam, cu toate ca Vinerica nu avea cum sa urce dealul, mi-am zis sa ajung, asa de dragul artei acolo, si-n douazeci de minute de escaladare printre aflorimente de calcar si pâlcuri de vegetatie deasa, am ajuns lânga „capra” de lemn care reprezenta borna vârfului Cumpana.

M-am asezat pe o piatra, am scos o tigara, am aprins-o si-am privit în jurul meu. Doamne, ce priveliste, mi-a fost dat sa vad. Parca nu fusesem niciodata prin acele locuri , cu toate ca în copilarie urcam deseori, cu alti tovarasi de seama mea si incitati de povestile spuse de cei mari, ne jucam dea „ rusii si cu nemtii”. Cerul era înalt, curat, nesfârsit, de un albastru deschis, straveziu, punctat ici, acolo de albul pufos al norilor Cirus. Soarele, prinos de lumina si caldura si viata, trona invincibil deasupra întregi firi. Pietrosita, localitatea mea natala, cu arhitectura ei de mic burg medieval, se vedea ca-n

palma si in aval de ea întreaga vale a Ialomitei, cu toata puzderia ei de localitati si fumurile prelungi ale furnalelor de la Fieni, Doicesti si Târgoviste, ce se înaltau spre bolta sinilie.

Am privit asa minute în sir fara sa ma mai satur. Deodata parca îndemnat, de nu stiu ce anume, mi-am întors capul spre nord si am simtit cum mi se taie respiratia. M-am ridicat brusc în picioare si m-am sprijinit de „capra”. În fata mea, ireal de aproape se afla Muntele, tot lantul Carpatilor Meridionali, din vârful Leaota pâna în Bucegi. Aveam bizara impresie ca daca as fi întins mâna, as fi putut atinge crucea Caraimanului, pe care în adolescenta, elev fiind la Sinaia, o urcasem pe structura ei metalica pâna aproape de capat fapt care s-a soldat cu un mare scandal, la internat.

A urmat un moment pe care niciodata mai târziu nu mi l-am putut explica. Ma cuprinsese parca o stare de lesin, de transa, de vis diurn în care Cineva (sa fi fost Muntele, sa fi fost Dumnezeu?) mi-a vorbit spunându-mi sa nu-mi fie teama de moarte, ea fiind inevitabila si nimic altceva decât o simpla trecere într-o alta viata, de fapt o alta nastere, pe care fiecare si-o pregateste singur în timpul vietii pamântene…

Când mi-am revenit începuse sa bata vântul si se simtea ca vremea se va schimba. Ametit si confuz m-am întors si-am început sa cobor dealul Cumpana, fara sa-mi dau seama ca abordasem alt drum decât cel pe care urcasem. Am ajuns totusi în pârâu si-am pornit catre o padurice de pini prin care puteam iesi la un loc, numit Opritura, aflat în drumul catre sat.

Nu am mers prea mult când am auzit un muget slab si-am vazut pe un petic de iarba verde, sub brazi, pe blânda si frumoasa Vinerica, ce îsi lingea odrasla lipita de pântecul ei. M-am apropiat, am mângâiat-o pe ceafa, pe burta si i-am luat vitelul în brate. Era greu, cald si înca umed. Am pornit cu el spre Opritura. Vinerica venea în urma mea alergând, strivind sub picioare crengile uscate de pe jos, mugind din când în când cu botul ridicat spre cer…

De atunci, din acea sublima Duminica a Muntelui si a tineretii mele, în fiecare dimineata când ma trezesc, liber de moarte, multumesc Celui Prea Puternic pentru bucuria de a mai fi vazut înca o data Soarele, constient dar împacat, ca în fiecare mâine s-ar fi putut, si s-ar putea, sa nu mai am aceasta sansa.

Măturați aluatul cel vechi

George Danciu


Text inspirat de predica pastorului Nelu Urs, din 25 Martie 2012 – Hickory, NC


Nu vă lăudaţi bine. Nu ştiţi că puţin aluat dospeşte toată plămădeala? Măturaţi aluatul cel vechi, ca să fiţi o plămădeală nouă, cum şi sunteţi, fără aluat; căci Hristos, Paştile nostru, a fost jertfit. Să prăznuim, dar, praznicul nu cu un aluat vechi, nici cu un aluat de răutate şi viclenie, ci cu azimele curăţiei şi adevărului.

                                                                                       1 Corinteni, 5.6-8

.

HRISTOS – Mielul de Paște

.

1. Nu vă lăudaţi bine. Nu ştiţi că puţin aluat dospeşte toată plămădeala?

În biserica din Corint foarte probabil existau și daruri între frați, dar și mult păcat, și încă păcate strigătoare la cer. Continue reading “Măturați aluatul cel vechi”

ISUS ÎN CELULĂ

Radu Gyr

Azi noapte Iisus mi-a intrat în celulă.
O, ce trist si ce-nalt părea Crist !
Luna venea după El, în celulă
si-L făcea mai înalt si mai trist.

Mâinile Lui păreau crini pe morminte,
ochii adânci ca niste păduri.
Luna-L bătea cu argint pe vestminte
argintându-I pe mâini vechi spărturi.

Uimit am sarit de sub pătura sură :
– De unde vii, Doamne, din ce veac?
Iisus a dus lin un deget la gură
si mi-a facut semn ca să tac. Continue reading “ISUS ÎN CELULĂ”

Focul pacatului si apa curata a virtutii

 Sa fii abil e ceva, dar sa fii cinstit, asta merita osteneala.”

Constantin Brâncusi

.

Citim în ziarele acestei saptamâni: „Cel mai cautat infractor al momentului”. „Magistratii Înaltei Curti de Casatie si Justitie au emis, joi 22 martie a.c. un mandat de arestare în lipsa a unui deputat acuzat de mai multe înselaciuni imobiliare…” Iata o noua tema de reflectie care m-a determinat sa astern gânduri despre virtute, cuvânt ce provine din latinescul „virtus”, însemnând integritate morala, existenta ei nefiind posibila fara libera alegere, a spus-o chiar unul din cei mai reputati Sfinti Parinti ai Bisericii – Origene (185-254).

Se poate vorbi de mai multe virtuti, despre virtuti religioase si virtuti morale.

Virtutile religioase sunt considerate a fi suprafiresti sau insuflate – daruri puse de Dumnezeu în inima omului – care îi orienteaza viata spre fapte bune. Aceste virtuti sunt: dragostea, credinta si speranta. Opusul lor: ura, lipsa de credinta si disperarea.

Dragostea este puterea, energia trairii spirituale manifestata prin sentiment, ratiune si vointa fata de sine, de lume si fata de Dumnezeu, fiindca Dumnezeu este iubire” (I Ioan 4, 16) ; credinta este un dar de la Dumnezeu, prin care primim si pastram ca adevaruri, toate cele scrise în Sfânta Scriptura si Sfânta Traditie: „Cel ce crede în Mine chiar de va fi si muri, viu va fi”; speranta este asteptarea cu încredere a împlinirii tuturor binefacerilor,„Hristos în voi, nadejdea slavei” (Col. 1:26-27).

Virtutile morale sunt deprinderi dobândite în practica vietii. Ele exprima esenta si perfectiunea morala; controleaza toate actele, faptele si atitudinile noastre, modeleaza si structureaza întreaga noastra viata. Ele sunt: întelepciunea, dreptatea, cumpatarea si taria. Aceste virtuti se mai numesc si cardinale, fiindca ele stau la temelia celorlalte virtuti si pe ele se reazema viata cinstita. Opusul lor: prostia, nedreptatea, neînfrânarea, slabiciunea.

Întelepciunea este cea care ajuta echilibrului vietii noastre, înfaptuirii de lucruri cinstite, prin prudenta, prevedere; dreptatea presupune raportarea activitatilor noastre la respectarea normelor divine (Cuvântul lui Dumnezeu) si a normelor de drept juridic (stabilite de conducatorii tarilor); cumpatarea presupune stapânirea poftelor, masura în toate actele si faptele vietii (în mâncare, bautura, îmbracaminte, în vorbe, avutie si în tot comportamentul); taria este virtutea morala care întareste sufletul si cugetul în urmarirea binelui; ne face capabili sa depasim toate greutatile vietii.

Sf. Macarie cel Mare spunea ca toate virtutile sunt legate între ele, formând un lant duhovnicesc, una atârnând de cealalta.Fiinta tuturor virtutilor este însusi Iisus Hristos si El trebuie sa fie etalonul comportamentului nostru.

În alt eseu afirmam ca cinstea nu este o vocatie (atractie înnascuta), dar este o optiune dobândita prin educatie sau autoeducatie si prin vointa. Cinstea ca atare este o virtute, una dintre cele mai complexe, pentru ca în ea se aduna si se sintetizeaza multe alte virtuti, este o calitate morala care include: întelepciunea, dreptatea, cumpatarea, sentimentul demnitatii, corectitudinii si serveste drept calauza în conduita omului. Opusul cinstei este coruptia. Un om cinstit lupta în viata pentru biruinta binelui, pentru fericire. Orice comunitate omeneasca este echilibrata, sanatoasa si prospera, atunci când se afla în ea o majoritate de oameni cinstiti. Nu exista mostenire mai pretioasa decât cinstea” scria William Shakespeare.

Coruptia, acest mare pacat omenesc, este definita ca fiind: decadere, depravare, desfrânare, destrabalare, dezmat, imoralitate, perversitate, pierzanie, stricaciune, viciu, desantare, descompunere, putreziciune, seducere… Sf. Ioan Gura de Aur (347-407) spunea ca focul pacatului se stinge doar prin apa curata a virtutii. Se pare ca în zilele noastre izvorul acestei ape a cam secat… focul se extinde, pompierii nu mai prididesc a-l stinge.

Politicienii definesc coruptia ca fiind „abuz de putere savârsit în scopul obtinerii unui profit personal, direct sau indirect, pentru sine sau pentru altul, în sectorul public sau în sectorul privat”.

Majoritatea oamenilor privesc coruptia ca fiind determinata de legi prost facute si încalcate în mod sistematic de chiar cei care ar trebui sa vegheze la aplicarea lor; clientelism si clici în competitie pe resurse. Sunt destui oameni abili în a eluda legile, netinând seama de moralitatea necesara unui om care intra în afaceri si trag probabil dupa ei în mocirla si pe alti oameni, profitând de lacomia sau de naivitatea lor. Ma tot întreb, când si cum au dobândit acesti oameni o atât de bogata cultura infractionala? Cum de s-au putut perfectiona într-un timp atât de scurt? Baieti destepti, nu gluma! Bine sesiza cineva ca astazi „bisericile si manastirile sunt aproape goale, în timp ce salile tribunalelor, puscariile, tripourile, bordelurile, discotecile sunt mereu pline.” Chiar ma întreb unde or încapea atâtia nemernici? Dar au grija judecatorii sa le dea condamnari cu suspendari! Platesc, fiindca au de unde si stau bine-mersi acasa. Cam asta înseamna, nu? Câte ore de munca ar putea presta toti acesti inculpati în schimbul acestor procese tergiversate, plimbari prin tribunale? Câta energie pierd toti acesti tineri în discoteci si bordeluri, în loc sa practice diverse sporturi, sa viziteze muzee, sa caute sali de concerte, biserici pentru a se cultiva, sau sa creeze ceva folositor prin munca lor?

Filozofii vremurilor au fost preocupati de integritatea morala a oamenilor, pentru binele societatii în care traiau. Socrate (470 î.Hr.-399 î.Hr.) afirma la vremea sa ca oamenii nu sunt virtuosi de la natura, virtutea nu e chibzuinta, adica judecata cumpanita, logica, ea nu se poate învata, ci e data oarecum prin har divin celor care o au; ceea ce îi calauzeste însa spre virtute este parerea adevarata.

Filozoful grec Aristotel (384 î.Hr.-322 î.Hr.), considera virtutea de doua feluri: o virtute a ratiunii si o virtute morala; prima se dezvolta prin învatatura si are nevoie de experienta si de timp, virtutea morala însa, se capata prin obisnuinta. Astfel trage concluzia ca nici una din virtutile etice nu este data de natura, caci nimic din ce apartine naturii nu poate fi schimbat prin obisnuinta. Avem doar o dispozitie naturala sa le primim în noi. Aceasta dispozitie nu poate deveni realitate decât prin obisnuinta: „construind, devii un constructor, cântând la chitara devii un chitarist, tot asa prin actiunea dreapta devenim drepti, prin observarea masurii devenim masurati, prin actiuni de curaj – curajosi.”

Virtutea morala a caracterului este însa un habitus, adica o deprindere care ramâne sub forma de dispozitie activa. „Ea nu se învata!”, este raspunsul lui Aristotel la problema care, de la Socrate a preocupat toata filozofia greaca, anume de a sti daca virtutea se poate învata, capata prin stiinta. „Cunoaste-te pe tine însuti” spusese Socrate, fiindca raul este facut când nu cunosti binele; nu este o cunostinta capatata, cât o deprindere, un stil al actiunilor noastre obtinut prin exercitiu.

Pentru a face bine, a fi cinstit, mai întâi trebuie sa te departezi de rau, de ispite. Cineva sfatuia: „Acolo tine-ti caruta, departe de apa care clocoteste si de vârtej”. Mai clar, din tabloul virtutilor, cinstea s-ar putea cuprinde în cele doua: justitie si prudenta, iar necinstea: profit bazat pe înselaciune. Ratiunea omului îi serveste pentru a distinge si a alege ceea ce este bun. Pentru Aristotel viata trebuie condusa de ratiune, întrucât ratiunea apartine numai omului si cu ajutorul ei viata poate fi fericita pentru el.

Teologul, filozoful crestin, Fericitul Augustin (354-430) considera ca sufletul care este de esenta spirituala si nemuritor, poate contempla în el ideile eterne, aceasta contemplare formând întelepciunea, dar el poate contempla în el si adevarurile morale, aceasta însemnând ca si adevarurile morale au o origine transcendenta; de origine divina fiind, ele sunt eterne, exprima iubirea si calitatea lui Dumnezeu. Aceasta se traduce prin iubire în relatiile dintre oameni. Raul nu poate fiinta definitiv, el fiind numai „o lipsa”, „o neîmplinire”, asa cum mai târziu avea sa spuna si Einstein.

Filozoful englez Francis Bacon (1561-1626) este intransigent si ne avertizeaza în scrierile lui: „Nu aripi trebuie sa se puna spiritului omenesc, ci plumb, caci cu prea mare usurinta se avânta în cele mai înalte abstractiuni, pierzând orice contact cu experienta.”

René Descartes, filozof si matematician francez (1596-1650), sustinea ca nu este necesar ca ratiunea noastra sa nu se însele; este de ajuns constiinta noastra sa ne arate ca nu ne-au lipsit niciodata hotarârea, vointa si virtutea de a executa toate lucrurile pe care am judecat a fi cele mai bune si în acest fel virtutea singura este suficienta pentru a ne face fericiti în viata aceasta, fiindca virtutea când nu este luminata îndeajuns de intelect, poate fi falsa, poate sa ne duca pe drumul raului, ori tocmai ratiunea împiedica falsitatea ratiunii, considerând totodata ca Seneca – considerat un mare moralist – nu a dat toate principalele adevaruri pentru cunoasterea mai usoara a virtutii, pentru reglementarea dorintelor si pasiunilor noastre. Fac o paranteza amintind o îndrumare pretioasa a lui Seneca: „Sa exprimam ceea ce simtim, sa simtim ceea ce exprimam; vorba sa semene cu fapta”.

Pe de alta parte, matematicianul, fizicianul si filozoful Blaise Pascal (1623-1662) ne spune sa nu cautam siguranta si certitudine în ratiunea noastra; ea va fi totdeauna înselata de inconstanta aparentelor. Suntem plini de lucruri care ne arunca în afara: pasiunile ne împing în afara, obiectele din afara ne tenteaza si ne cheama si astfel filozofii ar propovadui în zadar „Intrati în voi însiva!” Singurul lucru care ne mângâie în mizeria noastra este divertismentul si el este tocmai cea mai mare dintre mizeriile noastre, caci el ne împiedica sa ne gândim la noi si ne duce spre pierzanie. A avut oscilatii între rationalism si scepticism (era si foarte tânar pe atunci; moare la numai 39 de ani), spre finalul vietii alegând credinta. Din punctul lui de vedere, gândirea determina maretia omului: „Omul nu este decât o trestie, cea mai slaba din natura, dar este o trestie care gândeste.” Concluzia lui este sa evitam excesele – atât excluderea ratiunii cât si neadmiterea ei. Despre inima, Pascal spunea ca „Inima are ratiunile ei, pe care ratiunea nu le cunoaste”. Tot el amintea ca în lumea noastra „Iisus a venit cu stralucirea ordinei sale.”

Filozoful german Immanuel Kant (1724-1804) afirma clar ca virtutea – întelegându-se acel ansamblu de calitati umane printre care si cinstea – poate fi dobândita, ea nu e nascuta, acest fapt ar reiesi chiar din notiunea ei fara a fi nevoie sa ne raportam la cunostinte antropologice din experienta, caci facultatea morala a omului nu ar fi virtute daca nu ar triumfa prin puterea principiului în lupta cu puternicele înclinari contrare. Vorbind despre virtute, Kant concluziona: „Ea este produsul ratiunii practice pure, întrucât aceasta în cunostinta superioritatii sale, din libertate câstiga predominanta asupra înclinarilor.”

Kant, cel caruia doua lucruri îi umpleau mintea cu o vesnic înnoita si sporita admiratie si veneratie: „Cerul înstelat deasupra mea si legea morala din mine” al carei scop, spunea, nu se opreste la hotarele acestei vieti, ci se întinde spre infinit (Critica ratiunii practice).

Vavila Popovici – Raleigh, NC

 

O mostră de geniu –

Mircea Eliade

Cântarul şi cumpăna dreaptă vin de la Domnul; toate greutăţile de cântărit sunt lucrarea Lui.

PROVERBE, 16.11

În om e un șir nesfârșit de oameni.

EMINESCU

.

UN PUNCT DE VEDERE

În documentarea pentru tratarea unui subiect de actualitate, fățărnicia, întâmplător am dat peste reclama apariției unei cărți: Dosarul Eliade. Elogii si acuze Vol. III (1928-1944).

Dosarul Eliade 1este o lucrare proiectată de eruditul exeget

Continue reading “O mostră de geniu –”

Seminar despre „Nașterea din nou”

George Danciu

 „Între farisei era un om cu numele Nicodim, un fruntaş al iudeilor. Acesta a venit la Isus, noaptea, şi I-a zis:

Învăţătorule, ştim că eşti un Învăţător venit de la Dumnezeu; căci nimeni nu poate face semnele pe care le faci Tu, dacă nu este Dumnezeu cu el.”

Drept răspuns, Isus i-a zis:„Adevărat, adevărat îţi spun că, dacă un om nu se naşte din nou, nu poate vedea Împărăţia lui Dumnezeu.”                                                                    Evanghelia lui Ioan, 3.1-3 Continue reading “Seminar despre „Nașterea din nou””