Tag: Adrian Botez

Recenzia dlui Constantin STANCU, la cartea lui Adrian Botez, despre EMIL BOTTA

On By GeorgeIn literature, poetryLeave a comment

Botez 004EMIL BOTTA ŞI MĂŞTILE POETULUI ÎN CĂUTAREA ABSOLUTULUI…

Adrian Botez face un adevărat tur de forţă, cu această carte despre cărţi: Emil Botta – închinător înfrânt Eminescului…?! – Arheii emilbottieni, apărută la Râmnicu Sărat, editura Rafet, 2015.

Autorul readuce în memoria cititorului român un poet aparent uitat, dar un poet profund, special şi semnificativ, pentru cultura română abisală.

Studiul este unul complex şi ne permite să intrăm în laboratorul de creaţie al unei personalităţi de excepţie. Bibliografia anexă este una masivă, viaţa unui poet este încrustată într-o infinitate de idei, cuvinte, obsesii, vise, ratări, uri şi revelaţii.

Cartea este arborescentă, cu trimiteri multiple, cu note de subsol, cu teme şi concepte profunde din literatura universală, din viaţa românilor. Continue reading “Recenzia dlui Constantin STANCU, la cartea lui Adrian Botez, despre EMIL BOTTA” →

ADRIAN BOTEZ: DIN NOU, DESPRE „CAZUL MARIA TĂNASE”…

On By GeorgeIn EssaysLeave a comment

BAZAAR-septoct13_Maria-TanaseDIN NOU, DESPRE „CAZUL MARIA TĂNASE”…

Observăm că, după publicarea (pe ici, pe colo…) a articolului nostru “Câte ceva despre necesitatea moralităţii artistului în/prin Artă (epistolă)”, din 27 August 2015, în care afirmam, în cadrul unei comparaţii între modul cum şi-a slujit Patria, Neamul şi Sinea Spirituală o cântăreaţă portugheză, Amalia Rodrigues, şi modul cum a slujit aceste repere de valori naţional-spirituale – Maria Tănase: “…Din păcate, MARIA TĂNASE, cu o voce extraordinară (şi ea!), nu s-a înălţat la VALOAREA MORALĂ, cerută, imperios, unui Artist!”, se află oameni de foarte mare bună-credinţă, dar care nu sunt şi informaţi, până la un nivel cel puţin egal cu această bună-credinţă, care mă mustră, pentru acest “afront” adus Mariei Tănase şi…României! Continue reading “ADRIAN BOTEZ: DIN NOU, DESPRE „CAZUL MARIA TĂNASE”…” →

Adrian Botez: DESPRE NECESITATEA MORALITĂŢII ARTISTULUI ÎN/PRIN ARTĂ

On By GeorgeIn InspirationalLeave a comment

Adrian BotezCÂTE CEVA DESPRE NECESITATEA MORALITĂŢII ARTISTULUI ÎN/PRIN ARTĂ (epistolă)

Stimate şi preaiubite Frate întru Românie şi domnule I. M. “G.” –

…Da, aveţi perfectă dreptate! Nenorociţii şi nemernicii lumii au acuzat-o pe Zâna Cea Bună a Cântecului, AMALIA RODRIGUES, că ar fi fost fascistă (“Datorită aprecierii pe care i-a arătat-o Salazar – după răsturnarea regimului său, Amalia a fost acuzată de colaborare cu acesta şi de fascism. Acest lucru a dus la o eclipsare temporară a carierei interpretei“) – …aşa cum fac, de o vreme, cu toţi cei care nu permit veneticilor să le sugrume Patria şi Neamul! Continue reading “Adrian Botez: DESPRE NECESITATEA MORALITĂŢII ARTISTULUI ÎN/PRIN ARTĂ” →

ADRIAN BOTEZ: Recenzie la “OSEBITOR – Antologie de POESIE” de Petru Solonaru

On By GeorgeIn literature, poetryLeave a comment

Petru SolonaruALCHIMISTUL “OSEBEŞTE”-SEPARĂ ŞI, DIN NOU, COAGULEAZĂ: “OSEBITOR”, de PETRU SOLONARU1

 

FLORIN MIHĂESCU, unul dintre cei mai celebri şi enigmatici, totdeodată, ucenici ai lui VASILE LOVINESCU – spune, cu înţelepciune alchimică, nişte vorbe care sunt şi crezul (devenit, prin cartea “OSEBITOR” – “manifest” al POESIEI!) al lui PETRU SOLONARU: “Scrisul este mai întâi un mod de izolare, de SEPARARE de ambianţa turbulentă, risipitoare, acaparatoare. Este un mod de a întoarce spatele aparenţei iluzorii dar ispititoare, pentru a putea privi cu acuitate şi pătrundere în profunzimile eului şi a descifra aici înălţimile Sinelui. Continue reading “ADRIAN BOTEZ: Recenzie la “OSEBITOR – Antologie de POESIE” de Petru Solonaru” →