„BETANIA” – O casă de Rugăciune din Sighetu Marmatiei

On By nelursIn Biblia, Credinta, Familia, Incurajare, Inviere, Mantuire, Miracole, Natura Umana2 Comments

George Danciu

Isus a zis:

„Este scris: „Casa Mea se va chema o casă de rugăciune.” Dar voi aţi făcut din ea o peşteră de tâlhari.”  Evanghelia lui Matei, 21.13

   „Eu sunt Pâinea vietii. Cine vine la Mine nu va flamânzi niciodata; si cine crede în Mine nu va înseta niciodata.”    Evanghelia lui Ioan, 6.35

ISUS – Pâinea vieții coborâte din cer

Duminică, 22 Ianuarie 2012, am petrecut clipe de neuitat în BISERICA BAPTISTĂ BETANIA din SIGHETU MARMAȚIEI. De ce? ” Căci acolo unde sunt doi sau trei adunaţi în Numele Meu, sunt şi Eu în mijlocul lor.”

Continue reading “„BETANIA” – O casă de Rugăciune din Sighetu Marmatiei” →

PASTORUL WILHELM BUSCH – ÎN TABARA CU TINERII

On By nelursIn Christian Life, MiraclesLeave a comment

Wilhelm Busch

.

(Din cartea „ISUS – destinul nostru”, Editura CLV-1991)

 .

„Îmi pusesem nadejdea în Domnul, si El S-a plecat spre mine, mi-a ascultat strigatele. M-a scos din groapa pieirii, din fundul mocirlei; mi-a pus picioarele pe stânca si mi-a întarit pasii.Mi-a pus în gura o cântare noua, o lauda pentru Dumnezeul nostru. Multi au vazut lucrul acesta, s-au temut, si s-au încrezut în Domnul.” Psalm, 40.1-3

 .

Nascut din nou – episoade de viata

 .

Când fac o tabara cu tinerii mei, aici la Essen, atunci ne adunam în fiecare dimineata, înainte de micul dejun, la un sfert de ora de reculegere. Cântam mai întâi o cântare duhovniceasca, apoi citim o meditatie pentru ziua respectiva. Pe urma indic un text biblic si fiecare se aseaza într-un colt linistit si îsi citeste pentru el textul. Cei ce au facut un început cu Isus, un început în viata de credinta, o fac si acasa pentru ca nu pot trai fara sa auda glasul Bunului Pastor si fara sa vorbeasca cu El. Acum te rog: Învioreaza-ti latura personala a pozitiei tale de crestin începând sa citesti Noul Testament! Un sfert de ora linistit, dimineata sau seara.

Iar când închizi iarasi Noul Testament, împreuna-ti mâinile si spune: „Doamne Isuse, acum trebuie sa vorbesc cu Tine. Astazi am atâtea de facut. Ajuta-ma sa le duc cu bine la capat! Pazeste-ma de pacatele mele favorite! Da-mi dragoste pentru altii! Da-mi Duhul Sfânt!”

Roaga-te! Vorbeste cu Isus! El este aici! El te aude! De latura strict personala a unei pozitii de crestin tine si faptul ca un crestin vorbeste cu Domnul lui.

Deunazi ziceam unui domn care venise la credinta: „Aveti nevoie zilnic de un sfert de ora linistit cu Dumnezeu.” Atunci el a zis: „Pastore Busch, doar nu sunt pastor. El are timp pentru asta. Dar eu? Eu am îngrozitor de multe de facut.” I-am raspuns: „Ascultati-ma! N-o sa ajungrti niciodata sa le terminati, nu-i asa?” „Asa e!” a recunoscut el. „Vedeti”, am spus eu, „asta-i pentru ca nu aveti acel sfert de ora de reculegere. Daca va obisnuiti sa vorbiti dimineata cu Isus, sa cititi apoi câteva versete din Biblie si apoi sa va rugati iarasi asupra lor, veti vedea ca e o joaca sa terminati cu treaba.”

Da, cu cât aveti mai mult de lucru, cu atât mai multa nevoie aveti de acel sfert de ora linistit. Mai târziu acesta va deveni poate o jumatate de ora, pentru ca sa aveti timp sa aduceti înaintea Domnului tot ce va preocupa. Dar dintr-odata totul merge mai bine. Vorbesc din experienta. Uneori asa mi se întâmpla si mie. De abia ma scol din pat ca si suna telefonul. Apoi ma duc la poarta sa iau ziarul. Apoi suna iarasi telefonul. Dupa aceea vine cineva în vizita. Dar toata ziua sunt agitat. Nimic nu merge. Si dintr-odata îmi trece prin minte: „Pai sigur, dacaînca n-am vorbit cu Isus! Si nici El n-a avut ocazia sa-ti vorbeasca! Nu e de mirare ca totul merge pe dos!”

 Întelegeti, clipele de liniste petrecute în prezenta lui Isus sunt deci unul din aspectele laturii strict personale ale vietii crestine!

 Un alt aspect este asa numita rastignire a carnii si a firii. În viata mea am vorbit multor oameni multor oameni. Si de fapt toti se plâng de ceva. Sotiile se plâng de sotii lor. Barbatii se plâng de nevestele lor. Parintii se plâng de copiii lor. Copiii se plâng de parintii lor. Dar ei nu se gândesc ca aratând pe cineva cu degetul si zicând: „El e de vina ca nu sunt fericit!” de fapt arata cu trei degete spre ei însisi. Crede-ma, daca ai un sfert de ora cu Isus, atunci El o sa-ti descopere ca tu esti de fapt pricina nefericirii tale. Casnicia ta nu merge bine, pentru ca nu traiesti sub privirile lui Dumnezeu. Afacerle nu-ti merg bine pentru ca nu umbli înaintea lui Dumnezeu. Crestinii nu trebuie sa învete în fiecare zi sa-si rastigneasca natura veche.

 Vreau sa va spun o experienta personala pe care tocmai am facut-o. Am participat zilele acestea la o saptamâna de vacanta cu 50 de colaboratori în lucrarea cu tinerii din Essen. A fost nespus de frumos. Eram asa de fericiti împreuna, încât nici nu pot spune. Totul era asa de binecuvântat. Si totusi, din când, au fost dificultati. Dar înainte de a lua cina, în ultima zi, s-a întâmplat ca dintr-odata s-au ridicat unii si s-au dus la altii zicând: „Te rog, iarta-ma pentru asta sau aia.” Eu a trebuir sa merg la trei dintre ei si sa le spun: „Iarta-ma ca ti-am vorbit atunci asa de dur!” Atunci unul a raspuns: „Dar aveti dreptate!” „Totusi, iarta-ma!”, l-am rugat eu. Intelegeti: Îmi venea greu sa ma smeresc înaintea unui tânar de 20 de ani.

Daca ai un timp zilnic cu Isus, atunci înveti si sa-ti rastignesti în fiecare zi natura firii, veche. Si atunci vei vedea cum în jurul tau totul devine frumos. Asta tine de latura strict personala a vietii crestine. Iar daca nu stii nimic de asta, înceteaza de a te mai numi crestin.

 Vedeti, adesea merg pe strada si cuget astfel: oamenii cu care ma întâlnesc sunt crestini, aproape toti platesc impozitul bisericesc. Daca as opri acum pe cineva si l-as întreba: „Scuzati! Sunteti crestin?”, atunci mi s-ar raspunde: „Desigur! Doar nu sunt musulman!” Dar daca as întreba mai departe: „Spuneti-mi: Vi s-a întâmplat vreodata sa nu puteti dormi de bucurie ca sunteti crestin?”, atunci mi s-ar raspunde: „Ati înnebunit?” Si asa e: crestinism fara bucurie de viata crestina! Se înjura când trebuie sa plateasca impozitul bisericesc. Dar de bucurie nici urma. Însa, din clipa când experimentezi nasterea din nou, afli ce înseamna: „Bucurati-va totdeauna în Domnul! Iarasi zic: Bucurati-va!”

 Prietenii mei, am am spus de curând tinerilor mei ascultatori un cuvânt minunat din Biblie. „Dar pentru voi, care va temeti de Numele Meu, va rasari Soarele neprihanirii” – Acesta e Isus – „si tamaduirea va fi sub aripile Lui.” Ce frumos e! Si stiti cum se spune mai departe? „Veti iesi si veti sari ca viteii din grajd!” Minunat exprimat! Rar gasesc crestini care, de bucurie ca au Mântuitor, „sa sara ca viteii”!

Din ce pricina nu simtim aceasta bucurie? Raspunsul e simplu: pentru ca nu suntem crestini adevarati. Ma gândesc la scumpa mea mama. La ea se vedea acea bucurie neînfrânata în Domnul. Si ma gândesc la multi altii pe care i-am cunoscut ca niste crestini radiind de bucurie. Înaintând în vârsta, as dori si eu sa experimentez tot mai mult bucuria Domnului. Da, dar pentru asta cineva trebuie sa ia în serios viata de crestin si sa nu aiba numai o spoiala de crestinism!

 Asa este deci prima latura a vietii crestine. „Este crestinismul o chestiune personala?” Da, viata crestina este foarte personala.

 În partea urmatoare a mesajului pastorului Busch, el însusi ne va povesti cum e cealalta fata a monedei. O viata crestina adevarata si vie – spune Busch – are si o latura publica, pe care oricine o poate vedea.

VA URMA!

VIAȚA CREȘTINĂ – O CHESTIUNE PUBLICĂ

On By nelursIn Biblia, Credinta, Eveniment, Incurajare, Mantuire, Natura UmanaLeave a comment

Wilhelm Busch

(Din cartea „ISUS – destinul nostru”, Editura CLV-1991)

„Să ţinem fără şovăire la mărturisirea nădejdii noastre, căci credincios este Cel ce a făcut făgăduinţa. Să veghem unii asupra altora, ca să ne îndemnăm la dragoste şi la fapte bune.Să nu părăsim adunarea noastră, cum au unii obicei; ci să ne îndemnăm unii pe alţii şi cu atât mai mult, cu cât vedeţi că ziua se apropie. ”Evrei, 10.23-25

Ei stăruiau în învăţătura apostolilor, în legătura frăţească, în frângerea pâinii şi în rugăciuni. Faptele apostolilor, 2.42

MĂRTURIA PUBLICĂ – o datorie a creștinului

Latura publică a poziției de creștin constă în primul rând în faptul că cineva se alătură părtășiei celorlalți creștini Continue reading “VIAȚA CREȘTINĂ – O CHESTIUNE PUBLICĂ” →

Latura personala a crestinului

On By nelursIn Bible, Christian Perspective, TheologyLeave a comment

Wilhelm Busch

.

(Text din cartea „ISUS – destinul nostru”, Editura CLV-1991)

 .

„Îmi pusesem nadejdea în Domnul, si El S-a plecat spre mine, mi-a ascultat strigatele. M-a scos din groapa pieirii, din fundul mocirlei; mi-a pus picioarele pe stânca si mi-a întarit pasii.Mi-a pus în gura o cântare noua, o lauda pentru Dumnezeul nostru. (…) Sa se bucure si sa se înveseleasca în Tine toti cei ce Te cauta!”Psalm, 40.1-3; 16

Nascut din nou – latura personala a crestinului

 

 

Când fac o tabara cu tinerii mei, aici la Essen, atunci ne adunam în fiecare dimineata, înainte de micul dejun, la un sfert de ora de reculegere. Cântam mai întâi o cântare duhovniceasca, apoi citim o meditatie pentru ziua respectiva. Pe urma indic un text biblic si fiecare se aseaza într-un cola linistit si îsi citeste pentru el textul. Cei ce au facut un început cu Isus, un început în viata de credinta, o fac si acasa pentru ca nu pot trai fara sa auda glasul Bunului Pastor si fara sa vorbeasca cu El. Acum te rog: Învioreaza-ti latura personala a pozitiei tale de crestin începând sa citesti Noul Testament! Un sfert de ora linistit, dimineata sau seara.

Iar când închizi iarasi Noul Testament, împreuna-ti mâinile si spune: „Doamne Isuse, acum trebuie sa vorbesc cu Tine. Astazi am atâtea de facut. Ajuta-ma sa le duc cu bine la capat! Pazeste-ma de pacatele mele favorite! Da-mi dragoste pentru altii! Da-mi Duhul Sfânt!”

Roaga-te! Vorbeste cu Isus! El este aici! El te aude! De latura strict personala a unei pozitii de crestin tine si faptul ca un crestin vorbeste cu Domnul lui.

Deunazi ziceam unui domn care venise la credinta: „Aveti nevoie zilnic de un sfert de ora  linistit cu Dumnezeu.” Atunci el a zis: „Pastore Busch, doar nu sunt pastor. El are timp pentru asta. Dar eu? Eu am îngrozitor de multe de facut.” I-am raspuns: „Ascultati-ma! N-o sa ajungeti niciodata sa le terminati, nu-i asa?” „Asa e!” a recunoscut el. „Vedeti”, am spus eu, „asta-i pentru ca nu aveti acel sfert de ora de reculegere. Daca va obisnuiti sa vorbiti dimineata cu Isus, sa cititi apoi câteva versete din Biblie si apoi sa va rugati iarasi asupra lor, veti vedea ca e o joaca sa terminati cu treaba.”

Da, cu cât aveti mai mult de lucru, cu atât mai multa nevoie aveti de acel sfert de ora linistit. Mai târziu acesta va deveni poate o jumatate de ora, pentru ca sa aveti timp sa aduceti înaintea Domnului tot ce va preocupa. Dar dintr-odata totul merge mai bine. Vorbesc din experienta. Uneori asa mi se întâmpla si mie. De abia ma scol din pat ca si suna telefonul. Apoi ma duc la poarta sa iau ziarul. Apoi suna iarasi telefonul. Dupa aceea vine cineva în vizita. Dar toata ziua sunt agitat. Nimic nu merge. Si dintr-odata îmi trece prin minte: „Pai sigur, dac înca n-am vorbit cu Isus! Si nici El n-a avut ocazia sa-ti vorbeasca! Nu e de mirare ca totul merge pe dos!”

Întelegeti, clipele de liniste petrecute în prezenta lui Isus sunt deci unul din aspectele laturii strict personale ale vietii crestine!

Un alt aspect este asa numita rastignire a carnii si a firii. În viata mea am vorbit multor oameni. Si de fapt toti se plâng de ceva. Sotiile se plâng de sotii lor. Barbatii se plâng de nevestele lor. Parintii se plâng de copiii lor. Copiii se plâng de parintii lor. Dar ei nu se gândesc ca aratând pe cineva cu degetul si zicând: „El e de vina ca nu sunt fericit!” de fapt arata cu trei degete spre ei însisi. Crede-ma, daca ai un sfert de ora cu Isus, atunci El o sa-ti descopere ca tu esti de fapt pricina nefericirii tale. Casnicia ta nu merge bine, pentru ca nu traiesti sub privirile lui Dumnezeu. Afacerle nu-ti merg bine pentru ca nu umbli înaintea lui Dumnezeu. Crestinii nu trebuie sa învete în fiecare zi sa-si rastigneasca natura veche.

Vreau sa va spun o experienta personala pe care tocmai am facut-o. Am participat zilele acestea la o saptamâna de vacanta cu 50 de colaboratori în lucrarea cu tinerii din Essen. A fost nespus de frumos. Eram asa de fericiti împreuna, încât nici nu pot spune. Totul era asa de binecuvântat. Si totusi, din când  în când, au fost dificultati. Dar înainte de a lua cina, în ultima zi, s-a întâmplat ca dintr-odata s-au ridicat unii si s-au dus la altii zicând: „Te rog, iarta-ma pentru asta sau aia.” Eu a trebuit sa merg la trei dintre ei si sa le spun: „Iarta-ma ca ti-am vorbit atunci asa de dur!” Atunci unul a raspuns: „Dar aveti dreptate!” „Totusi, iarta-ma!”, l-am rugat eu. Întelegeti: îmi venea greu sa ma smeresc înaintea unui tân?r de 20 de ani!

Daca ai un timp zilnic cu Isus, atunci înveti si sa-ti rastignesti în fiecare zi natura firii, veche. Si atunci vei vedea cum în jurul t?u totul devine frumos. Asta tine de latura strict personala a vietii crestine. Iar daca nu stii nimic de asta, înceteaza de a te mai numi crestin.

Vedeti, adesea merg pe strada si cuget astfel: oamenii cu care ma întâlnesc sunt crestini, aproape toti platesc impozitul bisericesc. Daca as opri acum pe cineva si l-as întreba: „Scuzati! Sunteti crestin?”, atunci mi s-ar raspunde: „Desigur! Doar nu sunt musulman!” Dar daca as întreba mai departe: „Spuneti-mi: Vi s-a întâmplat vreodata sa nu puteti dormi de bucurie ca sunteti crestin?”,  atunci mi s-ar raspunde: „Ati înnebunit?” Si asa e: crestinism fara bucurie de viata crestina! Se înjura când trebuie sa plateasca impozitul bisericesc. Dar de bucurie nici urma. Însa, din clipa când experimentezi nasterea din nou, afli ce înseamna: „Bucurati-va totdeauna în Domnul! Iarasi zic: Bucurati-va!”

Prietenii mei, am am spus de curând tinerilor mei ascultatori un cuvânt minunat din Biblie. „Dar pentru voi, care va temeti de Numele Meu, va rasari Soarele neprihanirii” – Acesta e Isus – „si tam?duirea va fi sub aripile Lui.” Ce frumos e! Si stiti cum se spune mai departe? „Veti iesi si veti sari ca viteii din grajd!” Minunat exprimat! Rar gasesc crestini care, de bucurie ca au Mântuitor, „sa sara ca viteii”! Din ce pricina nu simtim aceasta bucurie? Raspunsul e simplu: pentru ca nu suntem crestini adevarati. Ma gândesc la scumpa mea mama. La ea se vedea acea bucurie neînfrânata în Domnul. Si ma gândesc la multi altii pe care i-am cunoscut ca niste crestini radiind de bucurie. Înaintând în vârsta, as dori si eu sa experimentez tot mai mult bucuria Domnului. Da, dar pentru asta cineva trebuie s? ia în serios viata de crestin si sa nu aiba numai o spoiala de crestinism!

Asa este deci prima latura a vietii crestine. „Este crestinismul o chestiune personala?” Da, viata crestina este foarte personala.

În partea urmatoare a mesajului pastorului Busch, el însusi ne va povesti cum e cealalta fata a monedei. O viata crestina adevarata si vie – spune Busch – are si o latura publica, pe care oricine o poate vedea.

 

VA URMA!

24 IANUARIE – 153 DE ANI DE LA UNIREA PRINCIPATELOR ROMÂNE

On By nelursIn EssaysLeave a comment

Vavila Popovici

.

Daca visul unora este sa ajunga în cosmos, eu viata întreaga am visat sa trec Prutul!

Grigore Vieru

În fiecare an, la 24 ianuarie, sarbatorim Unirea Principatelor Române, caci faptele înainte-mergatorilor nostri sunt cele care ne permit sa fim astazi ceea ce suntem.Si sa fim mândri de ceea ce suntem! Cu acest prilej ne amintim si de cei care au pus umarul la realizarea ei. Ideea Unirii Moldovei si a Tarii Românesti, avansata înca din secolul al XVIII-lea, a devenit dupa razboiul Crimeii (1853 – 1856) o tema de prim plan a dezbaterii politice, atât în cele doua Principate, cât si pe plan international. Situatia externa se arata favorabila; înfrângerea Rusiei si hegemonia politica a Frantei ofereau un context prielnic punerii în practica a proiectului, cu atât mai mult cu cât împaratul Napoleon al III-lea, dorea un bastion rasaritean favorabil politicii sale, care sa contrabalanseze expansiunea ruseasca.

Deciziile adoptate prin Tratatul de pace de la Paris (18-30 martie 1856) prevedeau intrarea Principatelor Române sub garantia colectiva a puterilor europene, revizuirea legilor fundamentale, alegerea Adunarilor ad-hoc care sa exprime atitudinea românilor în privinta unirii, integrarea în granitele Moldovei a trei judete din sudul Basarabiei (Cahul, Bolgrad, Ismail), trimiterea în Principate a unei Comisii Europene cu misiunea de a propune „bazele viitoarei lor organizari”.

La 22 septembrie 1857 s-a adunat Divanul Ad-hoc al Moldovei care era favorabil unirii, iar la 30 septembrie cel al Tarii Românesti si prin documentele redactate au pus bazele fuzionarii celor doua principate. De fapt, Adunarile ad-hoc aveau caracter consultativ si erau alcatuite din reprezentanti ai bisericii, marii boierimi, burgheziei, taranimii clacase, cu scopul de a face propuneri referitoare la realizarea unirii Principatelor Române. Între taranii fruntasi care au luat parte împreuna cu boierii cu episcopii si cu mitropolitul tarii la Divanul ad-hoc din Moldova, în 1857, era si vrânceanul Ion Roata, om cinstit si cuviincios, cum sunt mai toti taranii români de pretutindeni. Desfiintarea hotarului de la Focsani (Vrancea) echivala cu Unirea celor doua Principate si crea premisele punerii temeliei statului national unitar român. În ziua de 5 februarie 1859, când domnitorul Cuza a fost oaspetele orasului Focsani, mii de oameni i-au iesit în cale în drumul dinspre Marasesti, pe unde venea de la Iasi. Se consemneaza ca în cinstea Domnitorului s-au ridicat pe sosea, pe ulitele pe unde trebuia sa treaca, arcuri de triumf împodobite cu verdeata si înfasurate în pânza tricolora; tarafuri de lautari cântau „Hora Unirii”, valuri de flori se revarsau în calea Domnitorului care cobora din diligenta. Despartit în doua – Focsanii Moldovei si Focsanii Munteni – de un brat al Milcovului, orasul întruchipa, în acea vreme, situatia celor doua tari vecine si surori. Ajungând la hotar, unde era al doilea arc de triumf, Domnitorul s-a oprit, si a chemat la el pe cei doi soldati care faceau de straja la hotar: un moldovean si un muntean si spunându-le ca sunt frati, i-a pus sa se îmbratiseze. Apoi a dat porunca ca fiecare sa mearga la cazarma lui si sa comunice comandantilor ca de azi înainte si pe vecii vecilor, Domnitorul Principatelor Unite, a ridicat garzile de la hotarul dintre români, de la Focsani. Însotit de mai marii orasului si de multimea de oameni, Cuza a mers pâna în centru, la Podul de Piatra, unde au jucat cu totii „Hora Unirii”. Poetul focsanean Dimitrie Dascalescu, scria cu acest prilej poezia „O zi frumoasa”, asa cum a ramas în inimile românilor ziua de 5 ianuarie: „Azi, Românul dovedeste/ Ca-n sfârsit s-a desteptat,/ Si ca-n fapta vredniceste/ Libertatea ce-a visat.” Aici, în Moldova, a fost ales în unanimitate, la 5-17 ianuarie 1859, liderul unionist Alexandru Ioan Cuza, reprezentantul „Partidei Nationale”. Deoarece în textul Conventiei nu se stipula ca domnii alesi în cele doua Principate sa fie persoane separate, conducatorii luptei nationale au decis ca alesul Moldovei sa fie desemnat si în Tara Româneasca. Adunarea electiva a Tarii Românesti era dominata de conservatori, care detineau 46 din cele 72 mandate. În aceasta situatie, liberalii radicali au initiat, prin intermediul tribunilor, o vie agitatie în rândul populatiei Capitalei si al taranilor din împrejurimi. Zeci de mii de oameni s-au aflat în preajma Adunarii. Unul dintre tribuni nota ca poporul era gata „sa navaleasca în Camera si sa o sileasca sa proclame ales pe alesul Moldovei”. Asa s-a propus la 24 ianuarie 1859 alegerea lui Alexandru Ioan Cuza, aceasta alegere fiind acceptata în unanimitate. Era un pas important catre definitivarea Unirii Principatelor Romane, înfaptuirii statului national român unitar. Impusa sub o puternica presiune populara, alegerea ca domn al Tarii Românesti a lui Alexandru Ioan Cuza si-a gasit confirmarea deplina la marea manifestare prilejuita de sosirea alesului natiunii în capitala munteana. Problema urmatoarea era recunoasterea internationala a alegerilor. Faptul împlinit la 24 ianuarie 1859 era considerat de Poarta si de Austria drept o încalcare a Conventiei de la Paris. Situatia creata în cele doua Principate a determinat Conferintele internationale de la Paris, din 26 martie – 7 aprilie si 25 august – 6 septembrie. La cea de a doua Conferinta, sub presiunea evenimentelor internationale – razboiul dintre Franta si Sardinia împotriva Austriei fiind pe cale sa înceapa – marile puteri europene au fost nevoite sa accepte unirea înfaptuita de români. Cuza a fost recunoscut ca domn al Principatelor, recunoasterea sa fiind limitata numai pe durata vietii acestuia.

Alexandru Ioan Cuza nascut la 20 martie 1820 în Moldova a fost primul domnitor al Principatelor Unite si al statului national România, la 5 ianuarie 1859 – ales domn al Moldovei, iar la 24 ianuarie 1859 si al Tarii Românesti. Devenit domnitor, Cuza a dus o sustinuta activitate politica si diplomatica pentru recunoasterea unirii de catre puterea suzerana si puterile garante si apoi pentru desavârsirea unirii Principatelor Romane, pe calea înfaptuirii unitatii constitutionale si administrative, care s-a realizat în ianuarie 1862, când Moldova si Tara Româneasca au format un stat unitar, adoptând oficial, în 1862, numele de România, cu capitala la Bucuresti, cu o singura adunare si un singur guvern.

Dupa realizarea unirii, domnitorul Alexandru Ioan Cuza împreuna cu colaboratorul sau cel mai apropiat, ministru si apoi prim-ministru Mihail Kogalniceanu, initiaza importante reforme interne, cele mai importante fiind: secularizarea averilor mânastiresti (1863), reforma agrara (1864) si reforma învatamântului (1864), care au fixat un cadru modern de dezvoltare al tarii.

Sirul de reforme initiate de Cuza si venirea mai apoi pe tronul Principatelor Unite a domnitorului Carol I, au facut ca actul de la 1859 sa fie ireversibil. Din 1866, potrivit Constitutiei promulgate la 1 iulie, Principatele Unite încep sa se numeasca oficial România. Cuza însa, în anul 1866, a fost obligat sa abdice; o coalitie a partidelor vremii, denumita si „Monstruoasa coalitie”, a hotarât aceasta din cauza orientarilor politice diferite ale membrilor sai, care au reactionat astfel fata de manifestarile autoritare ale domnitorului. A fost exilat si a trait la Viena si Florenta. A murit în 1873 la Heidelberg (Germania), dar a fost adus în tara si înmormântat la castelul familiei sale de la Ruginoasa (judetul Iasi), apoi înhumat la Biserica Sfintii Trei Ierarhi din Iasi. Complotistii au reusit sa-si realizeze planurile atragând de partea lor o fractiune a armatei, l-au constrâns pe domnitor sa abdice într-o noapte a lunii februarie 1866. La aceasta a contribuit însusi Al. I. Cuza, care nu numai ca nu a luat masuri în privinta factorilor reactionari, ci, într-un discurs, s-a aratat dispus sa renunte la tron în favoarea unui principe strain (fapt sustinut si de o scrisoare adresata unui diplomat strain).

În fiecare an, în ziua de 24 ianuarie, sarbatorim Unirea, „Mica Unire” cum i se mai spune, dar fara de care nu am fi putut savârsi faptele mari de mai târziu. Anul acesta se împlinesc 153 de ani de la înfaptuirea ei.Cu acest prilej ne amintim si de cei care au pus umarul la realizare. Unul dintre acestia este si Ion Roata, intrat în istorie ca o legenda. Cunoscut si sub numele de Mos Ion Roata, a fost un taran român, deputat în Divanul Ad-hoc si un sustinator înflacarat al Unirii Principatelor Moldova si Valahia si al reformei agrare din Principatele Unite Române. Se spune ca semna prin punerea degetului muiat în cerneala – puntea de veacuri a nestiutorului de carte – oficial semnând cu parafa primita în Divanul ad-hoc, dar era înzestrat nativ cu o minte agera si o judecata dreapta, fiind cunoscut ca un om cinstit, „cu gâdilici la limba”, adica spunea adevarul fara menajamente, neavând „ascunzatori în suflet”, dupa cum îl caracteriza Ion Creanga. Cinstit, cu alte cuvinte! Pentru spiritul sau de dreptate, Ion Roata a fost considerat de catre tarani ca fiind cel mai dârz si mai competent reprezentant al lor, care sa le poata apara interesele. A avut, se spune, o aparitie meteorica pe scena istorica a tarii.

Hora Unirii are o semnificatie sfânta pentru noi românii. Citind cartea „Ultimul tren spre Romania” a lui Anatolie Panis, m-a impresionat figura lui Constantin Stere, remarcabil om de cultura (jurist, profesor, gazetar, scriitor, om politic) care a trait între anii 1865 – 1936, despre care îmi povesteau si cei din familie. Acest scriitor, în alt moment al istoriei tarii, a cerut unirea cu România, spunând: „Fratii mei basarabeni, a sosit clipa marii noastre izbaviri! Suntem la un pas de a ne desavârsi libertatea! Acum ori niciodata…” El a citit delegatiilor rusi si ucraineni, hotarârea taranilor din judetul Hotin: „Tinând seama ca timp de 14 veacuri Basarabia a fost tinut al României, ca a facut parte din acelasi neam… cerem astazi în mod solemn în fata lumii întregi, Unirea Basarabiei cu România”. Autorul povesteste cum Basarabia s-a alaturat României nu prin razboi, ci prin constienta vrere, cum s-a înfiripat cea mai formidabila hora din toate câte s-au cunoscut, cuprinzând în mijlocul ei o piata si mai apoi strazile de jur împrejur ale Chisinaului, hora care a tinut o noapte, cum doua zile mai târziu deputatii basarabeni erau alaturi în parlamentul si guvernul României, alaturi de rege si regina, hora cuprinzând de data aceasta întreaga piata de la Iasi.

Hora este un dans popular în Balcani, în România. Se danseaza pe muzica cu un ritm specific, într-un cerc închis, dansatorii tinându-se de mâna, facând trei pasi înainte si unul înapoi. Se danseaza la aniversari, diferite festivaluri si în spatiile rurale; traditia la noi, la români era, ca în fiecare sfârsit de saptamâna, taranii din sate sa se îmbrace în costume nationale si sa danseze acest dans, bucurându-se de comuniune.

Sa amintim ca Hora Unirii, poezia scrisa de Vasile Alecsandri, a fost publicata pentru prima data în 1856, în revista „Steaua” a lui Mihail Kogalniceanu. Muzica a fost compusa de Alexandru Flechtenmacher , iar în ziua de 24 ianuarie, când s-au unit Moldova si Tara Româneasca, sub conducerea lui Alexandru Ioan Cuza, s-a dansat si s-a cântat aceasta Hora a Unirii.

În minte îmi vine dialogul descris de Creanga: „…Si Roata se duce si vrea sa ridice bolovanul, dar nu poate. –Ia, du-te si dumneata mos Vasile, si dumneata… În sfârsit, se duc ei vreo trei-patru tarani, urnesc bolovanul din loc, îl ridica pe umeri si-l aduc lânga boier. –Ei, oameni buni, vedeti? S-a dus mos Ion si n-a putut face treaba singur; dar când v-ati mai dus câtiva într-ajutor, treaba s-a facut cu usurinta, greutatea n-a mai fost aceeasi. Povestea cântecului: „Unde-i unul nu-i putere, /La nevoi si la durere;/ Unde-s multi puterea creste/Si dusmanul nu sporeste.” Asa si cu Unirea, oameni buni…”

HORA UNIRII: Hai sa dam mâna cu mâna/ Cei cu inima româna,/ Sa-nvârtim hora fratiei/ Pe pamântul României!/ Iarba rea din holde piara!/ Piara dusmania-n tara!/ Între noi sa nu mai fie/ Decât flori si omenie!/ Mai muntene, mai vecine,/ Vina sa te prinzi cu mine/ Si la viata cu unire,/ Si la moarte cu-nfratire!/ Unde-i unul, nu-i putere/ La nevoi si la durere;/ Unde-s doi, puterea creste,/ Si dusmanul nu sporeste!/ Amândoi suntem de-o mama,/ De-o faptura si de-o sama,/ Ca doi brazi într-o tulpina,/ Ca doi ochi într-o lumina./ Amândoi avem un nume,/ Amândoi o soarta-n lume,/Eu ti-s frate, tu mi-esti frate,/ În noi doi un suflet bate!/ Vin’ la Milcov cu grabire/ Sa-l secam dintr-o sorbire,/ Ca sa treaca drumul mare/ Peste-a noastre vechi hotare./ Si sa vada sfântul soare,/ Într-o zi de sarbatoare,/ Hora noastra cea frateasca/ Pe câmpia româneasca!

Vavila Popovici, SUA

MUZICA SI POEZIE DE ZIUA LUI EMINESCU LA BIBLIOTECA JUDETEANA DIN BAIA MARE

On By nelursIn HistoryLeave a comment

Anca GOJA

 

  Ziua de nastere a lui Mihai Eminescu, ce coincide cu Ziua Culturii Nationale, a fost marcata la Biblioteca Judeteana „Petre Dulfu” cu o zi mai devreme, adica sâmbata, 14 ianuarie, în prezenta unui public numeros. La evenimentul de la biblioteca a participat si o delegatie coreeana, care a vizitat, cu aceasta ocazie, primul Colt Coreean din lume, deschis în aceasta locatie.

Dr. Teodor Ardelean, directorul bibliotecii, a fost cel care a vorbit auditoriului despre poetul national: „Mântuitorul nostru în limba este Mihai Eminescu. Au început cârcotasii sa lucreze si la acest piedestal, dar n-au reusit sa darâme monumentul, pentru ca el e în noi. Noi îl cântam pe Eminescu de câte ori avem sufletul încarcat de o povara. Ne-a lipsit Eminescu si Îi multumim lui Dumnezeu ca ni l-a dat. Nu stiu ce ne-am fi facut fara el în acele vremuri…”.

Studentul Razvan Marton a lecturat o poezie de Mihai Eminescu, iar Corala Armonia, dirijata de prof. Mihaela Bob Zaiceanu, a interpretat cântece pe versuri ale Luceafarului poeziei românesti, precum si câteva prelucrari folclorice. „În fiecare an, Corala Armonia învata un cântec eminescian nou”, a dezvaluit dr. Teodor Ardelean, aprobat fiind de membrii corului condus de Alexandru Nicolici.

Sarbatoarea poeziei si a cântecului a fost încheiata de recitalul Casandrei Maria Hausi, care a interpretat inclusiv balade de pe albumul ce poarta prenumele mamei sale, „Doina”, material discografic ce va fi lansat în curând. Casandra Maria Hausi i-a multumit, cu aceasta ocazie, etnologului Pamfil Biltiu, care i-a oferit o parte dintre doinele cuprinse pe album. Interpreta, care a devenit cunoscuta dupa ce, în urma cu doi ani, a obtinut trofeul „Maria Tanase” la cel mai cunoscut festival-concurs folcloric din tara, interpreteaza, cu vocea sa inconfundabila, hori cu noduri, cu sau fara acompaniament, aducând în actualitate cântece autentice stravechi care risca sa fie uitate în acest peisaj plin de stridente si kitsch al „muzicii populare” actuale.

Sa nu uitam ca „Ziua lui Eminescu e în fiecare zi, pentru ca în fiecare zi vorbim româneste”, vorba directorului Teodor Ardelean…

 Baia Mare

17 ianuarie 2011

NU MAI PIERDETI TIMPUL…

On By nelursIn RomaniaLeave a comment

NU MAI PIERDETI TIMPUL, CU „RITUALURILE” FALSEI „DEMOCRATII” MASONICE!

.

prof. dr. Adrian Botez

.

…Suntem pe 20 ianuarie 2012. Azi-noapte, vazându-i pe Macelarii Puterii (jandarmii!) în actiune, mi-am zis:

1-popoarele ori trebuie sa desfiinteze aceasta gretoasa si rusinoasa arma, care face toate „treburile murdare” ale tiranilor-mafioti, ori

2-daca n-o desfiinteaza, atunci, macar, când i se transmit, în mod televizionistic, actiunile – sa fie pusa „bulina rosie”, pe ecran – si…cifra 18, în partea de jos-dreapta, a ecranului! Nu este deloc indicat sa vada nevinovatii copii ai unei natii, la câta cruzime poate ajunge aceasta murdara si sadica fiara, numita „om”! Ar fi periculos, zic eu, ca, a doua zi, copilul (…tot pruncul, stiut este, are porniri ludice!) sa încerce sa-i arate, „pe viu”, tatalui, cum se poate…macelari, „eroico-jandarmeristic”: mi-e ca ar ramâne prea multe familii… monoparentale! Iar în ce priveste educatia – eu, ca vegetarian, nu sunt de acord cu limitarea ei la …”antrenamentele abatoriale”!

…Dar, zilnic, privesc (pentru ca nu am posibilitatea sa particip…) si meditez, asupra acestei revolutii „in nuce”. REVOLUTIA FRIGULUI SI A EXASPERARII SARACIEI…!

Spre deosebire de ziua de vineri, 13 ianuarie 2012, când jandarmii (probabil, înca nepregatiti, nedumeriti si…FARA ORDINE PRIMITE!) le-au permis celor cca 3.000 de bucuresteni sa ajunga si sa protesteze sub gardurile Cotrocenilor (si chiar sa afiseze banner-ul cu: „JOS, BASINICA!”), apoi, abia, i-au împins spre Piata Universitatii… – …în zilele urmatoare, jandarmii i-au masat, mai cu forta, mai cu „binisorul”, pe protestatanti, în Piata Universitatii…SI ACOLO AU RAMAS, SI ÎN ZILELE URMATOARE! Acum, arata ca o turma fixata în stâna/TARC…! Urlati …”cu program”, asa… – urlati „democratic”, pâna pe la orele 23…apoi, bataie cu „bulanul” si cu cizmele cazone, pe cocoasa voastra, cât încape…si, dispersarea! „Acasuca, în gogosile voastre înghetate, bai, VIERMILOR!” – suna, probabil, ordinul, calchiat dupa afirmatia „pedeleului” Iulian Urban.

…Sa vii de la lucru, întepenit de reumatisme, de foame, de griji…, pe frigul asta de sfârsit de ianuarie, si sa mai ai curajul si forta sa te duci în „stâna”/TARCUL din Piata Universitatii…Absolut remarcabil…si deplorabil! Mai exact, s-a ajuns la nebunia exasperarii! De aceea, si avertizeaza masonul de la Bruxelles, presedintele Parlamentului European, Martin Schultz:

“<<Am vazut în ultimele zile miscari enorme în tara si recomandarea mea pentru guvernele din toate tarile, dar pentru România în special,  este sa îi ia foarte în serios pe acei oameni, care sunt cu adevarat în strada, PENTRU CA SUNT OAMENI FARA SPERANTA, PENTRU VIITOR. Iar oamenii fara speranta pentru copiii lor merita sa fie luati în serios si recomand tuturor actiuni economice urgente, pentru a îmbunatati traiul de zi cu zi. Oamenii din strada nu sunt interesati de dezbaterile noastre institutionale, ci de viitorul copiilor lor>>, a declarat presedintele Parlamentului European, Martin Schulz” – cf. Irina Preda, Basescu nu aude si nu vede, în infobraila.ro

…Un roman întreg (despre “opinia dumnezeilor” masoni, fata de…”animalele umane”!), un roman al cinismului prudent! – este cuprins în sintagma dlui Martin Schultz: “…pentru ca sunt oameni fara speranta pentru viitor”.

…Adica, ei, masonii, sunt perfect constienti ca Golanul-Sef al Martirizatei Românii, Traian Basescu, a fost/este o sluga supusa a “lojelor” apusene (a permis si a fost complice activ al jafului “vechililor” si “zarafilor” UE, trimisi în România…ba chiar si-a pus capul sub talpile evreiesti, de la Washington, chemând moartea Neamului Românesc – … prin Foc si Pucioasa, prin iradiere atomic… – la…DEVESELU!) – …dar sa nu stârneasca “mustele”/albinele din stupul jefuit systematic… – “muste”/albine ajunse flamânde, haituite si fara niciun orizont de nadajduire: “sunt oameni fara speranta pentru viitor”. Pentru ca, vezi, Doamne – “animalele” astea antropomorfe – au (MAI au, îndraznesc sa mai aiba!) instinctul…matern!!!

…Da, socoteala lor, de a nu stârni “viermii” de sub podele, o fi buna, pentru ei. Dar oamenii din frig, din “tarcul urlator” al Pietei Universitatii, si-ar fi putut tine, în jumatatea de zi, pierduita ragusind la…”lozinci” inteligente, dar…inutile, în fata unor nemernici aroganti, prosti si hiper-mincinosi, sadici, nesimtiti (mai exact, neavând niciun simtamânt uman…niste REPTILE HIDOASE, IMPOSTOARE PE TRONUL “OMULUI DIVIN”!), care îsi urasc si poporul, si pe om… – si-i dispretuiresc, pe amândoi, de la înaltimea “rangului” lor de “dumnezei reptilino-masoni” – …acesti oameni exasperati de nenorocirile care, parca, ploua din cer (…de fapt, cad din poala Masoneriei Mondialiste, EXTREM DE SOLIDARA, ÎN RAU SI ÎN INFECTIE PLANETARA!), în jumatatea a doua a zilei, mai curând si-ar fi putut lua un al doilea “job” !!! – o slujba care sa le mai cârpeasca necazurile si saracia! – …în loc sa piarda vremea cu nesimtitii guvernanti, care se cred si…NEMURITORI! (…nesimtiti care stau la caldurica, în vilele lor luxoase, rasturnati în fotolii si umflati de caviar si încalziti la mate de coniac fin si de whiskey!).

…Tot masonii ne învata, prin istoria lor, ca “revolutiile” proiectate de ei (adevarate abatoare “duduind” de crima!) au avut si RITMURI EXTREM DE RAPIDE, fara sa se piarda pretiosul timp…”time is money!”, nu-i asa, venerabililor?! Iata, drept pilde:

a-…În FRANTA, 14 iulie 17891789… (Revolutia “LIBERALA”!): ”Caderea Bastiliei”:

“…Caderea Bastiliei a reprezentat momentul de început pentru Revolutia franceza când, pe 14 iulie 1789, fortareta a fost cucerita de revolutionarii care cautau acolo arme si praf de pusca. O multime dezlantuita, de peste 40.000 de oameni, a patruns în fort si a luat cele peste 30.000 de pusti si 12 tunuri pastrate în interiorul fortului. Demolarea a început pe 16 iulie, la initiativa unui antreprenor privat, Palloy, care a vândut o parte din pietre ca suveniruri (dupa ce sculptase pe ele o miniatura a Bastiliei). Majoritatea pietrelor au fost folosite pentru a construi un pod peste Sena, Pont de la Concorde.

În dimineata de 15 iulie, regele Ludovic al XVI-lea a înteles înfrângerea suferita în fata insurectiei cetatenilor parizieni, a dat ordin de retragere a trupelor fidele lui si a revenit asupra schimbarilor guvernamentale facute în urma cu câteva zile. În Paris, a fost stabilit un nou primar, într-o noua structura, numita <<Comuna>> si s-a înfiintat o armata populara, <<Garda Nationala>>”.

b-Tot în FRANTA – …”Asaltul asupra palatului Tuileries”: “…Ziua de 10 august 1792, zi decisiva pentru Revolutia Franceza, a fost, dupa cea de 14 iulie 1789, cea mai importanta din perioada revolutionara. Mare parte din istorici o considera a fi a doua revolutie. Pregatirea acestei zile, plina de consecinte pentru viitorul Frantei si al revolutiei, a fost organizata si pusa în aplicare de catre Comuna insurectionala din Parissi de catre sectiunile revolutionare pariziene; dupa mai multe asalturi, poporul a cucerit palatul Tuileries, centrul puterii executive. (…) Câtiva insurgenti au înaintat fara ostilitate, iar garzile elvetiene au aruncat câteva cartuse pe fereastra în semn de oferta de pace. Totusi, s-a deschis focul, fara a se sti din care parte s-a tras prima oara, si nici daca intentionat. G
arda elvetiana, un regiment profesionist si disciplinat (format aproape în întregime din mercenari cu traditie în serviciul monarhiei franceze) din vechea armata regala, era în avantaj, dar a fost depasita numeric de fortele inamice, sustinute de artilerie. Înaintând din curtea din fata palatului, elvetienii au fost flancati de la galeria Luvrului si s-au retras la intrarea principala a palatului.

Garda nationala a insurgentilor s-a adunat si a reluat atacul. Regele trimisese o nota (pastrata pâna astazi) prin care ordona elvetienilor sa înceteze focul si sa se retraga în cazarmi. Ofiterii elvetienilor au considerat însa inutil un asemenea ordin în mijlocul unor lupte grele si nu s-au supus imediat ordinului.

Pozitia garzii a devenit însa din ce în ce mai greu de pastrat, munitiile epuizându-se si pierderile acumulându-se. Nota regelui a fost atunci executata si s-a ordonat aparatorilor sa înceteze lupta. Corpul principal al garzilor elvetiene a batut în retragere de-a lungul palatului si s-a retras peste gradina în spatele cladirii. În acel moment, ei erau depasiti numeric, în preajma fântânii centrale si farâmitati în mai multe grupuri. Garzile elvetiene ramase în palat au fost urmarite si ucise, ca si un anumit numar de curtezani care n-au reusit sa se amestece în multime.

Dintre cele 950 de garzi elvetiene prezente la Tuileries, circa 600 au murit în lupta, sau în timp ce se predau atacatorilor, furiosi din cauza focurilor de arma trase asupra multimii si pe care le puneau pe seama garzilor. Circa 60 au fost luati prizonieri la Hôtel de Ville si au fost masacrati acolo. Altii au murit în închisoare în urma ranilor sau au fost omorâti în masacrele din septembrie. Circa o suta de garzi au supravietuit. Nobilii înarmati, în numar de aproximativ 200, au trecut neobservati, în haine civile si au reusit în mare parte sa scape în confuzia creata”.

c-…În RUSIA, 1917…(Revolutia BOLSEVIC-COMUNISTA!…tot un drac: liberalii si comunistii au fost fatati de aceeasi “muma”: Revolutia Franceza, din 1789 – Regicida si Deicida!!!):”Asaltul asupra Palatului de iarna”:

“Pe 25 octombrie 1917 (dupa calendarul iulian înca în uz la acea vreme în Rusia, 7 noiembrie dupa calendarul gregorian), liderul bolsevic Vladimir Ilici Lenin si-a condus revolutionarii de stânga într-o revolta aproape fara varsare de sânge în Petrograd, capitala Rusiei, împotriva guvernului ineficient al lui Alexandr Kerenski. Cea mai mare parte a revoltei în Petrograd a fost lipsita de varsare de sânge, Garzile Rosii conduse de bolsevici au preluat controlul principalelor puncte din capitala întâmpinând o slaba opozitie. În cele din urma au luat cu asalt Palatul de Iarna în noaptea de 24-25 octombrie/6-7 noiembrie 1917. Asaltul, condus de Vladimir Antonov-Ovseenko, a fost pornit la ora 21:45, având ca semnal de pornire o lovitura de tun (trasa cu un proiectil de manevra), de pe crucisatorul Aurora. Palatul era aparat de cazaci, batalionul de femei si de cadeti (elevi ai unei scoli militare). Palatul a fost cucerit în jurul orei 2:00 dimineata”.

d-…Si, ca sa intram în ritmurile vremii noastre – sa vedem “Revolutia” CEHOSLOVACA, din 1989:

“La 17 noiembrie, la Praga, politia a atacat mii de studenti care protestau împotriva regimului comunist. Acest eveniment a provocat începerea demonstratiilor. A fost creat Forul Civic, condus de dramaturgul Václav Havel, iar în interiorul Partidului Comunist Cehoslovac se dadeau lupte pentru putere între conservatorii lui Gustáv Husáksi reformistii lui Ladislav Adamec.

Dupa greva generala din 27 noiembrie1989si în lipsa sprijinului aliatului sovietic, Partidul Comunist cehoslovac a abandonat puterea. Gustáv Husák, pâna atunci un mare promotor al ortodoxiei comuniste, a devenit la 10 decembrie Presedintele Republicii. Evenimentele s-au precipitat si înainte de sfârsitul anului 1989, Vaclav Havel a ajuns la sefia Statului, iar Alexander Dub?ek la presedintia Parlamentului”.

…Pe 29 decembrie 1989: adica, nici trei saptamâni de “directorat” al lui Gustáv Husák!

…Ceea ce se codesc cehii, azi, sa-si re-aminteasca – este faptul ca “revolutia (lor) de catifea” intrase pe acelasi culoar al “timpului pierdut”: oamenii nu se revoltau …“concret”! Pisicheri, precum îl cunoastem pe…”soldatul Švejk”, securistii cehi au “inventat” un mort…dintre ei: l-au pus pe un securist sa se îmbrace, la iuteala, în haine civile, au tras în aer, si…”civilul” s-a “prabusit însângerat” (a avut grija “mortul”, la timpul potrivit, s-o zbugheasca din ambulanta!). Si…scânteia s-a aprins, “revolutia” (adica, miscarea tumultuoasa a “turmei umane din piata centrala din Praga”) s-a…”coagulat si consumat”! Havel s-a…înscaunat, si, la putina vreme, Cehoslovacia a…disparut, frângându-se, sub cutremurul Masonic – în: Cehia si Slovacia (mult mai usor de manipulat, aceste doua entitati, acum, mult micsorate – entitati formate din oameni inteligenti…PREA inteligenti!).

…Asa ca, “ale voastre dintre ale voastre”, domnilor masoni!

Eu, personal, propun un “Asalt asupra Palatului de Iarna al NESIMTIRII PEDELISTE!”

JOS CU GARDURILE DE LA COTROCENI!!!

…Nu ati vazut, clar, ca Basescu nu v-a luat în seama, la întâlnirea de ieri, joi, 19 ianuarie 2012, cu ambasadorii acreditati la Bucuresti?

UN CUVÂNT, MACAR, N-A ZIS (în discursul sau…: ERA PRIMA SA IESIRE ÎN PUBLIC, DUPA ÎNCEPEREA …„RAZMERITEI”!) DESPRE MANIFESTATIILE DIN BUCURESTI SI DIN 63 DE ORASE ALE ROMÂNIEI! – … CARE MANIFESTATII INTRASERA ÎNTR-A SAPTEA ZI DE PROTESTE, ÎN FRIGUL LUI IANUARIE 2012…!!! (Traian Basescu l-a primit, joi dupa-amiaza, la Cotroceni, pe noul ambasador al Marocului în România, cu ocazia prezentarii scrisorilor de acreditare. În treacat, le-a zis ziaristilor, batjocoritor: “Nu sunteti si voi la vreo manifestatie, pe undeva?”…PE UNDEVA! – adica, putea sa fie si la closet! Pentru el, Piata Universitatii nu are nicio simbolistica martirica…! – …iar oamenii sunt pentru el, da, cum a zis “yesmanul” sau/belferasul sau/portavocea sa, Iulian Urban: niste “VIERMI”!!!: „Mentalitate de viermi care nu vor absolut nimic, dar se plâng de tot ce îi înconjoara! Bravo, Basescu!”).

Nu mai pierdeti timpul: masonii vor, prin lalaiala asta din “tarcul” Pietei Universitatii, sa deveniti, treptat (si pe nesimtite!) atât de vlaguiti, încât sa va lasati pagubasi…si sa va târâti înapoi, în colibele voastre (…sau, cum zic ei: “sub podele”!). Si doar nu sunteti de fier, sunteti, deja, ragusiti si truditi (de mizerie, de lipsa de speranta: “pentru ca sunt oameni fara speranta pentru viitor …“ – exprima situatia, “chirurgical”, abilul Martin Schultz!) – …iar frigul care se va întari, în urmatoarele saptamâni, NU VA VA FI NICICUM ALIAT!!!

…Nu mai stati în “TARCUL PIETII”, ca stati DEGEABA!!! Nu se asteapta decât oboseala voastra (explicabila!), super-exasperata… – si, pe loc, va fi fabricat un …”lider politic”! De-al lor, cu comenzile…LA EI!!!

…Nu degeaba se zvoneste ca Antonescu si Ponta s-ar fi prezentat, ieri, la orele 17, la Mark Gittenstein, pentru a primi porunci…! CIA si Israelul …VEGHEAZA! Nu e o “ameteala” afirmatia, de pe Internet, ca evreii din Israel (nemaiputând suporta presiunea araba) au cautat si au si gasit…”NEO-CANAANUL” – România noastra, cea atât de des rastignita!!!

…Pe de alta parte, un excelent medic sirian, din România, fiind el, deci…sirian – …si Siria fiind buna “amica” a Iranului…iar Iranul fiind “locul geometric” al intereselor economice ale Rusiei si Chinei…nu-i asa? – …”revolutiile” umane nu sunt niciodata “simple” si nici “luminos-curate”, precum REVOLUTIA DIVINA, REVOLUTIA DUHULUI DIVINO-UMAN, DE PE GOLGOTA!!!

…Ci, mereu, încetosate si otravite de interese hain-criminale, straine de Duhul vreunui NEAM DUMNEZEIESC!!!

…PAZITI REVOLUTIA PRIN…VITEZA!!! (…pe asta noua, deocamdata… – …curata, înca, pentru ca-i…”de tarc” experimental!) – si: NU MAI PIERDETI TIMPUL, CU „RITUALURILE” FALSEI „DEMOCRATII” MASONICE!

…Nu va lasati, mereu, înselati de „regula rabdarii democratice”, de „ruleta ruseasca a votului” (ARANJAT DE EI, DINAINTE!)… – …pentru ca „jocurile” se fac, altfel, peste capul vostru! Nici nu va cramponati de suierul politicianisto-masonic: „alegeri anticipate” ! – pentru ca acestea… nu vor exista! Este, mereu, „povestea cu cocosul rosu”, pentru „adormit multimile cuminti”!

Nu va pierdeti prin labirintul masonic! – urlând si amânând si lalaind! Mai curând, ia întrebati-va, repede: „CINE O MAI FI RAMAS DE BUNA-CREDINTA, CU FRICA DE DUMNEZEU SI PRICEPUT ÎNTRU CELE CURATE, ÎN ACEASTA TARA DACO-TRACICA, ALEASA DE DUMNEZEU PENTRU GRADINILE SALE SFINTE-PARADISIACE/AKES SAMENOS?!”

Si, de-l identificati (fiti atenti sa nu confundati ÎNALTUL DUH ROMÂNESC – cu…MANEAUA, cu NOUA GOLANIE !!!), proptiti-l la Cotroceni, fara nicio zabava!

Evident ca nici acela identificat de voi nu va putea ramâne înafara „jocurilor” Masoneriei Europeano-Mondialiste… – …dar macar sa fie, si el, un „MARTIR EFICIENT” al NEAMULUI SAU, precât a fost, în Polonia, Martirul Lech Kaczynski!

 

FRIGUL

On By nelursIn poetryLeave a comment

Jianu Liviu-Florian

 

.

E tot mai frig, e tot mai frig –

Si gazu-i parca apa chioara,

E parca mult mai cald afara,

Si te-ncalzesti, de-atat castig –

 

E tot mai frig in locuinta,

Si tot mai cald, pe strazi si piete,

Sa ne-ncalzim tot  cu credinta,

Ca-i gratuita, in povete –

 

E tot mai frig, in Univers,

Se recomanda, pasnic, postul –

Ne incalzim la cate-un vers,

Sa ne  gasim, in viata, rostul –

 

E tot mai frig la noi in stat,

E tot mai frig la noi, in casa,

Iesim din nou, la demonstrat

Ca vrem un Rai, la noi, acasa –

UN SFERT DE ORĂ LINIȘTIT…

On By nelursIn Biblia, Credinta, Educatie, Eveniment, Familia, Incurajare, Mantuire, Miracole, Natura UmanaLeave a comment

 Wilhelm Busch

(Din cartea „ISUS – destinul nostru”, Editura CLV-1991)

„Îmi pusesem nădejdea în Domnul, şi El S-a plecat spre mine, mi-a ascultat strigătele. M-a scos din groapa pieirii, din fundul mocirlei; mi-a pus picioarele pe stâncă şi mi-a întărit paşii.Mi-a pus în gură o cântare nouă, o laudă pentru Dumnezeul nostru. (…) Să se bucure şi să se înveselească în Tine toţi cei ce Te caută!”Psalm, 40.1-3; 16

Născut din nou – latura personală a creștinului

Când fac o tabără cu tinerii mei, aici la Essen, atunci ne adunăm în fiecare dimineață, înainte de micul dejun, la un sfert de oră de reculegere. Cântăm mai întâi o cântare duhovnicească, apoi citim o meditație Continue reading “UN SFERT DE ORĂ LINIȘTIT…” →

LATURA STRICT PERSONALA A CRESTINULUI

On By nelursIn Christian Perspective, TheologyLeave a comment

Wilhelm Busch

.

(Text din cartea „ISUS destinul nostru”, Editura CLV-1991)

.

Isus a zis: „Ce este nascut din carne este carne, si ce este nascut din Duh este duh. Nu te mira ca ti-am zis: „Trebuie sa va nasteti din nou.”

                                                                        Evanghelia lui Ioan, 3.6-7

.

1.Latura strict personala a crestinului

.

Acum vreau sa va mai spun o istorie. Um om învatat a venit la Isus noaptea si I-a spus: ”Doamne Isuse, as vrea sa discut cu Tine despre chestiuni religioase.” Domnul Isus îi raspunde: ”N-are nici un rost sa discutam. Daca nu se naste cineva din nou, nu poate vedea Împaratia lui Dumnezeu!” ”Cum se face asta?” întreba omul. ”Poate omul batrân sa intre a doua oara în pântecele maicii sale si sa se nasca din nou?”

Dar Isus ramâne pe pozitie: ”Daca nu se naste cineva din apa si din Duh, nu poate sa intre în Împaratia lui Dumnezeu!” Aceasta este latura personala a pozitiei de crestin, anume ca cineva ajunge la viata intrând pe poarta cea strâmta, ca se naste din nou prin marea minune a lui Dumnezeu.

Acestea nu sunt chestiuni teologice lipsite de importanta ce va spun eu voua, ci e vorba de salvarea voastra vesnica.

S-ar putea ca la capatâiul vostru, când veti muri, sa nu stea nici un pastor ca Volkening! Ati face bine, deci, sa ma ascultati.

Nasterea din nou presupune ca, în sfârsit, îi dam dreptate lui Dumnezeu, recunosc ca sunt un om pierdut si admit ca inima mea este rea. Nasterea din nou presupune dorul dupa Isus, care e singurul Mântuitor al lumii. De asemenea, ea presupune, marturisirea sincera facuta Mântuitorului: ”Am pacatuit împotriva cerului si împotriva Ta.” Ea presupune credinta: ”Sângele Lui ma curateste de orice pacat. El plateste pentru mine si-mi da neprihanirea (îndreptatirea) care e valabila în fata lui Dumnezeu.”

Nasterea din nou presupune predarea clara si hotarâta lui Isus. Si ea presupune ca Duhul Sfânt îti spune: ”Tu esti acum primit!” Biblia numeste asta ”pecetluire”. Fara nastere din nou nu intri în Împaratia lui Dumnezeu! Dar cine a devenit copil al Lui Dumnezeu o stie. Dragi prieteni, daca sunt pe cale sa ma înec si cineva ma trege afara din apa, atunci stiu ca sunt salvat, ca sunt iarasi pe pamânt tare si pot respira iarasi normal!

Vedeti, aceasta e latura personala a pozitiei de crestin. Fiecare trebuie sa treaca personal prin ea daca vrea sa aibe viata vesnica. Când ma uit înapoi si ma gândescla modul cum am devenit proprietatea Domnului Isus, mi se ca e o minune. Eu traiam departe de Dumnezeu si în toate pacatele. Totusi Domnul Isus a intrat apoi în viata mea. Iar acu Îi apartin si as vrea sa am zece vieti ca sa-i avertizez pe oameni de pierzare si sa-i chem la Isus. Te rog: nu te odhni pâna nu ai trecut prin nasterea din nou si nu stii: ”E ceva deosebit sa fii al Mântuitorului/ Eu al Tau Isuse si Tu al meu/ Cu adevarat sa zic asa…”

Dar nasterea din nou nu e sfârsitul, ci începutul vietii personale de crestin. Apoi se continua cu latura personala a pozitiei de crestin.

Din clipa convertirii mele am stiut: ”Acum trebuie neaparat sa aud în fiecare zi glasul noului meu Prieten!” Astfel am început sa citesc în Biblie. Oamenii cred astazi ca numai un pastor citeste Biblia.

Aproape de locuinta mea, în Essen, este o gradina publica. Îmi place sa ma duc acolo în fiecare dimineata si-mi citesc Biblia, mergând încoace si încolo. Oamenii care locuiesc în apropiere ma observa. Si, de curând, cineva mi-a spus: ”Va vad mereu cum va cititi breviarul.” Acesta e citit de preotii catolici. El nu putea sa-si închipuie ca eu citesc o carte pe care orice laic putea la fel de bine s-o citeasca. Dar Biblia o poate citi oricine!

NOTA: Pentru a citi continuarea dati CLICK AICI

REVOLUTIE ÎN ROMÂNIA!

On By nelursIn RomaniaLeave a comment

        ALIANTA FAMILIILOR

              DIN  ROMANIA


Str. Cetatea Ciceiului nr. 23, sector 6, Bucuresti
Tel. 0745.783.125 Fax 0318.153.082


www.alianta-familiilor.ro

office@alianta-familiilor.ro

  19 ianuarie 2012 

REVOLUTIE ÎN ROMÂNIA!

Thomas Jefferson, unul din fondatorii Republicii Americane, afirmase ca tot la 20 de ani ar trebui sa aibe loc in America o revolutie. Pentru a arata puterii ca adevarata autoritate in stat sunt cetatenii tarii, nu statul. Sugestia lui Jefferson nu s-a repetat in America dar se pare ca se repeta in Romania. La o generatie dupa revolutia din 1989 se pare ca Romania trece din nou prin alta revolutie. Si ca in trecut, si la revolutia curenta sunt multi oportunisti si grupuri oportuniste. Care stau la panda sa apuce un loc, o faima, un nume. Motivele acestei “revolutii” inca nu sunt bine definite si nici nu e sigur ca o reala “revolutie” se va coagula ori va avea consecinte semnificative pentru tara. Noua celor de la AFR, insa, revolutiile nu ne sunt tocmai straine. Unii dintre fondatorii si membrii ei au participat la revolutia din decembrie 1989, la Bucuresti, Arad, Timisoara si in alte parti. Preferam sa ne mentinem anonimitatea, dar indraznim, la fel ca multi altii, sa ne spunem si noi parerea. O parere deosebita pe care suntem siguri ca nu o veti depista in media conventionala din Romania, dar una pe care am exprimat-o mai in vara cu prilejul „revolutiei” tinerilor britanici – familia conteaza.

 Preocupari

  Si noi suntem la fel de preocupati de situatia curenta din Romania ca si d-tra. Ea nu ne este indiferenta. Familiile noastre sunt la fel de afectate ca si ale d-tre. Si noi trebuie sa punem paine pe masa si avem nevoie de locuri de munca ca fiecare familie romana. Pentru ca familiile noastre sa fie stabile si prospere este nevoie si de un mediu economic favorabil. Fara indoiala. Fara paine pe masa poti vorbi despre valori cit vrei fara a fi luat in seama. Cam asa ni s-au adresat unele personalitati din Romania in ultimii ani, la fel ca de altfel si unii cetateni de rind. Intelegem argumentul dar avem si raspunsul: “omul nu traieste numai cu paine”.

  Anul 2012 este an electoral in Romania. Revolutia din ianuarie fara indoiala va figura proeminent in dialogul dezbaterilor electorale si blamele vor trece de la un partid la altul. Principalele partide politice din confruntarea programata, aparent, pentru 18 noiembrie, sunt cele obisnuite. Pe langa ele mai sunt si altele cu sanse reduse sa intre in parlament. Presupunem ca alegerile se vor desfasura in contextul crizei economice mondiale si este de asteptat ca promisiunile candidatilor sa se refere la reducerea efectelor crizei. Ca in anii precedenti, vor fi promisiuni legate de reducerea impozitelor, mai putin promisiuni legate de cresterea salariilor, si promisiuni despre investitii. Este putin probabil ca in contextul actual, cand lumea pare ingrijorata exclusiv de siguranta locului de munca si a painii de mancat, sa avem luari de pozitii pe starea social-morala a natiunii. Unii interlocutori chiar ne-au intrebat, pe sleau, „De astea va arde voua [de valorile familiei], cu criza asta?”

  Raspunsul nostru astazi este acelasi care a fost si in 2005 cind am inceput miscarea profamilie din Romania: DA. Noi credem ca daca situatia familiei romane, in primul rind din punct de vedere moral, ar fi fost una mai buna, impactul crizei economice s-ar fi resimtit mai putin. In favoarea acestei afirmatii este suficient sa aducem un singur argument: efectele crizei demografice merg mana in mana cu cele ale crizei economice. Lipsa stabilitatii familiale conduce la instabilitate individuala si la atitudini si comportamente nefaste in contextul unei crize economice. De asemenea, reducerea continua a bazei de impozitare aseaza o presiune si mai mare asupra statului social care ajunge in situatia de a nu mai avea bani pentru asistenta sociala (pensii, asigurari medicale…).

  Iarna Demografica

  Recent un articol in National Review Online explica criza economica a Greciei  ca o urmare directa a crizei demografice cu care se confrunta si cu care s-a confruntat de multi ani. Statisticile Greciei arata ca la 100 de bunici in Grecia sunt doar 42 de nepoti. Si grecii, la fel ca restul europenilor, doresc, ori au fost invatati sa se astepte, sa isi traiasca ultima treime a vietii fara griji din pensii si alocatii publice. Un scop nobil, dar din banii cui? [Va dam un mic citat, iar restul comentariului il puteti citi in link: “As you have observed, demographic decline doesn’t have to be an existential threat. The population of my town in New Hampshire peaked in the 1820 census and then dropped steadily until 1940, and we survived it because (unlike the latter-day US and EU) we hadn’t erected a system of government that depended on looting the future to bribe the present. Sovereign debt, like any other kind, presupposes there will be someone around to pay it off. In much of Europe, there won’t be. In Greece, 100 grandparents have 42 grandchildren – in a land where far too many retire in their fifties and spend their final third of a century living at public expense. Is it remotely likely that the debts run up by 100 Mediterranean deadbeats will be repaid by 42 Mediterranean deadbeats? You follow Continental affairs as closely as anyone here, and you know the answer to that.”] http://www.nationalreview.com/blogs/print/288165

  Romania si ea sta tot mai rau la capitolul acesta. Consecintele avortului despre care scriem mereu si mereu si pe care clasa politica din Romania le

ignora, tot mereu si mereu, au generat un dezechilibru demografic in Romania care, ne este teama sa o spunem, va ingreuna revitalizarea economica a tarii. In afara de noi, vocile care vorbesc despre criza familiei si criza morala sunt foarte putine si, in general, sunt privite ca fiind rupte de realitate, desi ele vorbesc despre unii dintre determinantii principali ai crizei si efectele lor. Criza economica mondiala are un substrat ne-economic, e substratul crizei morale, inceput in anii 60, ani ai prosperitatii, anii genezei avortului in masa, a pilulei contraceptive, a raspindirii feminismului, a flagelului divortului, anii revolutiei sexuale ale carei consecinte se simt peste tot, din familie pina in biserica. In locurile intime si in cele care ar trebui tinute sfinte. Anii revolutiei pornografice, a revolutiei prostitutiei. Anii in care a inceput desirarea familiei, declinul moral al societatii de dupa razboi, si alunecarea pe panta hedonismului. Colapsul institutiei familiei si al casatoriei, cauzat de aceste flagele, cit si colapsul demografic, ne-au dus pe noi si intreaga Europa in criza cu care ne confruntam.

  Si Altii Gândesc la Fel

  Nu suntem singurii care gindim asa. Pe 15 ianuarie candidatii republicani la alegerile SUA s-au confruntat in Carolina de Sud in dezbateri televizate. Unul din subiectele care le-au fost puse in fata a fost – ce retete practice aveti pentru reducerea saraciei in Statele Unite? Candidatul crestin Rick Santorum a dat un raspuns scurt si la subiect cu care suntem de acord: “Work, graduate from high school, and get married before you have children. Those three things, if you do, according to [the Brookings Institution], results in only 2 percent of people who do all those things ending up in poverty, and 77 percent above the national average in income.”  (“Lucreaza, termina liceul, casatoreste-te inainte de a avea copii. Aceste trei lucruri, daca le faci, dupa cum afirma studiile in domeniu, rezulta in doar 2% din populatia tarii care fac aceste lucruri sa traiasca in saracie. 77% dintre ei traiesc peste nivelul mediu de venit national.”) In alte cuvinte, daca termini liceul, lucrezi, te casatoresti si ai copii dupa casatorie, ai doar o sansa de 2% sa traiesti in saracie si o sansa de 77% sa traiesti peste nivelul mediu de venit national. [In linkul acesta aveti stenograma, in engleza si in intregime, a debaterilor de luni: http://foxnewsinsider.com/2012/01/17/transcript-fox-news-channel-wall-street-journal-debate-in-south-carolina/]

 Pe scurt, bunastarea natiunii romane si a societatii depinde in primul rind de bunastarea familiei romane. Sugeram deci, asa cum o facem de ani de zile, parlamentarilor si celor care intentioneaza sa candideze la alegerile din toamna, sa foloseasca conjunctura actuala din Romania pentru lansarea unui program national de lunga durata de promovare a bunastarii familiei romane. Adica a noastra a tuturor. Un studiu recent emis in SUA arata ca in 2009 doar 5.8% din familiie casatorite traiau in saracie. Iar daca guvernul american ar lua masuri concrete care ar reduce colapsul familiei in America cu doar 1%, asta ar rezulta in economisiri pentru contribuabilii americani de 1.1 miliarde de dolari anual. Fara indoiala acelasi principiu valoros se poate aplica si in Romania. Trei cuvinte simple: familia, casatoria, copiii nenascuti.

 Samânta Revolutiilor Viitoare

  Indraznim sa facem si o prezicere fondata pe o observatie scoasa din istorie. Fiecare generatie, se pare, seamana semintele revolutiei generatiei care vine dupa ea. Generatia noastra a facut asa si cei care vin dupa noi probabil vor face la fel. Cum exact a semanat generatia noastra saminta revolutiilor urmatoare? Raspunsul vine in forma unui singur cuvint: avortul. Iarna demografica a Romaniei e o realitate de netagaduit. Imbatrinim dar dorim servicii sociale gratuite. Un deziderat uman, inocent, de inteles, si de dorit intr-o societate civilizata. Dar din banii cui? Ne apropriem rapid de situatia dezastruoasa a Greciei unde discrepanta intre bunici si nepoti va fi atit de mare incit tinerii carora le-am dat voie sa se nasca nu vor mai putea sa ne intretina. Ati inteles bine: urmatoarea revolutie, spunem noi, va fi impotriva generatiei noastre. Copiii neavortati vor face revolutie impotriva celor care le-au avortat fratii si surorile in pintecele mamelor lor, adica noi. Si vor zice: de ce nu? Isi vor justifica actiunea asa cum o justificam noi astazi. Copiii nenascuti, spune generatia noastra, sunt o povara. Timpul nu e propice sa avem copii acuma. Suntem studenti, ori necasatoriti, am facut o gresala si am ramas insarcinata ori mi-am lasat prietena insarcinata, nu avem resursele pentru a aduce in lume copii. Poate mai tirziu cind situatia se va schimba vom face copii.

  Asadar, ni se pregateste si noua o revolutie, ori daca vreti, o rasplata. Am semanat vint si vom secerea furtuna. Vedem pe orizont contururile ei vitrege. Intrebam: daca acesti copii, ajunsi tineri, vor spune ca sunt prea multi batrini pe lume, ca am devenit o povara pentru ei si ca e timpul sa se debaraseze de noi, cum vom raspunde? Daca unora li se pare ca aceste fraze sunt doar vorbe goale, ori prea greu de digerat, dovezile deja sunt in fasa in fata ochilor nostri: eutanasia, sinuciderea asistata si devalorizarea vietii se transforma incet, incet in drepturi ale omului. La inceput prin consimtamint, dupa aia fara, iar dupa aia ca politica oficiala a societatii asa cum astazi e avortul. E vremea desteptarii!

MOLDOVA – CASA ARDE SI BABA SE PIAPTANA

“De valori va arde, acuma in criza asta economica?” Haideti sa ne uitam ce se intimpla dincolo de Prut, in Republica Moldova unde situatia este mult mai grea decit in Romania. Presiunile pentru acordarea de drepturi “minoritatilor sexuale” sunt tot mai persistente si intense. Colegii din Moldova tocmai ne-au transmis documentul alaturat care cu adevarat dovedeste ca acolo “casa arde si baba se piaptana.” http://salvareafamiliilor.com/?p=659. In lupta pentru valori nu exista armistitiu, si criza economica le este indiferenta dusmanilor valorilor. Colegii din Moldova ne roaga sa difuzam materialul lor la cit mai multi. De aceea va rugam sa-l publicati si d-tra pe blogurile si siturile d-tre electronice. “Asa sa ne ajute Dumnezeu,” se incheie nota colegilor moldoveni.


ANUNT – REVISTA ORTHOGRAFFITI

Din partea d-lui Laurentiu Dumitru, editor la Orthograffiti, am primit urmatorul anunt si rugaminte: Ne-a ajutat Bunul Dumnezeu sa ajungem cu editarea revistei Orthograffiti in al V-lea an, la nr. 23. Incercam acum, la inceput de an, sa primenim echipa de colaboratori pentru promovarea revistei Orthograffiti – profesori de religie de liceu, dar si preoti inimosi, implicati in activitati cu tinerii (pentru toate judetele). M-as bucura daca mi-ai recomanda cateva persoane dintre prietenii tai, care se potrivesc profilului, sa le pot propune o colaborare. Lucratorul are plata sa, dupa cuviinta. Iti stau la dispozitie pentru orice precizare sau nelamurire (orthograffiti@yahoo.com). Multumesc din inima, anticipat! Un an nou, mai bun, cu pace si bucurie! Doamne, ajuta! Laurentiu Dumitru, Editor Coordonator Orthograffiti, www.orthograffiti.ro 

  Va rugam deci sa dati curs invitatiei dlui Dumitru sa sprijiniti activitatile dinsului care sunt de mare folos tarii si noua. Va rugam contactati-l. Va multumim.

VRETI SA FITI INFORMATI?

Buletinul informativ AFR apare in fiecare Marti si e dedicat mai mult stirilor de ultima ora, iar publicatia AFR online apare in fiecare Joi si e dedicata mai mult comentariilor si opiniilor. Cei care doriti sa primiti saptaminal stiri si comentarii la zi privind valorile si evenimentele legislative, politice si sociale care va afecteaza familiile, atit la nivel national cit si la nivel unional si international, sunteti invitati sa va abonati la buletinul informativ saptaminal AFR. Cum? Inregistrindu-va numele si adresa electronica pe pagina home a sitului nostru electronic www.alianta-familiilor.ro. 

FACETI-NE CUNOSCUTI!

Faceti-ne cunoscuti familiilor si prietenilor d-tra. Dati mai departe mesajele noastre si incurajati-i sa se aboneze. Va multumim.  

ANUNTURI

Cei care doriti sa faceti anunturi prin intermediul AFR privind evenimente legate de familie si valori va rugam sa ni le transmiteti la contact@alianta-familiilor.ro. 

  Alianta Familiilor din Romania

www.alianta-familiilor.ro

CRESTINISMUL – O STARE PERSONALA, DAR SI PUBLICA

On By nelursIn Bible, Christian Perspective, TheologyLeave a comment

Wilhelm Busch

.

(Din cartea „ISUS – destinul nostru”, Editura CLV-1991)

 .

Ezechia a fost bolnav pe moarte. Prorocul Isaia, fiul lui Amot, a venit la el si i-a zis: „Asa vorbeste Domnul: „Pune-ti în rânduiala casa, caci vei muri, si nu vei mai trai.”

                                                        Isaia, 38.1

 .

CELE DOUA FATETE ALE CRESTINISMULUI

 .

Tot mereu se aude propozitia: „Religia este o chestiune personala!” E drept? Noi vredm sa întrebam: „Este crestinismul o chestiune personala?” – sau si mai bine: „Este pozitia de crestin o chestiune personala?”

Înainte de a raspunde la aceste întrebari, as vrea sa va pun o contraîntrebare: Gânditi-va la o moneda de 5 marci. Ce se afla imprimat pe ea? Un 5 sau un vultur? Amândoua! Moneda are doua fete. La fel este si cu întrebarea: „Este crestinismul o chestiune personala?” Raspuns: Ambele! Si Da si Nu!

O pozitie crestina corecta, vie, are doua laturi: una strict personala si alta strict publica. Unde lipseste una din cele doua fete, ceva nu e în ordine!

As vrea sa va arat acum ambele fatete ale unei pozitii crestine corecte, lucrate de Duhul Dfânt.

 .

1.Pozitia crestina are o latura strict personala

.

Ca sa va explic aceasta, vreau sa încep cu o istorie. Cineva mi-a zis odata ca as fi un povestitor. Atunci i-am raspuns: „Nu e nimic rusinos în asta. Totdeauna mi-e tare teama sa n-adoarma oamenii în biserica. Dar daca le povestesc din când în când câte o istorioara, asta îi tine treji!“ În afara de asta, întreaga noastra viata e tesuta din istorii – si nu din teorii.

În regiunea Ravenberg traia în veacul XIX un predicator cu numele Johann Heinrich Volkening.

Predicile lui au fost originea unei puternice miscari de trezire, si tot tinutul din jurul Bielefeld-ului a fost transformat.

Acest Volkening a fost chemat într-o seara la un bogat taran. El avea o gospodarie mare si era un om harnic si cinstit. Dar ura profund adunarile de evanghelizare – stiti, el nega ca e pacatos. El nu avea nevoie de un Mântuitor mort pe cruce. El spunea: „Fac ce este bine si nu-mi pasa ce zic altii!“ – Într-o zi Volkening este chemat la el pentru ca taranul era bolnav de moarte si dorea cina. Volkening se duce la el. El era un om înalt, ai carui ochi albastri stralucitori retineau atentia în chip deosebit celui cu care vorbea. Se apropie de patul bolnavului, îl priveste îndelung fara sa spuna nimic si apoi zice:

„Hinrich, sunt tare îngrijorat pentru tine. Drumul pe care l-ai urmat pâna aici nu duce la cer, ci drept în iad.“ Apoi se întoarce si pleaca. Taranul cel bogat, rosu de mânie, urla: „Asta-i pastor? Asta-i dragostea crestina?“ Apoi vine noaptea. Taranul, grav bolnav, sta treaz. Constiinta îl chinuieste: „Tu nu esti în drum sprecer, ci spre iad… Daca ar fi adevarat!?“ În memorie îi vin mai multe pacate. El, nu i-a dat lui Dumnezeu cinstea cuvenita. Iar ocazional a stiut sa însele pe altii într-un mod foarte viclean. În noptile urmatoare îl cuprinde spaima. El nu mai e linistit. Deodata, stie cât de multa vina este în viata lui si ca n-are nici un drept sa se socoteasca un copil al lui Dumnezeu. Acum ar vrea cu adevarat sa se întoarca.

Dupa trei zile îsi trimite din nou nevasta la Volkening ca sa-l aduca. Este seara târziu, dar Volkening vine imediat. Taranul ai spune cu o voce foarte nelinistita: „Pastore, cred ca trebuie sa ma întorc la Dumnezeu!“ „Da“, spune Volkening, „cu vârsta omul se întelepteste. Dar, pocainte grabite – pocainte moarte! Trebuie ceva ma i profund.“ Se întoarce si pleaca. Taranul e cuprins de o mânie si mai mare. Asta v-ar înfuria si pe voi, nu-i asa? În fond, n-ar fi trebuit ca Volkening sa se arate putin mai dragut, cu taranul? Caci omul acesta era la doi pasi de moarte. Dar Volkening traia în intimitate cu Dumnezeu. El stia ce spune.

Dupa alte trei zile, pe taran îl cuprinde o disperare coplesitoare. El stie ca va muri. Si se întreaba: „Ce loc a avut în viata mea dragostea, bucuria, pacea, rabdarea, bunatatea, facerea de bine, credinciosia, blândetea, înfrânarea poftelor?” El dispretuise toata viata pe Mântuitorul care a murit pentru el. Îl respinsese de fiecare data pe Acela care, în dragostea Lui, i Se aratase. El sta, la marginea iadului si e un om complet deznadajduit. „Nevasta!” o roaga el, „adu-l pe pastor!” Ea raspunde: „Nu, nu ma mai duc. N-are nici un rost!” „Nevasta, adu-l! O sa ajung în iad!”

Atunci femeia se duce iarasi la pastor. Când vine Volkening, gaseste un om care a înteles versetul: „Nu va înselati. Dumnezeu nu Se lasa batjocorit. Ce seamana omul aceea va si secera.” Volkening se aseaza pe un scaun lânga pat si întreaba: „Nu-i asa ca mergi drept în iad?” „Da, în iad ma duc!” Atunci Volkening spune: „Hinrich, hai sa mergem la Golgota! Isus a murit si pentru tine!“

Iar acu îi spune pe un ton binevoitor si prietenos cum salveaza Isus pe pacatosi. Si pentru aceasta, trebuie ca ma întâi sa ne dam seama de propria stare de pacat, sa nu mai tot repetam:„Fac ce este bine si nu-mi pasa ce zic altii!”, si apoi sa ne tinem numai de devar. Numai atunci ne poate Isus salva! Deodata taranul întelege: „Isus a murit pentru mine la cruce!” El a platit pentru pacatele mele! El poate sa-mi dea singura justificare valabila în ochii lui Dumnezeu!” Si pentru prima oara taranul se roaga cu adevarat: „Dumnezeule, ai mila de mine, pacatosul! Doamne Isuse, salveaza-ma de iad!” Volkening pleaca în tacere. El lasa în urma un om care cheama pe Isus.

Volkening e linistit, pentru ca în Biblie este scris de trei ori: „Oricine va chema Numele Domnului va fi mântuit!”

Când revine ziua urmatoare, afla un om care a gasit pacea cu Dumnezeu! „ Ei, cum e, Hinrich?” Si Hinrich, raspunde: „El m-a primit – prin har!” S-a întâmplat o minune!

 Vedeti, asa si-a trait  nasterea din nou un taranul Hinrich din Germania noastra!.

NOTA: Pentru a citi continuarea CLICK AICI

 

LATURA STRICT PERSONALĂ A CREȘTINULUI

On By nelursIn Biblia, Credinta, Educatie, Familia, Incurajare, Mantuire, Natura UmanaLeave a comment

Wilhelm Busch

(Din cartea „ISUS  destinul nostru”, Editura CLV-1991)

Isus a zis: „Ce este născut din carne este carne, şi ce este născut din Duh este duh. Nu te mira că ţi-am zis: „Trebuie să vă naşteţi din nou.”                                             Evanghelia lui Ioan, 3.6-7

 .

 O chestiune strict personală –

trebuie să te naști din apă și din Duh

Acum vreau să vă mai spun o istorie. Um om învățat a venit la Isus noaptea și I-a spus: ”Doamne Isuse, aș vrea să discut cu Tine despre chestiuni religioase.” Domnul Isus îi răspunde: ”N-are nici un rost să discutăm. Dacă nu se naște cineva din nou, nu poate vedea Împărăția Continue reading “LATURA STRICT PERSONALĂ A CREȘTINULUI” →