UN SFERT DE ORĂ LINIȘTIT…

 Wilhelm Busch

(Din cartea „ISUS – destinul nostru”, Editura CLV-1991)

Îmi pusesem nădejdea în Domnul, şi El S-a plecat spre mine, mi-a ascultat strigătele. M-a scos din groapa pieirii, din fundul mocirlei; mi-a pus picioarele pe stâncă şi mi-a întărit paşii.Mi-a pus în gură o cântare nouă, o laudă pentru Dumnezeul nostru. (…) Să se bucure şi să se înveselească în Tine toţi cei ce Te caută!”Psalm, 40.1-3; 16

Născut din noulatura personală a creștinului

Când fac o tabără cu tinerii mei, aici la Essen, atunci ne adunăm în fiecare dimineață, înainte de micul dejun, la un sfert de oră de reculegere. Cântăm mai întâi o cântare duhovnicească, apoi citim o meditație pentru ziua respectivă. Pe urmă indic un text biblic și fiecare se așează într-un colț liniștit și își citește pentru el textul. Cei ce au făcut un început cu Isus, un început în viața de credință, o fac și acasă pentru că nu pot trăi fără să audă glasul Bunului Păstor și fără să vorbească cu El. Acum te rog: Înviorează-ți latura personală a poziției tale de creștin începând să citești Noul Testament! Un sfert de oră liniștit, dimineața sau seara.

Iar când închizi iarăși Noul Testament, împreună-ți mâinile și spune: „Doamne Isuse, acum trebuie să vorbesc cu Tine. Astăzi am atâtea de făcut. Ajută-mă să le duc cu bine la capăt! Păzește-mă de păcatele mele favorite! Dă-mi dragoste pentru alții! Dă-mi Duhul Sfânt!

Roagă-te! Vorbește cu Isus! El este aici! El te aude! De latura strict personală a unei poziții de creștin ține și faptul că un creștin vorbește cu Domnul lui.

Deunăzi ziceam unui domn care venise la credință: „Aveți nevoie zilnic de un sfert de oră  liniștit cu Dumnezeu.” Atunci el a zis: „Pastore Busch, doar nu sunt pastor. El are timp pentru asta. Dar eu? Eu am îngrozitor de multe de făcut.” I-am răspuns: „Ascultați-mă! N-o să ajungrți niciodată să le terminați, nu-i așa?” „Așa e!” a recunoscut el. „Vedeți”, am spus eu, „asta-i pentru că nu aveți acel sfert de oră de reculegere. Dacă vă obișnuiți să vorbiți dimineața cu Isus, să citiți apoi câteva versete din Biblie și apoi să vă rugați iarăși asupra lor, veți vedea că e o joacă să terminați cu treaba.”

Da, cu cât aveți mai mult de lucru, cu atât mai multă nevoie aveți de acel sfert de oră liniștit. Mai târziu acesta va deveni poate o jumătate de oră, pentru ca să aveți timp să aduceți înaintea Domnului tot ce vă preocupă. Dar dintr-odată totul merge mai bine. Vorbesc din experiență. Uneori așa mi se întâmplă și mie. De abia mă scol din pat că și sună telefonul. Apoi mă duc la poartă să iau ziarul. Apoi sună iarăși telefonul. După aceea vine cineva în vizită. Dar toată ziua sunt agitat. Nimic nu merge. Și dintr-odată îmi trece prin minte: „Păi sigur, dacăîncă n-am vorbit cu Isus! Și nici El n-a avut ocazia să-ți vorbească! Nu e de mirare că totul merge pe dos!”

Înțelegeți, clipele de liniște petrecute în prezența lui Isus sunt deci unul din aspectele laturii strict personale ale vieții creștine!

Un alt aspect este așa numita răstignire a cărnii și a firii. În viața mea am vorbit multor oameni multor oameni. Și de fapt toți se plâng de ceva. Soțiile se plâng de soții lor. Bărbații se plâng de nevestele lor. Părinții se plâng de copiii lor. Copiii se plâng de părinții lor. Dar ei nu se gândesc că arătând pe cineva cu degetul și zicând: „El e de vină că nu sunt fericit!” de fapt arată cu trei degete spre ei înșiși. Crede-mă, dacă ai un sfert de oră cu Isus, atunci El o să-ți descopere că tu ești de fapt pricina nefericirii tale. Căsnicia ta nu merge bine, pentru că nu trăiești sub privirile lui Dumnezeu. Afacerle nu-ți merg bine pentru că nu umbli înaintea lui Dumnezeu. Creștinii nu trebuie să învețe în fiecare zi să-și răstignească natura veche.

Vreau să vă spun o experiență personală pe care tocmai am făcut-o. Am participat zilele acestea la o săptămână de vacanță cu 50 de colaboratori în lucrarea cu tinerii din Essen. A fost nespus de frumos. Eram așa de fericiți împreună, încât nici nu pot spune. Totul era așa de binecuvântat. Și totuși, din când, au fost dificultăți. Dar înainte de a lua cina, în ultima zi, s-a întâmplat că dintr-odată s-au ridicat unii și s-au dus la alții zicând: „Te rog, iartă-mă pentru asta sau aia.” Eu a trebuir să merg la trei dintre ei și să le spun: „Iartă-mă că ți-am vorbit atunci așa de dur!” Atunci unul a răspuns: „Dar aveți dreptate!” „Totuși, iartă-mă!”, l-am rugat eu. Nțelegeți: Îmi venea greu să mă smeresc înaintea unui tânăr de 20 de ani.

Dacă ai un timp zilnic cu Isus, atunci înveți și să-ți răstignești în fiecare zi natura firii, veche. Și atunci vei vedea cum în jurul tău totul devine frumos. Asta ține de latura strict personală a vieții creștine. Iar dacă nu știi nimic de asta, încetează de a te mai numi creștin.

Vedeți, adesea merg pe stradă și cuget astfel: oamenii cu care mă întâlnesc sunt creștini, aproape toți plătesc impozitul bisericesc. Dacă aș opri acum pe cineva și l-aș întreba: „Scuzați! Sunteți creștin?”, atunci mi s-ar răspunde: „Desigur! Doar nu sunt musulman!” Dar dacă aș întreba mai departe: „Spuneți-mi: Vi s-a întâmplat vreodată să nu puteți dormi de bucurie că sunteți creștin?”, atunci mi s-ar răspunde: „Ați înnebunit?” Și așa e: creștinism fără bucurie de viață creștină! Se înjură când trebuie să plătească impozitul bisericesc. Dar de bucurie nici urmă. Însă, din clipa când experimentezi nașterea din nou, afli ce înseamnă: „Bucurați-vă totdeauna în Domnul! Iarăși zic: Bucurați-vă!

Prietenii mei, am am spus de curând tinerilor mei ascultători un cuvânt minunat din Biblie.Dar pentru voi, care vă temeți de Numele Meu, va răsări Soarele neprihănirii” – Acesta e Isus – „și tămăduirea va fi sub aripile Lui.” Ce frumos e! Și știți cum se spune mai departe? „Veți ieși și veți sări ca vițeii din grajd!” Minunat exprimat! Rar găsesc creștini care, de bucurie că au Mântuitor, „să sară ca vițeii”! Din ce pricină nu simțim această bucurie? Răspunsul e simplu: pentru că nu suntem creștini adevărați. Mă gândesc la scumpa mea mamă. La ea se vedea acea bucurie neînfrânată în Domnul. Și mă gândesc la mulți alții pe care i-am cunoscut ca niște creștini radiind de bucurie. Înaintând în vârstă, aș dori și eu să experimentez tot mai mult bucuria Domnului. Da, dar pentru asta cineva trebuie să ia în serios viața de creștin și să nu aibă numai o spoială de creștinism!

Așa este deci prima latură a vieții creștine. „Este creștinismul o chestiune personală?” Da, viața creștină este foarte personală.

În partea următoare a mesajului pastorului Busch, el însuși ne va povesti cum e cealaltă față a monedei. O viață creștină adevărată și vie – spune Busch – are și o latură publică, pe care oricine o poate vedea.

VA URMA!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.