Pinnacle Peak Patio – Restaurantul cu cea mai mare colectie de cravate din lume

On November 2, 2012 By nelursIn Romania, USALeave a comment

Corespondenta dinArizona

by Octavian Curpas

Oamenii cauta locuri cu o atmosfera deosebita, departe de agitatia din orasele aglomerate, pentru a se relaxa si a uita pentru câtva timp de activitatile lor cotidiene. Un astfel de loc este Pinnacle Peak Patio din Scottsdale, Arizona. Acesta este în mod indubitabil restaurantul cu cea mai mare colectie de cravate din lume. Poftiiiim? Cum adica, ce treaba are o cârciuma cu cravatele? Are. Si veti vedea imediat ce anume.

Având în vedere ca în acest restaurant este interzisa purtarea cravatei, cei care nu tin cont de aceasta restrictie risca sa fie “atacati” de catre chelneri care nu ezita sa le taie cravata cu un foarfece. Apoi, cravata este “capsata” pe tavanul localului ce sustine peste un milion de cravate taiate de-a lungul anilor de la gâtul clientilor.

Afacerea a început în 1957 cu un magazin stil ABC pentru turistii care poposeau în preajma lacurilor. Ca sa-si mareasca profitul, proprietarul a început sa serveasca cina în weekend. De aici, localul avea sa devina cel mai mare “western steakhouse” din lume, cu o capacitate de 1.800 de locuri în interior si 2.000 afara, în patio (curtea interioara pavata, înconjurata cu arcade). Pinnacle Peak Patio este renumit pentru fripturile delicioase la gratar (pe un gratar clasic imens, în aer liber), atmosfera obisnuita de vest si obiceiul “fara cravata”.

Traditia aceasta a început într-o seara în care directorul executiv al unei companii din Phoenix a venit la acest restaurant sa serveasca cina. Proprietarul, dorind sa pastreze atmosfera devenita deja traditionala în restaurantul sau, s-a apropiat de individ si i-a spus: “Ori îti scoti cravata, ori ti-o tai”. Directorul nu s-a conformat, iar proprietarul a scos un cutit de macelar si i-a taiat cravata subit, în aplauzele celorlalti clienti. Dorind sa fie recunoscut ca initiator al acestui obicei absurd, directorul executiv în cauza a cerut ca regula aceasta sa fie afisata în mod vizibil la intrarea în restaurant.

Pinnacle Peak Patio nu a renuntat la acest obicei si a taiat pâna în prezent peste un milion de cravate de la gâtul clientilor nonconformisti. De asemenea, berea servita în acest local este facuta la fata locului, în niste cazane imense.

Desi se afla într-un oras mare, de lux, din Arizona, atmosfera din restaurant este de orasel de tara din vest. Cu exceptia lunilor caniculare – iunie, iulie, august si septembrie, majoritatea clientilor prefera sa ia masa în aer liber, delectându-se cu muzica country interpretata de artisti veniti aici din diverse parti ale tarii. Cele 1.800 de locuri din incinta restaurantului sunt împartite în mai multe sali, cea mai mare dintre ele având o capacitate de 1.000 de locuri. Peretii localului sunt tapetati cu carti de vizita, unele vechi de zeci de ani, iar în holuri se gasesc vitrine cu insigne (inclusiv de politie), numere de înmatriculare si alte obiecte pe care se afla versiunea veche a acestor denumiri. Localul are pereti artificiali, existând posibilitatea sa se creeze sali de diverse dimensiuni, în functie de cerinta celor ce vor sa închirieze o sala pentru diverse evenimente (nunti, petreceri, zile de nastere).

Ca sa ajungi la toaleta în acest restaurant, esti îndrumat sa te tii dupa urmele potcoavelor de cai. Pe usile toaletei sunt scrise denumirile vechi: “Cowboys” si “Cowgirls”.

O parte dintre clientii care decid sa serveasca masa aici, poarta palarii de cowboy. Zilnic sosesc la acest restaurant câteva autobuze turistice din Phoenix sau din centrul orasului Scottsdale, aducând clienti dornici sa evadeze din spatiul urban, într-o lume originala cum e aceasta. Pinnacle Peak Patio este o constructie în care s-a folosit mult material lemnos, iar când rostim “lemn” ne gândim la natura, confort si liniste. Constructiile din lemn respira, rezista si emana sanatate, trainicie si frumusete. Lemnul este un material de constructie performant si o sursa de sanatate în deplina armonie cu ritmul de viata al fiecaruia dintre noi. Arhitectii din întreaga lume apeleaza de sute de ani la el, pentru a crea cele mai minunate cladiri, cu designuri speciale.

Directorul FBI Chicago in dialog cu presa romaneasca din SUA

On October 31, 2012 By nelursIn Romania, USALeave a comment

Directorul FBI, Robert Grant a oferit in EXCLUSIVITATE un interviu pentru presa romaneasca din SUA

Marian Petruta: Care este rolul institutiei pe care o conduceti?

Robert Grant: FBI este principalul instrument de investigatie al Departamentului de Justitie, avem de indeplinit o misiune de securitate si investigare a criminalitatii la nivel national. Avem o misiune de prevenire a terorismului atat pe plan national cat si international. Avem de-a face cu spioni, cat si de a evalua amenintarile externe cu privire la secretele nationale, cele de aparare, sau economice. Pentru ca foarte multe operatiuni se desfasoara in spatiul virtual, pe internet, avem de asemenea o misiune in ceea ce priveste acest tip de criminalitate cat si cea de protectie nationala. Protejam infrastructura nationala de care dispune SUA, investigam infractiuni financiare, jafuri sau fraude bancare, fraude din domeniul asigurarilor, sau cazuri de coruptie al functionarilor publici. Investigam crima organizata, care poate fi la nivel local sau chiar international. Avem de a face cu crima organizata din diferite zone Asia, Europa de Est sau Orientul Mijlociu. Investigam de asemenea infractiuni legate de droguri si retelele de distributie.

Rep: Daca exista politie de ce mai este nevoie de FBI?

R.G.: Statele Unite au un sistem de justitie descentralizat, care are de-a face cu modul in care au fost puse bazele acestei natiuni. A existat o suspiciune si o neincredere in a oferi prea multa putere guvernului de la centru.

Ca si forma de guvernamant suntem organizati ca si Republica, care are 50 de state cu municipalitati in interiorul lor, care au propriile departamente de politie care implementeaza legile la nivel statal. Acestea nu sunt insa autoÂrizate sa puna in aplicare legile guvernului Statelor Unite. Biroul Federal de Investigatii are rolul de a investiga toate crimele la nivel federal, atat in interiorul cat si in exteriorul Statelor Unite, dar nu are jurisdictie asupra crimelor savarsite la nivel local. De exemplu o crima savarsita in orasul Chicago nu este o infractiune de nivel federal, ci una statala, investigata de Politia Chicago. Daca acea crima sau infractiune este savarsita asupra unui martor dintr-un tribunal american sau un oficial al SUA, atunci devine o infractiune la nivel federal. Deci exista o distinctie foarte clara in ceea ce privesc atributiile fiecaruia, insa de foarte multe ori lucram si cooperam foarte bine impreuna. De exemplu cazurile de frauda implica de cele mai multe ori un parteneriat intre noi si politia locala. La fel si investigatiile grupurilor criminale sau traficului de droguri se desfasoara intr-o colaborare permanenta pentru ca autoritatile locale cunosc mult mai bine situatia la nivel local, iar noi venim cu instrumentele si resursele necesare de care cei la nivel local nu dispun.

Rep: Cand oamenii aud de FBI se gandesc la ce vad in filmele de la televizor. Cat este realitate si cat fictiune in aceste filme?

R.G.: Personal nu prea ma uit la prea multe filme despre FBI la televizor, pentru ca de cele mai multe ori sunt departe de realitate. Cand vine vorba de filmele cu gangsteri din perioada prohibitiei, exista un grad mai ridicat de acuratete in ceea ce priveste desfasurarea evenimentelor, dar in rest situatia este diferita.

Majoritatea agentilor FBI nu sunt imbracati in echipamente speciale, nu poarta arme cu ei, nu dau buzna in case spargand usi, sau impuscand la intamplare. Suntem destul de rar implicati in cazuri in care sa folosim armamentul din dotare. Cei mai multi agenti ai nostrii sunt pur si simplu oameni care investigheaza, iar abilitatile lor nu sunt masurate in functie de cat de bine trag cu arma, ci cat de bine pot comunica cu cineva care este investigat, pentru a putea aduna acele informatii, pune impreuna, si apoi trage o concluzie.

Rep: In lumea in care traim azi, dupa evenimentele de la 11 septembrie, 2001, cum s-au schimbat lucrurile in America, din perspectiva dumneavoastra, a celor de la FBI?

R.G.: Ma bucur ca ati spus perspectiva noastra a celor de la FBI, pentru ca din intalnirile pe care le-am avut cu reprezentantii comunitatilor musulmane as putea sa va spun cum percep ei aceste schimbari. Pentru noi insa schimbarile sunt foarte dramatice. inainte de 9/11, era datoria noastra ca sa investigam acte de terorism. Nu stiu daca stiti dar cu ani in urma guvernul Statelor Unite a aprobat o lege care ofera FBI jurisdictie peste tot in lume pentru a investiga actele de terorism indreptate impotriva Statelor Unite si a cetatenilor ei. Acest lucru necesita o colaborare extensiva cu autoritatile si serviciile speciale din tarile respective. Pana la 9/11 nu prea am avut multe cazuri violente in interiorul Statelor Unite care sa vina din partea organizatiilor teroriste straine. Am avut atentatul din 1993 de la World Trade Center, care a fost primul atac terorist venit din exterior. La acel moment nu a existat o atentie deosebita acordata prevenirii unor astfel de atacuri din exterior. Totdeauna am investigat si incercat sa prevenim sau sa anihilam astfel de acte. Evenimentele de la 11 septembrie ne-au facut sa ne focalizam si mai mult pe strangerea de informatii si de prevenirea unor astfel de acte. Multe din metodele folosite pentru a preveni astfel de atacuri, oamenii de rand nu vor fi niciodata la curent cu ele, pentru ca nu vor vedea neparat arestari sau persoane puse sub acuzare. Dupa 11 septembrie situatia s-a schimbat. Daca inainte puteam merge in fata Congresului american putand masura realizarile noastre si modul in care au fost cheltuiti banii, pe care acestia ii votau pentru noi in buget pentru a-si da seama daca investitia facuta din banii publici se justifica, acum este mult mai greu. Acum foarte multe din resursele noastre sunt concentrate la nivel international fiind nevoiti sa colaboram cu diferite tari pentru a identifica pe cei care comit acte de terorism impotriva Statelor Unite sau a tarilor respective. Indiferent ca aceste acte sunt pe teritoriul Statelor Unite sau inafara, cum a fost cazul recent din Danemarca, este de responsabilitatea noastra sa le prevenim. Uneori aceste cazuri apar si in public dar de cele mai multe ori publicul nu are cunostinta de eforturile pe care noi le facem pentru a dezmembra astfel de activitati si celule teroriste. Aceste lucruri sunt uneori greu de explicat oamenilor. Cum am folosit acele resurse financiare pentru a dovedi ca am facut ca America sa fie mai protejata! Deci din perspectiva FBI ne-a pus intr-o ipostaza diferita, noi ne folosim de instrumentele si autoritatea cu care congresul ne-a investit, activand in limitele constitutionale, cautand si anihiland gruparile teroriste. Uneori arestam pe cineva pentru o frauda in domeniul bancar sau al asigurarilor, cetateanul de rand va sti doar de un arest facut pentru acea infractiune dar in realitate este posibil ca noi sa-l fi arestat pentru ca respectivul facea parte dintr-o grupare terorista.

Rep: Considerati ca oamenii sunt mai in siguranta acum decat inainte?

R.G.: Cred ca sunt mai protejati dar in diferite grade. inainte de 9/11 noi eram un fel de fatada de securitate pentru oameni, pentru ca aici in America veneau oameni persecutati si cu probleme, din toate colturile lumii. Oamenii au realizat insa ulterior ca cele doua oceane nu ne mai protejeaza chiar asa cum credeam noi inainte. Traim intr-un mediu global conectat la nivel international, oamenii au inceput sa accepte acest lucru si globalizarea vine cu amenintari noi. Internetul de exemplu este un lucru extraordinar pentru multi oameni, dar in acelasi timp a adus cu el amenintari pentru copii, institutii financiare, pentru oameni care cumpara produse de pe internet. Acestea sunt amenintarile pe care acum cativa zeci de ani nu le aveam. Globalizarea a avut un impact imens asupra Biroului Federal, a publicului american, iar evenimentele de la 11 septembrie ne-au reamintit doar ca suntem conectati si noi cu restul globului.

Rep: Exista legi noi aparute dupa 9/11 despre care cetatenii au anumite ingrijorari cum ca FBI sau guvernul le-ar invada intimitatea prin anumite metode de ascultare a telefoanelor sau urmarire a activitatilor bancare sau pe internet. Ce puteti sa ne spuneti?

R.G.: in primul rand nu suntem interesati de discutiile telefonice ale tuturor cetatenilor sau a tranzactiilor financiare pe care acestia le fac. Avem prea mult de lucru ca sa monitorizam atata lume, nu avem resursele necesare si oricum ne-am irosi timpul. in al doilea rand tot ceea ce implica chestiuni private, precum tranzactii financiare sau inregistrari telefonice se fac cu aprobarea unei judecatorii federale. Fie ca este la un nivel de securitate nationala sau doar cazuri de natura infractionala. Astfel de inregistrari si monitorizari sunt facute doar cu aprobari, iar diferite ramuri ale guvernului ne ofera ajutor si monitorizeaza ceea ce facem. Chiar daca am fost investiti cu anumite puteri suplimentare, multe din ele existau si inainte. De exemplu de curand presedintele a reautorizat anumite metode de “furisare si observare” pe care le putem folosi. Unele persoane nu sunt de acord insa cu astfel de practici. Ce facem de fapt este o perchezitie autorizata de curtea judecatoreasca, doar ca nu spunem persoanei respective ca am facut acea perchezitie decat mai tarziu. Avem motive foarte intemeiate pentru care aveam nevoie de astfel de autoritate. Daca de exemplu un individ care este parte dintr-o celula terorista care are in plan sa comita acte criminale, fie pe teritoriul sau in afara Americii, este implicat cu un grup de alte cateva personae, si acele evidente exista in unul din computerele lor, vrem sa putem accesa acele informatii pentru ca ele ne pot da detalii despre ceilalti membrii. Daca am merge cu un mandat traditional si le-am bate la usa sa il inmanam, n-am avea rezultatele dorite. Una din plangerile care pot fi auzite destul de des de la agentii FBI de top este cantitatea de munca si documentare in plus care trebuie facuta, tocmai pentru ca avem pe altii deasupra noastra care monitorizeaza astfel de investigatii. Cand punem o persoana sub acuzare, aceasta are dreptul sa vada toate dovezile pe care le-am adunat importiva ei , pentru a putea vedea cat de puternic este cazul, cat de reale sunt dovezile pentru a-si pregati apararea. Actiunile pe care le inteprindem le facem cu gandul ca acele evidente intr-o buna zi vor trebui sa fie prezentate public la tribunal. Sunt unele metode de securitate nationala pe care nu putem sa le facem publice si atunci mergem la tribunal si anuntam dinainte cat anume vom face public din evidentele care le avem.

Rep: Avem la Chicago o comunitate destul de mare de romani si printre cei care vin aici si fac lucruri bune mai sunt unii care fac lucruri mai putin bune. Ce ne puteti spune despre cazurile legate de comunitatea romaneasca?

R.G.: Avem destul de multe cazuri legate de comunitatea romaneasca. Nu putem spune ca aveti foarte multi romanii rai in comunitatea romaneasca, fiecare comunitate are si oameni mai putin buni. Avem insa in mod particular o problema cu crima organizata din Romania, in ceea ce priveste anumiti indivizi care folosesc internetul pentru a savarsi fraude. Un exemplu este cazul infractiunilor savarsite pe eBay in care un numar de aproximativ 30 de persoane atat din Romania cat si din America au inselat peste 1.000 de persoane cu mai multe milioane de dolari. Am reusit sa arestam din acestia 24 de de indivizi, iar cea mai mare pedeapsa primita de unul dintre ei a fost de 27 de ani. Aceste tipuri de infractiuni pe internet sunt nu doar aici in Chicago ci in mai multe orase din America. Exista adevarate retele infractionale care au necesitat inclusiv colaborarea si implicarea Politiei Romane, cu care avem o colaborare excelenta. Am identificat o problema care o avem intre tarile noastre, dar am gasit si cai de colaborare pentru a putea gasi acesti indivizi si de a-i pune in inchisoare. Cazurile internationale sunt mai complicate, datorita suveranitatii fiecarei tari. Cu unele avem semnate tratate de extradare, cum este cazul Romaniei cu care am semnat unul de curand, cu altele insa nu avem. Cu unele tari chiar daca avem astfel de tratate este greu sa-i aducem inapoi datorita cerintelor pe care le au. De exemplu avem o relatie foarte buna cu Mexicul dar daca este vorba de un caz in care persoana respectiva risca pedeapsa capitala, viziunile si legile lor difera de ale noastre si nu vor extrada un om care risca o astfel de sentinta.

Rep: Care sunt domeniile principale in care romanii sunt implicati in activitati ilegal?

R.G.: Sunt in principal implicati in activitati din domeniul bancar, al asigurarilor, si in mod deosebit in cele legate de internet. N-as putea sa va spun exact motivul pentru care desfasoara activitati in aceste domenii. Poate pentru ca altii deja le-au facut si invata de la ei aceste deprinderi, pana cand autoritatile reusesc sa ii descopere. Fraudele pe internet au fost destul de severe incat Romania si SUA sa le considere o problema majora si sa inceapa sa colaboreze. in trecut nu stiu daca autoritatile romane au avut dorinta si capacitatea de a colabora mai bine cu noi, dar in prezent stim ca acest lucru se intampla. in ultimii 3-4 ani exista o colaborare foarte buna cu autoritatile romane. Este posibil ca problemele din trecut sa se datoreze lipsei de legi adecvate care sa redreseze aceste probleme, pentru ca atunci cand nu exista legi si o structura adecvata ia ceva timp ca ele sa fie create si implementate.

Rep: Pe langa cei care au reusit sa scape din grupul eBay mai exista si alte persoane de origine romana pe lista de fugitivi?

R.G.: in lista celor mai cautati romani nu avem decat pe cei din grupul cu fraude pe eBay (Gabriel Constantin, Lucian Nanau, Constantin Lucan, Bela Balint, Adrian Duca, Danut Coita, si Andrei Agache). Il cautam in special pe unul dintre ei care imediat ce a fost pus sub acuzare a reusit sa dispara. impreuna cu autoritatile romane vom incerca sa-i prindem indiferent unde se acund si sa-l aducem in fata judecatorilor.

Rep: Stiu ca aveti cazuri in care romanii sunt sub investigatie pentru fraude in domeniul imobiliarelor si imprumuturilor bancare…

R.G.: Fraudele in domeniul imprumuturilor imobiliare a fost un domeniu in crestere in ultimii ani. Am alocat foarte multe resurse pentru acet tip de investigatii. N-as putea spune ca este o problema deosebita doar in comunitatea romaneasca. Este o problema geÂnerala in care sunt implicati foarte multe persoane care sunt de diferite etnii, se cunosc, si perpetueaza astfel de infractiuni. Aceasta problema o putem gasit chiar si in grupuri etnice care sunt aici in America de doua sute de ani, aria de extindere este foarte mare si un numar important de persoane au fost deja puse sub acuzare in zona metropolei Chicago. in prezent nu avem o crestere a acestui tip de fraude ci mai degraba un declin. Este inca o problema majora dar am reusit sa fim destul de eficienti in a ne concentra in anihilarea unor astfel de grupuri care savarseau infractiuni in domeniul imprumuturilor bancare, lucru care se datoreaza si restrictiilor impuse de catre banci la acordarea de imprumuturi.

Rep: Aveti angajati de origine romana si care lucreaza pentru FBI aici la Chicago?

R.G.: Stiu ca avem si angajati de origine romana. De exemplu cand cineva in comunitatea musulmana vine la noi ne intreaba aceeasi intrebare, cati musulmani lucreaza pentru noi, este este impotriva legii sa intrebi pe cineva afilierea lui. Stiu ca avem persoane de origine musulmana care lucreaza pentru noi, dar nu-i clasificam in functie de oriÂginea lor etnica. As putea face un sondaj despre cati angajati de oriÂgine romana avem, tinand cont ca existi o comunitate destul de mare aici in zona Chicago.

Rep: Care sunt cerintele pentru ca cineva sa lucreze pentru FBI?

R.G.: in primul rand trebuie sa ai cetatenia americana. Trebuie sa treci niste verificari preliminare, care sa fie destul de satisfacatoare incat sa poti primi aprobare sa poti lucra cu informatii secrete. Aceasta este una din dificultatile unui cetatean american a carui parinti sunt de alte nationalitati. Este nevoie sa verificam informatii care merg inapoi in timp pana in perioada copilariei si asta este uneori dificil de facut pentru un imigrant. imi amintesc cazul meu cand am fost angajat, au mers si au vorbit cu profesorii din liceu, cu fostii vecini, alti oameni pe care-i cunosteam si despre care le-am povestit dar si cu unii despre care nu le-am spus. in acest fel isi formeaza o imagine despre tine, istoria ta financiara, daca ai fost candva condamnat pentru ceva ilegal sau daca ai folosit droguri. Trebuie sa treci apoi un test poligrafic, deci avem un standard destul de ridicat pentru a fi acceptat. Este nevoie sa ai studii superioare, uneori chiar o anumita experienta intr-un anumit domeniu. Este o pozitie foarte competitiva. Cautam oameni care au abilitati de a vorbi limbi straine, care au lucrat sau calatorit in alte tari pentru a avea experienta necesara. Acum douazeci de ani lucrurile stateau diferit. Era destul de rar cand eram implicati in cazuri inafara Statelor Unite, poate doar in Canada sau Mexic. Cand am venit in aceasta functie aveam 20 de birouri in alte tari iar acum avem aproape 70. Chiar daca altii concediaza angajatii, noi recrutam in mod constant personal nou.

Rep: Care a fost cel mai important caz care a trebuit sa-l rezolvati in cariera dumneavoastra?

R.G.: Cred ca cea mai importanta a fost investigarea propriului meu sef in 1993, care pana la urma a si fost demis. Eram parte dintr-o echipa care trebuia sa investigheze comportamentul sau etic si a fost probabil cel mai special caz. De-a lungul timpului am fost implicat in numeroase investigatii de diferite categorii. Unele care sunt foarte interesante nu pot din pacate sa vorbesc despre ele pentru ca sunt secrete, si tin de securitatea nationala. Un lucru interesant pe care l-am descoperit de-a lungul carierei mele calatorind si-n alte tari, este faptul ca indiferent de tara, exista o cultura a oamenilor legii care doresc sa serveasca tara si cetatenii ei in mod onorabil fiind dispusi sa creeze parteneriate cu altii pentru a prinde si pedepsi pe cei care incalca legea. Asta indiferent ca este vorba de Rusia, China, Mexic sau Statele Unite.

Rep: Cum vedeti dumneavoastra importanta mass mediei, in special a celei etnice, in informarea cetatenilor?

R.G.: Cred ca este foarte importanta. Unul din lucrurile care le-am invatat in cariera mea, mai ales ca vorbim de Chicago care are comunitati venite din toate partile globului, este ca pe masura ce acesti oameni se obisnuiesc mai mult cu aceasta tara incep sa aiba mai multa incredere in autoritati. Sunt unii imigranti insa care provin din tari cu regimuri represive de care au fugit din cauza persecutiei, si unde institutii similare cu ale noastre sunt vazute negativ. Acesti oameni sunt mai greu de convins pentru ca au impresia ca FBI face parte din aparatul represiv al guvernului. Este foarte important sa reusim sa ajungem in aceste comunitati si sa le aratam ca noi suntem in slujba legii si a justitiei, si nu a unei persoane anume. Nu lucram pentru presedintele Americii, pentru democrati sau republicani. Rolul nostru este sa investigam legea si sa tratam pe fiecare in mod egal. De cele mai multe ori infractiunile se perpetueaza in comunitati de oameni care au imigrat din astfel de tari in care oamenilor le este teama sa se adreseze autoritatilor si oamenilor legii. Din acest punct de vedere mass-media joaca un rol foarte important in educarea cetatenilor, ca o voce independenta, aratand ca oamenii legii in America sunt onorabili, de incredere, si ei sunt cei carora trebuie sa te adresezi cand ai fost victima unei ilegalitati. Nu trebuie sa lasati acesti oameni sa continue ilegalitatile doar pentru ca ei sunt convinsi ca nu te vei adresa autoritatilor, ci trebuie sa contactati Politia sau FBI.

Marian Petruta

Chicago, Illinois

P.S. Cei de la FBI ne-au mai informat asupra faptului ca ei incurajeaza cetatenii sa raporteze ilegaÂlitatile de care au cunostinta. Chiar daca nu au un statut legal in America, oamenilor nu trebuie sa le fie frica ca vor fi deportati pentru ca nu este rolul si atributia FBI-ului sa faca asta, ci a celor de la imigrari, care sunt o institutie guvernamentala separata.

Între om si animal, ce anume face diferenta?

On October 23, 2012 By nelursIn Europe, Media, Romania, USALeave a comment

Dumnezeu tace, ca un bun Învatator, dupa ce ne-a înzestrat cu cuget si cu liberul arbitru

Petre Tutea

Pentru Petre Tutea, a fi român, înseamna a avea bun simt si pudoare!

Un parlamentar tânar, de altfel foarte simpatic, cu pregatire universitara …”dreptul”, a facut o mare gafa politica, o ofensa poporului evreu, culturii, crestinismului si chiar bunuli simt – spunând lucruri care indicau un gol important de informare vis a vis de anii de prigoana a evreilor din timpul celui de-al doilea razboi mondial (despre pogromuri si holocaust). Însa, tânarul nostru legiuitor, lamurindu-se treptat în câteva saptamâni si numai la insistentele altora, a adus ca scuza programa de scolarizare, saracacioasa, si viziunea materialista a societatii românesti care i-a influientat neîntelegerea realitatii istorice trecute si prezente. Cu alte cuvinte, accesul la informatie i-a fost îngradit!?

La fel se întâmpla cu majoritatea celor din parlament sau din alte structuri ale societatii românesti, europene sau mondiale. De ce? Oamenii sunt comozi sau iresponsabili si nu mai tin pasul cu informatia strict necesara omului pentru a putea discerne în cunostinta de cauza asupra celor ce se întâmpla în lume. Asa se explica de ce sunt admise acum lucruri care în urma cu 50 … 100 de ani nu erau nici vorba aprobate de forurile legislative ale unor tari ca Statele Unite, România, Germania sau Franta.

Ar putea cineva de bun simt sa-si închipuie un gest de incest în familie? Nici cel putin a fi pomenite de altii astfel de aberatii, în propriile familii! Ei bine, asa cum s-a întâmplat cu homosexualii, care nu doar ca fac lucruri abominabile si ca au ajuns sa se laude cu ele, sa le popularizeze în mas-media, iar apoi sa le înalte, prin legi inumane, alaturi de lucrurile naturale lasate si binecuvântate de Dumnezeu… Asa vor sa faca si cu acest lucru atât de grosolan inuman, cum e incestul. E vorba de ceva strigator la Cer!

Multi dintre oameni, nu (re)cunosc ca omul e creat de Dumnezeu si ca el trebuie sa aibe constiinta treaza care sa-l ghideze si sa-l struneasca în aceasta viata tumultoasa.

Marele român Petre Tutea afirma ca:

Nu e nici o diferenta între om si animal, când , prin “adormirea” constiintei, îl scoatem din ecuatia vietii pe Dumnezeu!

Mie mi-a trebuit o viata ca sa ma conving ca în afara de Biblie, nu e nici un adevar.
Se spune ca intelectul e dat omului ca sa cunoasca adevarul. Intelectul e dat omului, dupa parerea mea, nu ca sa cunoasca adevarul, ci sa primeasca adevarul.

Continuarea, o puteti citi CLICK AICI

De necrezut!

On October 4, 2012 By nelursIn News, USALeave a comment

Afam de pe YOU TUBE despre un caz greu de imaginat pâna acum

DORU NEAMTU – un crestin, evreu român – a fost arestat pentru ca le vorbea oamenilor în strada despre mântuirea sufletului prin credinta în Isus Christos (în jertfa Sa prin rastignire pe crucea din Ierusalim).

Unde s-a întâmplat aceasta grozavie? Pe Mill Ave în Tempe, Arizona!

De necrezut!

Iata ca traim si noi, în America începutului de secol XXI, când a fi un adevarat crestin a devenit caz de persecutie!

Dar, ca sa fim si mai bine lamuriti de împotrivirea care a existat si exista întotdeauna fata de marturia crestina publica, amintim ca în Congresul American a existat nu de mult o reclamatie cu privire la arestarea a patru crestini care împarteau Biblii musulmanilor în Dearborn, Michigan.

http://www.youtube.com/watch?v=UAQYaSP8C7s&feature=endscreen&NR=1

„Biblioteca este cea mai democratica institutie, e simbol al democratiei americane” Mrs. Toni Garvey (director „Phoenix Public Library”)

On July 3, 2012 By nelursIn USALeave a comment

Am trecut de mai multe ori pe Central Avenue, bulevardul central din inima capitalei Arizonei si nu o data mi-a atras atentia o cladire impozanta, care se distinge nu numai prin maiestuozitatea ei dar mai ales prin destinatia pe care o are: biblioteca centrala, adica „Phoenix Public Library”. Ultima data când am avut un impact cu prestigioasa institutie de cultura, eram în compania prietenului meu, Dumitru Sinu – sibian de origine, plecat din România în anul 1948, pe care îl însoteam de la resedinta sa la hotelul pe care îl detine pe First Street, în downtown-ul Phoenixului. Vazând-o, dialogurile noastre au fost canalizate imediat spre lumea cartilor… Atunci mi-a venit ideea sa scriu despre acest edificiu cultural! Am solicitat o întrevedere cu directorul institutiei, doamna Toni Garvey, cu care am avut placerea sa port un dialog interesant.

Doamna Garvey este un specialist remarcabil în biblioteconomie, recunoscuta ca fiind cea care a „reinventat” bibliotecile din Phoenix, si pe buna dreptate, pentru ca a realizat lucruri minunate pentru cele 17 institutii de informare si documentare care functioneaza aici si pe care le conduce. Orasele din împrejurimile capitalei Arizonei au, fiecare dintre ele, sistemul lor de biblioteci, absolut independente de Biblioteca Centrala din Phoenix. Toate aceste biblioteci sunt finantate de catre Primaria orasului Phoenix si din diferite donatii.

„Biblioteca este cea mai democratica institutie, e simbol al democratiei americane” – afirma doamna Garvey la începutul discutiei noastre. Am fost placut surprins sa aflu ca Mrs. Toni Garvey a vizitat cu doi ani în urma România. Surpriza a fost cu atât mai mare, cu cât, majoritatea americanilor pe care i-am întâlnit nu au fost niciodata în România; extrem de rar întâlnesti vreunul care sa stie ceva despre tara noastra, d-apoi sa mai fi fost acolo! Domnia Sa a fost implicata într-un program initiat de „Fundatia Bill si Melinda Gates” cu scopul informatizarii a 800 de biblioteci românesti. Cu aceasta ocazie, în anul 2010 a vizitat tara noastra si a participat, la Sinaia, la o ampla manifestare unde a întâlnit bibliotecari din toata România. „Am fost placut impresionata de interesul manifestat de catre bibliotecarii români si de receptivitatea acestora. Nu e simplu sa treci de la un sistem de operare clasic la unul computerizat; cu toate acestea am simtit deschiderea spre nou, spre modernizare si asimilarea rapida a noului sistem de lucru” – mi-a relatat Toni Garvey.

Biblioteca Centrala din Phoenix este cea mai mare biblioteca din metropola, având în subordine alte 16 biblioteci din capitala Statului Marelui Canion. În momentul de fata, patrimoniul celor 17 bibioteci cuprinde 1.660.337 de repere, un fond de carte relevator, respectiv 1.182.197 de carti puse în circulatie, 120.293 DVD-uri, 79.658 compact discuri cu texte înregistrate si 55.431 de compact discuri cu muzica. De asemenea, Biblioteca Centrala Phoenix detine un numar de 181.570 de carti de referinta (care nu sunt puse în circulatie), incluzând colectia de literatura pentru copii, o colectie de literatura rara si colectia „Arizona”, 25.609 înregistrari în formate electronice catalogate (în care pot exista mai mult de un articol în fiecare, functie de cum au fost primite de la furnizori), 11.973 de ziare si reviste. Colectiile mici cuprind 4.186 carti (regasite în mare parte doar la sediul central sau la partenerul din South Mountain). „Avem si o colectie mica de 54 de carti românesti, proprii, selectionate de catre personalul bibliotecii si achizitionate ulterior si care au circulat destul de bine, de peste 800 de ori”, mi-a mai marturisit doamna Garvey.

Gazduita de o cladire impunatoare cu cinci nivele, având o suprafata de circa 28.000 de metri patrati (300,000 square feet), biblioteca de pe Central Avenue (Burton Barr Library) este cea mai mare dintre cele 17 institutii similare din Phoenix. Statisticile reflecta grandoarea Burton Barr Library prin cifre impresionante, având în patrimoniul sau 338.890 de carti puse în circulatie. De asemenea detine un numar de 162.087 de materiale de referinta si colectii speciale, 20.817 DVD-uri, 16.791 compact discuri cu texte înregistrate, 20.168 compact discuri cu muzica, 6.563 reviste si 520 de colectii mai mici. Este biblioteca cea mai mare dintre cele 17 care functioneaza sub egida Bibliotecii Centrale Phoenix, restul institutiilor partenere din grup fiind cam de zece ori mai mici (spatiile în care functioneaza au suprafete care variaza între 1.600 si 3.500 metri patrati, respectiv, cam între 17,000 si 37,000 square feet).

Serviciile din oferta acestor institutii de informare permanenta a publicului cititor sunt de calitate ireprosabila. Afluenta de citiori în bibliotecile din Phoenix este considerabila, oricând poti cauta, de-acasa, pe internet, o carte pe site-urile oricareia dintre cele 17 unitati, si apoi sa o ridici de la sediul central sau de la una din bibliotecile din grup. Daca articolul cerut, fie carte sau orice alt fel de material nu se gaseste în biblioteca la care apeleaza un cititor, solicitarea nu ramâne nerezolvata, si în câteva zile comanda îi este onorata, la una din bibliotecile din grup. Astfel circula zilnic câteva mii de carti în acest sistem.

Doamna Garvey mi-a facut cunoscut programul bibilotecilor din subordine, acestea functionând în fiecare zi din saptamâna, inclusiv duminica. Discutia purtata cu distinsa anfitrioana, alaturi de ceea ce am putut observa pe timpul vizitei în acest adevarat izvor de cunoastere, mi-a confirmat faptul ca titlul de „Bibliotecar al anului” care i-a fost conferit în 2004 de catre „Library Journal Magazine” si prin care s-a evidentiat ca cel mai bun bibliotecar din Statele Unite, este unul pe deplin meritat. Modul de organizare a institutiei, tinuta profesionala distincta si distinsa a staff-ului, oferta acesteia, actiunile organizate si cele în care se implica nu dovedesc altceva decât profesionalism de înalta clasa, pasiune si dedicare. Covorbirea noastra a urmat traiectorii aleatoare, încercând o arie cât mai cuprinzatoare a domeniului.

Foarte interesant, si totodata un exemplu pentru domeniu, este modul în care se asigura finantarea suplimentara a unitatilor biblioteconomice si dezvoltarea lor prin actiunile organizate de catre „The friends of the public library” – organizatie nonprofit care se ocupa cu strângerea de fonduri pentru bibliotecile arizoniene din Phoenix. Sunt atrasi membri, prieteni ai cartii, care cotizeaza doar cu 25 de dolari anual si participa nemijlocit la activitatile si evenimentele speciale ce se desfasoara cu scopul strângerii de fonduri, înca din 1977.

„Nu e usor sa lucrezi în timpuri ca acestea, când economia este în deriva, deoarece tocmai acum, oamenii au nevoie mai mare de informare, apelând la unitatile noastre mai mult ca niciodata; în primul rând, ei folosesc bazele de date de la biblioteca pentru a-si cauta de lucru si apoi, pentru ca au mai mult timp la dispozitie. Asadar, ceea ce facem noi acum este o lupta permanenta cu bugetul. Fara sprijinul organizatiilor nonprofit «The friends of The Public Library» si «Phoenix Public Library Foundation», bibliotecile din Phoenix nu ar fi putut fi ceea ce sunt azi si nu ar putea progresa pentru a deveni ceea ce vor fi mâine” – declara doamna Garvey.

În discutia cu doamna director am abordat falsul concept de “demodare” a bibliotecilor în prezent, când sursa de informare cea mai la îndemâna este internetul. „Bibliotecile si bibliotecarii vor fi întotdeauna la moda, în pofida existentei altor sisteme moderne de informare, cum este internetul – afirma doamna Toni Garvey. La ora actuala exista programe extinse în universitati care pregatesc intens studentii pentru a deveni «bibliotecari», termen care, de altfel, nici macar nu mai este utilizat. De pilda, acesti viitori specialisti sunt denumiti «information specialists» – specialisti în informare, iar programul academic care-i formeaza este «Information science and technology» – stiinta si tehnologia informatiei sau informarii, sau alte denumiri aditionale. Mie îmi place termenul de «bibliotecar» iar titlul meu este «City Librarian», titlu de care sunt, realmente, mândra. Cum sa fie un «bibliotecar» demodat? (se întreaba retoric distinsa doamna); de exemplu, internetul, desi contine extrem de multa informatie poate fi, în acelasi timp, si foarte confuz. Noi ne consiliem cititorii, inclusiv în informarea de pe internet, indicându-le bazele de date serioase sau domeniile care trebuie accesate pentru a obtine informatii de valoare, pentru ca simpla postare pe internet nu trece printr-un proces editorial, deci nimeni nu poate sustine argumentat afirmatia «din moment ce materialul este pe internet, trebuie sa fie credibil!»

Am vorbit mult despre ce înseamna, practic, munca bibliotecarului care nu este un simplu asistent într-un spatiu garnisit cu carti: „Exista foarte multe lucruri care se întâmpla «în spatele cortinei» – relateaza Toni Garvey – pe care publicul larg nu le cunoaste. Clientii nostri vin la biblioteca si au asteptari sa gaseasca aici absolut tot ce cauta. Multi dintre ei nici nu gândesc ca cineva trebuie sa achizitioneze acele materiale, ca o echipa întreaga munceste intens si continuu la completarea si îmbunatatirea colectiilor, ca se actualizeaza în permanenta baza de date, etc. Zilnic are loc un întreg proces de transfer de carte si materiale de profil de la o biblioteca la alta: la noi poti comanda azi o carte pe internet, de exemplu, dar doresti sa o ridici de la o alta, apropiata de domiciliu sau de locul de munca. Mii de carti, CD-uri si DVD-uri circula în fiecare zi în acest sistem, de la o biblioteca la alta, pentru a onora comenzile cititorilor metropolei.

Sunt situatii când se solicita carti pe care nu le avem în patrimoniu caz în care, pentru a veni în sprijinul cititorilor si a le asigura informarea, specialistii nostri apeleaza la alte biblioteci din Arizona sau din celelalte state, uneori chiar din afara tarii, pentru simplul motiv ca dorim sa satisfacem doleantele celor interesati.

Rezervarile de carte se pot face pe internet, iar noi le anuntam disponibilitatea prin mesaj electronic sau telefonic si facem tot posibilul, prin mijloacele expuse anterior, sa fim fermi în onorarea comenzii. Oricine este interesat în domeniu, apeleaza la web site-ul nostru, unde se gasesc toate informatiile si procedurile de lucru ale sistemului, iar noi încercam sa fim cât mai prompti în rezolvarea tuturor solicitarilor.” Onorarea comenzilor difera functie de material: pentru carti, termenul este de aproximativ trei saptamâni, iar pentru alte tipuri de materiale difera, de la caz la caz.

Actiunile institutiei conduse de catre doamna Toni Garvey se adreseaza inclusiv tinerilor cititori, mai ales în timpul vacantelor scolare, când se desfasoara o sumedenie de programe sub egida „The Phoenix Public Library”. La nivelul tuturor bibliotecilor exista programe de citit si programe educative pentru toate vârstele, programe de computere, de învatare a limbii engleze ca a doua limba vorbita (ESL classes), completând astfel gama de servicii din portofoliul institutiei.

Si daca tot am avut o discutie despre carti si biblioteci cu distinsa doamna Garvey, la întrebarea referitoare la preferintele Domniei Sale în domeniu, mi-a raspuns: „Citesc „Money Ball”, „The Life of Pi”, „Biblia”, diverse enciclopedii, multe ziare si reviste”.

Ca în orice profesie, mai ales în cele legate de informare, jurnalism, cultura, exista mituri create si în jurul celei de bibliotecar. Parerea doamnei Toni Garvey, o fiinta pragmatica, fina si de o elocinta evidenta, este ca unul dintre miturile despre bibliotecari este acela care-i situeaza printre cei mai sobri dintre semenii nostri, care, de obicei, nu prea stiu sa zâmbeasca. „Bibliotecarii sunt preocupati sa rezolve probleme si sa ofere raspunsuri, nu prea au timp de glume” – a încheiat doamna director cu un zâmbet fin în coltul buzelor.

Octavian D. CURPAS
Phoenix, Arizona
iunie 2012

Should We or Should We Not: The War in Iraq

On June 1, 2012 By nelursIn USALeave a comment

Today, in our society and culture, obtaining opinions and having the freedom to voice those opinions is a great commodity. There are many controversial issues in our day-to-day lives that need to be extremely analyzed, debated, and dealt with. One of those issues, for me, touched close to home. I have a good friend who served four years in the Marine Corps and was called on to encounter three tours in Iraq. The vast majority of the time he was in Iraq serving his country and doing the job he signed on the dotted line for, it seemed that I couldn’t get away from hearing nonstop whether we, as a country, should or should not be in Iraq. It was difficult for me to be concerned about him and the other soldiers’ safety while hearing all the negative political feedback here in the states. I am a firm believer that there is always two sides of a coin and that people are entitled to their opinions and views. Regarding our deployment and enrollment in the Iraq war, it seems that many people feel that we should not be there, or that we have spent enough time there and should pull out. I on the other hand, have many reasons leading me to strongly believe that we need to stay the course until the job is completed.

One of the biggest gripes that opponents of the war have is the assumption that the only reason we invaded Iraq was because Saddam Hussein possessed weapons of mass destruction. A lot of people feel that because of the assumption that these weapons were not found our located; this must mean that they weren’t possessed by Saddam at all. In my opinion, that is very close minded and seems to be a quite gullible assumption to rely on because they simply weren’t pinpointed directly. In January of 2006 Georges Sada, a former 2-star General in the Iraqi Air Force, was invited to sit down with “Fox News’ Hannity & Colmes” to discuss this exact topic. During that interview Sada stated, “Well, I want to make it clear, very clear to everybody in the world that we had the weapon of mass destruction in Iraq…” Sada went on to explain that “The weapons were indeed in Iraq in the summer of 2002. Proclaiming that when Saddam realized inspectors were coming on the first of November, he took advantage of a natural disaster happening in Syria regarding a broken dam.” It has been documented that during this time Saddam moved the weapons to Syria. Sean Hannity probed further asking Sada “if he knew for a fact that Saddam moved these weapons to Syria” and Sada replied, “yes” (Weapons…).

I do understand that this is one interview and it doesn’t etch anything in stone but it certainly does make me wonder. It is hard to believe that our country’s intelligence would be so intent in finding these weapons if they didn’t believe that Saddam actually had them. As Donald Rumsfeld stated, “Millions died in the 1940s because some countries had thought there wasn’t “enough evidence” to be sure about Hitler’s intentions” (Milne). We all know the outcome of that historical mishap. With that being said, it would be irresponsible of the US government– with or without reasonable doubt– to not pursue the investigation for weapons of mass destruction to the fullest.

Our troops continuously dying in Iraq is a difficult situation to handle, but pulling out–in my opinion– would only give us a situation similar to Vietnam. If we were to pull out now I would have a hard time understanding why all the soldiers who have lost their lives, did so in vain. It is also difficult for me to assume how the families and loved ones of the soldiers of whom have become a statistic to this war would feel if this was to occur. When I asked my friend Richie, who served three tours in Iraq, how he felt about the question of pulling out, he replied “It is a difficult situation; there is no doubt about it. It is difficult because we’re trying to help these people and a majority of them do not want our help. Yet they want to vote and they want to be free. That fact alone combined with my friends who were killed in action makes me feel that there is no other option… we have to finish what we started” (Gunter).

Everybody knows that on September 11, 2001 our lives as free Americans were changed drastically. In my opinion, this piece of history is more than enough reason for the altercation in Iraq. That day will never be forgotten in my mind. Not only because of the thousands of Americans killed an injured, but also because I was robbed of a sense of trust that I had in all people. We have had other terrorist activities occur previous to 9/11, but this cowardly deed opened my eyes to the fact that we as American people are literally hated. I feel that these anti-somatic feelings derive from Middle Eastern culture being disgusted and appalled by our religious, capitalistic, and materialistic beliefs that we represent and live by everyday. It’s sad that a majority of these Middle Eastern children are not given a choice to accept beliefs other than the ones that are pressured in their everyday lives. For generations and generations these people have been brainwashed to believe that change is not an option and that the enemy in the West who do things in a different type of way are “Devils” of sorts. For that to change I feel that is mandatory that we as a country help in whatever way that we can to change these views; our future certainly depends on it. I don’t feel that the occupation of Iraq is meant thoroughly to change their culture entirely but certainly to change the piece of culture that causes Middle Easterner’s to despise Americans in such away that they are willing to kill themselves in order to kill Americans. That aspect of life is just impossible for me to fathom.

A lot of anti-war demonstrators like to bring up the issue that our military is possibly spread too thin, which is why we shouldn’t be in the Iraq conflict to begin with. Ron Paul states, “Today, we have troops 130 countries. We are spread so thin that we have too few troops defending America. And now, there are new calls for a draft of our young men and women” (Paul). Statistically this may be true but the problem that I have with this view is that I don’t think this would be an issue if our troops had orders to take whatever action needs to be taken considering the situation. Today, our soldiers have ridiculously long lists of things they can and can’t do. With worries of committing war crimes our soldiers are not allowed to handle this operation the way they should be able to. If our soldiers were given open reigns to do what they need to do, I feel that would be huge psychological advantage and a majority of these insurgents may question their actions because of brutal consequences. So, of course it seems as if our troops are spread too thin because they are basically being overseers, rather than aggressors. I feel we need more aggression in Iraq, to let these individuals who don’t wish to conform know that there is only one other option. We need to quit pussyfooting around, worrying about everybody’s feelings, and get this altercation over with.

I certainly understand that situations such as the liberation of the Iraqi people do not occur overnight; which is why I feel we as Americans need to be patient and keep politics out of our views and feelings. We have to view the big picture, unbiased. We have to accept that the reoccurrence of a 9/11 terrorist attack is certainly possible and can easily be bigger and more devastating than previous attacks. To assume that it won’t occur again is just plain imbecilic and extraordinarily naïve.

Of course, no true American wishes death or despair upon our soldiers, but the sad reality is that those unfortunate situations occur during wars. We as a country owe it to the individuals that have been killed, dismembered, or injured during this war, to stay the course in Iraq and attempt to change a piece of culture that for years has been festering into an untreatable disease. I am a firm believer that this has to occur in order for Americans who were mentally affected by the 9/11 attacks to be rehabilitated and eventually feel comfortable in their own country once again. Doing so — though it may take years — will only ensure a greater sense of safety for generations of Americans to come.

Unlimited. 13, Feb 2003. Guardian News and media. 12 May 2007 http://www.guardian.co.uk/comment/story/0,3604,894422,00.html, Ron.Paul

Ron Paul 2008/Hope For America. Ron Paul 2008. Ron Paul 2008 presidential campaign committee. 15, May 2007 http://www.ronpaul2008.com/html/issue- in Iraq/possession of weapons. Procon.org. 1 Aug 2004. A-Mark Foundation. War_fx.html Weapons12 May 2007 http://www.usiraqprocon.org/bin/procon/procon.cgi?database=5-B-Subs-1.db&command=viewone&op=t&id=13&rnd=403.32582237989174

Mathew Kleinhans
U.S. Davis, California

Lutherans Preach the Bible in Surprise, Arizona

On May 31, 2012 By nelursIn USALeave a comment

Three hundred new people or more visit Shepherd of the Valley Evangelical Lutheran Church Surprise each year. Sometimes a visitor will ask, “Are you the same as the other Lutheran churches in Surprise and Phoenix?
Pastor John Sprain has been pastor at Shepherd of the Valley for eleven years. He responds that not all Lutheran churches are the same. Today in the United there are three larger Lutheran church bodies. The Evangelical Lutheran Church in America (ELCA) is the largest, followed by the Lutheran Church Missouri Synod (LCMS). The smallest of the larger church bodies is the Wisconsin Evangelical Lutheran Synod (WELS). Shepherd of the Valley is a member of this last group.
The difference between these three church groups is seen in their faithfulness to the Bible. The Wisconsin Evangelical Lutheran Synod confesses that the entire Bible is the inspired word of God without error. We join with Martin Luther, the German reformer, in the following confession of faith. The Bible teaches that all people are sinful and deserve God’s eternal condemnation. However, God’s Son, Jesus Christ, born of the Virgin Mary, came to live a righteous life in our place and to die an innocent death for us. He rose from the dead and all who believe in him have the free gift of forgiveness of sins and eternal life. Martin Luther was greatly encouraged by the passage of St. Paul to the Romans (1:17), “the righteous will live by faith.”
We would invite all those who are interested in learning more of the Bible to join us at Shepherd of the Valley Evangelical Lutheran Church in Surprise. The church is located at 14650 W. Bell Road in Surprise. Worship services are at 8:30 and 11 a.m. on Sunday. There is also a Saturday worship service at 6 p.m. There is Sunday school for children on Sunday at 9:40 a.m. There are a number of Bible study groups that meet on Sunday and throughout the week.
Shepherd of the Valley started in 1997 with a group of thirty people who wanted to spread the good news of the Bible in Surprise. Today the church is blessed to have over 200 members who have joined together to worship God around the Bible and the sacraments of Baptism and the Lord’s Supper. The people also enjoy a number of food fellowships and other activities throughout the year.
Because of the growth of the congregation and the opportunities to help people, the congregation in 2007 called Pastor Kirby Spevacek, a retired pastor, to assist in the ministry. Pastor Kirby Spevacek has served in the world- wide ministry of the WELS. He has been a missionary serving in Africa, Bulgaria and the Apache Indian reservation in Arizona. In his travels he has also been blessed to visit Romania.
If Pastors Sprain and Spevacek can be of assistance please call us at 623-975-0605.

Post Traumatic Stress Disorder in Veterans of Operation Iraqi Freedom

On May 31, 2012 By nelursIn USALeave a comment

By Mathew J. Kleinhans
Woodland Community College

The war in Iraq is the most sustained combat operation since the Vietnam War, and initial signs show that this ongoing war is likely to produce a new generation of veterans with chronic mental health problems associated with participation in combat. Many of the challenges facing the soldiers in Iraq are stressors that have been identified and studied in veterans of previous wars (e.g., fear for own life, participation in killing). This war in Iraq is no different in that it also presents challenges that impact the mental health problems facing soldiers today and possibly throughout the remainder of their lifespan. In fact, I have a close friend who served three tours in Iraq who is dealing with a mental health issue called post traumatic stress disorder which he has suffered from since leaving the Marines.

Post-traumatic stress disorder (PTSD) is an anxiety disorder that may develop after an individual is exposed to one or more traumatic events. During war military service members are exposed to a number of potentially traumatic events — ones in which the individual’s life is in critical danger, he or she is seriously injured, and/or there is a threat to physical integrity, either to one’s self or to others (Maguen, S. 2008).

What are the mental health impacts of the war in Iraq? One of many comprehensive studies has examined the mental health impact of the wars in Afghanistan and Iraq. The New England journal of medicine ran a piece in 2004 regarding soldiers combat duty in Iraq and Afghanistan, and the mental health problems that can occur from such duty. This particular study evaluated soldiers’ reports of their experiences in war-zones and reports about symptoms of psychological distress. The results of this study indicated that the estimated risk for posttraumatic stress disorder (PTSD) in soldiers from service in the Iraq War was 18% (Hoge et al. 2004).

My friend, Corporal Richie Gunter enlisted in the United States Marine Corps in November 2002 at the unusually older age of 27 years old. In March of 2003, he along with his Company, Bravo Company, of the 1st Battalion 5th Regiment Infantry Marines, were deployed to Iraq and were the spear of the initial surge into Baghdad. Over the course of the next four years Ritchie completed his initial tour and was called back two more times, totaling three tours in Iraq within just four years of service. In a personal interview with Richie Gunter on November 10, 2008 he stated, “I witnessed numerous incidents of death, mayhem, and utter chaos…fucking chaos (R. L.Gunter, personal interview, November 10, 2008).” In November 2006, four years after enlisting, Richie got out of the Marines and one month later was diagnosed with PTSD.

Other studies indicate that more frequent and more intense involvement in combat operations increases the risk of developing chronic PTSD and associated mental health problems. Initial evidence indicates that combat operations in Iraq are very intense (Anderson, P. 2008). Soldiers in Iraq are at risk for being killed or wounded, are likely to have witnessed the suffering of others, and a majority of these soldiers have participated in killing or wounding enemies and/or civilians as part of combat operations. All of these activities have an association with the development of PTSD.

Symptoms of PTSD most often begin within three months of the event. In some cases, however, they do not begin until years later. The severity and duration of the illness vary. Some people recover within six month, while others suffer much longer (Chakraburtty, MD, Amal, comp. 2007). Symptoms of PTSD are normally grouped into three main categories: Re-living, avoiding, and increased arousal.

Chakraburtty (2007) describes that in a re-living scenario, people with PTSD repeatedly re-live the ordeal through thoughts and memories of the trauma. These may include flashbacks, hallucinations and nightmares. They also may feel great distress when certain things remind them of the trauma, such as the anniversary date of the event. From an avoiding aspect, the person may avoid people, places, thoughts or situations that may remind him or her of the trauma. This can lead to feelings of detachment and isolation from family and friends, as well as a loss of interest in activities that the person once enjoyed. In the case of increased arousal, these scenarios include excessive emotions; problems relating to others, including feeling or showing affection; difficulty falling or staying asleep; irritability; outbursts of anger; difficulty concentrating; and being “jumpy” or easily startled. The person may also suffer physical symptoms, such as increased blood pressure and heart rate, rapid breathing, muscle tension, nausea and diarrhea.

Two years later, after being diagnosed and treated, Richie still struggles with “Re-living” PTSD. He stated, “It’s not as bad now as it was in 06, but I still have extremely lucid nightmares that I can’t seem to suppress. The worst ones are the nightmares of the friends that I lost. My buddy Jeff Starr, Pfc Torres– I can name a bunch of names right now, you know, those are guys that I hung out with a lot… and they’re gone. I witnessed a lot of gnarly shit…Shit most people wouldn’t even be able to fathom” (R. L. Gunter, personal interview, November 10, 2008).

Hoge et al. (2004) indicated that 94% of soldiers in Iraq reported receiving small-arms fire. In addition, 86% of soldiers in Iraq reported knowing someone who was seriously injured or killed, 68% reported seeing dead or seriously injured Americans, and 51% reported handling or uncovering human remains. The majority, 77% of soldiers who were deployed to Iraq, reported shooting or directing fire at the enemy, 48% reported being responsible for the death of an enemy combatant, and 28% reported being responsible for the death of a noncombatant.

A variety of environmental factors specific to each mission may also contribute to the risk of mental health problems in veterans. For example, factors like poor diet, severe weather, and deficient accommodations will shape soldiers’ responses to war-zone deployments. Extensive time away from family members, and the disruption of occupational goals, may serve as severe stressors. Although, many soldiers may find meaning and gratification in their “care taking” roles in Iraq, which can potentially buffer the impact of some war-zone stressors.

What is the long-term prognosis for soldiers exposed to stressors in Iraq and diagnosed with PTSD? Extensive research indicates that early distress and symptoms of PTSD are not very good predictors of a long-term prognosis. Thus, while Hoge et al. (2004) reported that 18% of soldiers newly redeployed from Iraq have PTSD, it is likely that this rate will decrease over time. Compared to the 10% of Gulf War veterans that suffer from PTSD (Hogan, PhD, Michael F., ed.), the difference is noticeable. The Hoge et al. (2004) study suggests that in the face of severe military service demands, including combat, most men and women do remarkably well across the lifespan. On the other hand, if the mission is experienced as a failure, if soldiers deploy more than once, if new veterans who need services do not get the support they need, or if post deployment demands and stressors mount, the lasting mental health toll of the wars in Iraq may increase over time. “I did the whole head shrink and Ambien treatment for about a year and it did help, but I just had a hard time talking to someone who I felt couldn’t even begin to grasp what I’d been through without actually going through it himself. After about a year of treatment, I decided to deal with it myself. I was back full time with the farm, my time was occupied and I guess I had a different type of therapy. Work. I’ve just learned to live with the nightmares (R. L. Gunter, personal interview, November 10, 2008).”

For those soldiers who don’t recover, the most troubling aspect of military-related PTSD is its chronic course. There is evidence that once veterans develop military-related PTSD their symptoms remain chronic across the lifespan and are resistant to treatments that have been shown to work with other forms of chronic PTSD (Dryden – Edwards, R. n.d.). With that being said, it is extremely important to provide early intervention to reduce the risk of chronic impairment in veterans. However, there are troubling signs that many soldiers from are reluctant to seek help or that help may not be readily available to them. For example, Hoge et al. (2004) found that although approximately 80% of Iraq soldiers who had a serious mental health disorder acknowledged that they had a problem; only approximately 40% stated that they were interested in receiving help and only 26% reported receiving formal mental health care. It appears that modern career soldiers are concerned about the stigma associated with mental health problems and the potential negative impact on their careers or social status.

There is much that is still unknown about how soldiers adjust to the enormous demands in today’s new war zones. It is important to appreciate the stressors and traumas of these new wars in order to raise the awareness of civilians back home, prepare loved ones for soldiers return, and meet the clinical needs of our newest veterans.

References

Anderson, Pauline. “Combat, Deployment, Increases Risk for Posttraumatic Stress Disorder.” Medscape Today. 15 Jan. 2008. Medscape Medical News. 27 Nov. 2008 <http://www.medscape.com/viewarticle/568951>.

Chakraburtty, MD, Amal, comp. “Mental Health: Post-Traumatic Stress Disorder.” WebMD. 1 Mar. 2007. 27 Nov. 2008 <http://www.webmd.com/anxiety-panic/guide/post-traumatic-stress disorder>.

Dryden – Edwards, Roxanne. “Posttraumatic stress disorder.”Medicinenet.com. Ed. Melissa Conrad Stoppler. 4 Nov. 2008 <http://www.medicinenet.com/posttraumatic_stress_disorder/article.htm>.

Hogan, PhD, Michael F., ed. “Post-Traumatic Stress Disorder.” Office of Mental Health. July 2008. 27 Nov. 2008 <http://www.omh.state.ny.us/omhweb/booklets/ptsd.htm>.

Hoge, Charles W., Carl A. Castro, Stephen C. Messer, Dennis McGurck, Dave I. Cotting, and Robert L. Koffman. “Combat Duty in Iraq and Afghanistan, Mental Health Problems, and Barriers to Care.” The New England journal of medicine 351 (2004): 13-22. NEJM. 4 Nov. 2008 <http://content.nejm.org/cgi/content/full/351/1/13>.

Maguen, Shira. “Posttraumatic stress disorder.” POV. 14 Oct. 2008. 4 Nov. 2008 <http://www.pbs.org/pov/pov2008/soldiersofconscience/special_ptsd.html>.

Gender Differences and Self Actualization – Psychology 33

On May 30, 2012 By nelursIn USALeave a comment

There are numerous differences between the behaviors of males and females. Some of these differences are biological and others are driven by society and/or culture. Regardless of how the differences originate, there’s no denying the fact that there is indeed a difference between heterosexual/homosexual males and females.

A substantial portion of these differences are constructed during a process called sexual differentiation. Sexual differentiation occurs soon after conception at the six week of gestation and is considered a critical period. During the six week, reproductive organs are forming on the undifferentiated zygote. As the zygote is approaching the fetal stage it produces a wolfian duct and a mullerian duct, which with further development, will differentiate whether the fetus will become a male, female, or in some cases hermaphrodite (having both male and female reproductive organs). If the semen upon conception contains the male Y chromosome, the wolfian duct will be exposed to testosterone, triggering androgen receptors, eventually producing male reproductive organs. If the exposure of testosterone does not occur, the wolfian duct will regress resulting in the development of female reproductive organs.

As male and female reproductive organs are different, the brains of both males and females are extremely different as well. In most cases, girls are more verbally fluent and better with language skills than boys, but males are usually better at spatial calculation and directions. The development of the male and female brain occurs during a critical period similar to the reproductive organs; this occurs during the 12 week of gestation.

During this time, the fetus is being bombarded by hormones such as testosterone, androgen, and/or estrogen. These hormones will play a substantial part in the development of the fetal brain. High levels of testosterone will result in a larger hypothalamus, which is an important portion of the brain during this period, because it is a part of the brain that controls human arousal and sexual urges. In heterosexual men, the INAH-3 (Interstitial Nucleus of the Anterior Hypothalamus) of the hypothalamus can be, and usually is, up to two times larger than that in women; inevitably deciding an individual’s sexual orientation in most cases. Some studies have shown that brains with smaller amounts of INAH-3 are present in a majority of homosexual men. Thus, confirming that the amount of INAH-3 in the hypothalamus plays a substantial part in the biological reasoning of sexual orientation, in most cases.

Sexual orientation is, on average, a biological reference to one’s sexuality: heterosexual, homosexual, or bisexual. Although there are biological factors that assist in creating this orientation, cultural and social factors can have a part in directing one’s sexual orientation as well.

In western cultures such as ours, society, culture and media can play a huge part in what’s considered “right or wrong” for boys and girls. In most cases, from the day babies are free from the womb, they’re labeled as being male or female. This can occur in many ways, but the most relevant is the flooding of specific colors such as, pink (girls) or blue (boys) on babies’ environments from birth until early childhood. Also, the way that children learn to play and the gender milieus they experience extremely help dictate the way boys and girls are “supposed to be” in our society. The environments that boys and girls play in are extremely different, in most cases. Boys are usually involved in rough and tumble play such as, football, basketball, war, etc. Whereas, girls are usually involved in more communal, sharing types of plays such as, house, dolls, cooking, etc.

All of these biological, cultural, and societal factors have an extreme influence on the direction children will take in life, based on gender, starting at extremely young ages. Eventually, these factors will help shape children through adolescence and into adulthood, providing keys along their early lifespan, enabling them to unlock the door of actualizing their selves on a more elaborate level.

Each of us, from early childhood on, cognitively obtain morals and values (both consciously and unconsciously) presented to us through family, society, and the media. All of this information that we perceive and process contains a considerable amount of life as a whole, which I feel we need to fully understand our own being’s self. Indeed, this is difficult to do, because truly identifying one’s self can be viewed by many perspectives, if identified at all. You must first understand what your self is before you can proceed in identifying it. To me, self is your own being, both positive and negative traits, accompanied with all of the life experiences that you have retained over the course of your existence and also, how those experiences and traits move and shape you as a human being.

We all grow through life both physically and cognitively regardless if you are aware of it are not. During our perception of life we obtain virtues and vices that can be both positive and/or negative. In some cases, we as humans tend to turn a cold shoulder (so to speak) on our negative virtues and vices by stuffing them in what is called our “black bag”. The problem with this it is, no matter how far you suppress or cover up these object “feelings” or “trademarks”, they will always follow behind you uncomfortably in your “black bag”. In most cases, you might be able to psychologically blow them off in your mind by consciously trying to forget about them, but a majority of other individuals can see right through that bag you’re dragging, because whether you like it or not, those negative aspects are indeed a part of what makes you, you.

All of these “feelings” and “trademarks” that we possess help create our individuality. Our individuality is basically the state or quality of being a person, separate from other people. At the same time, we as individuals possess our own needs, goals, and desires. I feel that those needs, goals, and desires that we possess are a huge part of our humanistic urge to find meaning and purpose in our lives. In my opinion, it is also fair to say that our meaning and purpose in life is directly tied to our potential. Our potential can be defined as the utmost greatest functionality that can be produced by an individual as a whole, utilizing all aspects of our existence: our mind, body, and psyche. Many times an individual’s potential isn’t exceeded because of social and/or cultural conformities. These conformities can be described by the metaphor “procrustean bed.” In some cases, no matter how great or minute one’s potential, you are confined to a predisposed set of standards which can withhold or enable one’s full potential.

Ultimately, regardless of cultural or societal values and/or norms, we’re all indeed individuals. Individuals striving to be all that we can be in this game we call life. We are intelligent individuals whom process information unlike any creatures on this earth. We experience an excessive amount of emotions and situations, both consciously and unconsciously throughout our lives that all play a part in creating just what we are, individual human beings. Thus, we as individuals can decide to be, or not to be, the hero’s or heroine’s of our journeys.

By Mathew Kleinhans
Woodland, California

"For English in Our Schools… Please Press 1"

On May 28, 2012 By nelursIn USALeave a comment

In my opinion, education is one of the most important things that an individual can do for him or herself. Without education, we would have a stagnant society. With that being said, I am torn between what in my mind I believe to be right and wrong. When it comes to an individual wanting to better their life through education, I stand behind them 100%. But if you’re going to do it in the United States, it should be mandatory to do it in English. In reference to immigrants not being able to better their lives in our educational system because of a language barrier, it makes me question if they really indeed want an education or a handout. In regards to bilingual education, I wonder why the United States should have to change its history and culture to more easily enable non-English-speaking citizens to acquire an education in an English-speaking country/society. I feel that bilingual education is an unneeded crutch for immigrants that do not respect the United States enough to learn its native language. Also, in my opinion, bilingual education can possibly make it more difficult for individuals once they reach higher grade levels of study, as well as in the job market.

Bilingual education has been around since the 1970s when educators, faced with a court decision, decided that using two languages for instruction –English and the individuals’ native language– was a good way to help children learn English while keeping up with their regular subjects. “When the civil-rights movement for African-Americans was at its height and Latino activists began to protest the damaging circumstances that led to unacceptably high proportions of school dropouts among Spanish-speaking children–more than 50 percent nationwide. Latino leaders borrowed the strategies of the civil-rights movement, calling for legislation to address the needs of Spanish-speaking children (Porter).” Basically, bilingual education is a special, tax funded effort to help immigrant children learn English so that they can do regular schoolwork with their English-speaking classmates and receive an equal educational opportunity.

“In theory, the children don’t fall behind in other subjects while they are learning English (Rothstein).” The problem that I have with this ideology is that a whole program has to be created to compensate for the fact that these kids do not know English. Discouraged enough by this “humanitarian program”, I also have a hard time understanding why these individuals make it more difficult on themselves; attempting to be educated in an English speaking educational system. The students’ parents should have the respect and responsibility to know that without English as a base language while living in the United States, their child is certain to learn in a much more difficult manner than an English-speaking child or student. I believe that the drive to want to learn English starts in the home.

Holding on to their native cultures, immigrants are coming into the United States and not accepting or adapting to American culture. Because the children are being taught they don’t have to learn our language, producing more non-English-speaking children is going to most likely reoccur when those children have children of their own. Rothstein brings up a good point in regards to this. “Today’s attempts to preserve immigrants’ native languages and cultures will not only balkanize the American melting pot but hurt the children upon whom bilingual education is imposed because their failure to learn English well will leave them unprepared for the workplace” (Rothstein). It just isn’t fair for these children to learn at such a young age that it’s OK not to do things the right way because we’ll just change the rules for you. It’s basically a slap in the face of our country and the faces of past immigrants who have been migrating to the United States for years. Those individuals progressed through our English speaking educational system and most excelled, because they had to.

For centuries immigrants have came from near and far to reap what the Americas have to offer. For them, I feel this was a sense of pride and recognition that they were going to become Americans regardless of where they were originally from. Their plans were to migrate, stay and make what they could of their lives in a different environment. Richard Rothstein states that, “In the early 20th century, public schools assimilated immigrants to American culture and imparted workplace skills essential for upward mobility. Children were immersed in English instruction and, when forced to “sink or swim,” they swam.” They “swam” because they needed to in order to make their lives better in the United States. There was no option, so they did what they had to do to survive in this country. Nowadays, our immigrants are migrating to reap the benefits, but in some cases have no desire to stay. Therefore, they don’t feel the need to adapt to our culture. I’m not saying that immigrants should completely forget about their own culture or not speak their native language; I’m just stating that if you are partaking in business, education, etc. in this country, you should speak the language of the country where those transactions are occurring.

After reading many documents on the subject of bilingual education, it seems to me that bilingual education can have more of a negative effect on a child than a positive one. Juana Zarzuela states, “My son has been in bilingual education for five years and in special education since 1994. [He] cannot read or write in English or Spanish,” she said (Chavez and Lyons). Carmen Quinones complained, “My son is in ninth grade and has been in bilingual education since he entered the school system. My son is confused between Spanish and English” (Chavez and Lyons). “I kept seeing kids doing poorly in the upper grades after they had gone through bilingual education,” said Virginia Martinez, a former bilingual educator in Santa Ana. “There was no transition to English. I felt that bilingual education was holding them back” (Hirsch in Lays). Of course, this is no more than a sample of the population but indeed accurate data.

In conclusion, I feel that it would be much easier for the immigrants entering the United States to just bite the bullet and learn the language of that country they are entering; which, will in turn move them forward in that country regardless if it’s the United States or not. The more I think about it, the refusal or laziness to do so is just regressing immigrants’ optimal potential which the majority of human beings possess. I believe that if the United States continues to pick up their “Slack” it will only make it more difficult for years to come.

Mathew Kleinhans
Woodland, California

Military Robotics: Science Fiction or Science Reality?

On May 26, 2012 By nelursIn USALeave a comment

By Mathew Kleinhans
Woodland, California

Imagine for a moment that you are in the military in the middle of a United States conflict against an opposing enemy country or countries. Your squad is spread thin; you have your own coordinate to protect and you’re on your own. You have been taking enemy fire all day and the unfortunate probability of being hit becomes a reality. Feeling a sharp burning sensation in your lower back, you know that you’ve been wounded. Once assessing the situation and realizing that it is not a lethal wound, you move on to the next step of protocol. “Medic!” you yell. Knowing that your voice is being heard by dozens of strategically placed sensors throughout the battlefield, you wait. Within a matter of seconds you begin to hear the sound of rubber tracks and electronic solenoids slowly progressing nearer. Without thinking twice, you are not alarmed because those sounds are coming from a different creation of ally soldier. That’s affirmative; a TAC — tactical autonomous combatant medic– is meters away from helping you. The TAC unit, with minimal sound, gently reaches its lifting mechanism under your back and legs in order to slide you into its armored “womb.” Once inside the armored machine you are on your way back to the BAS — battalion aid station. During transport there are hundreds of electronic eyes scanning your body and sending information regarding your wound back to post. This enables the doctors there to assess your situation prior to your arrival so your injury may be dealt with promptly and accurately.
That scenario is just an example of science fiction which is quickly morphing into science reality. In today’s day and age there are a wide range of technologies such as tactical autonomous combatants, along with many other positive technologies regarding military robotics which are being promoted and kicked into high gear faster than we all think. “Project alpha, a U.S. Joint Forces Command rapid idea analysis group, is in the midst of a study focusing on the concept of developing and employing robots that would be capable of replacing humans to perform many, if not most combat functions on the battlefield (Shafer).” Technologies such as these are already being tested with human soldiers and could eventually remove soldiers from the battlefield entirely, replacing them with robotic technology of the future. Of course, with such technologies come questions and worries, but any technology that can reduce our military’s wartime human casualties I am certainly a proponent of and it is also something that needs to be seriously considered amongst the rest of the nation. Technologies such as these can be nothing but positive for soldier’s families, friends and colleagues. To me, making life a little easier for our soldiers, who are willing to risk their lives for our freedom, is priority number one.

One alarming problem that I do see and understand is that the United States isn’t the only country “tinkering” in military robotics. Countries such as Korea, Russia, and Iran are also very involved in these technologies. Now this is typical and no different from any other arms race, but to me, I feel being first and the best in this race can be nothing but beneficial. As explained by Dr. Ross Richards, Project alpha director, “We can be at the vanguard, or we can lag behind and some day have to oppose a lethal robotic force. Better to be in the lead (Shafer).” It’ s our government’s responsibility to keep the United States in this technological race for the future safety of our soldiers. Because in my opinion, technologies such as military robotics will drastically change the ways that wars are initiated and possibly change the psychological aspect of war both on and off the battlefield. With that being said, the United States needs to lead the way.

One issue that opponents may use to sway backers of technologies like these would be hacking issues. We all know how easy it can be for a creep to hack into our PCs; so why should we believe that they won’t be able to hack into the robotic software? Although this is a good question, I find it hard to believe that our government would overlook something such as this and not address it is one of the number one possibilities for failure; thus concentrating extremely on preventing such occurrences.

What about the moral psychological value of war? Isn’t a key factor of war the fact that people lose their lives? Ultimately, isn’t that how we have won or lost battles over the years? These are good questions, yet these questions answered themselves. With no loss of human life and only substantial loss of funds, there would be know point to war. That is why I am a firm believer that infantry soldiers will have a place in our military for many years to come. Military robotics will simply make those years less troublesome and possibly more manageable for our soldiers.

I am a firm believer that the main objective in wartime science should be to reduce loss of human life within our Coalition. Robots are used increasingly in wartime situations to reduce human casualties, being used for a mix of both combat against the enemy and non-combat roles such as scouting and bomb disposal. Utilizing these robots also has an extreme financial benefit. “At present stages robot casualties are less financially damaging than human, most robotics taking $230,000 to produce while the average cost of a U.S. soldier from enlistment to internment is $4,000,000 (Bolstering…) .” It is sad to put a dollar sign on human life but we must face the fact that we are indeed living in a capitalistic world and society. It would be foolish and irresponsible for our government to not pursue the future of military robotics when the end result is possibly saving lives as well as money.

There are many advantages to robotic technology in warefare, as stated by Major Kenneth Rose of the US Army’s Training and Doctrine Command, “Machines don’t get tired. They don’t close their eyes. They don’t hide under trees when it rains and they don’t talk to their buddies … A human’s attention to detail on guard duty drops dramatically in the first 30 minutes … Machines know no fear (Vesely).” Military robotics will allow humans to be removed from jobs that are highly hazardous, exhausting or boring. For example, an operation such as clearing mines, packing gear or night watch. They will make it possible for one person, with the aid of robots, to do the work of several.

I fully understand that when you create something new and improved there is usually a consequence or something that you have to give up in return. One problem that may occur while probing into this technology is that a majority of these robots are being built and tested within laboratory confinements. It’s all very well getting a robot to work in the clean confines of a laboratory, but the outdoors poses huge problems for robots, as it does for ordinary soldiers. One thing that any tactical military robot will need to make use of will be complicated environment sensing. “Creating a robot to work in the water or even in the air is far simpler than creating something that will be able to deal with different terrains, weather conditions, temperatures and the various rigors of nature. We humans have been dealing with those things for millions of years. Military robots will have to learn it from scratch (Weiner).” Although that may be true, we would have to assume that with the funding the government is talking about, it would be senseless to believe that our United States military is going to put something into mass production that doesn’t have some kind of guarantee revolved around it.

War is always tragic and the loss of human life is always unbearable. Yet wars are also, sadly, a part of modern life. Ask yourself, could robots be used by the military to limit the loss of life? Military Robotics is becoming a reality and is no longer confined to the imagination and to fiction or comic books. Whether we like it or not, military robotics is a technology that is going to happen. Agreed, it will be expensive. But as Retired Maj. Gen. Robert H. Scales stated, “Land warfare is no longer the cheap alternative.” Today soldiers do virtually all of the fighting and dying in Iraq. They deserve the best tools we can give them to insure that they will prevail on all future battlefields (Bolstering…).”

Un oaspete de seama la el acasa, în „Tinutul Balabanilor”

On May 6, 2012 By nelursIn Romania, USA, WorldLeave a comment

John Balaban (2 decembrie 1943) s-a nascut într-un cartier de locuinte din Philadelphia, parintii sai fiind imigrantii români Phillip si Alice Georgies Balaban. Tatal sau a fost un autodidact, si-a însusit singur notiunile de analiza matematica, a inventat un model de avion, si a studiat ingineria în România; mama lui a fost o taranca banateanca “fara studii semnificative”.
John Balaban a scris prima sa poezie, la vârsta de opt sau noua ani, sub influenta unor muzicaluri faimoase (cele trei componente ale unui muzical sunt muzica, versurile si cartea; teatrul muzical este o forma de teatru care combina muzica, cântece, dialog vorbit si dans) pe care surorile sale mai mari le cântau în timp ce spalau vasele dupa cina.
La vârsta de saisprezece ani a devenit membru al Societatii Religioase a Prietenilor în timp ce cauta alternative la violenta din cartierul sau. A obtinut diploma Bachelor of Arts (BA), specializarea Engleza, cu cele mai mari onoruri la Universitatea de Stat din Pennsylvania, în 1966. Cu sprijinul fundatiei Woodrow Wilson Fellowship, primit în anul terminal al universitatii, a studiat Literatura Engleza la Universitatea Harvard, obtinând un Masterat în Arte (Master of Arts – AM).

John Balaban a fost un contestatar constiincios al razboiului din Vietnam. A plecat în Vietnam cu Serviciul de Voluntariat International, a predat la o universitate vietnameza pâna când a fost bombardata în Ofensiva Tet. A fost ranit în umar de schije si evacuat; dupa recuperare, a lucrat pentru a ajuta copii cu arsuri si rani din razboi. A parasit Vietnamul în anul 1969, dar a revenit în 1971 pentru a lucra la Ca Dao Vietnam, o colectie de poeme în traditia populara Ca Dao.

Prima colectie de versuri, „Dupa razboiul nostru” (1974), a fost recompensata cu premiul Lamont Poetry Selection al Academiei de Poeti Americani. În 2000, a lansat „Parfum de primavara”, o colectie de poezii de HO Xuan Huong, cea mai proeminenta poeta din Vietnam (sec XVIII). Cartea include traduceri în limba engleza si versiuni, atât în alfabetul vietnamez curent cât si în sistemul istoric de scris Chu Nom.

Profesorul si poetul John Balaban a scris si alte lucrari care au la baza experientele sale traite în Vietnam. Antologia „Lacuste la marginea verii: poeme noi si selectate” a câstigat din 1998, premiul William Carlos Williams.
În prezent este un poet extrem de apreciat în S.U.A. si profesor de limba engleza în programul de scriere creativa al Universitatii de Stat din Carolina de Nord.

Phillip Balaban, un inventator român îngropat în uitare!

Tatal profesorului John Balaban, Phillip, s-a nascut în Philadelfia, în anul 1911, dar si-a petrecut copilaria si adolescenta în comuna Lovrin, jud. Timis pe strada Româneasca, în satul Schwabisch. Ani mai târziu, Phillip a absolvit Politehnica, la Timisoara. Parintii lui Phillip, ca multi tarani români din acea perioada, au emigrat în S.U.A. pentru a câstiga bani si a se întoarce în tara. Phillip (la vârsta de 1 an) si mama sa se întorc în România, la Lovrin (ca o precizare, mama si surorile lui sunt înmormântate în cimitirul din localitate). Tatal sau ramâne în U.S.A., sfârsitul vietii gasindu-l pe tarâm american.

A fost un inginer electrician de succes si a câstigat câteva premii nationale pentru realizarile sale în proiectarea instalatiilor electrice pentru Catedrala Nationala din Washington, pentru Capela Academiei Air Force si alte câteva frumoase biserici.

La paisprezece ani, nu mult dupa zborul fratilor Wright la Kitty Hawk, a zburat cu avionul sau deasupra lanurilor de porumb a vecinilor svabi în Lovrin, jud. Timis. (….) În cel deal Doilea Razboi Mondial, aflat în slujba la Santierul Naval din Philadelphia, a inventat C130 „Flying Boxcar”. („înca am desenele” marturiseste John Balaban în lucrarea „Cale, cale întortocheata”).

Alte mici inventii cu utilitate practica în gospodarie (masuta de calcat haine/un nou model de scara de urcat / scaunul înalt) i-au adus pe Phillip si John Balaban în lumina reflectoarelor popularului show de televiziune american din anii 1950 – „The big idea”.

„Cred ca se tragea din Estul României deoarece se referea într-un mod placut si familiar la Iasi si Bucovina” mi-a marturisit John Balaban într-o scurta corespondenta pe care am avut-o în iulie 2009 prin intermediul internetului, când distinsul profesorul John Balaban mi-a marturisit ca vizitase Balabanestiul cu sase ani înainte (2003), Balabanesti pe care-l mentioneaza în lucrarea „Cale, cale întortocheata” ca un „Tinut al Balabanilor” punctat în istorie printr-un act domnesc de Stefan cel Mare acum cinci secole; tinut în care unul din stramosii sai a adunat o oaste taraneasca cu care ia învins pe turci.
Phillip Balaban a decedat în anul 1997 în Philadelphia, la vârsta de 86 de ani.

Studiu, text si traducere din engleza: Florin Munteanu

http://balabanesti.net/

Pornografie si dezumanizare

On April 26, 2012 By nelursIn Europe, Romania, USA, WorldLeave a comment

ALIANTA FAMILIILOR DIN ROMANIA
Str. Cetatea Ciceiului nr. 23, sector 6, Bucuresti
Tel. 0745.783.125 Fax 0318.153.082

www.alianta-familiilor.ro

office@alianta-familiilor.ro

26 aprilie 2012

PORNOGRAFIE SI DEZUMANIZARE

Pornografia dezumanizeaza. Pe cei care o produc cit si pe cei care o consuma. Este una din plagile sociale care permeaza intreaga societate dar care, ciudat, se bucura de protectia legii si a constitutiei. De aceea, batalia impotriva pornografiei pare ca si pierduta. Libertatea de exprimare impiedica limitarea impactului nefast care pornografia il are asupra societatii. Unii au dreptul sa o produca iar ceilalti dreptul sa o consume. In plus, e tot mai pe larg cunoscut ca pornografia afecteaza mai toate dimensiunile existentei umane, chiar creerul si viata intima. Tehnologia moderna valideaza tot mai des acest adevar. Nu ne putem gindi la nici un aspect pozitiv al pornografiei. Continua sa faca ravagii, distrugind familii, barbati odata integri, femei odata cunoscute pentru virtutea lor, tineri odata model. Efectele negative se tin in lant si se intensifica reciproc. Iar dependenta de pornografie se manifesta la fel si la barbati si la femei. Iar numarul femeilor dependente de pornografie este si el in crestere. Da, si femeile sunt dependente de pornografie.

Barbatilor, daca nu stiti, va spunem noi – femeile dispretuiesc barbatii care consuma pornografie. Tinerilor: prietenele voastre va dispretuiesc daca vizualizati pornografie. Nu o spunem noi, ci o spun ele – expertele. Noi doar repetam ceea ce aflam din partea lor. O experta de reputatie internationala care si-a spus recent opinia in sensul acesta este Raquel Welch, vedeta de televiziune americana si zeita a frumusetii anilor 60. Pe 8 martie a dat un interviu publicatiei Men’s Health in care critica chiar aspru amploarea pornografiei si declinul virilitatii barbatilor afectati de pornografie. (Articolul poate fi citit in engleza in intregime aici: http://www.menshealth.com/print/33528) Opinia ei despre acesti barbati e simpla, dar, probabil corecta – in epoca moderna se observa un declin al virilitatii masculine in masura in care consumul de pornografie creste.

Concluzia ei: “I think we’ve gotten to the point in our culture where we’re all sex addicts, literally. We have equated happiness in life with as many orgasms as you can possibly pack in, regardless of where it is that you deposit your love interest. It’s just dehumanizing. And I have to honestly say, I think this era of porn is at least partially responsible for it. Where is the anticipation and the personalization? It’s all pre-fab now. You have these images coming at you unannounced and unsolicited. It just gets to be so plastic and phony to me. Maybe men respond to that. But is it really better than an experience with a real life girl that he cares about? It’s an exploitation of the poor male’s libidos. Poor babies, they can’t control themselves. I just imagine them sitting in front of their computers, completely annihilated. They haven’t done anything, they don’t have a job, they barely have ambition anymore. And it makes for laziness and a not very good sex partner. Do they know how to negotiate something that isn’t pre-fab and injected directly into their brain?” (“Cred ca am ajuns la un punct in cultura noastra unde toti suntem dependenti de sex, literalmente. Am definit fericirea in viata cu numarul maxim de orgasme pe care-l putem avea, fara deosebire de sursa orgasmului. Este dezumanizant. Si trebuie s-o spun pe sleau, epoca aceasta a pornografiei e intr-o oarecare masura responsabila pentru situatia asta. Unde mai e secretul dragostei si al anticiparii romantice? In zilele noastre toate imaginile sunt prefabricate. Primesti aceste imagini nesolicitate si neanuntate. Pentru mine aspectele acestea sunt plastice si ireale. Poate barbatii raspund pozitiv la ele. Dar, sunt experientele pornografice chiar mai bune decit experientele cu o femeie tinara care te iubeste? E o exploatare a libidoului sarmanului barbat. Sarmanii de ei, nu se mai pot controla. Imi imaginez doar cum stau in fata computerelor lor, complet anihilati. Lipsiti de slujbe, nu fac nimic, abia mai au ceva ambitii minime in viata. Astfel de barbati sunt lenesi si niste parteneri nu tocmai buni.”)

In ultimele decade insa, femeile au declansat ele insele o revolta impotriva pornografiei. Pentru ca pornografia le dezumanizeaza si pe ele. Societatea le impune standarde de frumusete artificiale, ireale, greu de dobindit, si extrem de greu de mentinut. Presiunea de a fi frumoasa si pe placul prietenului sau al sotului e peste tot si incepe devreme in viata. Vine din partea prietenilor, al colegilor, dar mai ales a mass mediei, al show-urilor deocheate care ne infesteaza casele si viata. Astazi scriem tocmai despre aceasta revolta a femeilor impotriva pornografiei dezumanizatoare. Materialul a fost tradus si adaptat pentru noi de Cristina Maria Visovan, studenta de engleza-franceza la Cluj, dar din Sighet. Ii multumim foarte mult pentru calitatea exceptionala a traducerii si investitia de timp. Cristina este una din voluntarele AFR. Articolul integral in engleza poate fi citit aici: http://www.beautyredefined.net/porn-pop-culture-taking-our-power-back A fost publicat in August 2011 de miscarea antipornografie Beauty Redifined. (“Frumusetea Redefinita”) Titlul articolului este sugestiv – Porn & Pop Culture: Talking Our Power Back. (“Pornografia si cultura pop: Sa ne redobindim puterea”)

PORNOGRAFIA SI CULTURA POP

“Beauty Redefined” sustine cu tarie cateva adevaruri. Unul dintre ele este “exista lucruri mai profunde decat cele care “inseala ochiul”. Credem ca traim intr-o lume saturata de mass-media, care foarte des contrazice acest adevar prin minciuni periculoase. In ultimul deceniu, mesajele mass-media – de care nu se poate scapa – au deteriorat imaginea pe care toti o avem despre valoarea, frumusetea si puterea femeilor. Este usor sa ne dam seama de acest fapt: bannere uriase afiseaza femei fara cap pe marginea unor texte care le spun ce ar trebui sa imbunatateasca la ele insele pentru a fi femei de succes (sau chiar femei normale). Priveste nenumaratele show-uri TV sau filme in care vei observa cum camera se misca de-a lungul trupurilor femeilor si focalizeaza anumite parti ale corpului lor. Incercati sa va plimbati printr-un magazin cu reviste fara sa vedeti trupurile sexualizate ale femeilor de pe majoritatea copertilor si de pe majoritatea paginilor – atat in reviste pentru barbati, cat si pentru femei. Vedeti ce s-a intamplat in ultimul deceniu? De-a lungul acestor 10 ani ai vietii noastre, mass-media care promoveaza aceasta degradare sexuala a devenit o norma – o noua “normalitate” despre care rareori ne punem problema. O noua normalitate care este atat de daunatoare, de periculoasa si atat de puternica. O noua normalitate care a devenit pornografica, in timp ce neaga in mod explicit ca asta este.

Acum zece ani

Deceniul trecut a fost numit “aparitia mucegaiului”, “porno chic” sau noua “cultura striptease”, ceea ce ne arata cum cultura populara transmite mesaje cu caracter sexual, in timp ce obiecteaza cu ironie cand sunt acuzati ca sunt pornografice. Intrucat definitia “pornografiei” este foarte dezbatuta, credem ca trebuie sa fie redefinita de la inceput ca fiind ceva la care ne gandim doar in momentele in care suntem singuri in lumea internetului, sau cand privim o revista obscena pe care o pastram sub salteaua patului nostru. Multi intelectuali definesc pornografia in lucrarile lor ca referindu-se la un grad de nuditate si un mod de reprezentare care provoaca o privire plina de dorinta. In ceea ce priveste aceasta definitie, vom vedea ca gasim aceste mesaje si imagini periculoase in locuri publice. Si trebuie sa fim constienti de modul in care industria pornografica, multi-milionara (in dolari), a introdus, in mod secret si treptat, pornografia, fara niciun fel de avertizare in prealabil.

De-a lungul acestor 10 ani, starletele porno au ajuns figuri celebre; industria muzicala continua sa impinga limitele “exprimarii verbale a sexualitatii” catre pornografie propriu-zisa; iar mass-media, care afiseaza aceasta degradare sexuala si transformarea femeilor in “obiecte”, se declara ca fiind “nu un produs pornografic, ci mai degraba atractiv, sexy si distractiv, ceea ce determina instalarea acestei culturi populare”. Autoarea Gail Danes exprima foarte bine acest lucru, cand spune: “industria pornografica a reusit, cu atentie si in mod strategic, sa scoata din produsele sale partea ’murdara’ si sa reconstituie pornografia ca fiind amuzanta, in trend, sexy si incitanta.” Sa luam show-ul Playboy Club, al NBC-ului, ca pe unul dintre nenumaratele exemple: este un show de maxima audienta, care este prezentat in timpul celei mai vizualizate reclame TV de catre adulti si copii deopotriva. Acest nou show de la inceputul anului 2011 este dedicat celui mai mare producator de pornografie si doar vizionand aceste reclame ne dam seama ca femeile sunt pentru a placea ochiului, iar in lumea NBC sunt facute numai si numai pentru a placea ochiului.

Stiati ca Playboy, http://www.beautyredefined.net/our-issue-with-swimsuits-in-sports-illustrated/ si Victoria’s Secret prezinta aceleasi modele an de an – afisandu-se cu o imbracaminte sumara sau dezbracate complet? Aceste modele au obtinut, de asemenea, roluri importante in filmele de top ale anului 2011 Ne dam cuvantul in privinta aceasta. Iar Sports Illustrated este “cea mai respectata voce a jurnalismului sportiv”, deci cand mult-asteptata Swimsuit Issue (colectie de costume de baie – n.t.) umple casutele postale si mesele cafenelelor, pornografia ajunge repede de sub salteaua ta tocmai pe masa din bucatarie. Cat despre Victoria’s Secret, aceasta este “pentru a fi privita de catre femei si nu de catre barbati”, declara ei, specificand ca imaginile pe care le promoveaza sunt departe de proasta calitate a pornografiei, reprezentand “frumusete si opera de arta”. Aceasta este pozitia pe care o adopta, in timp ce promoveaza aceste femei care pozeaza aproape dezbracate pentru Playboy si pentru alte companii ale industriei pornografice, pozele lor reflectand forme explicite ale pornografiei. Priviti deci cum pornografia se muta incetul cu incetul din spatele usilor inchise catre casutele postale, vitrinele magazinelor si show-urile TV de maxima audienta mondiala.

Realitatea este ca putem dezbate toata ziua ce este si ce nu este pornografia. La fel, putem dezbate daca pornografia este “buna” sau “rea”. ACESTEA sunt lucrurile pe care “Beauty Redefined” le sustine si speram ca ne veti sustine in aceasta lupta pe care o ducem pentru a readuce frumusetea si sexul sanatos catre ceva mult mai sanatos si mai complex. Repetam citeva adevaruri fundamentale: (1) Orice media care ne invata sa privim si sa apreciem femeile pentru corpul lor in loc sa apreciem integritatea lor nu este sanatoasa, nu innobileaza sufletul si nu este inaltatoare. (2) Orice media care doreste sa construiasca o noua realitate care sa reflecte cum ar trebui sa arate frumusetea, sex appeal-ul si sexualitatea, pentru a obtine un profit considerabil, nu este sanatoasa, nu innobileaza sufletul si nu este inaltatoare. (3) Orice media care ne invata ca cea mai mare putere a unei femei provine de la sex appeal-ul sau nu este sanatoasa, nu innobileaza sufletul si nu este inaltatoare. (4) Orice media care creeaza dependenta pentru privitor si/sau care obstructioneaza legatura emotionala a persoanelor cu cei pe care-i iubesc nu este sanatoasa, nu innobileaza sufletul si nu este inaltatoare. (5) Orice media care ne face sa fim introvertiti – sa inchidem usa lumii exterioare si sa-i dam afara pe cei pe care-i iubim – nu este sanatoasa, nu innobileaza sufletul si nu este inaltatoare.

Strategii

Daca observi un impact negativ asupra vietii tale, ca rezultat al mesajelor si imaginilor pornografice care s-au infiltrat in viata ta, atunci ACUM a sosit timpul sa luptam impotriva lor. Aceasta NU este o lupta fara speranta. Chiar daca mesajele periculoase din media nu se vor schimba, sa intampla sa avem toata puterea din lume asupra a ceea ce privim, pretuim si asupra lucrurilor la care reflectam in viata noastra. Rezulta, pana la urma, ca exista lucruri mult mai profunde decat cele care “inseala ochiul”. Si cand incepi sa realizezi cat de puternic esti in aceasta lupta – ridicandu-te, vorbind tare, refuzand ideile daunatoare si intorcandu-te catre o viata in care esti si faci binele pe care trebuie sa-l faci – tot ce vei mai dori va fi sa-i ajuti si pe ceilalti sa constientizeze acest adevar.

Exista strategii pentru a redobandi frumusetea, fericirea si o sexualitate sanatoasa. Prin ele putem ajunge acolo pas cu pas. Folositi-le si transmiteti-le mai departe. Citeva sugestii.

Tine un “post” fara media: Alege o zi, o saptamana, o luna, sau o perioada mai lunga in care sa te detasezi de cat mai multa media. Astfel, vei vedea cum viata ta e diferita fara toate acele mesaje si imagini, iar cand vei utiliza din nou media vei fi mai sensibil la mesajele care te ranesc si la acelea care sunt impotriva a ceea ce gandesti cu privire la meritul, frumusetea si puterea femeii.

Fugi de pornografia “normala”: Utilizarea imaginilor si limbajului sexual a devenit o parte normala a mediei la orice ora din zi si este prezentata ca fiind ceva obisnuit in reclame, cataloage, show-uri TV, filme, reviste pentru barbati si femei, carti, jocuri video, site-uri web etc. Cercetatorii se pronunta foarte clar asupra faptului ca pornografia schimba felul in care barbatii si femeile se privesc unii pe altii, sta in calea formarii unor relatii de iubire sanatoase, modifica perceptia noastra asupra atractiei personale, stima noastra de sine, stima noastra fata de ceilalti. Nu te multumi sa pleci de langa aceste lucruri – FUGI de ele!

Obiectele care ne transforma in obiecte: Fetele si femeile expuse mesajelor care privesc omul ca pe un obiect (de care nu poti scapa in peisajul cotidian al mediei) ajung sa-si urasca trupul, invata sa se priveasca si sa se stimeze in primul rand pentru infatisarea lor exterioara si sa aprobe in viitor aceste mesaje. Si un lucru care ne sperie este acela ca cercetarile demostreaza ca aceste mesaje daunatoare le fac pe femei sa fie preocupate de aspectul lor fizic, ceea ce diminueaza performanta lor scolara (care include matematica, rationamentul logic, aptitudini spatiale) si activitatile lor atletice. Infricosator. Cat despre baieti, sunt si ei expusi la aceleasi mesaje si invata sa pretuiasca femeile pentru corpul lor in loc sa le aprecieze integritatea si pe viitor cauta mai multe imagini cu caracter sexual. Obiectam!

Arata-le femeilor pe ce pui pret: Majoritatea femeilor si fetelor se plang de faptul ca incearca sa dobandeasca idealuri de frumusete in incercarea lor de a deveni mai atractive si mai placute de catre barbati. Daca aceste lucruri pe care ele vor sa le obtina din greu nu sunt tot ceea ce pretuiesti la o femeie, asigura-te ca oamenii stiu cum gandesti, vorbindu-le despre femei in mod pozitiv, referindu-te la caracterul, personalitatea si talentele lor ca fiind lucruri pe care le admiri si le cauti la femeile care doresti sa faca parte din viata ta. Alege, de asemenea, sa le faci complimente femeilor din viata ta pentru aceste lucruri. Complimentele care raman langa tine o viata intreaga sunt acelea care iti formeaza calitatile care conteaza, cum ar fi o atitudine pozitiva, grija fata de ceilalti, talent, sinceritate, simtul umorului etc.

Redobandeste-ti puterea: Cand intelegem ca pornografia include toate descrierile cu conotatii sexuale si care incita simturile sexuale, vedem ca principalele posturi de media functioneaza ca niste droguri care deschid porti spre forme ale pornografiei care creeaza dependenta si sunt daunatoare. Aceste mesaje si imagini cu continut pornografic determina baietii, fetele, barbatii si femeile sa ramana insensibili in fata unor imagini si mesaje de care oamenii ar fi FUGIT cu doar cativa ani in urma. Daca faptul de a vedea scene obscene sau femei aproape dezbracate la TV sau pe bannere nu este atat de socant, atunci video-urile XXX de pe internet sau revistele pornografice nu vor mai fi nici ele socante pana la urma. Daca cauti pornografie neaparat sau daca sta in calea relatiilor tale importante sau a activitatilor tale de zi cu zi, te rog sa cauti ajutor profesionist, care se gaseste azi mai mult decat oricand. Exista speranta pentru a combate acest tip de vicii si POTI sa iti redobandesti puterea.

Fii un avocat: Daca sugestia noastra de a renunta la media care te injoseste si te raneste nu ti se pare suficienta, exercita-ti influenta ca fiind un avocat al femeilor. Cand observi reclama unei companii care contribuie la nesiguranta femeii sau o revista care transforma femeile in obiecte, in timp ce sustine ca le face mai puternice, vorbeste! Faptul ca iti exprimi indignarea in blogul tau este un inceput foarte bun si la fel este postarea link-urilor pe site-urile cu stiri sau cu scrieri academice care dezvaluie idealuri daunatoare pe retelele sociale. Daca vrei sa mergi mai departe, scrie-le/ suna-i pe cei de la televiziunea locala, de la televiziunea online, de la ziare si de la orice alta media care raspandeste mesaje daunatoare.

Ia media in propriile tale maini: Posteaza link-uri sau lanseaza discutii pe bloguri sau pe site-uri de retele sociale pentru a ajunge la o conversatie aprinsa despre idealurile periculoase (cum ar fi slabitul, operatiile estetice etc.) si pentru a-i scoate la lumina pe cei ce profita de faptul ca credem in aceste idealuri. Si cand te gandesti la ce studii/cariera vei face in viitor, gandeste-te si la o cariera in jurnalism, publicitate sau media, astfel incat TU sa poti produce mesaje care mai degraba sa ridice omul decat sa-l injoseasca.

Puterea producatorilor de media: Cei ce iau decizii in media, ca editori, producatori, directori, redactori si directori de web pot si ar trebui sa inlocuiasca aceasta dezvoltare continua a prezentarii trupurilor idealizate si provocatoare ale femeilor cu reprezentari pozitive ale formelor si dimensiunilor normale ale corpului, cu sanatatea sexuala si cu dialoguri sau editoriale pozitive privind acele imagini care nu se concentreaza numai pe aspectul fizic.

SEMNATI DECLARATIA DE LA TIMISOARA

http://www.alianta-familiilor.ro/decl_timisoara.php

O declaratie a constiintei crestine, Declaratia de la Timisoara afirma principiile valorice crestine in spatiul public. Dorim sa ajungem la cit mai multe semnaturi, chiar la peste 10.000. Incetul cu incetul ne apropiem de 9.000. Declaratia afirma demnitatea umana si denunta manifestarile sociale care ating demnitatii umane. Va rugam cititi si semnati.

Semnarea Declaratiei se face in doua etape. Bifati linkul http://www.alianta-familiilor.ro/decl_timisoara.php si semnati Declaratia. Dupa aceea veti primi un mesaj care va va cere sa confirmati semnatura apasind pe un link de confirmare. Fara confirmarea semnaturii, numele si semnatura dvs. nu vor apare in lista semnatarilor. Linkul de confirmare a semnaturii apare in limba englaza cu urmatorul text: “Thanks for filling out our petition, you’re almost done! Please confirm your signature by clicking on the link below:” (Adica: “Multumim pentru ca ati completat formularul petitiei. Semnarea petitiei e aproape gata. Va rugam confirmati-va semnatura apasind pe linkul de mai jos.”)

Important: Declaratia accepta doar o singura semnatura de adresa electronica. Ca atare, sugeram ca in situatiile unde doua persoane folosesc aceeasi adresa electronica, de exemplu sotul si sotia, semnatura sa fie data in numele ambilor soti, de exemplu “Ioan si Maria Ionescu.”

Rugaminte: Va rugam semnati Declaratia cu numele intreg nu doar cu initiale. Va multumim.

VRETI SA FITI INFORMATI?

Buletinul informativ AFR apare in fiecare Marti si e dedicat mai mult stirilor de ultima ora, iar publicatia AFR online apare in fiecare Joi si e dedicata mai mult comentariilor si opiniilor. Cei care doriti sa primiti saptaminal stiri si comentarii la zi privind valorile si evenimentele legislative, politice si sociale care va afecteaza familiile, atit la nivel national cit si la nivel unional si international, sunteti invitati sa va abonati la buletinul informativ saptaminal AFR. Cum? Inregistrindu-va numele si adresa electronica pe pagina home a sitului nostru electronic www.alianta-familiilor.ro .

FACETI-NE CUNOSCUTI!

Faceti-ne cunoscuti familiilor si prietenilor d-tra. Dati mai departe mesajele noastre si incurajati-i sa se aboneze. Va multumim.

ANUNTURI

Cei care doriti sa faceti anunturi prin intermediul AFR privind evenimente legate de familie si valori va rugam sa ni le transmiteti la contact@alianta-familiilor.ro.