Câte vieți s-au transformat în negru de fum?El este trecutul și viitorul.
Nerro di fumo.
Ca și împăratul Nero.
Anonimul venețian nu are cunoștință de negrul de fum.
O fi o zeitate africană?
Iar Blaga zice – La cerul întâiu străjeri de tuci, Continue reading “Boris Mehr – Despre viață și diagnostic”
(în cinci cânturi – cu PROLOG şi EPILOG)
PROLOG
„…la-nceput a fost
Cuvântul – şi Cuvântul era la
Dumnezeu – şi Dumnezeu era
Cuvântul (…) Toate printr-însul
s-au făcut – şi fără Dânsul
nimic ce-i făcut – nu s-a
făcut…” (IOAN, cap. I, 1-3)
…un Singur Creator şi-o
Singură Creaţie – Creaţia fiind
de-a pururi repetată – şi iarăşi Ea-Creaţia fiind
Însuşi Creatorul Continue reading “Adrian Botez: REÎNVIATA EPOPEE DACO-VALAHĂ”
Cronică de Vasile Filip
Dinspre rădăcini şi izvoare vin, şi se duc, mărturisirile pe care Vavila Popovici ni le dăruie, cu binecunoscuta-i generozitate, în acest prim volum de „Note de jurnal american”, apărut în anul 2017 în U.S.A. Cartea de faţă cuprinde, în cele vreo 300 de pagini, o perioadă de timp scurtă (august 2008 – decembrie 2009), ceea ce înseamnă că autoarea mai are multe de mărturisit până ce va atinge pragul de faţă. Faţa, în dorinţa mea, fiind cât mai mult extinsă în viitor. Dar nu distanţa în timp are cea mai mare importanţă, ci substanţa paginilor. Ca informaţii, trăiri şi reflecţii. Continue reading “Cronică la NOTE de JURNAL AMERICAN (1) de Vavila Popovici”
Preotul iconom stavrofor Radu Botiș, paroh în localitatea Țicău (orașul Ulmeni), participant la concursul „Premiul Literar Internațional Corona” organizat de Traduzioni Talabà în Cassano all’Ionio (provincia Cosenza, regiunea Calabria, Italia), a câștigat, la ediția a doua – 2016-2017, dedicată memoriei poetei Viorela Codreanu Tiron, o mențiune de onoare, la secțiunea poezie inedită cu temă impusă: poezia cuantică. Titlul poemului cu care a participat este „De taină voci…”Juriul pentru diviziunea în limba română a fost format din:
Mihaela Talabă – președintele concursului, prof. Mihaela Olimpia Totu – președintele juriului, Vasile Hatos, Florentina Niță, Horia Muntenuș, Stejărel Ionescu.
– Ce este poezia pentru dvs., domnule EUGEN EVU?
– Pentru mine, poezia este, înainte de toate, catharsis. Așa cum ea a fost încă de la începuturi, din vechime. Poezia vindecă lumea de întuneric și de spaimele minții. De fricile primordiale. Pentru că în om există frica asta instinctivă de întuneric și moarte. Și poezia te poate curăța de aceste angoase.
Eugen Evu a decedat în data de vineri 20 octombrie 2017, într-un centru de îngrijire din orașul Hunedoara. Înmormântarea va avea loc în data de 25 octombrie, în orașul în care s-a născut și a trăit laborioasa sa viață. Continue reading “Necrolog – A plecat Eugen Evu!”
„Fără chemare, scrisul rămâne fără sens și fără culoare” (Vasile Radu Ghenceanu)
În ziua fierbinte de 3, a lunii lui Cuptor, Anno Domini, 1935, pe la amiazi, am venit pe lume în casa parohială greco-catolică din Silvașul de Sus/ Hațeg / Hunedoara, din Munții Poiana Ruscă unde tata era preot.
În apa luată cu lighianul din pârâul Silvașul, ce trece pe lângă casă înconjurând dâmbul bisericii și lăsată să se încălzească la soare, tata mi-a făcut prima baie! Când mai târziu l-am întrebat, ce curaj a avut să facă asta? Nu i-a fost teamă că mă voi îmbolnăvi? Mi-a răspuns cu durere: „ce știi tu, draga mea, la vremea aceea Românul trăia după legile strămoșești nescrise; natura era casa lui ecologică pe care o îngrijea „ca ochii din cap” iar râurile și toate apele erau curate căci din ele bea și în ele se scălda”! – și nu m’am îmbolnăvit se pare însă că am rămas legată strâns de Natură pentru toată viața. Continue reading “TERESIA BOLCHIȘ TĂTARU: CEVA DESPRE NOI”
AFTELE, MASTURBAREA ŞI RATAREA CONTINUĂ A ESENŢIALULUI: vol. „TRANSFER”, de LIVIU IOAN STOICIU
(Editura Polirom, Iaşi, 2017)
Despre spaţiul cu „n” dimensiuni, despre „scurtcircuitarea” temporalităţilor, până la desfiinţarea lor în Unica Sinteză Atemporală – se ştie şi se vorbeşte de mii de ani, prin ALCHIMIE şi ASTROLOGIE. Din păcate, „cele mai înalte ştiinţe” (cum le numeşte Învăţătorul, din nuvela belgianului Jean Ray – „Psaltirea din Mainz”) n-au fost şi nu sunt la îndemâna oricui: ele sunt supranumite „ştiinţe regale”, au fost practicate de preoţii templelor sacre şi de cei mai dotaţi spiritual dintre ucenicii lor, iniţiaţi o viaţă de om… – …şi, de aceea, şi azi, în aşa-zisa „modernitate”, ele sunt luate în râs (mai abitir ca altădată!), de tot mai josnica populaţie de plebei ignari, aprope grohăitori, ai Terrei… Continue reading “ADRIAN BOTEZ: Recenzie la vol. „TRANSFER”, de LIVIU IOAN STOICIU”
Născut în toi de legendă şi vârtejuri istorice milenare, haţeganul CONSTANTIN STANCU îşi reînnoieşte dezvăluirile şi revelaţiile, în noua sa carte monumentală, „ARHIVELE DE LA HAŢEG – Monografii, legende şi vivisecţii”, Editura CronoLogia, Sibiu, 2017 (care o continuă pe prima: Arhivele de la Haţeg: de la Neantia la Vâltoarea Sufletelor, Editura Realitatea Românească, Vulcan, 2010). Continue reading “ADRIAN BOTEZ: Recenzie la „ARHIVELE DE LA HAŢEG – Monografii, legende şi vivisecţii”, de CONSTANTIN STANCU”
Astfel am fost îndemnat să numesc noua carte – „Cugetări / Reflections” – tipărită de Vavila Popovici în USA, Columbia SC, și apărută în 08 July 2017. Este, dacă am contabilizat corect, cel de al 42-lea volum al autoarei, care a navigat, cu vânt bun din pupa, pe oceanul imprevizibil al literaturii, când pe corabia prozei, când pe cea a poeziei, dar şi pe iahturile de lux ale eseului şi, iată, al cugetării. Ca și alte câteva cărți publicate în anii anteriori, şi aceasta este bilingvă (română – engleză), autoarea locuind de câțiva ani în America.
Atracția pe care exprimarea sintetică a exercitat-o asupra scriitoarei Vavila Popovici este mai veche. Ea transpare și în cărțile de poezie, dar, mai ales, în cele de eseuri, în care apelează la cugetările unor personalități culturale, istorice, științifice. Această specie literară, cugetarea, a fost și este numită în fel și chip. I se mai spune aforism, maximă. Ba chiar și sentință, comprimate, scurtissime etc. Se spune prin cele dicționare, despre maximă: „Enunț concis, exprimând o normă de conduită, o regulă logică sau metodologică…” Sau: „Aforism – Cugetare enunțată într-o formă concisă memorabilă”. Și așa mai departe, substanța rămânând aceeași: condensarea unor adevăruri axiomatice în puține cuvinte. Continue reading “Vasile Filip: Comprimate pentru sănătatea minții”
Enunțurile aforistice și eseistica Vavilei Popovici planează calme, limpezi, sub semnul lui Cogito, ergo sum… Intuiția ubicuu – prezentă în Om ca mensură a tuturor lucrurilor, (definită) ca atare încă de eladici…
Complinitoare a operei unei Vieți exemplare, ca existență netrădată de te miri câte încercări ale orgoliilor psihanalitice (v. Augustin Buzura, după gnostici sau numerologi, în genere cele ale paradigmei paranormalului… Unul dobândit prin autocunoaștere Aristotelică, Platonică). Cugetări recte sentințe.
Marea compatrioată este paradoxal fiica (Sophia) Limbii Române care își asumă, ne-o divinatoriu, filosofic neo-liberal (v. Mihaela Miroiu ș.a.) – înnăscuta și divinatoarea Clarviziune. Continue reading “Eugen Evu: O mare compatrioată vizionară”
Henric X dormi ceva mai mult ca de obicei, în palat nu mai era nimeni, calendarul electronic arăta anul 2050, luna septembrie, ziua 23, ceasul 12 ziua. Nu mai era rege, din vise aflase, își pregăti o masă frugală, coborî în stradă și cumpără un ziar. Nu avea acasă nici aparat TV, nici computer, le aruncase înainte de a adormi, dar știrile din ziar erau suficiente. România se afla pe primul loc la toți indicatorii, cei care plecaseră, peste patru milioane de ingineri, medici, asistenți, academicieni, vânzători, avocați, fiii acestora, ș.a. reveniseră la patria mumă, politicieni nu mai erau, se recalificaseră, sistemul de conducere macroeconomică și socială era perfect cibernetizat pe o grilă uriașă, cu noduri-module computerizate. Continue reading “Boris Mehr: Anul 2050”
Gata! Nu mai vreau să plâng! Privesc albumul îngălbenit de vreme şi mă ascund curioasă printre pagini. Am România Mare în ochi. Am câmpul de in şi toloaca. Pe o prispă, un bătrân deapană amintiri. Sunt curioasă. Vreau să aud tot ce-mi spune. Vântul îmi întoarce paginile. Dintre pagini mă priveşte un preot, venit de la „descălecare”, din Ardeal, un Plăvan. Da! El este cel ce a construit prima biserică în Cupca, un sat bucovinean. Bogat, cultivat, un om al munţilor, venit de a aduce binecuvântare. Generaţii s-au bucurat de prescura albă coaptă în cuptor. Peste sat au început să se audă doinele. Şezătoarele în care tineri şi adulţi se bucurau de frumuseţea poveştilor spuse la gura sobei. Deseori se infiripau iubiri. Unele permise, altele nu. Aşa s-a întamplat şi cu Domnicuţa. Într-o seară frumoasă, privindu-l pe Calistrat s-a pierdut în ochii lui mari şi adânci… Continue reading “Mariana GURZA: Maria…”
„DERIVA SENTIMENTELOR”
de VICTORIA MILESCU
(Editura Betta, 2016, Bucureşti)
Cum se defineşte, tehnic, „deriva”? „Unghiul dintre direcția de deplasare dorită a unui avion sau a unei nave și direcția reală de deplasare determinată de vânt (la avioane) sau de curenții maritimi (la nave)” – cf. Dicţionarul explicativ al limbii române.
VICTORIA MILESCU, prin volumul „Deriva sentimentelor” (cu o Prefaţă semnată de singur-curajosul şi eruditul om de cultură daco-valah, NICOLAE GEORGESCU…unul dintre ultimii intelectuali autentici şi oneşti, ai Daco-Valahiei contemporane!), se dovedeşte a fi nu o Poetă atitudinală, ci, mai curând (cel puţin aparent!), o Poetă constatativă (de fapt, constatările ei, pe alocuri năucitor de crude, sugerează Adevărul esenţial: VICTORIA MILESCU este o Poetă a rezistenţei disimulate sub sabotajul, prin descriptivism crâncen, al demenţei la care a ajuns „lumea prezentului” – ca într-o fundătură!): teribil de lucidă, chiar dacă şi-ar dori, din străfund de suflet şi conştiinţă, o altfel de existenţă Continue reading “ADRIAN BOTEZ: RAPORT ASUPRA UNEI APOCALIPSE ANUNŢATE”
Revista ARMONIA - Saltmin Media 