Adrian Botez: REÎNVIATA EPOPEE DACO-VALAHĂ

(în cinci cânturi – cu PROLOG şi  EPILOG)

 

PROLOG

 

„…la-nceput a fost

Cuvântul – şi Cuvântul era la

Dumnezeu – şi Dumnezeu era

Cuvântul (…) Toate printr-însul

s-au făcut – şi fără Dânsul

nimic ce-i făcut – nu s-a

făcut…” (IOAN,  cap. I, 1-3)

 

…un Singur Creator şi-o

Singură Creaţie – Creaţia fiind

de-a pururi repetată – şi iarăşi Ea-Creaţia fiind

Însuşi Creatorul

 

nicicum dăbălăzata – vicleana

periculoasa Treime…

 

…un Singur Creator – o Singură Creaţie – şi-un

Singur Neam – Mistică

Rădăcină – fără de

Nume – ci doar cu

Sfinte-Atribute: „dac” – „get” – „carp

trac”…

 

din Mistica Rădăcină – Pântec al

Creaţiei – se iscă minunea

Ramurilor (…Copilele Neamuri cu

Nume…) – ce se vor usca-preschimba – din

nou – în Roata Fericirii Rădăcinii:

Singurul NEAM – al tuturor

tărâmurilor

 

…şi pentru că acestea Toate trebuiau să

poarte – spre născare –

Rânduiala – adică să fie

Revelate:  Graiul

le-a rostit Taina Supremă: să li se spună (precum se şi cuvine în

turmele Constelaţiilor Astrale – mereu

schimbându-şi – tot

ROATĂ – păşunea):

HRISTOS!

 

…în Cumpăna Veciei stă – cu

Lacrimi Demiurgice

pe-obraz: Stăpâna

Schimbătoarelor Semne din

Constelaţii: EA

Muma tuturor

În-fiinţărilor Sfinte:

MUMA MARIA!

 

…iată singurul ADEVĂR – DEPLINA

MĂRTURIE!

 

…de-aici începe

Credinţa – se isc’

Credincioşii-Popoare…cărora Grai-Sfântul  le-a fost

dat o stânjenitoare

(…şi

cu prea multe  – uneori

de tot mincinoase – dar totdeauna

ostenitoare  – omeneşti tălmăciri …)

Poreclă: „ISTORIE”…

***

 

CÂNTUL ÎNTÂI

 

…când vezi atâtea mii de lănci – plecate SLUJBEI – deci mii de credincioşi

în Pisc de Neam-Rădăcină – mii cavaleri cu plete-arzând – supuşi în rugăciune

(…eroi cereşti – monahi divini – altfel nu îndrăzneşti a spune…!)

nu-ţi poate-n minte gând veni c-am fost cândva ruşini – şi porecliţi:

popor de căcăcioşi”

…crunt năvăleam – prăpăd făceam – în piept duşmàn – cu spade mari de fier

un Făt-Frumos – sălbatic zeu  – era-ntre noi oricare cavaler

necruţători – zdrobeam păgânii sub copite: ca ploşniţe strivite

plesneau coifuri:  cu desfătare-ascultam aste muzìci potrivite

…şi au venit – iar – vremuri de duhoare: ca umbre blestemate

prin mâl de Styx-uri bântuiau umbre cu-armùri – temute şi vestite

cândva… – …acum – doar doage de butoi – peste cap date roate…

…dar iarăşi ne vom răsculà – dezlănţuite uragane – valàhe àrmii

în abìs de Gheenă-om ‘napoia pe demoni! – iar noi – sfinte hàrpii!

şi – în triumf – aduce-vom – valàhii – în alba noast’ Cetate

mii de trufìi-stindarde aurite – smulse în luptă cu dreptate

…vom fi iar zei fulgerători – copii de-eroi – cu Crist în cap de oaste

lumini de ametìst trezi-vor – pe  ziduri – fecioare mândre – caste…

***

 

CÂNTUL AL DOILEA

 

pe când nu se zărea în lume chip de om – aici erau împărăţìi

aici – Miezul Cosmicei Nuci – tărâm al celor precum Candeli: şi blânzi – şi treji – duhlìi…

cu fiarele grăiau năvalnic – cu păsările ciripeau – unìcă limbă:

oameni în fiare-păsări – păsări în oameni – ca-n menuet – se preschimbau…

…ăst rai avea – în mijloc – Munte Ascuns şi Sfânt – s-armonizau cei vìi:

Tărâm şi Măduvă Luminii – El – Magul – Suprem Cânt:

se închinau Lui mii de Păsări – de Îngeri-Flori – cuminţi bondari de Vânt…

Izvor de Neamuri – Ùnic Copac Cunùnii – demiurgìe pură:

aici domneau IUBIREA – şi HARFA MAIESTĂŢII…nimic nu-nchega ură:

erau Plutire şi Pisc Înţelepciunii – măsură dumnezèie:

nu se-arătase Şarpe – nu uneltea Minciună – nu sfredelea Femeie…

…îşi înfrăţeau văzduhul doar Duhuri de Lumină şi de Miresme Rare

în Horă jucau Zâne – în Pisc roiau Eroii: nu erau Zare-Stare!

…Încununàtul Lumii  – El – MAGUL ARMONÌEI – păzeà – spre Ceruri  – Pòduri

pe care – prin Cădere – veni-vor – în prisosuri – şi beznele-noroduri…

***

 

CÂNTUL AL TREILEA

 

zei-oameni – cu Zeul Suprem generos răstignit

(El – Rădăcina Lumii-aici – în Sacră-mbrăţişare – mănos – TOT a-mplinit!)

popor cu sufletul în ceruri – senìn şi deplìn mântuit

cu trup c-argintul strecurat – deci fără de mormânt

având în fire fraţi-fiare-îngeri – Lup-Ursul – Flori şi Cânt…

au fost lăsat puhoaie-neamuri-crengi – fel-chip de i-au numit:

poporul Căii Drepte”  – „poporul Luminat – fără amurg ori rest

popor ce îl iubeşte Zeul – la dânsu-l cheam’ pe numele-i celest”…

…dar ei rămas-au strânşi în jur de Munte-Ascuns

unde-orice taină Magul le-a tălmăcit-pătruns…

ei au rămas – extatici – cu îngerii în Horă

popor de Raze-Duhuri – ieşit cu tot din Oră

ei şi-au păstrat Comoara de-Nţelepciuni Divine

şi-au scris pe Cer şi Piatră despre Lumini şi Bine

ei – Primii Oameni-Carte – din şirul de noroade

nu au impus nici raza – nici vatra – nici mintea cu iscoade

nici Cer de Rugăciune – şi nici măcar Cântarea

nici pe-Orfeu-Taumaturgul – care-mblânzeşte zarea

şi Pòduri ne croieşte în Cuvânt – să stăm – iar – la taclale

cu Cel ce Este –  ce-şi ocroteşte Neam – din Deal şi până-n Vale…

voiau – cum Crist-Zalmoxis – să-şi afle Pace-Iubire-Sărbătoare

singuri: în fremătaţii Îngeri – în Păsări – cât şi-n Floare

Graàl-Trandafir-Focul se-aprinse-n munţii loru:

Sfânt Sânge-ademeneşte Moartea – ca să aflăm ce-i Doru’…

…dar îmbeznaţii lumii n-au priceput: sub nas

DACUL le dăruit-a raiul – dar ei fac răul pas:

…voind să-nveţi Lumina – când nu ai suflet – lesne

te poţi trezi în vrajbă – războaie – scârnă – bezne…

prostul îşi strică Vatra – strigând după căldură

când Focul e în Duhu-i – iar nu în bătătură…

***

 

CÂNTUL AL PATRULEA

 

…e ca un ROŞU MAC în hardughìe – nevinovata Valahìe:

el creşte peste bălegarul – zvârlit în chip: „Viţel de Aur

dar străpungând în Omenie – ca un sălbatic Taur…

Potop de Bani sunt Zeii Zilei: un mâine nu mai este…

nici Cer – nici Crez – nu tu-Adevăr – desfiinţate Creste…

Demonii-şi pun pe chip chiar Masca Celui Ce-Izbăveşte

pentru ca – păcălind popoare – să pară…Cel Ce Este…!

…dar Magul – dincolo de nori – nu lasă vârşa să sufoce

pe cei ce-s DACI – adică sunt Lumină: pentru ei – Voce

de Dumnezeu s-a fost iscat – şi-l sfinţì – iar – în Munte –  pe Mìsticu-Mpărat!

…din Împăratul Luminat  – născuţi Voievozi Smaraldului Zeiesc

Mariei-Sfintei Mume-a TuturorCOSMICĂ-ICOANĂ – se-nchină  – se smeresc

dar scormonind şi-aflând – în Şanţul Aurit al Falei – Momìţa Crimei-FARISEII – toţi Craii se cumplesc:

îşi isc’ îndat’ Coame de Leu – Ochi-Foc Merèu: Şacali şi Hiene pe

Rug Ceresc se rumenesc…

…astfel se-ncetini şi mersul celor cu coarne-cozi:

doar c-apucar’ de răsfoiră  – vicleni şi iute  –  Cartea ce scrie-n Valahìe

(…cine e Magul şi ce face – cari dintre stele ŞTIE…):

semne strâmbate ne orbiră! – …Crezul noi nu-l uitarăm însă

Sfinţii Voievozi se răstigniră – cu inima străpunsă

de mii de fulgere-vedenii: lumea de-aici – în Rai ajunsă…

…urgìi venind – furtuni schimbând – toţi am orbit  – pierzând Sfânt Adevăr

şi-n nevăzut – cu sila – mârşavi noi i-am trecut  – pe  Craii Lerului din Ler:

de nu te-ai fost  păstrat în Patrie şi-n Crezpreschimbi Auru-n Fier

…oare aşa rămânem – pùruri – òrbi fără de-ariàdnicele şnururi?

oar’ ceaţa-o prăpădi minuni – tot leatu-nvăluind în bezne-suluri?

oare tot îngheţaţi în suflet – tot tremurând şi tot spurcând

vom pângări agheasma-n rouri – cuminecarea ascunzând?

…ne-ajunse faţa ca izmana –  ne ştergem dosul cu Icoana

ne ploconim – lingăi – la idoli – ne ploconim către MOLOHUL

(…PARAZIŢII-ZARAFI-FARISEII – ca robi noi ascultânddin umblători noi spurcăciuni mâncând!): oare-i vom închina şi Rana

celui Casap ce-a preschimbat Altar în Piaţă – şi-o tot face pe Groful?!

…dar – oare – MUNŢII şi CĂRUNŢII nu-i auziră „groh”-ul?

…orbiţi şi arşi de-a’ Dracului sudori – scrumiţi Minciunii – fost-am mâloşi

am tot tăcut – şi-am fost fricoşi – nu fost-am generoşi

năuci fără de SLUJBĂ –  duhnind urdori – lingăi hidoşi

în gudurare-AM ACCEPTAT SFINŢI SĂ NE VINDEM ŞI MARTIRI – LA PREŢUL DE…LEPROŞI!

…ne strecuram – jalnici strigoi – pe lângă garduri de nevoi

tuturor dracilor – şi nu pe rând – ci dèòdat’! – le-am fost umili slugoi…

…şi-am fost ruşini! – la toţi le-am fost părut – pe drept – „popor de căcăcioşi”!

…dar asta-i „balalaică”-istorică – netrebnică la strună! – nu NEAMU-N VÈCI DE RAI

Cel care – necontenit – s-a fost-a închinat DOINEI – cum şi SFÂNTULUI NAI!

…şi colo-n Pisc de Munţi-Părinţi au stat mulţi drepţi ascunşi – veghind la Crez

şi-au păstrat Neamului  – ERMIŢII – intact – chiar Sfântul-Miez

dar l-au păstrat cumplit luptând – cu Moartea Firii şi cu Somnul:

să nu se facă de ruşine Neamul – ce-a fost primit SACRA MENIRE

(…de-a fi MINUNII FAR  – PREPELEÀC RÂNDUIÈLII – mereu ÎN PISC DE FIRE

de-a fi FĂCLIE RUGII spre RAZĂ-A OMENIRII…) – tocmai în Rai – la Domnul!

…căci CRIST-ZALMOXIS ce-ar fi zis – la Dreapta Judecată

de-am fi venit precum beţivii – cu gura-n pântec şi-n privată…? –

spurcând cu somn Lumina Lumii – de Hristos Înviată…?

…iar Monastirea lui Manole – cum s-o laşi părăsită

şi vàrvar pustiìtă – pururi cernită – pururea-n risìpă – sub Blèstem dărâmată…?!

***

 

CÂNTUL AL CINCILEA – ULTIMUL CÂNT

 

…vor fi cutremure – pârjoluri – mìstice sinucideri

şi dispariţii în neant – torèntele de zoaie

din suflet-lume-nchipuită  – de-a-ndosulea: demonii- iscaţi – lideri!

…ziduri de munte prăbuşite – lăsând în mijloc Piscul…

Demonu-şi freacă gheare-n hohot – şi tot mai mult se-nfoaie:

delir – poduri  la mijloc rupte  – peste prăpăstii – riscul

de-a mârşăvi seninătatea-n catran – lătùră infernală…

Broscoiu-n frac – trident cu mandolină – maestru e de gală

Aspìda se încolăceşte-n imnuri cu ucigaşă fală

Sèpia scrie cu scuipatul – în rostu-i de cerneală…

Nisìpuri cuprinzând palate – Castèle cu Şopârle

Arhangheli cocârjaţi în pivniţi – ca nişte-argaţi-codârle…

…nu vor mai fi BĂRBAT-FEMEIE – ci doar o stârpitură

un gnom asexuat – moluscă din perete – pururi scornind la  ură

o caracàtiţă-plachìe – orìbilă în formă… –  …în Duh: nici scuipătură…

…dar toate s-or opri deodată: o Voce se aprinde

glodoase ceţuri se scrumiră – şi masca se desprinde:

e Magul încercării noastre – venit pe curcubee

să dea Lumină unde-s bezne – Molohul să-l încheie

din invertire să rămână – pentru Statui – Scânteie

…a strâns tot Mirul de la Floare – şi-a fost chemat ERMIŢII:

pe loc a preschimbat Minciuna – -n Văratice Solstiţii!

căci Neamul pururi fuse-n Raiul – neprihănit – seninul

dar Încercarea – chiar cernită – a scos din noi veninul:

a scos veninul cu duhoare – veghind VENINUL RENĂSCARE!

MISTIC VENIN CE-AUREOLEAZĂ MARTÌRII ŞI VOIEVOZII:

cu Sânge-i scris în NOUA CARTE: cei Răi – devin Nerozii

Hristos e Magul: din cenuşă reface Soare-Lună

Orăcăitul îl preschimbă în DOINĂ – VRAJA-STRUNĂ

…în Pisc e Neamul DAC-DIN-FIRE – iar Firea e cea bună…

…şi-ncepe astfel un nou Crug – în care Valahìa

e  Candelă pentru cei orbi – dar dezlipind orbire:

Lumină din Lumina noastră – vin – iarăşi – vin popoare:

peste gunoaie reveleze-şi – din nou – MÌSTICĂ SĂRBĂTOARE

dar Lumânării-Valahìe toate-i sunt cerşetoare

de Crez – de Patrie-Minune – mai mult: de ARMONIE

de Bucurie şi Nădejde – în SFÂNTA-LE FRĂŢIE!

***

 

EPILOG

 

…crunt năvălim – prăpăd noi facem – în piept duşmàn – cu spade mari de fier

un Făt-Frumos – sălbatic zeu  – este-ntre noi oricare cavaler

necruţători – zdrobim păgânii sub copite: ca ploşniţe strivite

plesnesc coifuri:  cu desfătare-ascultăm aste muzìci potrivite

…şi vor veni – iar – vremuri de duhoare: ca umbre blestemàte

prin mâl de Styx-uri bântui-vor umbre cu-armùri – temute şi vestite

cândva… – …acum – doar doage de butoi – peste cap date roate…

…dar iarăşi ne vom răscula – dezlănţuite uragane – valàhe àrmii

în abìs de Gheenă-om ‘napoia pe demoni! – iar noi – sfinte hàrpii!

şi – în triumf – adùce-vom – valàhii – în alba noast’ Cetate

mii de trufìi-stindarde aurite – smulse-n luptă cu dreptate

…suntem iar zei fulgerători – copii de-eròi – cu Crist în cap de oaste

lumini de ametìst trezim – pe  ziduri – fecioare mândre – caste…

*

…şi-aşa se deapănă – pe ROATĂ – lumi după lumi – POVESTEA (de Soare-Lună CUNUNÌA!)

ce-şi are-un cap în SFÂNT-DACÌA – şi celălalt – în VALAHÌA!

…între aceşti Doi Poli (Acelaşi LOGOS!) – cu-mbelşugare îşi revarsă

Harul – Sfânt

Izvorul: DUMNEZEIASCĂOMENÌA!

***

 

VISE DE SEARĂ

 

…văzut din curtea cu păuni: napoleonic mareşal!

stăpân pe stele şi pe-oceane – înaripatu-mi cal

mă poartă peste-mpărăţii şi peste mii de tronuri:

sunt împăratul Galaxiei – nu-s niciun fel de zvonuri

 

vindec betegi – redau vederi – învii şi morţi

sfinţesc săraci – fac şi desfac orişice sorţi

pe jumătate sunt în rai – mă am „la toartă” cu Hristos!

…din întâmplare – când şi când – mai umblu şi pe jos…

 

constat – atunci – că nu am oşti – nu sunt nici împărat

nu-nvii părinţi – nu-nvii străbuni –  nici orbi n-am vindecat

sunt doar un biet Poet „plecat” – naiv – candid şi şchiop

 

de-orice mă sfarăm şi-orice-n lume mi-este hop…

…aşa frumos – de multe ori – visăm pe seară:

treziţi şi trişti – am vrea – pe loc – s-adormim iară…

***

COOPERATIVA MEA SECRETĂ

 

…am cumpărat – pe sub

picior – bal cu

maioneză de-omor – nervi de

melci – ruşini de

divă (pe

potrivă) – terezìi de-mpăraţi – şi

(mai modern – cu cârnaţi în dinţi!) – minţi de

preşedinţi… – am mai

negociat câţiva ochi de cârtiţă – apoi

goana de ţestoasă

activă (am pierdut la

Ahile – vreo cincizeci de

kile…)

 

…şi uite cum s-a făcut – deodată – de-o

cooperativă:

 

cine trece să cumpere de la

mine – vine

incognito – înconjurând mii de

galaxii – scriind comedii – trăgând cu

ochiul printre-ale Cristului

hârtii…

 

…şi toată afacerea se-mplineşte – fireşte

muy recóndito”…

***

 

SĂ INTRI-N PATRIE

 

sculaţi răzăşii toţi de prin mormânturi

şi Feţi-Frumoşii răstigniţi cuvânturi:

ei sunt eroi – aici şi-n cer – să li te-nchini –

schimbat-au glodul puturos – în spini!

 

astăzi – vor preschimba gunoiu-n sânge:

numai ei văd Patria că plânge

din nou – o Vale-Albă-a fi aici

martìrii ne vor lecuì de orice frici

 

ei nu întreabă niciodată – nu s-opresc

ei ŞTIU – şi simt – şi se rănesc

FIIND –  s-au răstignit odată cu pământul

 

odată cu HRISTOS – Nou Legământul!

 

…să intri-n PATRIE – să ieşi din vrajbă

pun’-te-n genunchi – sărută fiecare fir de iarbă:

toate-au crescut din sânge de martiri…

 

…intrând în casa-mi – scuipând fericiri

călcaţi pe bùnii mei – dragi musafiri!

şi e păcat să mă călcaţi pe gură

căci veţi plăti cu viaţă – nu cu ură…

***

 

MUNTELE ASCUNS / KOG-A-ION-UL

 

bărbaţii Muntelui Ascuns aprind Făclia Ştirii

vuind în peştera-nstelată – prooroceşte Vechiul Mag:

trec toate câte-s fală-n lume – VISĂM DOAR la un prag:

nu-i <<dìncolo>> şi nici <<dincoàce>> –  e doar Poemul Firii

 

în jarul vremii se topesc  – vorbe – priviri şi fapte

rămâne Duh aprins înalt: încredinţarea-n Demiurg…

restu-s zădărnicii pripite: cenùşi – năluci şi şoapte –

c-un ultim vaier dinspre Soare – s-or pierde în Amurg

 

înţelepciuni şi-adânci făgaşe văd ochii tăi în Munte

doar când te lepezi – cu nădejde – de stârv fără de rune

…coarnele de Lumină – iată – se isc’ mistic – pe frunte

 

şi înţelegi Graiul d-Izvoare – vezi Poarta spre Minune…

…se spulberă uri şi iubire – în vânturi de furìe:

cu piatra Lunii scrijelită – Slova rămâne în vecìe…

***

 

BULETIN DE IDENTITATE

 

la noi – „Salvările” (care nu salvează pe

nimeni şi nimic) – sunt

albe – la englezi

galbene…

 

Morţii nu-i pasă de

culoare: ea n-are când sta la

taclale – nicicând şi cu

nimeni: ne întinde – fiecăruia

buletinul de

identitate  (şi al ei şi

al tău – egal!) – larg deschis – şi

atât!

***

 

FASCINANTA ŞI TRISTA ILUZIE

 

păstrând astrală veghe în vechi crùguri

se-aprind pe Muntele Merù mii rùguri

au fost odată – nu vor fi nicicând

împărăţii de vise – niciun gând!

 

din jungle de Iluzii Siderale

ies tigrii-albaştri – nordice jivìne

un flaut îngână crimele divine:

trec cavaleri – arzând cămăşi de zale

 

sunt prizonier în propriul strai de raze

mă-ncânt cu stihuri – Lebăda slăvind

cât e revoltă – cât e sacru jind

 

atât în şovăieli – cât şi-n jenante-emfaze…

…nu pot pleca din mine spre splendida Lumină

până nu spăl ispita în propria ei vină…

***

 

TRĂIEŞTE-ŢI  PROPRIA  EPOPEE

 

nu mă-ntreba – sunt plecat din Grădini

veşti nu mai ştiu – din amurgul târziu:

visez câteodată că-s Fiul de Crini

dar ştiu – totodată: nimic nu e viu

 

e frumos – e sublim – dar plutind cu vagi nori

nestatornica Formă te-mbie să mori

nici nu ştii să pui punct unei cărţi – la sfârşit!

să fii sfânt – să fii demon: un biet osândit…

nu mai cerşì către cerul vâscos

nu visa – ci trăieşte-ntr-a ta Epopèe

nu te vrea doar un abur de aur – Hristos

 

ci Păstor de-Armonii – Demiurg-Melopèe

…smulge din mâlul de lac a ta Spadă

ondìne şi elfi biruieşte – ia-i pradă!

***

 

EPOPEI  FALSE – ŞI EPOPEEA „ACASĂ

 

…am fost în Africa – la vânătoare de lei

în India  –  tigrul bengal nu m-a aşteptat în zadar

cu ursul siberian m-am pupat în cruce  – -am dat laba

(c-aşa se face – mereu –  pe-acolo – treaba…)

…am fost în pustiuri – …unde vrei şi unde nu vrei!

…dar nu m-am simţit nicăierea sub nori – Magic Zidar!

în Munţii mei Sfinţi  – nu ucizi şi nu pupi – ci te rogi

la Izvoarele mele te speli de orişice rele

în poiene te-nchini – prăbuşit – la Albi Inorogi –

Dezvăluirile Duhului – le simt şi-ale mele!

 

iertaţi-mă c-am tot alungat – degeaba – iluzii

(…oploşindu-mi în suflet – cum ploşniţele – mii de confuzii…)

Strămoşilor dragi – Eroi de-Epopei –  Sfinţi Străbuni:

credeam că-n lume-oi schimba multe…  – …dar numai voi SUNTEŢI buni

…iertaţi-mă – Iarbă – şi tu – Înviatule Grâu

Flori în NinsoriÎngeri din PăsăriMir-din-Pârâu

(…toate-s iscate din Minune şi Roură de Martiri)

iertaţi-mă – Munţi  – MareSpini-de-pe-Capete-de-Miri…!

 

v-am părăsit – şi-acum – întors – plâng: am fost  – peste tot – un „peşte” soios

un dezertor răpănos – de la postul-cheie-al Cetăţii-HRISTOS

…acum rănile mi se-nchid – fermecat:

 

între Cei Trei Fraţi sunt: deci – chiar mi-s de tot vindecat…

 

…acum – abia – pot să mă lipesc de-o Cruce Dacică  de Sat

şi să mor – între Soare şi Lună:  –MPĂRAT

…nu mai sunt – fără rost – chircit între Coasă şi Plasă:

trăiesc (şi mor) doar AICIEpopèea Libertăţii: „ACASĂ!

***

 

NOIMA  COLINDEI: NEDESPĂRŢIREA

 

Maica e-n lacrimi – şi-n dureri – şi-n noapte

Pruncul mă mustră – cu înmulţite şoapte:

ce mai aştepţi – de nu mă naşti odată?

eşti  Magul meu – dă-mi Steaua Luminată!

 

nu mai întreb – pripit şi făr’ de noimă – de Cei Trei Magi –

ştiu: ei călăuze-s  – mute – la Sfânt Călătoria!

…în Peştera Luminii – din care tu te tragi

sunt Prinţ ce-aduce-n bucurie – ARMONIA

 

şi mă supun – prin stih de rugăciune…

…deodată – între raze vii – NIMIC NU-I STRICĂCIUNE!

Pruncul se naşte – re-mpăcând la făr’ de pofte – RAIUL!

 

iar peste toate se-ntocmeşte – la loc – UNIC AL RAZEI  – STRAIUL!

…vor fi lumini – vor fi căderi – dar turme – oameni –

îngeri

vor căuta-n Stih – iar – PÈŞTERA – acolo un’ nu sângeri

***

URMAREA UNUI CÂNTEC DE LEAGĂN

 

…”Diavolul se spală pe

lungii săi dinţi – presăraţi prin

mări şi oceane –

dar Ea – neuitata – sare peste

amiază – drept în apogeu…

a văzut – cică – nu-ş’ ce

derbedeu…

…eu mă iau după Cămila Stelară

şi ajung de râsul camioanelor – încărcate cu

pâine intermediară…

până la urmă – rămânem doar Tu şi

numai Eu…

El uită – mereu – că

aveam întâlnire…

dar ştie  – totuşi – că

nimic nu-i râvnire!”

 

…leagăn de copil: Arca lui

Noe – cu

stil…

 

…acest cântec de leagăn îl tot aud

crud

trecând peste punţi de ceară – mergând pe

sfoară – din mormânt în

mormânt de vară…

oglinzile mă împing

înafară – până când

nu-mi mai încap nici măcar în propria-mi

piele:

privesc – tânjitor – spre Ea – cea care-şi

sărută propria arteră aortă –

şi cădem – cu drag – amândoi –

într-o singulară şi experimentală

bortă…

 

…e bine, e frig… – …la ce să mai fie folosite

Circulaţia Sângelui şi Singurătatea Poetică?

la ce să mai chinuim elegii

răsărituri – povară –

când e vară – e vară – e vară…?!

(…puţin cam

parşivă şi-avară…)

 

…urmarea unui CÂNTEC DE

LEAGĂN – este un

sughiţ fără de

sfârşit: interconstelativ

excelent purgativ!

 

…decad din solstiţii – cu demnitate

regală – şi

redevin eu însumi – apoi – când îmi recit

cu osârdie şi-n extaz

fiinţa gregară

***

 

NU TE MAI  IZMENI – CERCETĂTOR DE CLOŞTI !

 

pentru o Românie dulce şi-mpăcată

era suficientă o sonată… –

…dar pentru răstignit-scuipata Românìe

nevoie-i de cutremure – furtuni şi agonìe!

 

patriarhala Valahìe de-altădată

răbda deasupră-i bolta înstelată

dar Daco-Valahìa-asasinată

îţi cere să te sui lângă Hristos – pe dată!

 

Valàhia – congestionată şi fierbinte

îţi cere – stoluri – sacrificii sfinte

să scoli şi morţii din morminte

 

şi să răscoli Voievozi – Bour – Colinde…

…nu te mai izmenì – cercetător de cloşti:

vremea-a venit Patria să-ţi cunoşti!

***

 

„X”

 

X” – semnul răscrucii lumilor – etern

promisiunea dumnezeiască – de-ntâlnire la

şosea – monden-prietenească

 

X” – locul (întretăind-întâlnind astfel

văzutul cu nevăzutul)

X” – aflăm – chiar şi-n Tină şi

Mut  – ce

nu ştiam c-am pierdut:

Sinea noastră Divină

 

Hristos va veni – pe aripi de

Albină – să extragă – din

pruni şi

nebuni – zoaiele

fade: nedumeriri – muriri

ne-muriri…

 

şi să le azvârle – până în…

luni!

 

să scotocească  vântoasele-nmlăştinate

(transcendere-descendere… – …descendere

transcendere – ce

monotonie – ce plictiseală – cât nesfârşit

Spate!) –

să afle  (…când sângeri…) – îngeri

cu cea mai luminată putere: Aprindere întru

Desprindere

 

vom zbura hai-hui (nici

în jos şi nici

în sus – şi-n jos – şi-n sus! – adică

prin Esenţa Lui!) – cu câte

două de aripi perechi  („X” – …trebuie să recunoşti că-s mai mult decât

două urechi!) – peste

răscruci şi-ntrebări – peste

mări fără

ţări – şi ne vom găsi ceea ce

nici nu ştiam c-am pierdut – ceea ce

nici nu ştiam că

eram: de fapt

dintotdeauna – căutam – deci

ca zei existam…

 

X”: semnul nădejdii – Hristos nu părăseşte

Creaţia – ci-i face câte-o

vizită – în fiecare după-amiază

ulceroasă şi

cinică (numai aparent

absconsă – numai aparent

umbroasă…de fapt – cu

limba scoasă!) – adeverind că

nu există necunoscut (vrut şi

nevrut) – ci doar

somnoroşi (care – cu timpul – pot deveni

orbi furioşi…)

 

…dar „X” rămâne

cu totul afară şi mai presus de-orice

fire – de

pruni şi

nebuni – suit în elixire şi-n

orfice lire: să nu baţi – să nu

suni – intri (…fireşte – c-un

enorm nod în gât!) – şi

atât: aici este

GRĂDINA POEZIEI –

Zeiesc-Armoniei (fără niciun fel de

fricţiuni!): Grădina cu ETERNE

Minuni…!

***

     

29-ATARAXIE

 

petrec legendă fără de speranţă

concertul de viori fără vreo coardă:

poţi să fii om – poţi să fii biată zdreanţă

în viaţă nu-ntâlneşti oştiri – nici hoardă

 

e-atât de searbădă-n amurg pădurea

e-atât de monotonă stea-rotirea

nu lua în mână spada ori securea:

nici cavaler – şi nici călău cu firea

 

cântaţi – cântaţi – voi – zâne-ale pieirii

eu nu voi scrie stihuri pentru cântec

nu vreau coroana-tinichea uimirii

 

nu vreau nici zei umflaţi în pântec…

…m-atinse-o delicată melodie:

o izgonesc – tot orb – la pălărie…

***

 

NU MAI TREC PE DRUM NICI AMINTIRILE

 

nu mai trec pe drum nici amintirile

câinii-au intrat sub pământ – s-afle ştirile

e-o noapte cu ceaţă – şi viaţă-mpietrită

cer lipsă: zeii-au făcut meningită

 

nu-mi pun întrebări – deci – logic – nu exist

în turla catedralei  – ceasul tace trist

şi totuşi – din bezne – pândesc duhuri rele

nu-mi sar la gât: au dureri de măsele

 

citiţi – citiţi psalmii apocalipsei

în toate din jur: isteria eclipsei

citiţi – o – citiţi – asta-i ultima vreme

 

pe frund de ocean Monstrul se mişcă alene…

…nu vreau liturghii – nici piese de teatru

e-o linişte-anume: îmi vine să latru…

***                        

 

NOI AM TĂCUT – CÂND CRIST CEREA ROSTIRE

 

noi am tăcut – când Crist cerea rostire

şi n-am făcutNădejde când n-aveam decât în Spadă

ne-am mârşăvit şi chip – şi soi – şi fire

de n-am mai înţeles din noi decât o sfadă

 

să cerem să ne judece Valahul

Crist cel cu ţundră – Căciula-i e Coroană:

spre iad – s-a afundat rău şleahul…

tot spre Lumină-a mai scăzut bulboană!

 

Hristos-Părinte – iartă laşitatea

dar arde fără milă-n noi trădarea!

vreo zece laşi tot apără Cetatea

 

dar trădătorul o scufundă-n Marea

…la Sfânta-I Judecată cu Dreptate

de ne-om ierta – zidi-vom Lui Nouă Cetate!

***

 

DIALOG ÎNTRE OM ŞI DUMNEZEU

 

– e bine?

– nu – Doamne!

– atunci mori

ori scutură de toamne

acest bicisnic cuib de ciori:

ori vară-ori iarnă:

lumină vrei – sau bezne

să te înfunzi în scârnă pân’ la

glezne?

 

alege bine:

să nu te pupi în bot cu vreo

satană

la mijloc şi de vară – şi de

iarnă

 

altfel

‘ntre cer şi glie: te blestemi să fii

stană!

***

 

CICLOPUL CLIPOCEŞTE DIN UNICUL SĂU OCHI

 

ciclopul clipoceşte din unicul său ochi

e-o lume fără cârmă ori cârmaci

nu mai gândì şi încă să nu faci:

un lucru – altul – te umplu de deochi

 

o mină stă să explodeze sub picioare

dar cui îi pasă – de moarte ori de viaţă?

azi trec pe stradă fùrii de mosoare

iar mâine – tot ei – îţi vor vinde aţă

 

cu mâna pe cordonul de alarmă

ai adormit – şi stelele fac larmă

nici nu mai ştii că nu mai ai nimic

 

în ăst tărâm cât oul de limbric…

…soldaţi trimişi ca să te execute

joacă pe rupte – de vecìi – barbùte…

***

 

DESCÂNTEC CU SICTIR

 

lingăul linge

câinele plânge

lacrima frige:

frigul de frig

pus în cârlig

cântă de zor

la un motor…

 

…ce  rânduială!

crini de dârvală…

stau şi veghez

trandafir frez

să care-n spate

ouă pătrate

să dea la râpă

tot ce-i risipă

tot ce-i arìpă… –

…să care-o moartă:

lumea-asta toată –

până la Poartă…

***

 

INCREDIBILA  RĂBDARE

 

să treci pe lângă lucrurile

comune” – din jurul tău – ca pe lângă

nişte ţurţuri de

gheaţă – enormi – gata să se

desprindă de pe acoperişul înalt – şi –  

prăbuşindu-se-n gol (stil

kamikadze!) – să te schilodescă – numai pentru

a-ţi atrage – o clipă

atenţia: fiecare

lucru – socotit „comun” (…cu câte

prejudecăţi  stupide suntem

neîncetat – aproape din naştere –

sufocaţi!) – îşi exprimă

surd – indignarea pentru că

treci pe lângă el – impasibil – cu

gându-n vânt – fără să-i bănuieşti

măcar – d-apoi să-i şi

asculţi povestea – poate chiar

groaza-i tragică – ignorând total

câte-a văzut „comunul” (!) – şi câte a

tăcut – atâtea

vremi – despre care tu n-ai ştiut şi nici

nu vrei a şti – niciodată

nimic…

 

…fii reverenţios – măcar – faţă de

aceste maladive

sensibilităţi „comune” (!!!) – care

încă mute – se-nghesuie – de-o viaţă – în

jurul tău – să-ţi – în sfârşit!

grăiască – uşurându-şi

astfel – sufletul lor – încărcat

monstruos – cu o

întreagă istorie a

incredibilei răbdări…

***

 

ÎNTRE CRIMĂ ŞI POEZIE – FĂRĂ NICIO APOSTAZIE

 

Crima se plimbă – tacticos

obraznic – păianjen

păros – printre toate cele cinci degete ale

mânii tale

drepte (…care – spune – c-un

zâmbet parşiv  – Crima – sunt mai deştepte!)

 

în ciuda câinilor – străbunilor şi-a

străinilor – fastuoasă  – Domniţa Crimă – Senină ori

numai Frumoasă – deschide

uşă după uşă (ştie că nu-i rost să descopere

niscaiva comori – ci doar să te-oblige a

face salutul

reglementar  – înainte să mori) – vomând şi

rânjind – drept în mijlocul sufrageriei Duhului (minţii

îi strânge moţul cu dinţii!)…

 

cum – Poete – cum oare

să scapi de atât de

fascinant dezinvoltă – ispititoare

Văduva Neagră – care-ţi spurcă  – deodată – şi ochi – şi covoare?

 

cum?! – păi – să-ţi spun şi

arăt: uite-aşa – adu şi-ntinde pe masa de

gală – o coală

albă (ai adus? – bun

să continuăm – cu toată vigoarea

exorcizarea…)

 

aşa…cu toată palma – acum

prinde  – cu toată palma – da – coada

stiloului – nu ca pe o coadă de

cal ghindoc – ci ca pe un

feştelioc cu

busuioc – de cel cu care-azvârli

agheazma (cea cu Foc

trează)  –  în cruce – la

Bobotează

 

şi – astfel mânuind – umpli

cu toţi stropii de rază – bărăganul

paginii – fără niciun pic de emfază: pagina

să-şi ia

faţa ei de

amiază – întinsă-ntr-o singură

frază

 

…apoi – cu voce sonoră – cum numai corul de

catedrală – cântă fericirea din fiece

rază: cântarea tenorilor

şterge şi

spală (în tine şi-n orice

câmpie a filei – a vântului

neagră pală…) – unul câte unul – paşii

Duhorii de

Fală – care trecea drept

Domniţa Crimă – cea făr’ de

rimă

 

cea brează…

…până aici

ţi-e clar? – da? – atunci

trezeşte toţi paraliticii şi-i

scoală – să umble – cumsecade

cu patul în

poală…

 

…aceeaşi voce – egală – regală

va exploda – fără voia

ta – în toate

Păsările – Florile şi-n

Munţii-Mările Pământului – aducând

mărturie Sfântului – năpustind Furtună

Cuvântului – admirând Minunea şi

Forţa de a fi mult mai mult decât

o sărmană pagină-n

paragină: nu se mai aude

scrum – pe Masa de-Acum

re-sfinţită – se-ntinde nu o

singuratică filă – ci Păduri – Stufoase

Grădini de-Armonie – Iubire şi

Milă: tu ia din Păduroasa

Grădină – absolut la-ntâmplare – o

Floare – de-acolo de

deasupra de

toţi şi de toate – …prin aceea – Floarea de Crin  – veni-va

suspin de Binecuvântare – cu Cleştară

Grăire şi Trează

Lucrare

 

…ţine minte – ceea ce faci nu-i doar pentru

tine şi-o fluşturatică

filă – ci răspândi-se-va  – cu viteza lui

Achille – peste toate

Lumile-File – chioampe şi

şchioape – care de tine au fost

mereu – atât de periculos de

aproape…

 

…acum – Crima şi

Ştima şi-au luat concediu

datorită acestui – aplicat de tine

remediu: acum cântă – cântă în voie  – orice

cânt – la orice

nevoie – în orice pământ: ai deschis – fără să ştii

Comoara din Vis – Poartă Grădinii

în care – luminând-tălmăcind Savanţilor Pomi

Desenul Azurului şi

Cartea – numai El – până

azi – cu Grai şi Lumină

A SCRIS

 

…ai tăcut… – …dar ce am zis eu

ai şi făcut? – ai înţeles Sfântul

Eres?

***

 

URMAREA IEŞIRII DIN NEAM

 

demenţa – jalnica demenţă

când tot ce crezi: nesfântă-absenţă

când râzi şi plângi fără de lume

când te consumi în ample spasme

care-şi prefac glasul în basme

…în jurul tău – coclite dune…

 

nu e viziune – Poezie

nu sunt vigori de Neam şi Nume:

e singuratică-isterie

strivită între cer şi glie

…în jurul tău – coclite dune…

 

nu e nici vis şi nici minune

nu e nici cânt – nu sunt nici strune

treci nori înşelători prin minte…

la urmă – negre plăci – morminte…

…în jurul tău – coclite dune…

 

ce tristă moarte fără viaţă

o negură d-eternitate

din care nu-ţi clădeşti Cetate

ci doar deliruri de paiaţă

un craniu cu găvane sparte…

…în jurul tău – coclite dune…

 

boceşti în sec – aştepţi comete

dar sub picioare n-ai pământ

ajungi coceanul de ştiulete

nici gând – nici grai nu ai în rând

te zdrumici fără rost – în vânt

…în jurul tău – coclite dune…

 

demenţa – jalnica demenţă

cu amânări fără clemenţă

n-ai rădăcini – seva-i uscată

nu ai tovarăşi nici strigoii

nu vezi – n-auzi cerinţa Vòii

…în jurul tău – coclite dune…

 

e prea târziu să ceri un umăr

nu eşti măcar demonic număr

n-ai grai – n-ai strai: nici nu exişti

când chip de om tu scuipi – nu mişti

când fraţi de mumă îţi ucizi

te-or urmări în somn – livizi…

…deja la gură îţi ies spume…

…în jurul tău – coclite dune…

***

 

MISTICELE BERZE

 

…cu berzele – o Doamne – ce mai poveste-n sat

când primăvara s-aşeza – la noi – strat după strat!

„-ia uite! – şi-au făcut iar cuib pe cas’ la mine!

„-da-da – om bun ca tat-tu… – Făt-Frumos – nu alta!

„-invidios! – sigur că-i bun – vecine:

 

altfel – şi-ar creşte pui la mine – Crăiasa-Barză-‘Nalta?

„-pe cas’ la Safta cuibul stricatu-şi-a – ce mofturoasă!

-„Safta? – femeie rea – ptiu! – lua-o-ar cea cu coasă!

…şi – uite-aşa – Blânda pe Catalige

fixa – în sat – mistic – morala: şi-acu’ frige!

 

…eram copii – iar satu-mi… – sat de munte

dar Dumnezeu tot cărţi scria – pe vetre şi pe frunte…

slova de şcoală n-o ştiam – dar slova cea din ceruri

 

şi-n somn s-arată – Chip de Foc – pe cel’ mai crunte geruri!

…azi înşirăm – nevolnic – la slove de pământ

dar am uitat c-avem – cu Hrist – mai ‘nalt învăţământ!

 

…”Barza şi Bărzoiul

mătură gunoiul

lùmină şuvoiul…”

***

 

POET ŞI HRISTOS

 

acum nu mi-e de scris – dar de umăr

Îl simt lipit pe Crist: „ai isprăvit durerea?

şi mi-e ruşine – căci nu pot să număr

câte amaruri năvălesc în lumi – ca fierea…

 

aşa că scriu ‘nainte – să nu cumva să-l mint

pe Răstignitul Lumii – Calea-Adevărul

şi niciun stih de-al meu nu e alint:

cel mult – un vis frumos – omiţând Mărul…

 

e drept: El – când şi când – mă ‘nalţă de nădragi

şi-ntr-o clipită – mă strecor în Rai

să văd: sunt potrivit  – nepoticnit la Grai

 

sau viaţa-ntreagă – fost-am un cârpaci?!

…şi-ncă mai vreau ceva: un chip să-l văd – pe care l-am uitat:

pe Neamul meu Ceresc – acum – popor înfierat…

 

…dar Crist mă-ntoarce iute la pagina de-arat…

hei – nu destul de iute: pe inimă-am notat!

***

 

PENTRU TRĂDĂTORII DE NEAM ŞI PATRIE

 

rugaţi-vă pentru săraci şi buni

pentru bolnavi – popoare şi străbuni –

dar pentru trădători nu vă rugaţi

altfel – în veci veţi fi VOI blestemaţi!

 

scoateţi zapisele cu sânge scrise şi păstrate-n lacrimi

şi arătaţi-le – stăruitor – lor – mamelor de iude:

nu le-au secat la timp pântec şi ochi de paparude

iar fiii – iată – vândut-au glia sfântă – sfinte patimi!

 

să se cutremure şi cerul şi pământul

muierile lor şerpi mereu să nască

nisip să bea – când li-e gâtlejul iască –

 

ei – ce-au stricat cu Neamul  – Legământ

să aibă drept hodină – turbat vânt!

…când or muri – să-i scuipe-afară

biet vândut pământ!

***

 

IARNĂ DACO-VALAHĂ

 

e Iarnă peste Neam Daco-Valah – hrănit

cu Rădăcini şi Miere de Albine

copacii-s vii – gheţuri nu-ncleaştă râuri line

să cauţi în Munţi: afla-vei Răni de Răstignit

 

peşteri răspund în roi de constelaţii

turme şi oameni scriu tărâm de basme

zeii-ciobani fac – la ospăţ – libaţii:

străbuni comuni ne curg în cer – agheasme!

 

orice Cuvânt ne-avântă Rugăciune

Cântecu-l duce – prin văzduh de nea

acolo unde nu-i vreo cucuvea:

 

Privighetori doar îşi dau ghes la strune

…pe căi de Cântec – la Crist noi vom răzbi

cu cât mai Iarnă – cu-atât ne vom iubi!

***

CLAVECINUL VALAH  BINE TEMPERAT

 

aici mă veţi afla cântând

şi când s-a stinge-ultimul vânt:

aici e Rai

aici mi-e Grai

şi m-am născut din Sfântul Nai

 

nu am lăută – am Cuvânt

cu care cânt:

şi ultim firul de pământ

mi-e sfânt…

 

…cu condei de stele

m-au scris cele iele –

de-am bolit a jele…

apoi Făt-Frumos

iarăşi Naiu-a scos

şi m-a înviat

din sunet curat

frate luminat…

…noi cântăm alene

Ler de Cosânzene

Argint de Sirene…

 

Pribeagul de Sus

Fratele Iisus

se oprise-n drum

pe gânduri  – acum

gândurile – scrum:

Colind priveghează

Cunună de Rază

Raiul luminează

Nunţi de-aştri cuminţi

în  Munţi streşiniţi…

…a trecut de noapte

nu s-aud nici şoapte:

Făt Frumos s-aşază

Maria e trează

Serafi ne urmează…

…Magii – în amiază…

***

 

POET ŞI ARHANGHEL

 

pământul ăsta are-ntr-însul Cântec

nu ca la alţii – unsurosul pântec:

pajuri se-aprind mii vâlvătăi în cruci de cer

e Ţară Fermecată – -i Vis de Ler…

 

pământul ăsta – închegat din sânge

ştie-a nunti – a chiui – boci – a frânge:

Străbunul Înger vine-mi la fereastră

cu glas vrăjit – de Pasăre Măiastră

 

să-mi mustre şi purtare – şi uitare

şi să-mi desprindă dintr-un cui – din zare

un Zmeiesc Paloş – din Văpăi de-Altare

 

mă-nchină în genunchi – apoi – la luptă!

… din ţâţele de Mumă – mâncarea toată suptă

mă suie azi în flăcări: Arhanghel – cât şi Strună!

 

…acum nu mi-e ruşine de Jariştea Străbună…

***

 

TRISTEŢI CLOCITE

 

tristeţi clocite – cărări de soare – învechite

îmi sunt aşa departe – şi-aşa de peticite…

a fost odat-un om…” – acuma e-un bolnav

care-şi aşteaptă Moartea – şi bătrân – şi schilav…

 

n-am întâlnit Iubirea – pe drum de Paradis

uscatu-mi-s-a Trunchiul – Sevele s-au prelins

aştept Nenorocirea – sub orice chip al ei

prea mult adăst sfâşierea – îngroapa ast’ cu lei…

 

…o – nu mă lupt de mult şi nu mă-mpotrivesc

e seară către noapte – ochii mi se lipesc

dar nu mai am Viziunea – şi nu-L aud pe Crist

 

e doar Durerea-n Poartă – o Poartă de Artist…

…nu – Arta nu m-ajută – e doar ca heroina:

până şi visul – flascul – mi-a fost tăiat Lumina…

***

 

CARTEA – SĂRACA…

 

nu mai şopocăiţi – la patu-mi – de Moartea firoscoasă:

lăsaţi să cred că Moartea-i chiar unica-mi Mireasă…

…şi am trecut prin ceasuri – nici unul n-a durut

dar nu mai dau crezare unui Nou Început…

 

e noapte – frate – noapte – pe toţi i-am otrăvit

cu slaba mea nădejde – ce nu s-a prăpădit:

de ce nu mori odată? – devii respingător

o arătare slută – monstru rumegător!

 

dar eu nu-mi cer iertare – nimănui – niciodată

şi asta le-nnebuneşte  –  pe javrele de-ogradă:

de ce Artistul – schilav – mai crede că prin Artă

 

poţi să mai schimbi vreo iotă – din ce ţi-e scris în soartă?

…şi dacă – hai să zicem! – pe plac v-aş face – iaca:

s-ar face fum – tot rostul – ce-am scris – CARTEA – săraca?!

***

 

AFAR’ DE ARTĂ –  -N LUME – CE NU  MAI  ESTE SCRUM?

 

e-aşa târziu – şi – totuşi – scriu – cu-ncrâncenare de nebun:

dac-aş lăsa din mână pixul – pe loc m-aş face scrum!

am lampa-n dreapta – cărţi în stânga – …de inimă nu ştiu:

sunt surd la catastrofe  – propriu-mi geamăt… – căci scriu – şi scriu – şi scriu…

 

şi de e iarnă – de-o fi vară – eu am tărâmul meu

afară de-anotimp şi faptă: un Rai de-Artist şi Zeu!

muriţi – vă sinucideţi – ori mă blasfemiaţi

am Soare şi am Lună – aştri complet …„privaţi”!

 

Vicleanul Somn îmi dă târcoale – mieros şi fariseu

dar să mă scoţi din Rai – acum – nu doar e foarte greu:

E IMPOSIBIL! – căci Icoane – pictate cu-al meu sânge

 

mă ţin cu sila între ele! – …una – chiar mintea-mi frânge…

…da – ca să scrii cum apucatul – tre’ să fii foc-nebun

dar spuneţi-mi: afar’ de Artă – -n lume – ce nu mai este scrum?

***

 

EU SUNT MANOLE ÎNVIATUL!

 

ce-i viermuiala-omenire? – o gloată de pigmei

nu să mă plângă ei pe mine – ci eu să-i plâng pe ei!

dar din foiala otrăvită – ies voci de catifea:

suprema inutilitate-i Arta! – deci – la cuptor cu ea!

 

le-aş da în cap cu-o Poezie – dar n-ar simţi – nerozii

aşa că mă aşez cuminte – direct la coada cozii…

la ce să-ţi sfâşii ultimi MACII – de-un roşu-apoteotic

când vezi cum Crima  – coafată – ţi-a strâns cătuşi – despotic?

 

mai bine zboară-n zări – cu Duhul – Mireasmă-Mântuire

şi lasă-ţi stârvul între gàdini – să-l facă…”mânăstire”!

eu sunt MANOLE ÎNVIATUL!” – îţi vine să le strigi

 

dar n-are rost ca răsuflarea-ţi  – de proşti să-izbeşti şi frigi…

…cu-adevărat dau Mărturie – -s Constructor-Arhitectul

la tot ce – Criste – -n astă lume – Tu ai făcut Proiectul!

***

 

MOARTEA ARTISTULUI

 

de câte ori văd verze-bălţi – mi-aduc – pe loc – aminte

de-Ocean – de Spumele-I turbate: Eroi şi-aflară-n El morminte!

dar ce măreţ mormânt – Oceanul – faţă de astă baltă

în care-azvârl cu pietricele – privind cum raţe saltă…

 

Hristos-Părinte – -s păcătos – cât nu pot a rostire

poţi să-mi spurci trup – dar l-astrucat – mormântă după Fire:

n-am fost nici laş – nici trădător – Te rog să-mi afli-Ocean

să mă-nvălătucesc cu Valul – la Tine – către Cer:

Artist înseamn’ – hrisoave-adeveresc – Celestul Cavaler!

nu năzuiesc la Nunta Sfântă – „Al Treilea Cioban”:

Frământ râvnesc – Urgii Măreţe – lipsite de-orice an!

 

n-aş vrea în Rai „democraţie” – să-i frec pe-irozi la coate

ci vreau să tulbur Omenire – cu Duhul – după Moarte!

Furtună – Uragan-Lumină – iar nu meschine vămuri

 

să-mi zici: „fii Vânt Turbat – pe dat’ să mături trup şi cărnuri!

…Armuri de Cavaler voi sparge – în lupta pentru Tine

dar nu-mi da Moarte-cu-Sictir –  ci Vrednicii Alpine!

***

 

EPILOG : SECRETARA MEA

 

vă implor – prieteneşte – din tot

sufletul:  când veţi vrea să daţi pe la

mine – rugaţi-o pe

Secretara mea

Moartea – să vă

scrie pe lista de-aşteptare: nici nu vă va veni să

credeţi (vă veţi convinge – însă –

singuri…la

faţa locului!) – dar aici – în

Rai – sunt incredibil de

mulţi (şi diverşi…) iubitori (ba chiar

devoratori – ba…veţi zice că exagerez – dar

lasă…: …şi cum ziceam: ba chiar

CUMPĂRĂTORI!… – …se plăteşte „cash” – la

Secretară – cu

Propriile-ţi Perechi de

Aripi!) – …da – aici în Rai – sunt foarte mulţi

iubitori…devoratori… CUMPĂRĂTORI – de

ARTĂ!!!

 

…”trai – neneacă!” – veţi zice – unii – aşa morţi

cum toţi suntem – ori

vom fi…puşi la…”puncţi” – ca

şefi-adjuncţi!

 

om vedea – dacă-i

chiar aşa” – vor întâmpina – cei

sceptici…

 

…păi – asta aştept şi

eu… ce

credeaţi! – …dar…ssst! – iat-o pe

Doamna mea

Secretară… – …tocmai coboară  – impasibilă

elegant-maiestuoasă – pe

Scară!

 

…”dă-te la Ea

nu mai sta!” – se aude printre

Norii de după

Stea…

 

…”veţi muri şi veţi

vedea…!”

„Arta şi

Minunea –

Luminează Culmea!

…dacă mai ştiţi

lozinci – nu vă

sfiiţi … aici

– în Rai (…se

cunoaşte asta de mult!)

nu-i ca pe

Tântul-Pământul

 

…bate doar

Sfântul – de Lumină

Vântul…

***

 

           Adrian Botez

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

w

Connecting to %s