Dunarea Galati – Progym Gheorgheni 8:1. Victorie fara drept de apel

CSM Dunarea Galati a invins fara probleme Progym Gheorgheni, scor 8:1 (2:0, 4:1, 2:0), intr-o partida disputata vineri in orasul de la malul Dunarii, contand pentru campionatul national de hochei pe gheata. Legiunea slovaca si-a facut din nou datoria, inscriind 5 din cele 8 goluri ale dunarenilor, Stanislav Gavac fiind eroul meciului, cu 3 goluri. Galatenii au ratat si un sut de penalitate, prin Eduard Hartmann, iar in ultima repriza au trimis pe gheata si linia a patra.

in urma acestui rezultat, Dunarea Galati ocupa pozitia a patra in clasament, cu 13 puncte, iar Progym locul 5, cu 6 puncte. Lider ramane SCM Fenestela 68 Brasov, secundata de Sport Club Miercurea Ciuc si Steaua Rangers. Pe locul 6 (ultimul) se situeaza Sportul Studentesc, singura echipa care nu a castigat puncte in acest sezon.

Dunarea Galati – Progym Gheorgheni 8:1 (2:0, 4:1, 2:0)
Juraj Zemko ’10, Eduard Hartman ’12, Stanislav Gavac ’25, 36, 49, Mircea Necula ’29, Catalin Geru ‘38, Levente Elekes ’55 / Peter Zsolt ‘24

www.sport101.ro

POLEMOS: «SLUGA CREDINCIOASa»

„Patapievici a primit
Ordinul National Serviciul Credincios
de  la  Traian  Basescu”
(COTIDIANUL din 16 Octombrie 2010)  

Nu surprinde pe nimeni aceasta veche, antica si de demult practica, prin care stapanii isi rasplatesc, in fel si chip, cele mai credincioase slugi. Se pot scrie din nou articole, eseuri sau chiar diplome de doctorat la Oxford pe aceasta tema, pe langa cele scrise pana acum. Dar nu acesta este ideea, nici faptul ca multe elite culturale locale il invidiaza, considerandu-se la fel de credincioase stapanilor, dar, iar le-a luat-o Roman Patapievici inainte. Pentru ca data viitoare sa umfle ei ordinul acesta se vor stradui si mai mult sa-si arate slugarnicia. Pana una alta, tac si inghit, pentru ca Roman Patapievici rade tot. imi vine in minte ordinul din 2008, primit din partea ambasadorului francez „Ordinul Artelor si Literelor in grad de Ofiter’’ dupa care, proaspatul decorat a declarat: „am venit soldat si am iesit  ofiter!”. Pe mine, ticalosul de mine, m-a pufnit rasul aducandu-mi aminte de o veche vorba romaneasca, in care tot asa, nu stiu ce vine si pleaca ceva mai mare, dar, imediat  mi s-a facut o cumplita mila de Mircea Cartarescu, el tot soldat a ramas, saracul, si cat lupta, si ce victorii, si nici o decoratie, macar aia, de la Stockholm.
  
Potrivit decretului nr. 942 din 2010 din Monitorul Oficial, decoratia i-a fost acordata, intai de toate, in semn de inalta apreciere pentru contributia avuta in domeniul istoriei ideilor. Da, Roman Patapievici are idei, este un om cu idei, traiasca… Una din marile sale idei a fost: „radiografia plaiului mioritic este ca a fecalei: o umbra fara schelet, o inima ca un cur, fara sira spinarii…”. Mare idee, ramane in analele plaiului mioritic si al mioritenilor, locuitori acestui plai, care nu este, cum cred unii, la poalele Muntelui Sinai, fiindca atunci nu i-ar fi venit lui Roman Patapievici ideea asta de contributie.

Pentru ca vorbim de ideile Roman Patapievici sa-i amintim volumul: „Despre idei si blocaje” aparut in 2007 la Editura Humanitas si dat cu autograf lui Traian Basescu, care a lasat toate treburile tarii si afacerile personale la o parte ca sa studieze amanuntit contributia autorului in domeniul istoriei ideilor. Dar cel care a studiat cu adevarat acest volum este un specialist in istoria ideilor, Florian Roatis, care, cu argumente solide de specialist  erudit, il demoleaza pana la nivel de moloz! Molozul, dupa DEX, este ceea ce mai ramane dintr-un patapievici luat la bani marunti de catre un doct adevarat. Cititi pe rand, intai ce a compilat din ideile altora Roman Patapievici si pe urma analiza severa dar dreapta a lui  Florian Roatis. Dupa care, cititi de dragul ridiculului grotesc si ceea ce a scris lustragiul Alex stefanescu, fara sa clipeasca, de gandit nu se pune problema, despre Roman Patapievici ca: are o opera filosofica de mare anvergura! Probabil, dintr-o oarecare miopie nu a vazut tantari cu anvergura aripilor si mai mare, dar mai ales pentru ca e si el o sluga mai mica.

Al doilea motiv al acordarii ordinului este: pentru talentul si originalitatea dovedite in cercetarea marilor teme  ale culturii contemporane, (cum ar fi poneiul roz cu zvastica pe crupa sau Mircea Geoana primind sex oral – nota mea) , contribuind pe aceasta cale, la animarea vietii intelectuale romanesti si la promovarea libertatii de gandire si exprimare in acord cu principiile democratiei. Extraordinar, nici Elena Ceausescu care era inginerita, si doctorita si academiciana nu a facut atatea intr-o viata, cat a facut Roman Patapievici intr-o dupa masa si seara pe langa o baricada. si Traian Basescu, ce pisicher dom’le, la atat talent si originalitate ii da numai un grad de cavaler, asa cum era  Don Quichotte de la Manche! E drept ca seamana intre ei ca gemenii univitelini, ca sunt la fel de aratosi si mintosi, ba mai mult, amandoi au gandit si s-au exprimat numai si numai democratic. Totusi, doua lucruri ii si deosebesc. Primul, Don Quichotte la avut scutier pe Sancho Pancio, pe cand Roman Patapievici il are pe Traian Basescu! E cazul sa fim nu numai rationali, dar sa avem curajul de-a spune lucrurilor pe nume: Roman Patapievici nu a fost ales la Institutul Cultural Roman, el a fost impus acolo, Traian Basescu doar a executat, ca orice scutier, toate poruncile. A doua deosebire este ca, Don Quichotte nu avea cum sa animeze viata intelectualitati romanesti, nu stia ca intelectualitatea romana avea nevoie de animatori, nici nu avea bani de animatie, nici macar papion sau TVR.

La animarea intelectualitati romanesti tot meritul este a lui Roman Patapievici. intai, a insufletit intelectualitatea romana spunandu-le ca suntem „un popor cu substanta tarata … cu suflet de o puturosenie abisala…c u trup inconstient, infectat de spirocheta romaneasca!…” in paranteza, iata ca are contributii si in spirochetologie descriind tabloul clinic dat de o spirocheta descoperita de el numai la romani! Roman Patapievici a insufletit  intelectualitatea romana (e drept ca nu pe toata, toata, dar mai are timp si mijloace financiare) cu rusinea de-a fi roman! si, a si argumentat de ce trebuie sa ne fie rusine ca suntem romani! „Romana este o limba in care trebuie sa incetam sa mai vorbim sau sa o folosim numai pentru injuraturi”. si a facut si primul pas; la New York, la Institutul Cultural Roman nu se mai vorbeste romaneste. Apoi, animatii intelectuali romani au mai aflat ca: „…cu o educatie pur romaneasca nu poti face NIMIC”,  au cazut in depresie si au plecat in strainatate unde s-au realizat superior de la nimic prin „nimicul” scolilor romanesti. Nu are vreo importanta pentru reeducatorul animator, cu papion si facies ravasit  de elucubratii, el tropaie mai departe sustinand ca avem o „cultura second hand” (fara sa ne spuna cine a purtat-o prima data, apoi ne-a vandut-o sau dat-o de mila) si-l baga pe Mihai Eminescu „in debara” sa nu ne vada europenii cu el, ca nu ne mai primesc in Uniune Europeana!
 
Pentru toate acestea, eu cred ca adevaratii stapani a lui Roman Patapievici trebuia sa-i spuna lui Traian Basescu sa-i dea o papornita plina de ordine si decoratii si sa-l ridice direct in rang de generalissim, cum a fost Iosif Visarionovici Stalin. Merita, pentru ce a facut si ce ravagii va mai face in viata intelectuala romaneasca ca animator si reeducator. Am uitat esentialul, sa se faca abstractie ca e mare criza in Romania si de suta de miliarde de euro datorie externa, si sa i se tripleze salariul si fondurile ICR-ului,  bani necesari pentru animatori-reeducatori ca el.
           
Acordarea unui ordin national lui Roman Patapievici este ridicola, caraghioasa si de prost gust pentru ca el sustine ca „romanii nu pot alcatui un popor”, in consecinta nu suntem o natiune, deci nu avem ordine nationale. imi mai amintesc ca, in 2007, intr-un articol mult comentat din Adevarul, a scris „Mihai Eminescu nu este poet national”! Daca a ajuns pana aici cu talentul si originalitatea ideilor urmeaza sa-i spuna scutierului sa scoata din vocabularul romanilor  cuvintele national, natiune. (zambiti, zambiti dar veti vedea).
 
Finalul decretului cu promovarea libertatii de gandire si exprimare in acord cu principiile democratiei este eterna gogorita pentru cei ce nu cred ca ideologiile politice au principii numai pe hartie. in trecut, eu si altii, ne-am exprimat opiniile bazate pe fapte si argumente ca Roman Patapievici a incalcat principiile democratiei, articole din Constitutia si Codul Penal al Romaniei cerand aplicarea legii in cazul lui. Ni s-a ras in nas si ne-au intors spatele cu o exceptie, care, zambindu-mi superior, mi-a spus maxima lui Baruch Spinoza in legatura cu asemenea cazuri: „Fiecare atata dreptate are, cata putere are”. E o axioma, pe care trebuie sa o intelegi si invers: „n-ai putere, n-ai dreptate, asa ca du-te si te plimba!” De atunci ma tot  plimb, dar am si constatat ceva; daca in urma cu zece ani eram printre putinii care mi-am dat seama cine si ce este Roman Patapievici, astazi  majoritatea romanilor il repudiaza! 

Corneliu FLOREA
octombrie 2010
Winnipeg – Canada

Constiinta si demnitate nationala intr-o lume multipolara

Metodologia de identificare si selectare a resurselor umane in viziunea japoneza, ori despre identificarea si valorificarea oportunitatilor pe care le ofera activitatea turistica in zona muntilor Himalaya. Acestea au fost doar doua dintre cele mai interesante comunicari prezentate de cadre didactice universitare din strainatate, la Universitatea „Dimitrie Cantemir” din Targu Mures in cadrul unui Simpozion stiintific international, organizat de catre aceasta institutie, in parteneriat cu ISJ Mures. Manifestarea a avut loc in perioada 29-30 octombrie a.c. si a fost sustinuta in fata studentilor, masteranzilor si cadrelor didactice. Un loc aparte in cadrul Simpozionului l-au oferit insa comunicarile prezentate la sectiunea istorie si diplomatie, de patru distinsi fosti diplomati romani, un ambasador si trei ministri consilieri, oameni cu o impresionanta experienta diplomatica si expertiza pe spatiile geografice pe care le-au acoperit. Cotidianul Zi de Zi, cel care a organizat la sfarsitul acestei saptamani si o conferinta de presa cu acesti diplomati romani, a inclus in paginile sale, in fiecare zi a saptamanii trecute, un Profil de diplomat, articol in cadrul caruia a fost prezentat fiecare din cei patru invitati.
 
O manifestare de inalta tinuta intelectuala
Dupa ce a castigat doua proiecte cofinantate din FONDUL SOCIAL EUROPEAN, prin Programul Operational Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013, Universitatea „Dimitrie Cantemir” din Targu Mures s-a prezentat in fata studentilor, masteranzilor si cadrelor didactice cu o noua activitate de exceptie, un Simpozion stiintific international onorat de peste 150 de invitati. in cadrul comunicarilor in plen, profesorul japonez Keisei Tanahasi a prezentat o interesanta comunicare despre metodologia de identificare si selectare a resurselor umane si despre modul cum acestea sunt apoi pregatite in diverse domenii, mai ales in cel economic, pentru a putea face fata cu succes provocarilor cu care se confrunta pe parcursul activitatii specifice. Interesanta si atractiva a fost si comunicarea profesorului indian Shiu Kumar Gupta, o comunicare care a avut in vedere identificarea si valorificarea oportunitatilor pe care le pot oferi activitatile turistice in zona Muntilor Himalaya pentru statele din jurul acestora, tinand seama de istoria si cultura acestei zone. Se cuvine mentionat faptul ca pe langa participantii romani, japonezi si indieni, s-au numarat si cadre didactice din Portugalia, Turcia, Spania, Croatia si Africa de Sud. Remarcabil este si faptul ca dincolo de efortul financiar pe care l-a presupus pentru institutia organizatoare sustinerea unei manifestari de asemenea amploare, a existat si o implicare deosebita din partea studentilor si a unor cadre didactice din universitate, coordonati fiind de conf. univ. dr. Doina David si conf. univ. dr. Calin Florea. Profesorul Gabriel Grozav, inspector de specialitate in cadrul ISJ Mures a remarcat dealtfel acest lucru aratand ca Universitatea „Dimitrie Cantemir” a organizat totul „in mod ireprosabil, dovedindu-se o gazda de exceptie pentru o manifestare de inalta tinuta intelectuala.”

Despre constiinta si demnitate nationala intr-o lume multipolara
Sectiunea istorie si diplomatie a fost moderata de profesorul si publicistul Nicolae
Balint, la ea participand foarte multe cadre didactice din invatamantul preuniversitar. in
opinia  profesorului Balint, „comunicarile prezentate au adus un necesar plus de cunoastere,
de la sursa, intrucat nimic din ceea ce se petrece in lume nu este pur si simplu 
intamplator asa cum probabil am fi uneori tentati sa credem sau suntem manipulati ori lasati
sa credem„. in cuprinsul comunicarilor lor, fostii diplomati romani, s-au referit la problemele
spatiilor geografice unde s-au aflat la post, de la cele de ordin politic, pana la cele de ordin
economic si cultural, precum si evolutiile viitoare ce se prefigureaza in unele dintre acestea.
Toata aceasta problematica a fost surprinsa cu multa finete si acuitate. Spre exemplu,
Romulus Ioan Budura, fost ambasador al Romaniei in China, a prezentat o incitanta
comunicare referitoare la statul roman intr-o lume multipolara, dar s-a referit si la rolul politic
pe care China – un stat cu un potential economic extraordinar – il are in prezent si foarte
probabil in viitor. Marcat de exploatare si saracie extrema, spatiul Americii Latine – in opinia
distinsului fost ministru consilier la Havana, George Apostoiu -, ar putea, „avea in viitor
evolutii inca greu previzibile in acest moment, avand in vedere ca acolo, pe acest fond de
instabilitate social-economica, renaste spiritul de manifestare a constiintei si demnitatii
nationale.” Despre stadiul relatiilor romano-ruse si oportunitatile economice oferite Romaniei
de spatiul Federatiei Ruse, a prezentat o documentata comunicare, fostul ministru consilier
Vasile Buga, care a aratat ca in prezent relatiile Romaniei cu acest stat sunt marcate de o
anume „raceala diplomatica, determinata de persistenta unor prejudecati istorice”. Nu mai
putin interesanta a fost comunicarea stiintifica prezentata de ministrul consilier Traian Plesca,
comunicare intitulata „European versus national. O falsa si pericuoasa problema„
 
La Conferinta de presa – sub tirul intrebarilor mai mult sau mai putin directe
Organizata de cotidianul muresean Zi de Zi, Conferinta de presa de la Clubul presei din Targu Mures, din data de 29 octombrie 2010, ora 18,30, a dat ocazia celor din media locala, prezenti la acest moment, sa puna intrebari mai mult sau mai putin directe, chiar cu o nota de o anume subtilitate am putea spune, la care insa au primit raspunsuri cat se poate de edificatoare. Nu au lipsit intrebari precum cele referitoare la stadiul relatiilor romano-ruse, stadiul relatiilor romano-chineze, baza de selectie trecuta, dar si cea actuala a cadrelor recrutate pentru a lucra in diplomatia romana, sau care ar fi – in opinia fostilor diplomati – profilul unui adevarat diplomat de cariera. Un raspuns succint, dar in acelasi timp cuprinzator la aceasta ultima intrebare,  a fost cel lui Traian Plesca, fost ministru consilier. ”Am considerat ca definitoriu pentru conditia fundamentala a unui diplomat, spunea Plesca – testata dur de schimbarea din 1989 – este apararea demnitatii si intereselor natiunii mele, deasupra oricaror alte considerente, si am actionat ca atare. in activitatea din centrala MAE si din cadrul oficiilor diplomatice unde am fost trimis, am considerat ca fac parte dintr-o echipa ale carei rezultate depind insa decisiv de performantele individuale. Totusi, ideea de cariera, de regula asociata unui orgoliu exacerbat si nu aspiratiei firesti de implinire profesionala, intr-o activitate atat de intim dedicata natiunii careia ii apartii si-i datorezi totul, mi s-a parut intotdeauna o ambitie meschina, o adevarata impietate. Am crezut in sansa de a putea servi onest tara, indiferent de etapele istorice pe care le parcurge, pe un front atat de sensibil si direct implicat in modelarea destinului acesteia.” Pentru cei care am avut sansa sa ne aflam in preajma domniilor lor dincolo de cadrul protocolar, a fost o ocazie extraordinara de a veni in contact direct cu momente de istorie mai putin cunoscute. Depozitari ai unor informatii de prima mana – adevarate arhive vii – domniile lor inteleg ca pe parcursul timpului, in vremuri de normalitate si de necesara demnitate nationala pe care ni le dorim atat ca romani, cat si ca natiune, toate cele traite si vazute de ei, trebuie sa se regaseasca in volume de memorii personale care vor aduce un plus de cunoastere si intelegere a istoriei. A istoriei din spatele istoriei.     
 
Corneliu CODRESCU

CASETA 1
Romulus Ioan Budura s-a nascut in 1931, in comuna Ortiteag, judetul Bihor. Ca bursier al statului roman, a absolvit Cursul special de limba chineza de la Universitatea Qinghua si Facultatea de Limba si Literatura Chineza a Universitatii Beijing – China. in anul 1954 a fost angajat in Ministerul Afacerilor Externe. A avansat potrivit examenelor si concursurilor ocupand, intre altele, functiile de director adjunct in Centrala MAE, consul general al Romaniei la Sydney, Australia (1969-1972) si ambasador al Romaniei la Beijing (1990-1995). in anii 1981-1989, conform indicatiilor politice ale PCR, a fost “rotit” la Redactia Publicatiilor pentru Strainatate. in perioada decembrie 1989 – mai 1990, a functionat in calitate de consilier al Presedintelui Consiliului Frontului Salvarii Nationale. impreuna cu un colectiv de specialisti, a editat culegerile de documente “Relatiile Romano-Chineze, 1880-1974”, lucrare premiata de Academia de stiinte a Romaniei, precum si lucrarea “Politica independenta a Romaniei si relatiile romano-chineze, 1954-1975”. A elaborat studii si articole publicate in reviste de specialitate, dar a desfasurat si activitate didactica in diverse institutii de invatamant superior din tara. Cunoaste limbile chineza, engleza, rusa si franceza. Este casatorit si are doi copii.

CASETA 2
Traian Plesca este nascut in 1942, in localitatea Vecerd, judetul Sibiu. in 1965 a absolvit Facultatea de istorie a Universitatii Bucuresti. Timp de un an a activat ca profesor, iar apoi, a urmat doi ani un curs postuniversitar de Relatii Internationale, studii desavarsite la Viena, unde, in perioada 1971-1973 a frecventat cursurile Academiei Diplomatice. in 1968 a fost angajat in Ministerul de Externe, ca atasat la Directia Europa Occidentala, referent pentru Austria. A functionat atat in cadrul Centralei MAE, cat si in cadrul Ambasadelor Romaniei. Reprezentative sunt in acest sens functiile indeplinte la Berlin, Bonn, Viena si Praga. Astfel, in intervalul de timp 1974 – 1980, a functionat in cadrul Ambasadei Romaniei la Berlin, iar in intervalul de timp 1985-1990, la Ambasada Romaniei din Bonn, ca prim-colaborator al ambasadorului. Din 1993 si pina in 1998, a indeplinit mai multe functii in cadrul Ambasadei Romaniei la Viena (consilier pe probleme de presa si politica; insarcinat cu afaceri ad-interim – timp de 9 luni, girant al atasatului militar – timp de 6 luni; prim-colaborator al ambasadorului). intre anii 2004 – 2005, a fost prim colaborator al ambasadorului Romaniei la Praga. Preocupari sale stiintifice s-au materializat in mai multe traduceri din limba germana, in limba romana, precum: socul pietei, de E. Matzner, Am vrut unitatea Germaniei, de Helmuth Kohl, Capcana globalizarii de H.P.Martin si H.Schumann si lucrarea Nationalul, de Kurt Hübner. Este doctor in economie cu teza Parteneriatul economico-social. Studiu asupra experientei austriece. Cunoaste limbile germana, engleza si franceza. Este casatorit si are doi copii.

CASETA 3
George Apostoiu este licentiat al Universitatii Bucuresti – Facultatea de Filologie, din anul 1963, dar si bursier UNESCO, la Paris, in 1969. A functionat in MAE roman, din anul 1963 si pana in 2008, indeplinind diferite misiuni diplomatice la Paris (UNESCO si Uniunea Latina), Bruxelles, Luxembourg, Roma, Moscova, Havana. Este totodata si membru al Asociatiei ambasadorilor si diplomatilor de cariera din Romania, al Fundatiei Europene Titulescu si al Funda?iei Romania in Lume. A publicat mai multe articole, studii si comunicari, precum si lucrari de mare cuprindere intelectuala, dintre care se cuvine sa enumeram: ,,Mihai Eminescu. Rayonnement d’ un génie”, Editura Minerva, Bucuresti, 1989, ,,Eminescu. Pour le monde latin”, Editura Europa Nova, Bucuresti, 2001, ,,Buongiorno, Italia”, Editura Europa Nova, Bucuresti, 2002, ,,Un Talleyrand pentru Romania. Trecut imperfect Prezent obsedant”, Editura Romania in lume, 2006, ,,Neamul si Babilonia. Spiritul public in cultura romana”, Editura Romania in lume, 2009. Ministrul consilier George Apostoiu a realizat, de asemenea, si traduceri din literatura franceza si francofona, precum ,,Iesirea din moarte” (titlul original ,,L’Hotel Saint-Pol”) de Michel Zevaco, Editura I.G.R.-S.R.L., 1992, ,,Dragoste si ura”  de Michel Zevaco, Editura I.G.R.-S.R.L., 1992, precum si traduceri din poezia contemporana franceza, belgiana si africana.
CASETA 4
Vasile Buga este nascut pe data de 19 decembrie 1938, in comuna Sara?eanca, jude?ul Buzau, Vasile Buga este din anul 1962, licen?iat in litere (limba si literatura rusa – limba si literatura romana). Patru ani, respectiv intre 1962-1966, a fost preparator la facultatea de limbi si literaturi slave, din cadrul Universita?ii Bucuresti, iar ulterior, din 1966, timp de 23 de ani, pana in 1989, a fost  referent la Sec?ia Rela?ii Externe si Cooperare Economica Interna?ionala a C.C. al P.C.R. Din anul 1990 si pana in 2002, a indeplinit diverse func?ii diplomatice (1990-1993, secretar I, consilier diplomatic la Ambasada Romaniei din Moscova; 1996-2000, consilier diplomatic la Ambasada Romaniei din Praga; 2000 – 2002, consilier diplomatic la Ambasada Romaniei din Moscova, persoana de contact in timpul preseden?iei Romaniei la O.S.C.E.). Ulterior, a activat ca profesor asociat la Facultatea de istorie a Universita?ii Bucuresti, colaborator extern la ziarul Adevarul, si apoi cercetator stiin?ific la Institutul Na?ional pentru Studierea Totalitarismului. A sprijinit crearea Comisiilor de istorie romano-rusa si romano-ceha, precum si activitatea cercetatorilor romani in arhivele din Federa?ia Rusa. in prezent, Vasile Buga este vicepresedinte al par?ii romane in Comisia bilaterala a istoricilor din Romania si Rusia, precum si coordonator al Centrului de Studii Ruse si  Sovietice din cadrul Institutului Na?ional pentru Studiul Totalitarismului al Academiei Romane. Doctor in istorie, domnia sa este  si autor al unor interesante articole de politica interna si externa, publicate in prestigioase reviste din ?ara si din strainatate, precum si autor (coordonator) al unor lucrari de referin?a, precum “Putere si societate. Lagarul comunist sub impactul destalinizarii. 1956”, INST, Bucuresti, 2006 (Coordonator impreuna cu istoricul Dan Catanus) si “Apusul unui imperiu. URSS in epoca Gorbaciov. 1985-991”, INST, Bucuresti, 2007.

SERILE DE POEZIE DE PE STRADA BALCESCU I

UNIUNEA SCRIITORILOR DIN ROMANIA – filiala IASI
Libraria “Lumina” Galati & “dialogurile poetei Angela Baciu”
 
va invita la un nou proiect cultural:

“SERILE DE POEZIE DE PE STRADA  BALCESCU I”
 
prima intalnire: marti 2 noiembrie 2010, ora 18.00
 
* invitat: poetul ANDREI VELEA

 – isi va lansa volumul “Gimnastul fara plamani” ed.Centrul Cultural “Dunarea de Jos”
si va recita din creatiile proprii
* parteneri in proiect: Liceul de Arta “D.Cuclin” ce va participa cu un moment artistic , prof.coordonator: Ilie Elena
 
Desi suntem intr-o toamna tarzie, cu vreme capricioasa si ploi multe in data de 2 noiembrie vor incepe calduroase seri de lecturi publice in cadrul proiectului “Serile de Poezie de pe Strada Balcescu” fondat de poeta Angela Baciu.

Proiectul va include: seri de poezie, proza si eseu, spectacole de muzica si teatru, expozitii fotografice, ateliere, lansari de carte si reviste,s.a.

 Intr-un cadru adecvat, intr-o librarie chiar in centrul vechi al Galatiului  pe Str.Balcescu, toti iubitorii de arte sunt invitati sa participe alaturi de noi la aceste seri romantice.

 Sunt invitati reprezentanti ai culturii, scriitori, pictori, sculptori, muzicieni, profesori, jurnalisti de la publicatii culturale  centrale, scrise, tv si on line, presa locala, institutii colaboratoare, dar si elevi si studenti, publicul larg.

Intrarea este libera, va asteptam la un ceai fierbinte si poezie buna!
 
gazda primitoare: librarila “lumina” & d-na Costina Musat
moderator, concept proiect by Angela BACIU
 Poeti de pretutindeni sa  ne bucuram impreuna de minunate seri de poezie!!! 
 

Angela BACIU
scriitor, membru U.S.R

SCRIITORI SI CARTI

Prof.  Geanta Constantin

SCAUNUL HARULUI de Titina Nica Tene
La Editura CONTRAFORT,  Craiova, 2009, a aparut volumul de versuri SCAUNUL HARULUI  de Titina Nica Tene.  Doamna Titina Nica Tene Membru fondator al Ligii Scriitorilor Romani de expresie romana de pretutindeni. Este membra a cenaclului Vasile Sav, patronat de Liga Scriitorilor. A scris numeroase carti . Colaboreaza la revistele din tara si de peste hotare .   Este prezenta in mai multe dictionare. A luat premii precum  Premiul pentru poezie la Vara visurilor mele, Bucuresti, 2002. PREMIU LA CONCURSUL NATIONAL „PE ARIPI DE DOR DOMNESC”  IN AUGUST 2010.
      Volum de o sensibilitate lirica  aparte SCAUNUL HARULUI  incepe cu un moto din Noul Testament:
„ Sa ne apropiem, deci, cu deplina incredere de scaunul
Harului, ca sa capatam indurare si sa gasim har, ca sa
Fim ajutati la vreme de nevoie.”   Evrei 4:16
          Dupa cum remarca Mariana Zavati Garder, in Oglinda Literara, nr. 38, februarie 2005, p.13:    „ In lumea noastra glogalizata, unde multe  sunt percepute ca o clonare de idei si fapte si unde scolile inalte ofera cursuri CREATIVE WRITING, din cand in cand iti face prezenta cate un scriitor autentic, un talent innascut si care aduce varietate in literatura contemporana. Titina Nica Tene este o astfel de scriitoare”. 
   Primul poem al volumului  numit sugestiv Scaunul Harului,  cuprinde versuri strabute de un fior metafizic, in care simtim bucuria renasterii intru creatie: „ O alta primavara vine,/Imi infloresc cuvinte-n gura,/ si cad tristetile din mine/ ca florile de pe rasura.”  Tematica poetica este variata. Pornind de la bucuria lucrurilor simple (precum in poemul cu acelasi nume), se merge inspre gravitatea meditatiei poetice: „Cu fiecare zi murim cate putin,/ dar de asta nu avem habar,/ ne straduim din ce in ce mai mult/ sa strangem de-ale gurii in hambar.”(Cu fiecare zi murim cate putin…) Poemul A plecat maicuta… se inrudeste cu lirica regretatului poet Grigore Vieru: „A plecat maicuta, casa e pustie,/poarta e legata cu un lant de fier,/in gradina-s singuri butucii de vie/ cumpana fantanii scartie de ger.”  In poemul Invesnicire satul ne apare ca matca a spiritualitatii romanesti: „Trebuie sa ma-ntorc in satul meu/ cum se-ntorc pasarile calatoare,/ m-asteapta acolo Dumnezeu/ speranta pe o aripa de zare.” Intoarcerea in sat este perceputa de autoare ca o intoarcere „catre izvoare” cum ar spune marele poet si filosof Lucian Blaga: „ Am sa ma intorc in sat curand/ unde ma asteapta maica buna/ la lumina stelei, licarind, / toarcem amintirea, ca pe lana.” Versuri precum: „ In cimitir, la parinti,/ le-am spus si lor ce ma doare/ si, asa, ca un raspuns,/ teiul sfant m-a nins cu floare” din poemul Intoarcere ne duc cu gandul la o poezie a regasirilor tarzii cu inflexiuni onirice.  De o frumusete aparte este poemul Doamne, ajuta-ma… care se inrudeste cu lirica Anei Blandian si lui Adrian Paunescu: „ Parintii  fa-i, Doamne, tineri,/eu, la lumina din stele,/ sa ma  joc, ca altadata,/ cu copiii pietricele.” Marile teme religioase precum cele legate de Pa?ti sau Caciun sunt tratate de autoare intr-o maniera proprie. Versuri ca: „ E liniste-n parcul central,/natura, in juru-mi, renaste,/ Christos Inviat e cu noi,/ iar astazi e ziua de Pa?te.”  (Nadejdea invierii) surprind o participare puternica la evenimentul comisc al Invierii Mantuitorului. In poeme precum Prin fapte… sau Ce m-as face Doamne fara tine? intalnim interogatii ontologice  care ne duc cu gandul la Psalmii arghezieni: „ Ce m-as  face Doamne, fara Tine/in aceasta iarna-n care ploua?/M-ar cuprinde-o deznadejde mare/ ce mi-ar rupe sufletul in doua.”( Ce m-as face Doamne fara tine? ). Cartea impresioneaza print vibratia lirica exceptionala in care meditatia filosofica se imbina cu o traire suava.  In  incheiere prezint poemul Mama:

Mama
Mi-e dor de tine mama si as vrea
sa fii, acum cand ploua, langa mine,
s-alungi tristetea de pe fruntea mea
asa cum o faceai, fiind cu tine.

Sa mergem dupa lemne amandoua,
acolo, in padurile umbroase,
sa culegem si ciuperci si flori
si sa ne-ntoarcem, seara bucuroase.

S-aprindem focul din surcele-n tinda,
fieband o mamaliga pentru lapte,
eu sa alerg, voiasa-ntr-un picior
pe langa focul scanteind in noapte…

Dar unde esti? Te caut tot mereu,
iar in gradina mai este cate o floare,
fac un buchet, pornesc spre cimitir,
sa iti aprind, cu lacrimi, lumanare.
 
*
 
VALCEA IERI SI AZI IN IMAGINI COMENTATE-CALAUZA TURISTICA de Petre Petria
        La „Editura CONPHYS”, din Rm. Valcea,in 2010 a aparut monumentala lucrare a  domnului Petre Petria „Valcea ieri si azi in imagini comentate – Calauza Turistica”. Dupa cum remarca domnul Doru Capataru in prefata „Valcea de ieri, Valcea de azi, pentru cei de maine”: „Obisnuind-ne cu lucrari enciclopedice de anvergura, elaborate cu meticulozitate si probitatea stiintifica dobandita pe parcursul celor peste cinci decenii in care a slujit cartii, distinsul om de litere Petre Petria ne ofera de data aceasta, nu ca o repetare ci ca o completare a universul enciclopedic valcean, o incursiune sentimentala in Valcea, prin care ne poarta intr-un spatiu cu valente afrodisiatice, de leac pentru suflet.”
      Ineditul cartii de fata, comparativ cu ceea ce ne-a oferit prin lucrarile anterioare domnul Petre Petria, consta in faptul ca se pune la dispozitia cititorului, pe langa pictura cuvantului, in principal imaginea, ca principal factor de completare a lecturii.
      In „Argument” autorul arata ca lucrarea de fata : „ da posibilitatea trecatorului prin vreme sa colinde imaginar prin locurile minunate pe care la are tinutul Valcii, sa treaca prin conacele, pavilioanele sau prin castele timpului apus, sa stea la meterezele culelor, adevarate fortarete, marturii ale secolelor XVIII si XIX, sa miroasa iasomia din lazile de zestre prafuite, sa poposeasca prin hanurile ce se inaltau la raspantii de drumuri si sa asculte tropotul cailor postalioanelor aflate altadata ici si colo.(…) Autorul doreste ca aceasta stradanie modesta sa contribuie la dezvoltarea dragostei de neam si tara si sa fie totodata un indemn pentru generatia tanara, de a cerceta documentele care ilustreaza istoria in timp si spatiu, a poporului nostru pentru a transmite mai departe informatii, stiri, dovezi despre ceea ce a fost ieri si ce este astazi.”(p.5)
      Cartea se adreseaza deopotriva cititorului obisnuit, omului de cultura, cat si celui care are un spirit estetic dezvoltat.  Astfel, periplul spiritual (istorico-geografic) porneste din municipiul Ramnicu-Valcea.
        Dupa ce  prezinta mai  multe ipoteze despre modul  in   care a aparut denumirea  orasului  –
cuvantul slavon „valc” cu sensul de „lup”, sau numele unui jude al tinutului, asocierea cuvantului
 „Ramnic” cu un cuvant slavon „rabnic” (care ar insemna „elesteu”), interpretarea toponimului „Ramnic” ( care ar proveni de  la diminutivul cuvantului „rivus” cu semnificatia de rivulus „rau mic” – autorul prezinta informatii despre asezarea  si evolutia in timp al municipiului  Ramnicu-Valcea.
     Ramnicul de ieri si de azi care este unul „dintre cele mai vechi si frumoase  orase ale Romaniei – devenit municipiu si resedinta a judetului Valcea, semanand cu gradina Maicii Domnului”, a ramas si continua sa ramana „copilul pamantului oltenesc scaldat de undele apei, in covata asezata cu credinta menirii de bine la piciorul uriasilor Carpati, ocrotitori de neam si tara”. (p.46)
     Sectiunea referitoare  la imagini vechi si noi despre Ramnicu Valcea, prezinta numeroase ilustrate de la inceputul secolului al XX-lea si pana in prezent referitoare la cladiri (publice si private), biserici, locuri de agrement, vederi de ansamblu, bulevarduri, poduri, actori valceni s.a. Gradina Zavoi, podul de peste Olt, spitalul din Rm. Valcea, casa autorului de manuale scolare, muzicologul Theodor Geanta din Rm. Valcea, cladirea fostului Seminar Sf. Nicolae, Biserica Catolica din Rm. Valcea, podul C.F.R. din apropierea cartierului Ostroveni ( de azi), judecatoria din Rm. Valcea, Salonul cartii scriitorilor valceni din incinta Rotarexim, Sala Polivalenta, licee, universitati, firme s.a. sunt prezente in carte. (pag. 47-8
    Autorul ne ofera informatii si ne prezinta imagini despre Sfanta Episcopie a Ramnicului – care de la sfarsitul anului 2009, are rangul de Arhiepiscopie -, biserici din Ramnic si imprejurimi cum ar fi: Biserica „Buna Vestire”, Biserica „Sfanta Parascheva”, Biserica „Toti Sfintii”, Biserica „Sfantul Dumitru”, Biserica „Sfantul Gheorghe”, Biserica „Sfantul Ioan Botezatorul”, Biserica Evanghelica si multe altele.( pag.79-89)
     In sectiunea cladiri ramase nedemolate intalnim ilustrate cu: Casa Simian, devenita sediul Muzeului de Arta Ramnicu Valcea, cladire in stil gotic, Casa dr. Lazarescu, unde a locuit cunoscutul om de cultura, renumitul dascal Traian Cantemir, Casa casatoriilor – patrimoniul municipiului, casa in care a locuit Anton Pann si multe altele.(pag. 90-95)
     Dintre numeroasele ilustrate cu statui amintim printre altele: Bustul Imparatului Traian din Rm. Valcea, Statuia domnitorului Mircea cel Batran din parcul central al Ramnicului, Statuia Independentei, Statuia cpt. Nicolae Plesoianu, Statuia general Gheorghe Magheru – formatiunea de Pompieri Rm. Valcea, Statuia domnitorului Constantin Brancoveanu, situata in fata Primariei Municipiului s.a.(p.96-98)
      Intalnim ilustratii cu carte veche de patrimoniu tiparita la Ramnic, din colectia Bibliotecii Judetene „Antim Ivireanul” Valcea (p.99), precum si ilustratii cu carti tiparite de autori valceni, inainte si dupa 1990.(pag.100-1009).  De asemena  ni se  prezinta ilustrate cu afisele pieselor de teatru jucate pe scena Teatrului Adreani din Rm. Valcea.(p.110)
      Pornind spre nord din Rm. Valcea, intalnim  Muzeul Satului Bujoreni, Manastirea Frasinei, Athosul romanesc, legata de activitatea duhovniceasca a Sf. Calinic, Schitul din Jiblea, Schitul Scauieni, Schitul Ostrov, Metocul Pausa Schit. Informatia istorico-geografica se imbina cu ilustratele intr-un mod armonios.(pag.111-114).
   Asupra Calimanestiului definit de marele istoric Nicolae Iorga „Sinaia Valcii”, autorul se opreste  in mod deosebit (pag. 115-125), informatia scrisa imbinandu-se in mod armonios cu ilustratele.
   Printre altele autorul remarca: „Peste tot locul, istoria se regaseste in leaganul timpului si pentru aceasta asezare. Salasul dacic de la Cozia Veche, Castrul roman „Arutela”, marea „Larva” a Coziei, manastirile Turnu si Stanisoara, Ostrovul, sunt fiecare alaturi de multe altele, maiestre edificii ce dainuie ca o minune a trudei omului in veacuri, peste mormintele unde isi dorm somnul vesnic Mircea cel Batran si maica Teofana, mama lui Mihai Viteazul.
   Asezare veche ce iti are intaia atestare documentara la 1388, cand numele i-a fost asezat pe hrisoavele cancelariei lui Mircea voievod, Calimanestii au devenit de la inceputul secolului al XX-lea statiune balneara. Cronica istoriei acestui loc are prea multe file pentru a fi redate in acest spatiu. Ea se incheaga pentru fiecare moment mai important al istoriei noastre nationale cu litere de chinovar.
     Vile cochete, impunatorul Pavilion balnear, Cazinoul cat si marile hoteluri sunt copii a nemasuratei iubiri dintre pamantul si apa acestui petic de rai romanesc.
    Voievozii si oamenii de vaza ai acestei tari, imparati si calatori de pe alte meleaguri au adastat sau  au dorit sa adaste sub poala de padure, la umbra muntelui, la fantanile cu temei de sanatate. Clopotele Coziei cheama in zi de sarbatoare pe toti cei care sunt si sigur vor fi, la masa de pomenire ce ne leaga pe toti trecuti, prezenti si viitori”.(p.115)
       Caciulata, Manastirea Cozia, Manastirea Turnu, Manastirea Stanisoara, Castrul Roman, Valea Oltului, Valea Lotrului, Schitul Varatica, Cimitirul eroilor din Primul Razboi Mondial, Schitul Cornet, Turnul lui Doanca, depresiunea Tarii Lovistei – cu Titesti, Perisani, Boisoara, Cainenii, Racovita s.a. apar in paginile acestei monumentale lucrari. (p.126-156)
    Autorul ne plimba intr-un periplu imaginar si la sud de resedinta orasului Ramnicu Valcea, prin orasul Babeni situat in zona centrala a judetului Valcea, la „confluenta raurilor Olt cu Bistrita, si la intersectia drumului ce leaga Ramnicu Valcea cu stravechiul oras (municipiu) Dragasani.” (p.157)
      In continuare ni se prezinta informatii istorico-geografice si ilustrate despre: comuna Galicea, orasul Balcesti, Baile Govora, Manastirea Govora, Manastirea Dintr-un  Lemn, Manastirea Surpatele, Schitul Manailesti, din comuna Francesti, Schitul Verdea din comuna Pausesti – Otasau, Baile Ocnele Mari, Prundeni, comuna model in judetul Valcea, Baile Olanesti, Manastirea Saracinesti, schitul Iezar, schitul Jgheaburi, orasul Berbesti, orasul Brezoi, comuna Voineasa, municipiul Dragasani.( pag.160-223)
    Interesante informatii ni se ofera despre comuna Stefanesti, unde tatal folcloristilor olteni, cunoscutul cercetator, Teodor Balasel, avea sa cerceteze si sa lase in urma sa peste 40.000 de pagini. (p.224). despre Schitul Dobrusa, despre Manastirea Mamu – Lungesti, despre Schitul Patrunsa, despre  Manastirea Bistrita, unde se afla racla cu moastele sfantului Grigorie Decapolitul, despre Manastirea Horezu sau Hurez, emblema arhitecturii medievale din Tara Romaneasca, despre orasul Hurezu, cunoscut ca un renumit centru etno – cultural – folcloric si ca un targ vechi, despre complexul muzeal Maldaresti, despre comuna Tetoiu si satul Budele, unde se afla „Casa memoriala” a scriitorului Bogdan Amaru.(p.224-241)
        In finalul lucrarii intalnim ilustratii care se refera la „Constructii incepute anterior terminate in perioada 1933-1937” „ Costume nationale traditionale”, „Scene de munca”, „Moda palariilor de altadata”, „Instrumente muzicale manuite de sexul frumos”, „Figuri feminine –universale”,  „Idile fermecatoare de altadata din tara si din alte parti ale lumii”, „Copilaria fericita”, un tabel cu populatia stabila dupa domiciliu, pe municipii, orase, comune si sexe la 1 iulie 2009, note explicative ale autorului si o bibliografie selectiva.(pag. 242 – 262)
      Inchei aceste randuri cu o remarca a domnului  Doru Capataru: „ Prin alaturarea imaginilor de ieri si de azi, Petre Petria nu creeaza un contrast a unei vieti cotidiene a Valcii, pentru ca autorul a stiut sa ingemaneze personalitatea si atmosfera istoriei celei vechi cu cea noua, in devenire, pastrand exuberanta fantezie a culorilor de odinioara si adaugand acea pecete de recunoastere urbanistica in mod gradual, in asa fel incat „socul viitorului” sa fie perceput ca o alunecare calma spre o evolutie fireasca si necesara catre modernitate.” (p.4)
*
GEORGETA TRETELNITCHI
Doamna Georgeta Tretelnitchi nacuta pe data de 30.03.1938 la Ungheni, Republica Moldova,  a urmat Liceul Teoretic din  Rm. Valcea si a fost de profesie contabil. A aparut in antologii de epigrame. Scrie poeme, fabule, rondeluri, proza, eseu, epigrame. A publicat in multe reviste. Este membra a cenaclului „A.E.Baconsky” din Calimanesti si a Clubului Umoristilor Valceni. A participat la concursuri si festivaluri. Dintre numeroasele  premiile obtinute amintim  pe cele din 2009 si anume: Premiul I Eseu si Premul II proza, Editia  a V-a, la Concursul de creatie „Dumitru Mitrana” din Calimanesti.
FEMEIA CU PUNGA
 ( satira)
 
Moto:
Doamne cum mai e si viata!
Cum traiam la inceput…
Oare-n ce imi puneam piata?
Fara punga, sunt pierdut!

Tin  minte din cele spuse
De prin vremurile-apuse,
Romanul era aparte,
De-ajungea-strainatate:
Dorea strasnic sa-si ia blugi,
Si s-adune multe pungi!
Cand venea-n tara din nou,
Le facea la toti cadou!
Astazi daca fac o schema,
Femeia e o emblema;
Cat ar fi ziua de lunga,
E-nsotita de o punga,
Intinsa ori sifonata,
Mai goala, sau mai umflata,
Burdusita cu cartofi,
Asortata la pantofi,
Botezata cu reclame,
Cum le sta bine la dame.
Eleganta cu cinci oua,
Iar atuncia poarta doua;
Cealalta mai incarcata,
O tine cam aplecata
Parca-ar zice: – Nu e bine,
Ca plecai cu pungi putine;
De n-o-ncepe degradarea,
Pana fac eu traversarea!

Si barbatu-i caz notoriu,
Nu-i lipseste accesoriul:
Punga fara de valoare,
Punga mica, punga mare,
Punga-ngusta, punga lata,
Ce fasie, desenata,
Ce mai…punga democrata!
Noua noastra „biruinta”
Are pungi, dupa dorinta!
Nu mai pleci pan`la Paris,
Ca sa-ti iei punga de vis!
Daca merge la plimbare,
El ia punga cat mai mare,
Cand o trece pe la Mall
Sa aiba mult spatiu gol.
Ce-o sa ia n-are habar,
Doar sa nu-l trimita iar!…
Si-asa nu mai poarta dunga,
S-o asorteze la punga.
De se-ntoarce pe-nserat,
Chiar trece neoservat.
Punga plina cu de toate,
Il mai scapa de pacate.
Nevasta pan`o goleste,
Se face ca atipeste,
Sa nu-i ceara socoteala,
Nu vine cu punga goala.
Buna cestere ii cere
Pungii, reconciliere.
Punga cumpara si vinde,
Orice usa o deschide,
Cand sfiit calci pe covor,
Punga ti-e ambasador;
De-i usoara sau e grea,
Ochii toti privesc la ea.
Dar vi peste-o saptana,
De nu vrei s-o lasi din mana;
Sau peste o luna poate,
Daca o ascunzi la spate.
Iar de-o misti asa de zor,
Pe-un picior, pe alt picior,
Schimb-o cat mai crestineste,
Cu un plic mic ce fosneste;
Tot ce strecori cu decenta,
Face minuni la urgenta.
Nu-ti trebuie prea mult tact,
Si-ai scapat si de infarct,
Ai scapat de tot ori ba,
Asta e tot treaba ta!

Asa cum spune poetul
Punga  „s-a luat” cu petul.
Azi danseazi-n veselie,
In paduri si pe campie,
Si pe rauri curgatoare,
Ca doar e la nunta mare!
Si-uite-asa umbland hai hui,
Punga a facut si pui;
Pungi marunte si legate,
Ce asteapta congelate,
Ca sa faca taraboi,
Intr-o punga de gunoi!
De nu ar mai fi sa fie,
Tara va parea pustie.
Peturi si pungi de menaj,
In curand pleaci-n voiaj:

Cum vandura de tot soiul,
Bunuri, fabrici, cate-un pic,
Daca ne iau si gunoiul,
Vom ramane cu nimic!

In inchisoare din dragoste de Christos si de semeni

Apostolul de dincolo de Cortina de Fier, dupa gratii în SUA

de CLAUDIU PADUREAN

Pastorul Richard Wurmbrand, evreu convertit la crestinismul lutheran, a luptat deopotriva contra fascismului si comunismului. El a stat dupa gratii atât in România, cât si in SUA. La scurta vreme dupa arestarea sa, americanii au recunoscut eroismul clericului lutheran.

Unul dintre cele mai putin cunoscute episoade din viata pastorului lutheran Richard Wurmbrand este cel al detentiei sale americane. Este vorba despre o arestare scurta, pentru ca eroul, originar din România a „bruiat” o demonstratie procomunista din Philadelphia. Insa tocmai arestarea sa l-a adus, dintr-o data, in lumina reflectoarelor. Astfel, Richard Wurmbrand, care trecuse prin purgatoriul temnitelor bolsevice, a reusit sa devina unul dintre cei mai cunoscuti luptatori impotriva comunismului, iar cartile sale, in care dezvaluia adevarata fata a „orânduirii socialiste” au devenit volume cumparate de zeci si sute de mii de oameni din Occident, care incepeau sa intrezareasca adevarata fata a Terorii Rosii.

Calea Apostolului Paul

Pastorul Richard Wurmbrand este eroul unei adevarate saga a secolului XX. Nascut intr-o familie evreiasca, in tinerete, el a aderat la miscarea comunista. In timp, insa, a descoperit, cu ajutorul Misiunii Anglicane din Bucuresti, religia crestina, la care s-a convertit. Richard Wurmbrand a luptat apoi impotriva fascismului si a salvat numerosi tineri evrei de la deportare. Apoi, a inceput lupta impotriva comunismului, care i-a adus ani grei de temnita. In cele din urma, eliberat din inchisoare, el a emigrat in Statele Unite ale Americii, unde a fondat o organizatie care ii sustine pe crestinii persecutati de pe toata planeta.

Richard Wurmbrand a avut satisfactia sa vada prabusirea celor doua regimuri dictatoriale, fascismul si comunismul. Pastorul lutheran a murit in anul 2001. Inca din timpul vietii, el fusese supranumit „Apostolul de dupa cortina de fier”, iar cei care l-au cunoscut au facut o paralela intre viata Apostolului Paul, care a devenit din persecutor al crestinilor un martir, si cea a lui Richard Wurmbrand, care a devenit din adept al comunismului una dintre victimele care au suferit in temnita, unde fusese aruncat de bolsevici pentru credinta sa. Potrivit site-ului CristiaNet.fr, Richard Wurmbrand a patimit si in tara libertatii, Statele Unite ale Americii, unde a indraznit sa ridice glasul celor care luau, in timpul Razboiului din Vietnam, apararea comunismului.

Dupa gratii, in SUA

Intâmplarea s-a petrecut in anul 1966, in orasul american Philadelphia. Aici era organizata o mare adunare populara de sustinere a Vietnamului. Numerosi americani cereau retragerea trupelor SUA din Asia de Sud-Est, unde ele luptau impotriva comunismului. In piata unde erau stânsa o multime impresionanta, a fost inaltata o tribuna, de la care diferite personalitati luau cuvântul pentru a denunta razboiul. Printre cei care vorbeau se numara un pastor prezbiterian. Dintr-o data, un om zvelt, carunt, a luat microfonul si le-a spus celor prezenti: „Voi nu stiti nimic despre comunism! Eu sunt doctor in comunism. Voi ar trebui sa fiti de partea victimelor si nu de cea a tortionarilor!”. Barbatul cu pricina era Richard Wurmbrand.

Dar ce inseamna doctor in comunism?“, a intrebat pastorul prezbiterian care vorbise inainte. „Iata dovezile mele!”, a raspuns Richard Wurmbrand, care si-a ridicat camasa si le-a aratat manifestantilor urmele torturilor suferite in beciurile Securitatii. Politia a intervenit si Richard Wurmbrand a fost arestat pentru tulbu­rarea ordinii publice. Insa tocmai acest eveniment, intens mediatizat, l-a dus pe pastorul lutheran in fata unei comisii a Senatului american, unde a depus marturie despre grozaviile din spatele Cortinei de Fier. Marturia sa a fost publicata intr-o brosura, care a devenit, timp de trei ani, cea mai bine vânduta publicatie dintre toate documentele Guvernului american. Apoi, Richard Wurmbrand a devenit unul dintre cei mai cunoscuti clerici din Statele Unite ale Americii. El a fondat organizatia „Vocea Martirilor”, care ia apararea crestinilor persecutati din toata lumea.

Vocea martirilor

Richard Wurmbrand si-a asumat, in SUA, rolul de a fi o voce a martirilor care nu puteau sa vorbeasca ei insisi lumii libere. Clericul lutheran s-a nascut in anul 1909 la Bucuresti. In tinerete, a aderat la miscarea comunista, iar intre 1927 si 1929 a urmat cursurile unei scoli politice la Moscova. Pentru activitatea comunista, a fost inchis la Doftana. Insa s-a convertit la crestinism si a renuntat la ideologia bolsevica. Urmarit, impreuna cu sotia sa, Sabina, de autoritatile fasciste românesti, el a gasit resursele sa ii ajute pe zeci de evrei. Dupa anul 1945, Richard Wurmbrand a intrat in conflict cu autoritatile comuniste. In perioadele 1948 – 1956 si 1959 – 1964, a fost arestat de catre comunisti. In anul 1965, emigreaza din tara. In SUA, fondeaza organizatia Vocea Martirilor. Dupa anul 1989, s-a intors in România si a depus flori pe mormintele tortionarilor sai.

M.N. RUSU SI FRUMUSETEA ANILOR FARA VARSTA

Nicholas Buda
Intr-un cadru, mai degraba intim decat festiv, la Cenaclul „Mihai Eminescu” din New York a avut loc, vinerea trecuta (22 octombrie, 2010), un eveniment de suflet: sarbatorirea zilei de nastere a criticului si istoricului literar M.N.Rusu. Revenit anul acesta, dupa o perioada de absenta destul de lunga, in cercul literar de la cenaclu, M.N.Rusu a demonstrat, totusi, ca nu si-a intrerupt munca sa de pasionat cercetator al istoriei literare romanesti, ci a continuat-o – cu acordul tacit al conjucturii sociale – in atelierul sau de restaurare istorica de acasa. Prieten foarte apropiat al poetului Nichita Stanescu, coleg de breasla al marilor jurnalisti dar si al marilor boemi, martor al evolu?iei literaturii din Romania timp aproape jumatate de veac, impatimit cercetator al documentelor de arhiva si deopotriva colectionar, criticul M.N.Rusu a impus de la inceput prin talent jurnalistic, profesionalism si dedica?ie. A devenit un nume care catalizeaza acum literatura romana, de la New York, pe o noua dimensiune.
Intalnirea de vineri seara a avut o emotionalitate aparte, binestiindu-se ca M.N.Rusu a mai adaugat un an la nobila sa varsta! Ignorand vremurile mai putin bune la care a fost partas dealungul vietii, si in virtutea inertiei sale de boem, M.N.Rusu nu isi arata anii pe fata-i mereu luminoasa, nici durerile launtrice ale dezamagirilor, pentru ca asa cum spunea prietenul sau, prof. Aurel Sasu (de la Cluj), „criticul nu imbatraneste, din moment ce cartile nu au varsta…”(„M.N.Rusu – 60 sau Calea si viata” de Aurel Sasu, in capitolul „Literatura Diasporei Nord Americane”, din volumul Lumina Lina,  an X, nr. 3, iulie-septembrie, New York, 2005). Surprins in acest amor etern cu intimitatea slovei, M.N.Rusu uita notiunea timpului, orbitand intr-un spatiu istoric foarte sensibil, unde numai un initiat poate sa supravietuiasca. ?i tocmai acest context al supravietuirii sale, reflectat in ignoranta zilei, l-a facut, pentru multi dintre cei care credeau ca-l cunosc, sa fie un mare neinteles.
Momentul aniversar, la care am luat si eu parte, din dorinta sincera de a-mi arata gratitudinea fata de rolul pe care M.N.Rusu l-a avut in viata mea de activitate literara – lansandu-mi, la New York, primele doua carti – a fost si unul revelator. Descinderea in istoria amintirilor legate de personalitatea lui M.N.Rusu a fost inceputa de catre poetul Theodor Damian, care a dat tonul unei atmosfere de nostalgie, de pe vremea cand l-a cunoscut pe critic, pe care l-a numit nasul meu literar: „M.N.Rusu, in cariera lui indelungata si bogata, a format multe generatii de scriitori, i-a nasit pe acestia cum m-a nasit si pe mine, publicandu-ma in «Almanahul Coresi», pe care il edita la Brasov. As dori sa impartasesc o amintire despre felul in care l-am cunoscut pe M.N.Rusu, prin unchiul meu de la Brasov, nenea Ionel (Ionel Georgescu) care a fost seful librariei «?tefan O. Iosif» (din Brasov n.n.), de pe strada 7 noiembrie. Cred ca acum i s-a schimbat numele… Ionel Georgescu a fost, de asemenea, scriitor dar blocat de regimul in care a trait, nefiind publicat niciodata, cartile lui fiind ingropate in edituri. Deci unchiul meu care era din Brasov si M.N.Rusu care era la Brasov erau priteni vechi, facand lansari de carte impreuna. Astfel am ajuns eu pe mana lui M.N.Rusu! inceputul prieteniei mele cu acesta a fost un… negot – eu aduceam carte de la Dorohoi si ei imi procurau benzina de la Bucuresti! Era in perioada acelei saracii, cand benzina nu se gasea de loc… Asa am inceput sa ne vizitam si sa ne legam prietenia. M.N.Rusu este – si cred ca mai trebuie sa o dovedim – un critic de mare valoare! Este un om de inteligenta ascutita, un bataios dar si un mofturos, asa cum il stim, dar este al nostru. Ne este drag pentru ca, iata, crestem impreuna! Poetul Theodor Damian si-a incheiat cuvantul sau recitand trei poezii, dedicate lui M.N.Rusu: „Urmele mele clocotind”, „Guten Abend” si „Locul unde incepe slujba de seara”.
A vorbit apoi venerabilul pictor iconograf, Garabet Salgian care a ridicat tonul nostalgic al discutiilor, in registrul unei sobrietati caracteristice-i, marturisind ca M.N.Rusu are o intrumentatie critica si in teritoriul artelor plastice, mai ales al iconografiei. Poeta Valentina Ciaprazi a continuat, intr-o tonalitate perfecta, cu un elogios cuvant adresat personalitatii lui M.N.Rusu, pe care aceasta l-a numit „un carturar desavarsit” si caruia i-a dedicat o poezie. Ziarista Mariana Terra (de la ziarul „Romanian Journal”), a deschis cutia pandorei amintirilor din anii studentiei, cand a auzit pentru prima data de M.N.Rusu, pe atunci student in anul terminal. Aceasta a citit si o serie de epigrame dedicate sarbatoritului. Nuanta atmosferei de seara, de la intalnirea literara de vineri, a fost usor schimbata de interventia scriitorului Mircea Sandulescu, printr-o incercare a acestuia de a vorbi despre M.N.Rusu, evitand in mod special constructia apelativelor, dorind sa sublinieze ca se poate vorbi despre o persoana, chiar daca nu ai beneficiat de nici o favoare din partea acesteia: „eu vreau sa trec dincolo de lista aceasta a inventarului… mi-a facut, m-a vazut, m-a dres, m-a ajutat… toate sunt bune, dar sunt un inventar al unor lucruri de care ai beneficiat. Deci un om este bun in masura in care ti-a facut tie bine?! Eu merg mai departe de acest invetar… si desi mie pesonal nu mi-a facut nici un bine, tin sa-i multumesc pentru ca exista si face tot ceea ce face. La fel ca si mine, el a trecut prin servicii (in America n.n.) care sunt la antipodul literaturii. Daca ar fi sa definim un om prin ceea ce nu este, iata ce as spune despre M.N.Rusu – nu este mandru, chiar daca i-a inca zece premii va ramane la fel, nu este un inchipuit… nu este un tradator, nu i-a vorbit niciodata de rau pe cei cu care s-a asociat cultural si de care, la un moment dat, s-a despartit. Deci nu are rautate… Acesta este M.N.Rusu: capacitatea de a pastra fundamentulul! La multi ani”!
Urarile au continuat prin scurta alocutiune a poetului Liviu Georgescu, care printe altele spunea: „il cunosc pe M.N.Rusu de vreo doisprezece ani… atunci dansul a spus «eu sunt critic literar», iar eu am zis «eu scriu poezii» si astfel am devenit prieteni. M.N.Rusu este un spirit enciclopedic  foarte bine informat, un intuitiv foarte exigent, iar cuvantul dansului de ordine valorica este metafizica… o matefizica religioasa, esentiala, de fond, nu de suprafata. Dansul a scris foarte mult in Romania la ziarele la care a lucrat… si a avut un volum numit „Utopica”, aparut in 1969, dar s-a oprit la acesta. Ar trebui sa isi publice articolele, pentru ca timpul nu e pierdut, mai poate face inca o carte din acestea! ii doresc fericire multa si viata indelungata, cu multi si fericiti ani”!
A mai vorbit Grigore Culian, directorul ziarului „New York Magazin”, care a tinut sa-si prezinte in mod public, respectul si admiratia – pur profesionale – fata de M.N.Rusu: „stiti ca eu nu sunt adeptul osanalelor, acesta nefacand parte din arsenalul meu de exprimare, de aceea am sa spun doar cateva lucruri pentru ca intr-adevar il apreciez pe M.N.Rusu. Atunci cand am inceput munca mea de ziarist, acum cincisprezece ani, el a fost alaturi de mine in redactie, unde a muncit o perioada impreuna…am invatat foarte multe de la el. Lucrurile acestea trebuiesc recunoscute… pe de alta parte, sunt un om care isi apreciaza semenii, in functie de ceea ce produc, luand in valoare calitatile si nu defectele acestora. Mircea este unul dintre cei care a produs foarte mult la viata lui, prin activitatea sa literara si istorica… de aceea nu pot decat sa-l felicit si sa-i urez un calduros «La multi ani»”!
Spre finalul serii a luat cuvantul si M.N.Rusu. Afisand un zambet larg de boem si ascunzandu-si cu grija emotia unui astfel de moment festiv, criticul a spus: „va multumesc, in primul rand, pentru ca m-ati onorat cu prezenta… intalnirea din aceasta seara este extraordinara datorita dumneavoastra, nu datorita mie. M-am gandit sa o iau si eu pe partea anecdotica despre ceea ce inseamna sa ajungi la o anumita varsta. Pot sa vorbesc din propria mea experienta, despre un fapt care dovedeste prezenta unui element de predestinitate in individualitatea unei persoane si individualitatea unei natiuni. Individul face parte din natiune, iar natiunea da identitate individului. Merg inapoi in istorie: am fost botezat de un preot moldovean, cu barba alba… am aflat mai tarziu ca se numea Neculai Hodoraba…, din Dorohoi. Dar acest preot era prieten intim al lui George Enescu, despre care a si publicat o monografie prin anul 1926. Mama mea, desi era o intelectuala… nu cunostea acest amanunt despre preotul Codoraba. Aceasta este prima intalnire astrala a copilului care eram atunci, cu religia. A doua intalnire astrala, simbolica, se produce atunci cand parintii mei cheama fotograful care ma fotografiaza intr-un lighean spalandu-ma, fireste gol, dar numai eu apaream si ligheanul… insa sub acesta se afla ziarul «Universul». A treia intalnire astrala… a fost la taierea motului, cand de pe o tava in care erau mai multe obiecte, eu am luat in mana creionul! Ce inseamna aceasta, daca nu o predestinare… Nu sunt numai simboluri intamplatoare, care te urmaresc toata viata. Cu un preot m-am intalnit si mi-a marcat destinul, iata, in presa am lucrat la cele mai importante ziare ale perioadei respective («Luceafarul», «Viata Studenteasca», «Amfiteatru» si «Saptamana»)… I-am cunoscut pe cei care abia iesisera, in anul 1964, din inchisoare, pe marii carturari cum ar fi Noica, Streinu, Cioculescu, Pandrea… intalniri absolut directe, de la care am invatat anumite lucruri, in contextul in care daca te intalneai cu ei apareai in notele informative, care sunt publicate acum, dar doar cu numele, atat. Cum apare si numele lui Mircea Sandulescu in notele informative din dosarul lui Dorin Tudoran – un lucru extrem de important… Trebuie sa stiti ca eu sunt, in primul rand, un gazetar, un ziarist. Opera mea nu este cea scrisa ci cea care va fi dupa moarte… Daca vreti o opera interioara, care sa-ti satisfaca si sa-ti bucure viata in continuare, sa te poti uita in oglinda linistit, ca nu ai pacatuit. Experienta de viata de pana acum mi-a demonstrat ca eu sunt modelat de toate personalitatile, mari sau mici, cu care m-am intalnit in viata si care mi-au acordat prietenie…”
Printre cei veniti sa-l felicite pe M.N.Rusu i-am remarcat pe Constantin Virgil Negoita (profesor emeritus la CUNY), scriitorul Ion Burcin, poetul George Nanau, epigramistul Constantin Aronescu, John Predescu (de la „Romanian Journal”), Valeriu Moldoveanu si altii. Cu toti acestia impreuna, am ridicat paharul de sampanie in cinstea celui sarbatorit, dorindu-i ani multi de acum inainte, cu sanatate, fericire si noroc.

Intrebarile regelui Milinda catre inteleptul Nagasena

By Octavian Lupu
Sursa:  http://conexiuni.intercer.org

Cu greu ne-am putea imagina prosperitatea pe care a avut-o in trecut anumite regiuni ale pamantului. De multe ori ne este imposibil sa distingem maretia unor civilizatii de mult apuse, privind la ruinele sau vestigiile care au mai ramas.

Unde este gloria Romei? Dar imperiul lui Alexandru Macedon? Sau unde este Persia lui Darius cel Mare? Toate acestea au disparut de mult, iar ceea ce a ramas ne vorbeste prea putin despre ce au insemnat ele de-a lungul veacurilor. Daca nu ar fi fost inventat scrisul, chiar si amintirea lor ar fi disparut cu totul.

O astfel de regiune deosebit de bogata in urma cu 2.000 de ani, a fost si zona de est a Pakistanului, precum si o mare parte a Afghanistanului. Este incredibil cum locuri despre care aflam din buletinele de stiri cu privire la diferitele confruntari militare cu talibani nemilosi, unde distrugerile prin atentate cu bombe reprezinta ceva obisnuit, au avut perioada lor de inflorire undeva, in trecut.

Asa cum aminteam, in regiunea Afghanistanului a existat o interesanta cultura, ce a imbinat elementele de civilizatie elenistica, impreuna cu cele de sorginte indiana, mai precis budista. Este vorba despre Gandhara, un regat foarte puternic, care la apogeul dezvoltarii sale l-a avut drept conducator pe Menander I Soter, care in traditia indiana a ramas cu numele de regele Milinda.

Interesant este ca acest rege, grec in ce priveste originea, a purtat un dialog interesant cu Nagasena, un invatat budist de mare marca, un fel de Dalai-Lama al acelui timp, fapt consemnat intr-o carte numita „intrebarile regelui Milinda”. Mai mult decat atat, convins fiind de spiritualitatea deosebita a religiei budiste, regele Menander s-a convertit la aceasta religie, care era in multe privinte superioara, daca privim peste veacuri, paganismului elen.

Am rasfoit cu interes prin aceasta carte disponibila pe Internet in momentul de fata in limba engleza, si am descoperit o multime de invataturi ce pot deveni elemente de conexiune cu religia crestina si chiar cu psihologia secolului XXI. Fara a deveni un adept al budismului, nu pot sa nu recunosc profunzimea si valabilitatea multor afirmatii pe care Nagasena le ofera ca raspuns intrebarilor mintii elenistice, deosebit de abile, a lui Menander.

Ca maniera de prezentare a invataturilor din aceasta carte, am constatat o similaritate izbitoare cu parabolele sau pildele Domnului Hristos, sau cu limbajul profetilor Vechiului Testament, si mai ales cu genul stilistic al cartii Proverbelor.

Citind tot mai mult, am observat multimea de intrebari si de raspunsuri, fiecare urmand o logica a dialogului deschis, sincer, intre doua persoane cu orientari culturale diferite, fiecare incercand sa surprinda cat mai plastic diferitele idei sau invataturi.

Cu titlu de exemplu, am preluat dialogul cu privire la puterea asocierii dintre senzatii, mai bine zis perceptii, si ganduri, o tema deosebit de importanta in psihologia moderna:

si regele Milinda a intrebat: „Gandul ia nastere ori cate ori privirea sesizeaza un anumit lucru?”

inteleptul Nagasena a raspuns: „Da, cele doua sunt legate intre ele, astfel ca ori de cate ori va exista una, va exista si cealalta.”

Dar regele a continuat: „Dar care totusi este prima dintre ele? Gandirea sau privirea?”

Nagasena: „Mai intai privesti, iar dupa aceea apare si gandul.”

Milinda: „inseamna ca privirea are puterea de a porunci gandului? Sau gandul se pune imediat la dispozitie pentru a da inteles la ceea ce privesti?”

Nagasena: „Nu se poate spune ca gandul porunceste privirii, sau reciproc.”

Milinda: „Atunci cum se explica aparitia gandului ori de cate ori privirea sesizeaza ceva?”

Nagasena: „De fapt exista o tendinta naturala care cauzeaza acest lucru, pe baza unei cai de acces si a unui obicei deja creat de a asocia o anumita privire cu un anumit sau anumite ganduri.”

Milinda:  „Cum poate fi asa ceva? Ofera-mi o ilustratie asupra gandurilor ce apar datorita privirii, in baza unei tendinte naturale”.

Nagasena: „Ce crezi marite rege, atunci cand ploua, unde se va duce apa ce va cadea pe pamant?”

Milinda: „Va urma tendinta naturala de curgere la vale, catre locurile dispuse la o mai joasa altitudine.”

Nagasena: „Iar daca va ploua din nou, unde se va duce aceasta apa?”

Milinda: „Va urma acelasi traseu de scurgere.”

Nagasena: „Tot astfel, prin ratiunea tendintei naturale de scurgere, atunci cand privim, privirea in cauza va determina aparitia gandurilor. Nu este vorba despre faptul ca privirea domina gandirea, sau reciproc. Tot acest proces este bazat pe o tendinta naturala ce exista in noi.”

Dialogul se continua cu multe alte detalii, dar invatatura este clara, ca atunci cand privim, gandurile vor aparea in mod inevitabil, urmand o anumita tendinta naturala, similara pantei de scurgere a apei. Nu am putut sa nu ma gandesc la ceea ce sta scris despre Eva, in timp ce contempla pomul cunostintei binelui si raului, cand a rasarit gandul ca „pomul este placut de privit si de dorit pentru a manca din rodul sau”.

„Tendinta naturala” in cazul Evei a fost rezultatul incalcarii poruncii divine de a nu da atentie acelui pom, care prin puterea asocierii de porunca „Sa nu mananci din el”, genera in mod inevitabil ganduri de razvratire. De aici o prima concluzie, si anume de a nu da atentie lucrurilor pe care Dumnezeu ni le-a interzis sub o forma sau alta. Orice atentie acordata unui lucru rau va genera ganduri care ne vor adanci in starea de pacat.

Pe de alta parte, nu pot sa nu ma gandesc la afirmatia pe care o face apostolul Pavel, ca „privind suntem schimbati, din slava in slava, prin Duhul Domnului”. Daca vom privi catre Hristos, atunci gandurile, in baza unei „tendinte inscrise in noi de catre Duhul Sfant”, vor urma un traseu ascendent, in sensul innobilarii interioare si asemanarii cu Dumnezeu.

in acest moment, nu pot sa nu ma intreb cu privire la cantitatea de ganduri rele ce rezulta in urma vizionarii de emisiuni violente fie la televizor, fie pe calculator, pentru a nu mai vorbi de ceea ce se intampla in viata de zi cu zi in familie, biserica sau la locul de munca. Nu putem sa „glumim” cu pacatul, fiindca tendintele naturale inscrise in noi vor lucra prin puterea asocierii spre distrugerea noastra.

si pentru a confirma invatatura oferita de inteleptul Nagasena, voi cita cuvintele lui Hristos din „predica de pe munte”: „Ochiul este lumina trupului. Daca ochiul tau este sanatos, tot trupul tau va fi plin de lumina; dar daca ochiul tau este rau, tot trupul tau va fi plin de intuneric. Asa ca, daca lumina care este in tine este intuneric, cat de mare trebuie sa fie intunericul acesta!” (Matei 6:22-23).

in final, cred ca este bine sa intelegem ca pentru multitudinea de intrebari pe care le avem, similare in mare masura celor puse de catre regele Milinda, exista raspunsuri de mare valoare in Sfanta Scriptura, in aceasta carte de unii ignorata, de altii idolatrizata, insa cu toate acestea, putin inteleasa in aspectele ei practice, aplicate vietii de zi cu zi.

Bibliografie:

1. intrebarile regelui Milinda:
http://www.holyebooks.org/budhism/sbe35/index.html

2. Regele Milinda (Menander I):
http://en.wikipedia.org/wiki/Menander_I

3. Regatul Gandharei:
http://en.wikipedia.org/wiki/Gandhara

4. Predica de pe Munte:
http://www.biblephone.net/bibles/index.php/ro/1/web/Matth/6#22

5. Reactia Evei in fata pomului cunostintei binelui si raului:
http://www.biblephone.net/bibles/index.php/ro/1/web/Gen/3#6

6. Transformarea interioara privind catre Hristos:
http://www.biblephone.net/bibles/index.php/ro/1/web/2Corinth/3#18

ESECUL MULTICULTURALISMULUI GERMAN

Nicholas Buda

Intr-o Europa multinationala, multipartita si multiculturala, procesul  esuat, recunoscut, al Germaniei de a se armoniza multicultural, este o lectie din experienta careia trebuie sa invatam  pentru a nu repeta greselile trecutului. Nu cu mult timp in urma, cancelarul german Angela Merkel declara public acest lucru, cu ocazia intalnirii de la Postdam, cu liderii din aripa conservatoare tanara a Uniunii Democrate Crestine. Prestigiosul ziar Allgemeine Zeitung, in pagina de stiri din data de 16 octombrie, titra o parte din declaratia cancelarului german astfel: „Sie stellte sich hinter die Kritik von CSU-Chef Horst Seehofer an der multikulturellen Gesellschaft: Dieser Ansatz sei absolut gescheitert! Man müsse Migranten nicht nur fördern, sondern auch fordern!”. („Ea a stat stat in spatele criticii lui Horst Seehofer, seful CSU, adresata societatii multiculturale: aceasta abordare a esuat complet! Cineva trebuie nu numai sa-i incurajeze pe emigranti, dar de asemenea sa si pretinda”!). Fara indoiala ca aceasta nereusita se datoreaza, asa cum mentiona si presedintele-ministru al Bavariei, Horst Seehofer, conceptului politic german: doar o cultura dominanta germana, nu una multiculturala! Aceste declaratii facute, la cel mai inalt nivel, de catre leaderii politici germani aflati in fruntea guvernului federal, sunt pe cat de directe pe atat de socante, fiind elaborate fara menajamente, sau – as zice eu, fara delicatetea politica obisnuita – starnind o avalansa de reactii contradictorii.
Intr-un efort de disperare, care devine din ce in ce mai vizibil, Germania renunta la politica de favorizare a etniilor conlocuitoare, de pe teritoriul sau federal, aplicand in schimb conceptul dominant al culturii germane – tactica neactivata, oficial, pana acum, binestiindu-se mostenirea germana, a politicii rasiale, de dupa cel de al Doilea Raboi Mondial, care a costat milioane de vieti omenesti -. Irascibilitatea sociala a cetatenilor germani, nemultumiti de modul in care imigrantii devin din ce in ce mai numerosi si pe lista caselor de ajutor social, a ajuns la limita de sus. Cancelarul german nu a facut decat sa proclame public acest lucru, incercand o alianta ad extremis cu masele de votanti.
De unde vine aceasta sensibilitate majora a Germaniei? Este intrebarea la care a cautat sa raspunda si analistul politic George Friedman, de la revista politica „Stratfor Global Intelligence”. in viziunea acestuia, problemele care stau la baza esecului multiculturalismului german, isi au radacinile in conditiile de viata extrem de grele, pe care le-au intampinat cetatenii germani, imediat dupa terminarea razboiului. Societatea postbelica germana s-a trezit, dintr-odata, lipsita de forta de munca, cel putin din doua motive: o conjunctura sociala multipla, cauzata de moartea a unui numar extrem de mare de germani si aparitia lagarelor sovietice cu prizonieri de razboi. Al doilea motiv poate fi gasit in miracolul renasterii economice al Germaniei industriale din anii 50. Motivele explicate de analistul politic par foarte pertinente, daca luam in considerare strategia socio-economica a Germaniei, din anii 50 si urmatorii: forta de munca necesara vastului proces de reabilitare economica fiind compensata prin admiterea etnicilor germani, veniti din tarile blocul comunist al Europei de est si de sud-est. Odata cu cresterea cerintei pentru forta de munca necalificata a pietei interne, Germania si-a extins tratativele de recrutare a muncitorilor si in tari ca Italia (1955), Grecia (1960), Turcia (1961) si Iugoslavia (1968). Efectul imediat al acestei strategii s-a resimtit in cresterea substantiala a profitului economic si implicit al nivelului de trai, preconizandu-se un viitor prosper natiunii germane si un drum ascedent, spre o suprematie economica europeana. Efectul secundar, cauzat de influxul masiv de muncitori temporari, nu s-a simtit la inceput. A gravitat pe o traiectorie oscilatorie incerta, fara a crea probleme atat pe plan socio-cultural cat si politico-administrativ. S-a crezut la inceput ca acesti muncitori necalificati, vor fi prezenti doar temporar si, odata cu incetarea contractului de munca, se vor intoarce in tarile lor de origine – lucru perfect demonstrat de muncitorii spanioli, portughezi si italieni. Cu toate acestea, foarte multi muncitori din Europa de est si mai ales din Turcia, nu am mai parasit Germania, continuand sa beneficieze de statutul de „Gastarbeiter” (muncitor vizitator).
Primele semne ale unei suprasaturatii a fortei de munca s-au facut simtite odata cu scaderea economica din anul 1966, accentuandu-se in recesiunea economica de dupa socul petrolului din anul 1973. Clatinata de aceste perturbari interne, Germania s-a vazut in fata unor mase largi de muncitori necalificati, carora nu mai avea sa le ofere locuri de munca. Nemultumirile si protestele sociale ale imigrantilor s-au intensificat odata cu intrarea in vigoare a legii „Anwerbestopp” (oprirea recrutarii fortei de munca), din anul 1973. Daca la exodul muncitorilor spanioli, italieni si portughezi – atrasi de avantul miracolului economic din tarile lor -, societatea germana a asistat fara sa se implice, odata cu trezirea la realitate, in fata unui numar impresionant de etnici turci musulmani, s-au facut simtite si primele luari de pozitie. Astfel, visul de suprematie economica germana a dat nastere unor cosmaruri sociale de mari proportii, Germania neavand alta solutie decat sa se confrunte, in mod direct, cu acestea.
Mostenitori ai sangelui prusac, germanii nu au dorit si nu doresc – in marea lor majoritate –  ca imigrantii sa devina o parte din tara lor, de aceea au aplicat, tacit, o politica de izolare a acestora. Obligat insa de conjunctura istorica a anilor 80, cand numarul turcilor musulmani a atins cote alarmante, (astazi sunt estimate cca 3,5 milioane de etnici turci in Germania), guvernul federal a propus solutia instaurarii multiculturalismului sau „Multikulti”. Neagreat la inceput, multiculturalismul era de fapt un concept nou, liberal, care conferea imigrantilor un troc: pastrati cultura voastra DAR jurati loialitate statului german! Istoria a demonstrat ca solutia nu a fost viabila… doarece a murit inca de la nastere. Da, imigrantii turci si-au pastrat limba, cultura, obiceiurile si religia, dar nu s-au incadrat in portretistica sociala germana, formandu-si landurile lor, adevarate conglomerate sociale separate de restul societatii germane, un fel de teritoriu turc in teritoriul german. S-a ajuns astfel ca un numar impresionant de imigranti turci sa nu vorbeasca limba germana si – prin definitie – sa nu impartaseasca valorile culturale germane si europene.
Inteligenta conceptului de multiculturalism, gandita de guvernul de la Bonn atunci, se baza pe  faptul ca respectand diverstitatea imigrantilor, se va putea cumpara loialitatea acestora. Scenariul nu a fost urmat asa cum fusese planuit: pe de o parte, cetatenii germani nu numai ca nu au dorit, dar nici nu au stiut cum sa asimileze cultural, lingvistic si religios, iar pe de alta parte, etnicii turci au profitat de lejeritatea oferita, preferand secluziunea.
Declaratile cancelarului german devin astfel indreptatite, dar cu asumarea unui esec national, caruia ii suntem, cu totii, martori. Angela Merkel, fie ca isi asuma o responsabilitate politica enorma – fara precedent in istoria moderna a Germaniei – fie ca aplica regulile unui joc politic inteligent, devine o noua „Doamna de fier” a Europei. in continuarea declaratiei sale, cancelarul mai spunea: „ne simtim legati de imaginea crestina a umanitatii, care ne defineste. Cei care nu accepta aceasta, sunt intr-un loc gresit aici.” in situatia politica europeana actuala, este, daca nu imposibil, cel putin foarte improbabil, ca Germania sa isi reconsidere pozitia oficiala cu privire la multiculturalism, in acelasi timp cu validarea principiului de natiune germana!  Odata ce principiul natiunii exista, tot asa exista si ideea de interes national. Odata ce intresul national exista si primeaza, Germania exista, in contextul Uniunii Europene, numai prin ceea ce Goethe a numit „afinitate electiva” (in nuvela „Die Wahlverwandtschaft”, Tübingen, 1809). Ceea ce in mijlocul Razboiului Rece a fost o certitudine, devine acum o optiune. Iar daca Europa devine o optiune pentru Germania, atunci  nu numai ca Germania a reintrat in istorie, dar luand in considerare si ca este leaderul puterilor economice europene, istoria Europei incepe inca odata, din nou.

The Final Judgment, from Myth to Reality!

Now you will gain a new perspective regarding  The Final Judgment

Interview conducted by Mircea Alb – 1997

Lia Rusu

Graphics and Romanian text editing – Mircea Alb – 2010
E-mail : a.mircea@yahoo.com
Translated from Romanian
Copyright © 2010. All rights reserved.

Introduction

My name is Lia Rusu and I was born in 1947 in Oradea, Romania. I am a professional artist and former visual arts instructor at the College of Fine Arts, University of Oradea. The following testimony describes an unusual experience that I had in the summer of 1993 regarding the Final Judgment mentioned in the Bible.

The Beginning of the Experience

I became a Christian around the age of 24. Early in my faith, while reading the Bible, I became very impressed by the passages that mentioned that we will be held accountable for how we live our lives. Specifically, after death, each individual will come face to face with God in order to be judged according to all of their deeds and actions while living on Earth.
I began wondering, how was it possible for God to know even the most insignificant details of our lives on Earth? And how could God record everything? Even though I was eager to know and learn more about this subject, I knew it would be difficult to understand it thoroughly, yet I was equally curious to find out how the final judgment from the Bible would take place.

The Angel’s Visit in My Room

I did not understand all these matters at that time, but eventually I stopped being preoccupied by this particular subject. Time had passed, and after many years, at a time when I was no longer thinking about it, I received a visit. During the summer of 1993, in one of the early mornings between 4 AM and 5 AM, I was suddenly awakened. I sensed that somebody had entered into my room, and when I looked closely at that person, I instantly understood that it was an angel. His presence did not make me feel uncomfortable, nor did it create a state of fear in me. The angel approached my bed and talked to me in a soft and resolute manner:
Lia, you have wished to see what the final judgment would be like and I have been sent to take you to see it, but for this to happen you must first die.
When the angel told me that I would have to die in order to be able to see what the final judgment would be like, I worriedly replied that I did not want to die because I had small children that needed me. Then the angel replied,
Just believe, because with God all things are possible.
Journalist – So, did you see someone enter your room?
Lia – Yes, I did see an angel.
Journalist – What did this angel look like? Could you describe the angel in more detail?
Lia – Certainly. The angel looked like a person, but he was taller than a human. He was very luminous and his body was entirely dressed in a coat of light. Very simply put, in his presence I felt immensely confident and totally safe.  That is why I was not afraid at all when I saw him in my room.
Journalist – What was the apparent age of that angel?
Lia – The angel looked like a young man, of age between 25 and 30 years old.

The Travel into Space

After the angel told me that all things are possible with God, he continued,
Come after me, but step only where I step, and do not turn to the side.
When the angel spoke and asked me to follow him, I was compelled to do so at that moment. Throughout my entire experience, I was unable to refuse anything he asked me to do.
Therefore, when the angel asked me to follow him, I felt that I was rising to my feet off the bed and that I had to go after him. We moved very quickly, riding on white horses for part of our  journey. At a certain moment, we stopped and dismounted in front of a very wide river. I knew that we had to cross, but there was no bridge anywhere to be seen. Then the angel told me again,
Step only onto the shape of my footprints and follow me!
He moved ahead and walked on water as easily as he would have walked on ground, and I followed right behind him stepping precisely onto the shape of his footprints as he had instructed.
To my amazement, I could feel that the water was hardening and becoming as dense as stone wherever I would step. We walked on water as if we had been walking on solid rock. We crossed that wide river very easily, without my feet getting wet at all. When we arrived on the other bank of the river, I noticed that my body had gone through a transformation. I immediately realized that my body was no longer composed of matter (flesh and blood) and it no longer had weight.
I now possessed an extremely light body, and found that it could penetrate effortlessly through everything. Moreover, I came to have an extra sense that I did not have before. I was able to understand absolutely anything and everything that was happening to me and around me. I was able to communicate with the angel without using my voice, through direct thoughts exchanged between us. I was effortlessly asking him something in my mind and he was answering the same way.

The Visit to Hades*

* N.T. – Hades (a Greek word) is the translation of “Sheol” (a Hebrew word, from the Hebrew Scriptures). It refers to the temporary abode of the dead (Revelation 20:13, Acts 2:31, etc.) who are awaiting their resurrection. It is separate and distinct from the final “Hell” (a translation of Greek word Geenna “??????”, equivalent to the Hebrew Ge Hinnom, or English “Gehenna”, the eternal Lake of Fire, – Revelation 20:14-15) which is the place of eternal punishment for the damned. (For more details, see any New Bible Dictionary).

Right away we started to descend together through the ground. From the very beginning I knew the angel would take me to Hades because he had previously told me,
Now we shall travel the distance that separates us from Hades.
We were able to pass through Earth’s matter without any difficulty. Suddenly, the foundation of the Earth appeared in front of us. I was deeply impressed by its great appearance and grandeur. I stopped for a few moments to admire it. It was so beautiful! As I stood in front of it, I immediately understood that God had settled the Earth on a foundation.
Journalist – In what shape or form did you see or perceive this foundation?
Lia – Even though in school we were not taught that the Earth has or is settled on a foundation, when I was in front of it that’s exactly what I saw. This foundation had the shape of huge pillars, extremely solid, that seemed to be fashioned from a kind of white, shiny marble. In fact, it is very difficult to me to describe the beauty of that foundation, not to mention everything else that I saw there. It appeared to be an enormous construction, very majestic, and firmly anchored in the Universe. Stopping to admire that beautiful piece of God-made architecture, the angel warned me that we needed to continue our journey and move farther on toward Hades.
As we continued beyond the foundation of the Earth and were travelling, I came to see some gigantic gates in the distance. I instantly understood that these were the gates of Hades. As we drew closer and closer to the gates, I began to feel a profound pain and a heavy spiritual weight within me. My suffering was becoming more pronounced and harder to bear with every step. Then, I started to moan like someone who is going through intense pain or suffering. I asked the angel why I was feeling pain as we were approaching the gates of Hades. The angel answered,
You feel exactly what a soul feels who comes here from Earth after his physical death and who must enter Hades. Therefore, you experience the same feelings.
As we continued our approach and were getting closer and closer to the gates, the spiritual pain and weight within me became almost unbearable. Many of you may have experienced great trials in life, troubles and despair, hopeless situations when you could find no encouragement or consolation from anyone or anywhere. That is how I felt then. I felt that once I entered through those gates, any hope of ever getting out of that place was lost.
After I entered Hades, I lost any previous desire to see any family there, or to find answers to questions like “Where were they?”, “What were they doing?” or “How they were doing?”
The moment I entered, I realized that all the souls in that place had a body identical to mine, with the same properties. Everyone was perfectly conscious and understood absolutely everything that was happening around them. Everybody knew where they were and why they were in that place.  All of whom I was passing by knew who I was, and I knew who they were.
Journalist – Did that spiritual body we are discussing have a shape?
Lia – Yes, it had the shape of the human body with the only difference being that it was not made from flesh and blood.
Journalist – Did it have a face or facial features?
Lia – Yes, certainly.  There the spiritual body had the same facial structure and appearance as that of the respective human while living on Earth, but it was, let’s say, rejuvenated. For instance I knew that a man who stood in front of me was in fact my former neighbor from across the street who had died some time before. I knew it was him and I even felt his pain because he was in that place. He also knew who I was. There, absolutely everything is known.
Journalist – Even though, let us say, that man died at 60, was his face looking like it was in his youth?
Lia – Yes, every one had the same facial appearance that he or she had while living on Earth, but evidently rejuvenated. There, even though I may not have known any particular person before, when I was in front of anyone, I instantly knew everything about that person.  I knew things such as: what kind of people or nation that person had belonged to, what had been their cause of death, even if the death might have occurred 2000 years ago. All that information was instantly available to me! I also knew that all the souls that were present there were waiting for the Final Judgment.
Then it was given to me to understand and feel the pain, spiritual burden and despair of those souls that were in that place. Furthermore, I knew that once one entered into that place, hope was lost of ever being able to get out again.
Hades is the very first great separation from God, and all the souls found there were fully conscious that once in that place, they could no longer reconnect to God in any way. They knew they would be summoned to face God at the final judgment for their deeds while living on Earth. They also knew they could not correct anything from their past. Once they had died and had been brought to that place, any hope of mediation or help from God was then gone forever.
That was the reason all those souls were living in a state of terrible agony and sorrow, of insecurity and uncertainty because they did not know the verdict they would receive at the Final Judgment. Would they be forgiven for the mistakes they made during their lives, and thus, be saved from that place? Would they be found guilty and be sent to Hell forever? Each of them was very familiar with the facts of their own life and was fully aware – more than ever – of the significance and gravity of sins. Each had a chance to turn onto the right path during their Earthly lives but they had disregarded it. Tortured and torn apart by all those thoughts, everyone was frantically analyzing the facts of their lives, trying to find something, anything that might come in their favor or could soften their circumstances at the Final Judgment. Therefore, each soul was intensely preoccupied by their own situation, no longer caring for anyone else around them.
Overwhelmed by the torturing atmosphere of that terrible place, I did not want to go any further or see anything else that existed there, as I had initially wanted when the journey began. I was intensely overcome with the deep sorrow and awful pain of being forever separated from God.
The separation from God that one feels in Hades cannot be compared to any pain felt on Earth! I wish that no single soul on Earth would ever end up in Hades. Words cannot describe what is felt when you are separated from God in that place.

The Journey onto the Mountain of God

Being afraid of staying there longer or to be forgotten by the angel in that place – where once arrived you cannot exit – I started to cry and groan like a child. Noticing the state I was in, the angel escorted me out from Hades and told me,
Now we are going to go farther and climb onto the Mountain of God.
As we departed from that terrible place, the pain and burden I was feeling started to fade away. Ahead of us laid a completely different perspective. The distances of the Universe are enormous, but we managed to move with an astonishing speed.
It seemed to me that only a few moments had passed and we already arrived at the foot of the Mountain of God. Suddenly I found myself in front of a very high and imposing mountain.  Then I understood that the mountain was the Mountain of God and we would have to climb that mountain the same way one would hike on a mountain on Earth. Everything was in an unimaginable display of splendor and holiness, almost impossible to be described in words.

The White Path

While looking at the mountain, I noticed that, starting from its base, there was an extremely white path, as wide as a human palm, unfolding up the entire mountain toward its summit. I had never seen such an intense white on Earth. Any footstep, had it been stained, would leave a trace on that path. It depended on whether your feet were dirty or not, if your life was clean or not.
The angel warned me not to step aside from the path because the mount is holy and if I hesitated from the path I would fall down from the mountain. Why was this so?  Because I would need to be able to understand certain aspects and scenes that I was about to see.
All those who were ascending on that path were dressed in white clothes. I understood they represent people still alive on Earth. At a certain moment, during the ascension, I noticed that some were walking more easily and some were having difficulty in their walk. Some were crawling on their elbows and knees and hence had many wounds. The angel explained to me that some were ascending much harder than others because they had endured humiliation and sufferings on Earth due to their faith in Jesus Christ, and some paid even with their own lives.
I saw an old little man that was climbing with very much difficulty; he was wounded all around his elbows. When I saw him, I instantly acknowledged everything about him – where he had been from, what church he had belonged to, and so on. Being anxious to find out the explanation, I asked the angel,
Why is that old man having such a hard time moving forward on the path?
The angel explained,
He is persecuted every day because of his faith in Jesus Christ, but he stands strong in his faith.
I noticed the difficulty with which this old man was climbing on the path. He was earnestly advancing despite of his sufferings and was ready to even give up his life for Jesus Christ.
As we were moving ahead onto the path, I saw that some were stepping outside of it. They were not able to return onto the path because in the meantime it was occupied by those who were going up. Therefore, instead of going up, these backsliders were going back down. Moreover, some of them were not able to simply walk down, but they were tumbling toward the base of the mountain. Then I asked the angel,
Who are those that are descending? Stop them, please, do not let them go down!
The angel replied,
I cannot stop them, I am not allowed to. I do strictly what I am told to do. If I am told to do something, I do it, or if I am told not to do something, then I do not do it.  I have no right to stop anyone. Everyone is free to do whatever they want with their life.  Each individual is free to decide either to climb the path of their life to God until the end, or turn away from the path, abandoning it, if they choose to do so.
Then I asked the angel,
What will happen to the souls of those that are descending?
And the angel answered,
They are now going where we have come from – Hades.
Being worried for the fate of those souls and knowing what their ending would be in that place, I insisted on asking the angel again,
Oh, but stop them, do not let them reach Hades!
The angel told me again,
I cannot do that. I only do what I am allowed to do. These souls go there because they no longer like the path that leads to God, but they will be held accountable for their decision.
Journalist – Who do you think these descending souls were? Coming back to our life on Earth, who might represent these souls?  They must have an equivalent in our world, right?
Lia – Yes, that is correct. Those souls as I understood represent the people still alive on Earth that had decided at a particular moment in life to come to Jesus Christ as their Lord and Savior, adhering to His word.  They loved and revered Him for a while, but then they started disliking the pure life they were supposed to live, as Jesus asked them to live. Therefore some of them said to themselves,
“This path is too hard and too narrow for me. In fact I cannot do whatever I please, I cannot have a lover or an affair if I want, I cannot get rich and do dirty business, I cannot do this and that.”  These people no longer wanted to go with Jesus because Jesus Christ Himself is the path, the white path onto the Mountain of God. On that path one can only step with extreme care because any spot, no matter how faint it might be, is still visible and any soul will consequently be scrutinized for all the unclean spots and traces left behind on the path.
Those souls were going back to the life they had before coming to Christ, they were going back to the sinful lifestyle from their past. They were doing this consciously and not determined by anyone else. They began to dislike living a clean life. They abandoned their faith in God and His salvation and went back to their previous worldly sinful lifestyle.
They traded their salvation for worldly pleasures. This may seem very pleasurable at the time, and some may think this exchange will bring prosperity and freedom, but one cannot see how they reached this prosperity, whether or not there is an extramarital affair or some other sin behind their apparent success. These people may say: “Why not? It is not such a big sin.” According to their logic, nobody sees it, nobody knows about it. This type of reasoning leads to actions that are profitable or pleasurable for a short time for some, but in the end they will be asked to give an account for their deeds. Their judgment will be much more severe because they had heard the truth but chose to ignore it.
As I stood on the Mountain of God, I suddenly saw an immense fire on the top of the mountain. That fire was so great and imposing that you could not take your eyes off it. That fire was continually and relentlessly burning! It had a common base for three immense and distinct flames. When I looked at it, I instantly understood that this was God – the Father, the Son, and the Holy Spirit. It was the Divine Himself within the fire on top of the mountain!

In the Final Judgment Courtroom

After that we immediately turned to the left and the path suddenly changed direction. An enormous hall appeared in front of us. It was the courtroom where the final judgment would be held. Its dimensions were immense and seemed to be of cosmic magnitude. What was interesting about these heavenly dimensions was that the greater they were, the closer they appeared to be.
When we arrived at the doorsteps of this hall, above it there was the same immense three-flame fire that I had previously seen on the top of the Mountain of God. There I also saw a huge bright cloud, which I understood right away that it was formed of all the saints that had lived on Earth and had been subjected to the First Resurrection, which I had not witnessed.
Then the angel placed me exactly on the doorstep of the judgment courtroom. In front of me stood this huge courtroom, and deeper into the courtroom there was a very large and long table. At each of the two ends of the table there was an angel, both of which looked like the one that was escorting me. The two angels were assisting a third person that was sitting at the middle of the table. I immediately understood that the third person was the Lord Jesus Christ. On the sides of the courtroom were very many immense shelves having a multitude of books on them.
These books were in fact the book of life of each individual that ever lived on Earth, containing a record of their entire life with all their actions and deeds.
Suddenly, a very loud noise was heard, a roaring sound produced by large crowds of people in motion. This marked the resurrection and the beginning of the judgment of those in Hades!
They were marching toward the final judgment courtroom, coming aligned in huge columns. They had been resurrected by generations, starting with the first generation that inhabited Earth and ending with the last generation. Among them were teenagers, men and women, young and old, belonging to all the nations of the world. They were coming in huge waves, one wave after another, like the waves of an ocean. It was a terrifying and trembling noise that seemed to shake the whole Universe. One angel was sitting to the right and another to the left and they were arranging those coming in into two rows by the time they were entering the hall. Everything was being conducted and executed in a perfectly ordered fashion.
After the resurrection of the dead ended, a total silence settled in. The entire audience was waiting for the judgment to begin.

The Judgment of a Man

I personally witnessed the judgment of one man.  He was brought in front of Jesus by one of the usher angels. Then one of the two angels sitting at the table extracted that man’s life book from a shelf in the library and placed it on the table, in front of the Lord Jesus.
The next moment a screen of gigantic dimensions appeared in front of all of us, similar to a cinema screen. The kind of technology that I have witnessed over there is not known on Earth: when the Lord opened the book of life of that man, starting with the first page, the entire life of that man started rolling on the screen in front of us and in front of the whole Universe. The Lord Jesus was not in a hurry and while He was patiently turning each page of the book, images and sound showed everything that man had done during his life.
Everything could be seen to the finest detail, moment by moment, day by day, starting from birth, through childhood, youth, and adulthood up until death. At the Final Judgment, everything that man had done, whether good or evil, every thought, word and feeling from his entire lifetime was shown exactly like a film in front of us all. Nothing remained hidden! Everyone could see and hear even the most intimate thoughts and feelings that man had during his life, including the most discreet, known only to him, all of them resonated and were speaking loudly and clearly to all of us.
At this judgment, the Lord Jesus was the only judge.  Nobody intervened, not even the Father who was overseeing from the summit of the mountain. Jesus Christ was the only one that decided and gave the final verdict, after analyzing the whole life of the one who was on trial.  The analysis and judgment were made in front of everyone, so that all could see clearly that His judgment was righteous.
And thus we found that this man was a priest in a church while living on Earth, and hence the truth had been relatively available to him. After watching the life of that priest in fine detail, I felt full of shame. I fell down on my knees right there on the doorsteps of the courtroom. I bowed my head to the ground, feeling I was a tiny particle of dust in the presence of Lord Jesus.
After witnessing all those events, I became more conscious than ever and fully convinced that all we do on Earth is recorded and nothing can be hidden nor concealed from the face of God. In those moments I began thinking about my life and I boldly, but fearfully, said to myself, “Lord, only Your mercy and clemency can pardon us from Your righteous judgment!”
After that man’s entire life had rolled in front of everybody, the Lord asked him,
Do you have anything to say in your own defense?
The man bowed down his head in front of the Lord and was silent. He could say nothing in his defense, because he knew that nothing he did had remained hidden.
In those moments I understood – and this fact shocked me profoundly – that whenever necessary, the Lord could ask any of the saints from that shiny cloud above the courtroom to stand as witnesses for any relevant moment from that man’s life. Some of them had lived in close proximity of the judged person and could have confirmed any aspect or detail related to that man’s life.  Moreover, it did not matter what kind of religion the man had embraced during his life on Earth. The judgment was made according to the amount of knowledge and how much was fulfilled in accordance with the Ten Commandments from the Bible.
Furthermore, the Lord Jesus could also summon non-living things as witnesses, things that were around the person at certain times, such as the closet from his room, the crossbeam of his house roof, the road the man had walked on, the tree he had passed by every day or anything else. These objects could appear as living beings before the Lord, and testify, confirm or deny facts, events and details regarding that person. This is the majesty of the Lord Jesus. When I saw and understood all these things, I was in complete shock and tremble because I never would have thought that something like this is possible.

The Verdict and the Sentencing

In the moments that followed, a dense silence enveloped that judgment hall. All of us were waiting for the final verdict with great anxiety and tension. This man’s eternal destiny was being decided, and he would either, be forgiven and accepted into Heaven or he would be condemned and sent to Hell forever. The judgment of that man continued. Lord Jesus opened another book that was on the table, which I understood that it was the Book of Life. The Lord searched and found the man’s name written in it.  Then, the Lord addressed the man,
Because of the words you have told others about Me, that I am Life, that I am eternal Life, and that knowing Me by hearing My Word and choosing to follow Me means gaining eternal life, I pronounce you blessed, because others around you have benefitted from the words you have spoken.
The next moment, all those that were present including the angels, saints and all other celestial beings erupted in a loud cry of joy because one soul had been pardoned. The Lord Jesus then signaled to the Sun to come closer. The Sun, with all its great beauty, came in the form of a living being, bowing to the ground as it stood before the Lord. Then Lord Jesus addressed the Sun, saying,
Take off your garment, and go and dress him with it!
The Sun, just as a human would have done, took off his garment, and dressed the man who now received the shine and splendor of the Sun. Then the man was taken to join the group that was glowing just like him. Then I saw that there were different groups of individuals that had different intensities of brightness. There were some groups that shined so intensely that their brightness was almost merging with the images of their spiritual bodies.

The Return to Earth

This was all I was allowed to see from the Final Judgment, which continued. The angel took me out of the courtroom and told me,
We are returning to Earth now.
It was time for me to leave that wonderful place where for a brief period of time I was allowed to stay and witness these events. This time, my soul was in a completely different state compared to the initial one. At the beginning of the journey I had told the angel that I did not want to die just to be able to see the Final Judgment. Now I was so overwhelmed by everything I had seen, heard and felt on this journey, that I did not wish to return to Earth.
The contrast between the two worlds – the celestial and the earthly – seemed so huge to me, that I came to ask myself in wonder, “Why do we humans love our lives on Earth so much, lives that are so often imperfect, dirty, full of suffering and above all, lacking in the splendor of the presence of God?”
It was very difficult for me to accept the fact that I had to go back to Earth where I would have to live in my physical body again. I knew that it would be impossible not to make mistakes for as long as I would be in that material body. I asked the angel not to take me back to Earth but to leave me there, where I felt I was truly at home. Instead the angel wanted to remind me of something very important upon my departure and replied,
Those you saw descending onto the white path from the Mountain of God are those that had trampled the grace that had been offered to them. You all have a great, great gift! You have the grace! You are offered the Salvation freely, and you are forgiven by the grace made available through the death of the Lord Jesus Christ who died for you all. The dirty garment of your soul was cleansed when you came to Him and through His blood you became clean. But whosoever tramples this Grace must come to the Judgment.
I then understood that it is easier for those who have known or have had a connection with a certain degree of truth, but did not have the chance to know the grace and receive it. Perhaps there are people of different faiths, Buddhists, Muslims and others who have a high moral standard, but did not have the chance to know about this grace. Their judgment will be lighter.
However for those who heard about this grace but despised it, in other words those who were offered this priceless gift and rejected it, will be condemned and lost for eternity. I do not wish that anyone would end up at the Final Judgment for something like this, in front of the Lord Jesus Christ.

The Aftermath of the Journey to Heaven

Knowing that I would have to come back home, a strong feeling of shame encompassed me. I did not want to go back and live on Earth again. I was aware that I had a family, but I also knew that Lord Jesus could help them move on without me. Finally, I had to accept that I needed to return to Earth. I left the Mount of God and the Judgment Hall and I returned to the same place from where I had departed. I found myself in my room again, back in my physical body. In the next coming weeks, I felt extremely sick and very weak. I was so profoundly marked by this experience that I simply felt I did not want to live any longer.
Journalist – Are you referring to the fact that you were sick physically or spiritually?
Lia – I meant it both spiritually and physically because I started to suffer in my body. Everything around me now appeared to be ugly and dirty! I was seeing myself as being ugly as well. I was disgusted by my own person and by everything that surrounded me. It all seemed ugly in contrast to what I had seen during my visit to that marvelous realm of God. I did not want to eat anymore and I sensed that my body was rejecting the food, as well as refusing to live any longer.
Journalist – Why?
Lia – It became difficult to live on Earth because I was conscious that while I lived in my physical body it was impossible not to fall short of God’s commandments and not to sin. Right after the return to Earth, I became aware like never before, of what sin really means and what its consequences really are. At the same time I was overwhelmed by the Lord’s greatness and by what I had witnessed where I had been. I was overwhelmed by His righteousness and by the holiness I had seen there. If it were not for the freely available grace of God, we would be the most lamentable beings standing before the Lord Jesus Christ.
I had seen and felt the holiness of the Lord Jesus, of His divinity and that of His Mountain, which could not be walked on with disregard. Those who embraced the sin in their lives were forced to descend, being unable to continue climbing while clinging to their sin.  Everything was beaming with holiness in that place. The angel had added,
This holiness is granted to you by grace, through forgiveness!
Because Jesus Christ had paid the price for our sins which were washed away through His blood, we received a gift, a priceless grace, Salvation. Salvation is worth more than any treasure on the face of the Earth, it is worth more than all the billions of dollars the richest man in the world might ever have.
The most sorrowful man in eternity is the one that will not be saved, that would not know the Lord Jesus Christ and that would not change his life the way He asks everyone to!
I lost my desire to live because I loathed all things around me: wealth, food, and anything else that could separate me from the Lord Jesus Christ and His salvation. I felt that living means either being totally committed to Jesus or to live with disregard towards God’s grace, trampling it with a despising attitude, way of thinking and emotions. I was shown how absolutely everything would be revealed at the judgment, every feeling, thought, look and deed. However it was of great comfort and relief for me when the angel said,
You all benefit from a great gift, the grace.  Anywhere you will travel on Earth, tell others what you have seen and how this grace surpasses everything. To be and to live by grace with the Lord Jesus, is everything. Salvation is everything!
If there was ever a time when you loved someone with all your heart and soul and at that moment you felt you could not live without that person, that feeling is like a moment of eternal bliss. Much more than that, anyone can live eternally within such complete love without lacking anything.

Conclusions

Then I told myself that I must share the message of hope with any person that I will meet, that Jesus Christ is our Savior.
Journalist – Finally, what would you like to communicate to those that will read this testimony?
Lia – I would like each individual to believe, and mostly to be convinced that beyond the reality of everyday life on Earth and beyond our physical death, there is another world just as real as this one, but nonetheless completely different. Our journey does not end at the grave, but we continue into another dimension, whether we believe it or not. We go further, our final destination being either Heaven or Hell. There isn’t a third choice. As long as we live on Earth, each of us is free to choose our final destination. If we want Heaven to be our final destination, then we have to come to Christ through faith, yield to Him as our Master and Savior, and consequently live our life by His commandments.
Moreover, I would like everyone to know and be convinced that there will be a final judgment, and we all will stand before God and be held accountable for our deeds, for the way we lived on Earth, regardless of religion and beliefs.
This Final Judgment is not a myth, it is a REALITY! Eternal punishment can be avoided. For further reading and details, I encourage everyone to study the Bible. In the Old Testament, God promises He will be found by all those who will seek Him wholeheartedly (Jeremiah 29:13, NKJV).

The End

Editorial note – Relevant biblical references related to this testimony:

John 3:16
John 14:6,15
Romans 3:21-26
Ecclesiastes 12:13-14
Acts 17:30-31
Romans 2:11-13
2 Corinthians 5:10
1 John 1:9; 2:1-2
Revelation 20:11-15

“16 For God so loved the world that He gave His only begotten Son, that whoever believes in Him should not perish but have everlasting life.” John 3:16
“6 Jesus said to him, “I am the way, the truth, and the life. No one comes to the Father except through Me. 15 “If you love Me, keep[d] My commandments.” John 14:6,15
“21 But now the righteousness of God apart from the law is revealed, being witnessed by the Law and the Prophets, 22 even the righteousness of God, through faith in Jesus Christ, to all and on all[h] who believe. For there is no difference; 23 for all have sinned and fall short of the glory of God, 24 being justified freely by His grace through the redemption that is in Christ Jesus, 25 whom God set forth as a propitiation by His blood, through faith, to demonstrate His righteousness, because in His forbearance God had passed over the sins that were previously committed, 26 to demonstrate at the present time His righteousness, that He might be just and the justifier of the one who has faith in Jesus.” Romans 3:21-26

“13 Let us hear the conclusion of the whole matter: Fear God and keep His commandments, For this is man’s all. 14 For God will bring every work into judgment, Including every secret thing, Whether good or evil.” Ecclesiastes 12:13-14
“30 Truly, these times of ignorance God overlooked, but now commands all men everywhere to repent, 31 because He has appointed a day on which He will judge the world in righteousness by the Man whom He has ordained. He has given assurance of this to all by raising Him from the dead.” Acts 17:30-31
“11 For there is no partiality with God. 12 For as many as have sinned without law will also perish without law, and as many as have sinned in the law will be judged by the law 13 for not the hearers of the law are just in the sight of God, but the doers of the law will be justified;“ Romans 2:11-13
”10 For we must all appear before the judgment seat of Christ, that each one may receive the things done in the body, according to what he has done, whether good or bad.” 2 Corinthians 5:10
“9 If we confess our sins, He is faithful and just to forgive us our sins and to cleanse us from all unrighteousness.” 1 John 1:9
“1 My little children, these things I write to you, so that you may not sin. And if anyone sins, we have an Advocate with the Father, Jesus Christ the righteous. 2 And He Himself is the propitiation for our sins, and not for ours only but also for the whole world.” 1 John 2:1-2
“11 Then I saw a great white throne and Him who sat on it, from whose face the earth and the heaven fled away. And there was found no place for them. 12 And I saw the dead, small and great, standing before God,[c] and books were opened. And another book was opened, which is the Book of Life. And the dead were judged according to their works, by the things which were written in the books. 13 The sea gave up the dead who were in it, and Death and Hades delivered up the dead who were in them. And they were judged, each one according to his works. 14 Then Death and Hades were cast into the lake of fire. This is the second death.[d] 15 And anyone not found written in the Book of Life was cast into the lake of fire.” Revelation 20:11-15

Scripture taken from the New King James Version. Copyright © 1982 by Thomas Nelson, Inc. Used by permission. All rights reserved.

Conferinta privind biodiversitatea: Belgia doneaza 10 milioane de dolari

By Tatiana Scurtu-Munteanu

Belgia va investi 10 milioane de dolari in lupta impotriva defrisarilor, a declarat ministrul flamand al mediului, Joke Schauvliege, in Conferinta Internationala din Nagoya pentru biodiversitate.

Banii vor fi alocati programului REED (Reducing emissions from the tropical deforestation and forest degradation) al Organizatiei Natiunilor Unite, care vizeaza reducerea emisiilor de CO2, prin incurajarea financiara a tarilor afectate de fenomenul despaduririlor. Asadar programul REED este primul in lupta impotriva schimbarilor climatice. Japonia va finanta proiectul cu 2 miliarde de dolari.

In discursul sau, la summit-ul ONU privind biodiversitatea, Chantal Jouanno, secretarul de stat pentru ecologie, declara ca a sosit momentul pentru a pune pe masa masuri concrete in stoparea pierderii biodiversitatii. 4 miliarde de euro pana in 2020 este suma pe care Franta este dispusa sa o investeasca in ajutorul pentru dezvoltare.

In plus, se solicita stabilirea zonelor protejate, respectiv 20 si 15 % din suprafata terestra si maritima. De asemenea Franta e gata sa ofere 1 milion de euro pentru fondul special solicitat de catre tarile africane.

Comunitatea internationala devine treptat constienta de anumite limite ale modelului nostru de dezvoltare si de urgenta de a actiona pentru a proteja capitalul nostru natural. „Disparitia unor specii de animale este o problema care afecteaza intreaga planeta si impune astfel eforturi financiare la o scara larga”, a mentionat presedintele Bancii Mondiale, Robert Zoellick.

Romanian IT&C Specialists Defy The Global Recession. Foreign Investors Lead Romanian Software Development Market

By Simona Botezan
Washington, D.C.

Codespring is a Romanian software development and outsourcing company.
Over more than 12 years of activity, Codespring has been delivering high quality expertise and efficiency for full software development life cycle. The company is a growing leader of the local leading Romanian IT&C industry.

Every year Codespring team prepares a meeting for planning the future strategies. As a result, in September 2010 the company launched the “Codespring Papers” project, designed to communicate to all stakeholders, information about specific market conditions and capabilities, knowledge and some of this team’s thinking points. Codespring Company Papers contain local software development market structure, particular trends and events, news about Romanian software industry, various industry insights and dilemmatic subjects.

Ms. Tunde Szekely, PR Specialist at Codespring Company, Mrs. Diana Ciorba, Marketing consultant at Elf’s  Marketing Outsourcing Company Cluj-Napoca  and Mr. D?nes Csáki, Senior Graphic Designer have gathered important information about the local Romanian Software Development Market on the first edition of Codespring Company Papers.

Cluj-Napoca is one of the most important Romanian cities, located in Transylvania. It has been identified among the locations which are quickly emerging as leading IT&C centers. This city has continuously provided valuable human capital, due to its elitist institutions in education and scientific research. Currently, Cluj-Napoca holds the pole position for hardware production in Romania and it is ranked 3rd in the national software development and IT services sector. However, the dynamics of the local software development market show intriguing growth, in spite of the national industry’s decreasing indicators.

Cluj-Napoca IT&C Market Structure

According to A.T. Kearney’s “Global Services Location Index” 2009, Romania is ranked 3rd in Europe and 19th in the world, named the “new off-shoring star in Europe”. The Frost & Sullivan’s “EMS Provider Regional Migration Opportunities” 2009 Report places Romania as one of the favorite destinations for near-shore EMS production. In such context, in spite of the overwhelming IT&C volumes generated in Bucharest (capital of Romania), Cluj-Napoca contributed to these ratings by delivering the leading hardware production centers in Romania and by hosting some of the fastest growing software development companies in South-Eastern Europe.

While Romania’s IT&C market was dominated by the Telecom area (53% of total volume), Cluj-Napoca and surroundings distribute their market shares between hardware production (30,5% of national volume, 1st rank/2008) and software development and IT services (6.3% of national volume, 3rd rank/2008). In 2009, both sectors registered a fast growth: 129% (hardware-generated by consolidation of new investments) and 23% (software development).

In spite of the recession registered in national industry figures, the software development companies, subject of this research, continued their increasing trend in total turnover by 23% and total profits. Part of this growth can be explained through the new direct investments and the mergers that have occurred on the local and regional market.

“In order to understand the specificity of this market, we have proceeded to an in-depth analysis of the investors acting on this market. Romanian entrepreneurs have constantly chosen to invest capital in software development. In 2008, foreign investors have raised the game. The new market share structure reveals that 74% of the total turnover is being produced by companies benefiting from foreign capital: Germany (30%); UK (22%); USA (15%) and the Netherlands (15%) are the major investors; following: Austria (5%),
Finland (4%), France and Sweden (3%), Denmark and Switzerland (2%), ending with Australia (1%) and Italy (0,5%)” states Mrs. Diana Ciorba, the marketing specialist appointed for the Codespring research.

Germany remains a constant leader in foreign investments on the Cluj-Napoca Software Development market, holding 30% of the total market (in net turnover). German companies appreciate the technical skills, the cultural proximity and the great labor pool of Cluj Napoca.

The City has 306.000,00 inhabitants and hosts av. 100.000,00 incoming students each year, attending 10 universities. Two of them are ranked as elite universities in the country and abroad, each having an Information Technology and Computer Science College. Currently, more than 5.000,00 software engineers are active on the work force market and a total of 600 graduates in IT&C are available each year. Ranked with a high H.D.I. (Human Development Index), great linguistic skills and many professionals, Cluj-Napoca is not only a hub for software development off-shoring and near-shoring but also for other BPO (Business Outsourcing Process).

Recruitment did not stop in 2009. On the contrary, average corporate employment (studied on the active software engineer panel) notified a mere increase of 0.04 %. Top foreign employer of the year remains the United States of America. Seaming to follow the idea of turning Romania into the “Silicon Valley of Europe”, USA technology companies relocate part of their software development activities to Cluj-Napoca. Great work attitude, flexibility and fast learning skills are amongst the most valuable assets. Lack of Income Tax for software engineers is also a big benefit for all parts. American investors reduce costs through this type of collaboration because relocation costs for Romanian engineers are eliminated and fees and charges for obtaining work visas and processing time of record at the U.S. Department of Labor, Social Security Administration and U.S. Citizenship and Immigration Services (USCIS), as well.

“Speaking in profits, Cluj-Napoca Software industry may be again the ace in the sleeve for the Romanian Economy. While consolidated gross profits on the industry have fallen by 14% at national scale, software development sector maintained its ascending trend, but in a more moderate pace. Foreign capital companies registered a profit rate of 20% in 2009, while Romanian capital companies dropped to a rate of 9% profit margin”, reveals Codespring’s study, of article “Cluj-Napoca Software Development Market Overview”.

Lansarea enciclopediei ”PERSONALITATI ROMANE SI FAPTELE LOR“

In organizarea  Ligii Scriitorilor din Romania

Lansarea enciclopediei ”PERSONALITATI ROMANE SI FAPTELE LOR“
la Biblioteca Judeteana “Petre Dulfu “ din Baia Mare,
volumele XLII, XLIII si XLIV.
In dimineata de 27 octombrie, cand ziua inca nu-si deschisese pleoapa, un grup de scriitori membrii ai Ligii Scriitorilor se aflau in “Sageata albastra”, plecand din Cluj-Napoca spre Baia Mare, orasul care ne-a primit atat cu noua sa infatisare, dar si cu urmele istoriei sale. Atestat documentar la 1329 si purtand numele latin Rivalus Dominarum, devenine centru aurifer in secolele 14 si 15, iar din 1446 intra in proprietatea lui Iancu de Hunedoara.
Ajungand in Centru Vechi al orasului am vazut Turnul lui Stefan , religva ce-a mai ramas din Categrala Sfantului Stefan, ridicata la 1446.
In orasul aflat pe cursul raului Sasar si aflat intre dealurile Florilor, Margau,  Crucii, Bulat, unde se afla livezi de castani, si muntii Gutai, Creasta Cocosului , civilizatia secolului XXI este in plina inflorire.
La Biblioteca judeteana “Petre Dulfu “, aflata intr-o cladire moderna ce corespunde tuturor cerintelor unei activitati cu cartea, in sala de conferinte ne-a  intampinat un mare numar de scriitori, ziaristi si iubitori de cultura maramureseni.
Sedinta a fost deschisa de profesor dr.Valeriu Achim si coordonata de Al.Florin Tene, presedintele Ligii Scriitorilor din Romania, care a subliniat, printre altele, ca aceasta mare enciclopedie a spiritualitatii romanesti”Personalitati Romane si Faptele lor-1950-2000 “ de Constantin Toni Dartu, este, de fapt, “lada de zestre “ ce o lasam  mostenire istoriei neamului, dar si “cartea de vizita “ cu care ne prezentam Europei.Stradania autorului de a promova pe acei oameni din Romania profunda si tainica, si din diaspora, care prin realizarile lor contribuie la ridicarea edificiului spiritualitatii noastre, se inscrie in ceea ce spune filozoful grec Constantin Tsatsos: “Am nutrit merteu respect pentru traditie, fiindca este purtatoarea unei experiente acumulate in timp “.
Despre aceasta mare lucrare au mai vorbit prof.dr.Valeriu Achim care a aratat ca in enciclopedie au fost cuprinsi multe personalitati maramuresene ce prin activitatea lor contribuie la consolidarea culturii si stiintei pe meleagurile acestea incarcate de istorie si pastratoare de traditii. In continuare au mai vorbit :ziaristul Ioan Pop, pictorita Silvia Onisa,, prof. univ. dr.Gh.Pop, Pamfil Biltiu, etnolog si publicist, iar in incheiere a vorbit autorul acestei enciclopedi Constantin Toni Dartu, care a facut o retrospectiva a personalitatilor de varf intrate in cele 22 de mii ale aceastei ampla lucrari.Au fost amintiti:Grigore Vieru, Adrian Paunescu, Valeriu Anania-Bartolomeu, dr.Florea Marin, dr. Ionut Tene, Menut Maximinian, ziarist, Sorin Spiridon Gatu, pictor, acad.Ioan D.Haulica, Titina Nica Tene, Constantin Brancusi, pictor Teodor Botis,  acad.Onisifor Ghibu    , prof.univ.Ion Apostol Popescu, acad.Leon Danaila si multi multi altii, din cei peste 1400 de personalitati, 25 de membri ai Academiei Romane, 45 membri ai altor academii din strainatate , etc.
In incheierea lucrarilor, care s-au bucurat de un real succes din partea numerosului public, a urmat un recital poetic sustinut de Titina Nica Tene si Al.Florin Tene.
Tot cu Sageata Albastra noaptea tarziu cand peste Baia Mare un Fat Frumos nevazut a aruncat cu briliante luminoase ne-am indrepta spre Cluj-Napoca.
Orasul nostru, cand am sosit, dormea sub plapuma noptii, odihnindu-se pentru ca a doua zi sa continuie asi scrie istoria.

Al.Florin TENE