Seven years of holiday – The party

When curly Edy suggested going to “The Cave” in Rosetti Square in the evening, my ears pricked-up like those of a curious bunny without asking for my permission.
It is a restaurant in my line, with all kinds of spirits and any dish that comes to your mind.
Located into an elegant half-basement, equipped, fitted and decorated with flowered carpets and polished waiters, rather long than wide, it wasn’t something that some poor students like us could afford, but Edy had just received money from home and had his heart set on getting to know Giulia better, a cousin of another friend of ours, Doru.
He had been introduced to her before, but he was determined to know her even better!
The arrangements had been made in advance by phone and both of them carefully planned all the details, they only had to introduce us and it was our own business how we would proceed afterwards, as we all had the legal age and had been given all vaccines in early childhood; they hoped we would be grateful to them forever after for such favor, that is to say they were officially playing the godparents’ role.
Later that evening when we left Voievod, the cafeteria where we used to eat and feign paying had not yet opened and my stomach was craving for something liquid, but Edy said to me self-assuredly:
–    Be patient, tonight we are going to drink and eat for one whole month! I won’t see other money, true, but I have a canteen card and you know very well that I’m not at all interested in archiving it.
His promise of a copious dinner soothed me. We stopped by the post office to pick-up the money and walked on.
I liked this boy, not because he was from Constanza as I was, but because he was like me… I don’t mean we looked alike, he was dark-brown and I rather washed-out, but once a month we had money sent from home. The remaining time, we wandered the streets aimlessly every day hoping to get rich once and for all, but for the time being we managed with the meager money sent from home every month.
I was hoping for the near future to bring me another friend of never-ending, if possible endless means.
This is how we, some dreamers from the Voievod hostel, would spend our time month after month!
The moon, up in the sky, covered her cheek ragged by the cold of a bloody November with a scarf made out of clouds, like a sinful collar, trying to hide her visible face and the crying eye that survived the last eclipse.
The wind was already dizzy raking the leaves left behind by the local florist who bought flowers from everywhere and in the evening rushed shivering to the restaurant door to welcome her favorite regular guests of the restaurant.
The bouquets were bordered with fern leaves and she had prepared, for any wallet, three and five carefully selected roses.
She read us getting off the trolley and she was right to draw us with a rather thin bouquet, but Edy generously pushed her away whispering:
–    If you want, you could offer me one flower to remind me of you, maybe I’ll stimulate and even impress by girlfriend! Come to our table in about 10 hours, we shall no longer be there, but remember you have an account opened with this empty pocket of mine!
The woman cast a glance at us, made an accurate assessment of our slim pockets, felt pity on us and gave him an anemic, pale reminder of a once flabby and rather bold carnation, which Edy immediately and proudly thrust into his buttonhole.
The avenue lamps cast spasmodic lights on the island we had taken shelter.
We were impatiently waiting for the girls in the round corner, turning blue and stiff with cold, teeth chattering and watching the ladies nosily clatter their shoes with metal hoods for heels.
Giulia had the unpleasant mission of bringing her friend along and eventually they both showed up!
They were coming straight from work at that late hour, rushing and hopping with joy, both of them chow hounds, after the meager meals they were used to.
As they came closer, I felt like Somebody’s (I won’t say who, an important person) grace came down on me!
They looked simply perfect, just like movie stars, splendid, a dark-headed and a blond, wearing long fur coats that almost swept the pavement – the campaign against hunting had not yet started – and when they left the coats in the cloak room, two fancy rags known as a skirt and a top were revealed trying to hide, or rather, expose their legs stiff in high boots and breasts spilling out of the map of our country to size of Europe.
Extremes tend to attract each other like the poles of a magnet! The only difference between them was that one had a different hairdresser do her hair and it was now time for them to be united in a pair of platinized, artificially curled head-turning girls drawing the eye of all standing in their way, not stepping aside.
Their walk was daring, like queens who can settle any battle in their favor, make any man knee down, to cut it short we were lost and subdued from the start!

People in the restaurant started to laugh at our sight,
–    What such pathetic excuses for men, human cartoons, could be doing with these marvelous women!
The envious guests were pretty confused and the entire place was humming in disbelief, but we paid no attention to them, especially as they were all dressed up.
Even Edy looked quite smart in a suit and tie, only I looked like I had run away from home in my sweater, disheveled, creased and badly-manner!
I scanned them with by expert left eye and, as usual, I couldn’t make up my mind anymore: cap it all, I was interested in the blonde, Giulia, although Edy was all over her with his good manners.
I was slobbering like a crocodile charmed by the most feminine, seducing and attractive creatures I had ever laid eyes on!
My eyes hanged for an endless second over the girls’ low cuts and I could barely lift it up to the height of the expectations, but after repeated efforts I was eventually able to focus to their faces… I was staring in admiration, alternatively and equally to both of them as I had learned from experience for fear I should raise any suspicions between them!
The other one, the one meant for me, did not attract me in a special way, although she was the reason for my being there than night.
For no particular reason I had unexpectedly fallen in love!
Therefore, as usual again, I performed against the program, but I was also surprised! Giulia too looked equally surprised …such nice pack of bones had never before met her eyes! It was something mutual, an incomprehensible attraction which made me understand I had been way off track until then.
I wished I could turn tables, but Edy was not willing to think of any other possibility, even a make-believe.
He had a visible crush on Giulia and normally I would have been delighted to have Mimi, but Giulia really run away with the show; not only that she physically dominated us, but her behavior beyond reproach pushed me to doing anything just to get her attention … her presence energized me and stuck crazy ideas in my head!.
There were big differences between the two girls; they worked in different departments; the friend Mimi was a bit married, but she couldn’t tell why; her eyes were dark, but how dark only God knew; the first time, in the rush of introductions, I didn’t understand it very well… the husband was either away or had been thrown out of the house, and the similarities … well, that night they were both free and willing to get friendly with likes of us…and what stroke me the most was that Giulia’s eyes were like grey like mine, let alone that she was as sly I as was.
The truth is that no sooner had I seen her, than I set my good or bad mind on her, I cannot really explain, but apparently she was inspired by the same good or bad thought, always watching me out of the corner of her eye, which definitely meant that the eyes had their own heartless corner, as there was no piece of brain left in my head.

Mimi seemed pleased with my appearance; I was meeting the demands of a smart woman… an invisible, insignificant creature, as well as with the show I put on from the very beginning: showing off, petty, fireproof, tasteless, odorless, colorless and the whole package…to cut it short inappreciable, subtle, unworthy of any attention, but playing fashionable and pretentious.
When Edy went outside, God know why, probably for some air, the three of us got closer and I told them the truth as I was not into lying:
–    Girls, my friend Edy is irresponsible, we kind of ran out of money, though we would like to stay more… I feel like in paradise with Eve my girlfriend and all this drinking, but we do have to go… that’s all we can afford!
Mimi comforted me squeezing my hand over the table, delighted with my speaking straight from the heart,
–    Who said that you are the only ones to pay? I have some extra money right now and I have to strike some balance between income and expenses!
And Giulia, because this is why I fell for her, declared:
–    I have no money left, I bought this top today, but if you have so much… let the show go on!
We exchanged kisses so seal the pact … I offered them both on the sport a bouquet of flowers to split, trying to look like a big shot full of money!
Anyway, she had to look very deep into her small handbag to be able to safely leave home!
The café-concert music was not at all disturbing and our conversation ran smoothly as did the glasses we emptied, I was delighted with the arguments marching; sport was not topical, only the funny part of life had priority, the shows I wouldn’t miss for the world when I had money and the special very funny cases I was so full of!
I was in capital form! There was no dancing that night, but we would have shaken them a little bit on the dance floor.
Edy’s money vanished at the first go-off shot by somebody who didn’t appreciate our faces and started to make his usual poor mouth, with direct hints and diluted declarations,
–    God, I would give my ears for one or two more bottles and a good stake!
My bowels started to rumble and grunt so badly that even the waiter, himself belonging to that special breed not easily scared away, got scared; he didn’t know that everything had already been carefully planned.
Anyway, he started to gape seeing the fat wallet of Giulia’s friend; when she had the chance she whispered to me,
–    Be careful, treat Mimi nicely… she has money, unlike me or you!
This was the cherry on the cake! I realized that she was on my side ….under the table!
Both her arguments and her boot found support on my leg; I stoically stood its weight, especially as she kicked my shin bones whenever I came it a bit too strong!
I felt at ease despite of the place getting warm and noisy, hardly bearable, as the wine went straight to the heads of those seated at the tables around.
Edy and Mimi had but some sips, Giulia a bit more, to be fair; each of my gazes was an urge for her to have some more Cabernet and less Pepsi, since it was quite expensive…. it was instant confirmation that I was the only one drinking to no avail and I couldn’t help myself to prove it by gulping down some shots of brandy and several “three-quarters” of wine looking very much like pins as one more fabulous free feast for me.
And yet I was the odd man out; whereas all the others were played at smoking, I stood tall to …smoke the club out.
–    You’d better buy some more wine for that money! I had started to see three times as many people that they actually were in the heated wine-cellar; I felt full and satiated for two whole months!
Getting out of the Cave, Mimi proposed in the straightforward way I like people to talk,
–    Let’s go to my place, by man will be home in a year’s time and meanwhile we can dance! There is good background music and the walls are soundproof against any unexpected sound blast … just the right thing! The apartment is nearby … not far away in Drumul Taberei on the outskirts of and down into the potholes of Bucharest; we can take a cab, I have some money left, hidden away from the watchful eyes of the waiters!
–    No way! Giulia decided to my surprise; we go to my place, I live next to Ci?migiu, we can thus save the money; we can buy some more alcohol to see you satiated once and for all; we can take a short walk too, breathe all the fresh air we can, as I have but a small room. Mimi, remember we have to wake up at 05:30 tomorrow to get to work and it doesn’t seem we have too much time left to rest!
She ogled at me … the others’ opinion did not matter anymore; I figured it out she wanted to keep an eye on me!
We bought some Wiborova on the way, I wanted it mixed with tomato juice and pepper, but Giulia ruled,
–    Shut-up and drink it straight, we wasted the money of Cabernet and Pepsi already! And she led the way.
The fresh air braced me up and I realized fate had lent me a helping hand with Mimi in one and a bottle of vodka I wasn’t willing to loose sight of in the other!
The city lay motionless, long asleep, the wind ceased blowing; the frost had dried-out the seemingly empty streets, the symmetrically lit avenue narrowed away towards Opera square, the buildings seemed to be collapsing on top of me.
I focused my attention on the girl next to me and the bottle!
I was sliding through smoothly; Mimi took my hand and I immediately hid it in the furs, opening the coat with expert skills… we started to shake with cold as if bearing the “fragile” label; we both covered-up with her coat…the cold was still struggling to get to us; it was a long way ahead to Brezoianu, but there was no rush.. we were warm!
The time diluted inside me… I didn’t even notice the sky anymore!
Kissing me with wet and hot lips she wanted to make sure my manliness raised to the occasion but before I learned she had a wonderful pair of breasts fully capable to making me forget any Giulia, I didn’t move although Edy was shouting at us… they had already arrived to where we were all supposed to be, the official entry of a sumptuous building without a doorman.
I started to run holding Mimi’s hand, as happy as a lark.
Giulia called the elevator as she was the only one able to control it; it came down heaving, with unreasonable stops, but actually pretty fast. We went up to the last floor.
–    You paid only for this far, the elevator told us, having stopped unexpectedly smoothly, like an enraged asteroid landing on an unknown planet.
It abandoned us in a dark hallway.
Giulia and especially Edy, pinched with cold, were unreasonably rushing …they knew the place. I saw them getting out through a door blocking-out a bay.
I dragged behind for a second… I wanted to think, I took deep breaths of fresh air, I was happy.
I was on top of the world! The dream of any climber, to reach the top!
The alcohol sparkled from secret corners, the moon rose from among building tops, so low that I could have easily set it like an alarm-clock and humming tunes only I knew, multicolor arpeggios.
I was in the trance of a lover, drunk as I was to remain for some time on …my muse led the way for 2 more floors up to a lock-out tower, climbing the narrowest and steepest of stairs I could have imagined.
Giulia victoriously extracted a key from the pile of petty stuff.
There lay the oldest lock and door in the world; they opened almost simultaneously; the lock hanged onto a nail and the door almost flew opened, inviting us inside with a lugubrious creak.
We entered a small windowless bedroom.
A tiny reading-lamp fed the obscurity of the room. Once we have all entered one by one, I cannot imagine how Giulia managed to close to the door.
Edy had already jumped into the bed, getting undressed as he walked, with his political level high up, and decided:
–    I wouldn’t take off Adam’s suit for the world. He sprawled against the wall like a tomcat awaiting the canned desert.
Giulia, genuinely surprised at Edy’s Sunday outfit, stripped down to her bikini and a tiny negligee and followed his lead, I was next to claim my place; long-haired, skinny, in ragged, but surprisingly clean underwear; Mimi either did not like the gown anymore or did not want to pouch it, so she only left her tiny panty to protect her against the cold and tried to kiss me, ready and willing to go into more profound scientific research with me.
She reached out to me, but out of the blue I sensed an unbearable reek. She gave off smacks of Cabernet and the combination was not to my liking …I had long gargled the last sip of the last drop of vodka originating from the bottle I had left behind in the street; now I couldn’t bear mixing the drinks particularly as I had finally got the point and a striking idea, soon to become an obsession, stuck upon my memory.
–    I must kiss Giulia, by all means and right away!
Out of clumsiness and rush I mistook my props! There was no more vodka to restore my balance.
Giulia, in the pile-up, had leant against Edy, glided towards me and let her breasts free with the accuracy of a metronome into my hands. Never had I experienced such a match … and minding little the others I started to lick her lips… they were soft and sweet, full ripe and peach-flavored. We held each and let the world be
Mimi got the point… showed me her back, pleased that I let her meditate and started to whizzing.
We were like four pieces of a giant jigsaw puzzle, the middle ones perfectly fitting together leaving the edges purposeless.
Meanwhile Giulia whispered annoyed for the neighbors to hear, although Edy didn’t have the courage to move a finger … he might have tried to touch Giulia, as any boy would do, but Giulia remained rocky.
–    Edy stop moving! The bed was not big enough and wobbled at every breath we took, but we paid no attention to all the knick-knacks and studied each other passionately.
Every breath Giulia had to take annoyed her.
–    Edy, stop fretting!
And we went on caressing each other shaping pieces of us!
Giulia remembered about the top and said to me quite loud, without any fear as we were confident we were alone, all the world evaporated when the boiling point was reached,
–    Let me take it off, it’s in your way!
And she threw the top away aiming for Edy’s head… poor Edy was completely forgotten about.
Edy continued to remain paralyzed, dumbfounded, he didn’t even breathe out of fear he could disturb us or upset the host, but mostly because no trolley was in service at that hour to be “hitchhiked” to the hostel. During a break Giulia recalled in anger:
–    Edy, why are you moving so much? And we started to mambo with the bed again.
Edy, sick and tired of so many urges, undid his curls from Ilena’s tunic, stood up clumsily, numb or dizzy from the bed, stepped over us, got dressed gropingly and took off without any further remarks; it was either very late or rather very early.
Good riddance to bad rubbish… more room for squeezing!
We didn’t bother to lock the door and took it easier on the coiling. I whispered.
–    Edy is off your hair now… you can stop kissing me!
–    Are you out of your mind? What do I have to do with Edy?
We went about our business. There was nothing left between us! We were alone at last.
We were still restless when the alarm-clock went off. Mimi got up and raised sand when taking inventory of the rags I used to cover her.
She didn’t realize I had protected her against the draft of air, although the room was stuffy and hot; it was like in the community bath I used to go to for a bath when I was a kid.
It crossed my mind to suggest Giulia to switch underwear, but hers was loose for me; her ass was bigger than mine, but no bigger than it should be and I gave the idea up pretty fast, though hers was not ragged as mine, but very fine, which made me utterly regret.
–    You can stay over and sleep if you’d like, but you are not to leave by 7:30 pm tonight when I am back; I only have one key and I won’t give it to you because I a’ not in the mood to be looking for you about Bucharest, find you nowhere and then be forced to break the door and face the dreadful possibility of not being able to lock it up again! Giulia reasoned.
I did not feel like being kept hostage on my own accord, so off we went to the bus stop on our two feet.
The girls would not see why they would not use their feet, they were beautifully equipped, but my legs were shaking with anger rather than cold, moreover, mine were the common legs of a common young man, that is to say slightly crooked, hairy and hollow as youth inherently feels. Do not picture me as Rudolf Valentino or some other sexy- porn movie star, but I felt it in the heart of hearts that I could be one if I tried hard enough so I kissed Giulia and she whispered back to me:
–    I’ll be busy tonight! See you tomorrow or… God knows when! Bye!
She held me tight as we parted…as I looked at her I could sense her vibrations and knew I had won her up!
Had I or had she?
They were gone right away in a car that had pulled over to pick them up. It instantly dawned on me…I shouldn’t look her up, no matter what!
Mimi annoyed me even more, she played lofty and didn’t even cast a look in my direction, I was sure I moved her…it was only last night or in the morning that she had kissed me passionately. She would have been an easy pray, my reflexes were sharp enough and I was thinking that as long as Giulia was busy, I could find shelter at her place, especially as she had boasted her tempting apartment.
I was innocent in my own eyes; it was only Giulia and her childish eyes to take the blame; some aren’t lucky in love and that’s that!
She refused to ever see me again…I can’t tell why!
The thin morning air was unusually cold and clear, but I felt the warmth had built in inside, it could have been the warmth of the soul; I had been walking away from the bus stop with my coat open and I could not care less, from Matasari I passed by a courtyard where a starving dog was silently prepared to ambush me; I knew it.
The hostel building was there, standing still like a diluvian several-headed monster, with entries and exits and two swelled wings.
Edy was not planning to get upset, but he was waiting for me impatiently to tell me
–     I will get you Giulia one day, mind my words!
In my head I accurately foresaw that day… to the kingdom come, but hoping was free of charge.
She didn’t like him because he jumped out of his underwear too quickly… but I knew he had an excuse, it was dirty and he wanted to get rid of it as soon as possible, to air himself, but she misread the gesture,
–    What is hairy thinking?…that I’m a punk who’s supposed to fall for him at the first sign?
I was perfectly aware that if once a man gets an idea in his head, not even a tank would make him flinch.
He meant nothing for her from the very beginning, only Doru always tried to convince her to accommodate him… he wanted to settle him down, but I stepped in, without no excuse… I fell in love!
Everything is as relative as the weather forecast!
Back in my room I shooed my roommates away to classes to have some peace and quite to meditate …I went down to the cafeteria and had some tea. The girls cleaning up the tables brought me two full helpings and a salt shaker all to myself.
The huge corridors were dark and empty. I plodded up the stairs to my room and dosed off in my king-size overlapped sheetless squatter bed.
The moon faded away in a purple sky and the sun melted down the white frost on the houses’ rooftops.

Stanescu Aurel Avram

Ramura de Mos NoEL

Dialog cu Maria

Ochiul semintei rabda in iarna
sa se faca ziua iesind din pamant
astfel si duhul de sine flamand
dintre Sine si numar- cuvant.

Consolatoare iluzii, iubiri decazute
Prin aceea ca vor sa ia in stapanire
Starea cea buna e cea care zideste
Da trup din ce pierzi, omeneste
A cersi nu e sfant nici cand
Se daruie ceea ce nu primesti intreit
Se daruie verbul in toate pulsand
Plans care canta, pom inflorit.

Ceea ce se exprima e ceea ce semnifica
Transfer intre tot ce e viu
Pentru a spori misterul zglobiu
Constelatia-n samburi se ramifica.
Ipocrit este cel ce ascunde in rune
Intre sudalma si rugaciune…
Dumnezeiasca din Duh goliciune
Cu viclenie greceasca, atee:
Adevaratul fruct e samanta, femeie.

Aici, in clarul vazator intuneric
Memoria contine codul numeric
Codex aureus, starea de bine
Sambure in care latenta devine.
Tu, care esti fiindca  Sunt !
Duh razand!
Cand mi te darui te-aud luminand.

Re- ligare

Mancat de cuvant ca o paine
care sporeste din sine mereu
spicele canta in Hermeneia
nocturnului, nevazut
Curcubeu.

Versetul zero

Bucura-te, miel al inimii pure
Zburda pe pajisti, inocent fericit
Pastorul canta dinspre padure
Canta sau plange, din cutit.

Invers murind

Multimile isi plasmuie demoni tangibili
Pentru a se lupta tematori intre ei
Numarati sunt cei ai luminilor reci
Delirantii cunoasterii, prin biblioteci
Scribii cu vierme propriu, filiatia
Si-o asuma rasturnand ecuatia
Cum invers murim, a renaste
In Veci.

Orb, abisul se uita in noi
A nutri nefiinta. Dar cuvantul e altoi:
In adanc, al constiintei de sine;
Unduie ochiul mareei divine.

Adevaratul fruct

Sunt samburii
in spic sau ciorchine
unicitate latenta
in multitudinea
ipostazei divine

astfel poezia
pe arac nevazut
se sustine.

Starea poetica

Cat timp te intrebi
Intre proportii si visare
Existi, fericirea nu doare.
O natiune
Cu prea multi poeti
Adevarati, este
cu atat mai nefericita.
Prin aceea ca in natura
ca infloririle
foamea cuvintelor canta.
E starea de auto-cunoastere
Inefabil timp
de dinainte
de nastere.

Tot ceea ce canta e plans
Triumf al inimii
Rezonant graal
Suflet nins.

Samanism

Acea iubire
Care ameninta
Frustrata
Este teama de sine
Disimulata
Este tendinta
De a lua in stapanire
Ca rasplata
De a fi astfel iubit
Rudiment samanic
In delirul
Terapiei cazute.

Nu uita

Nu uita
Si nu te lamenta:
Cand ai un prieten
Ii preiei si dusmanii.
Bucura-te !

Obelisc
sau cuibul de sarpe

Pe psihoza sclaviei
se zideste
Tirania.
In rabdarea ta
putrezeste virtutea.
pe uitarea ta
verticala
lespede.
In minciuna
Acolo se ascunde
Adevarul.
Taratoare
opera se ramifica
in satrapii.

Space sistem

Lui Niels Bohr

Dintre miliarde
cati dintre noi
stim ca zburam
cu o nava gigant
captivi
soarelui
nostru?
Ca electronii
pe orbitele
atomului.

Etapele arderii

Cei care ard mult
Mor mai mult.
Isi mor moartea.

Eugen EVU

Sunt un om pacatos.

George Danciu

Motto:

 

“In lipsa lui Dumnezeu, totul va fi îngaduit” – Dostoievski

Omul e singurul animal care roseste, sau ar trebui sa roseasca” – Mark Twain

Dumnezeu a facut pe om dupa chipul Sau, l-a facut dupa chipul lui Dumnezeu” – Geneza

Impotriva Ta, numai impotriva Ta am pacatuit si am facut ce este rau inaintea Ta” – David, in Psalmi

În om e un sir nesfârsit de oameni.” – Mihai Eminescu

 

 

CUM STIU CA SUNT UN OM PACATOS


De ce majoritatea oamenilor par sa nu inteleaga acest cuvânt, pacatos?

Unui om care nu a simtit niciodata durerea fizica e dificil si aproape imposibil sa i-o definesti. La fel, vorbeste-i unui orb de culorile deosebit de placute si atractive ale florilor de primavara, el nu va putea intelege pe deplin oricât ne-am stradui noi!

Am incercat fara succes sa-i conving de contrariu, atunci când un cuplu trecut usor de 60 de ani, afirma cu deplina convingere ca ei nu ar avea nici un pacat, si asteaptau sa prezint disertatia mea. Convingerea, cum aveam sa ma lamuresc mai târziu, poate fi adusa in inima si constiinta omului numai de lucrarea spirituala pe care o face Sfântul Duh al creatorului, in fiecare om care primeste vorbirea Sa. Cei care merg sistematic la biserica ajung sa se pocaiasca ca urmare a cercetarii constiintei lor de catre Duhul Sfânt.

Omul a ajuns sa aiba propria filozofie, sa aiba propriile sale legi la care se raporteaza. In fapt, se comporta ca si strutul, ascunzându-si capul in nisip. Si-a anesteziat demult constiinta, este foarte greu sa-i pui ceva in cont, nimic nu-l tulbura, nimic nu-i zdruncina linistea, poate doar atunci când nu are acces la cele trebuinioase sau dorite de el.

Un spirit foarte perspicace, Nicolae Iorga a afirmat ca: “Sunt unii care daca te vad la capatul unui trotuar si cu o umbrela in mâna, te judeca dupa acel trotuar si dupa acea umbrela” !

Ce s-a ales de constiinta noastra? Unde e? Sau este anesteziata tocmai de pacat?
Constiinta este un sentiment, o intuitie, pe care fiinta umana o are despre propria existenta. E vorba de o cunoastere intuitiva sau reflexiva pe care fiecare o are despre propria existenta si despre lucrurile din jurul sau. Constiinta, iti indica faptul ca iti dai seama, daca intelegi ce ti se intâmpla, atunci când cauti sa pui in cântar sentimentele si trairile tale. Dar fata de ce te raportezi?

Constiinta, contine si un sentiment al responsabilitatii morale fata de propria ta conduita. Omul isi face siesi un proces de constiinta, când cântareste o problema morala greu de rezolvat si când are loc o lupta sufleteasca generata de momente si situatii de viata deosebite, care pot fi cruciale. Atunci apare sentimentul de mustrare de constiinta, de remuscare, de regret. Avem expresia “a fi cu constiinta împacata” sau “a nu avea nimic pe constiinta” când omul e convins ca nu a savârsit nimic împotriva legilor morale sau ale legilor statului. A fi fara constiinta, e echivalent cu a fi lipsit de scrupule. Sintagma “libertate de constiinta” indica dreptul recunoscut cetatenilor de a avea orice conceptie religioasa, filozofica etc

Îmi amintesc ca profesorul de filosofie a dat o definitie mai putin pretentioasa starii de sanatate. Ar fi acea stare in care se afla majoritatea oamenilor care formeaza o colectivitate. Dar nu intotdeauna are dreptate majoritatea, adevarul nu e dat de votul majoritar. In societate, de-a lungul timpului, se practica stabilirea adevarului sau a deciziei de urmat, prin vot, printr-un for de judecata. Si, e de notorietate faptul ca judecata e oarba, de multe ori rezolutia vine ca la loterie, iar sentinta nu e rezultatul unei cumpaniri echilibrate de adevar.
Daca luam si termenul “introspectie“, ca fiind lucrarea de observare subiectiva a fenomenelor propriei constiinte, de autoobservare, de autoanaliza, vedem cât de subiectiv e omul daca nu are repere clare si unitati de masurat si de cântarit care sa vina din afara sa. Pentru animale, pentru flori, pentru lumea materiala, omul stabileste criteriile de judecata si comparare.

Dar, pentru om, cine stabileste criteriile de judecata, de cumpanire? Cine va decide, cine va judeca ce e gresit si ce e abatere de la regula, de la norma (canon), cine e in afara omului, echidistant, integru si competent? Nu poate fi altcineva decât cel care l-a creat pe om. Dumnezeu. El a dat omului si legile sale morale care trebuiesc respectate cu sfintenie, cu mare grija. Dumnezeu, vede si aude, cunoaste gânduriile si faptele omului, lui îi pasa ce facem. Ca un tata iubitor, e un Dumnezeu al iubirii de om.

La vremea potrivita, a dat pe singurul lui fiu, Isus Cristos, pentru ca oricine crede in El, in jetfa Sa, sa nu sufere condamnarea la judecata, ca vinovat, ci sa aiba viata, fiind inlocuit in moarte de Omul fara pacat. Caci plata pacatului este moartea.
Dumnezeu pune in balanta Sa orice neasculate a omului, orice abatere de la legile si poruncile Sale.
Pacatul este orice neascultare de legea morala a lui Dumnezeu. Orice ofensa pe care i-o aducem incalcând pretentiile sale.

Radacinile anomiei – ale lipsei autoritatii sau ale normelor referitoare la valorile morale, o oarecare dezorganizare si a lipsei de legi – apar în ruptura moralei de religie si a moralei religioase de legea divina lasata pentru om de Dumnezeu, creatorul omului.

Cuvântul pacat, atribuit omului pacatos, inseamana: calcare a unei legi sau a unei porunci divine, abatere de la o norma (canon); savârsirea unui lucru rau; minciuna, hotia, crima, lovirea, ura, faradelegea, fapta vinovata, greseala, pacatul stramosesc (sau originar); nedesavârsirea, rautatea, nedreptatirea cuiva, a vorbi de rau pe cineva, a bârfi.

Pâna n-am ales sa scriu despre acest subiect, Sunt un om pacatos, filmul american Phone Booth, la noi sub titlul „Cabina telefonica”, era doar unul obisnuit, plin de tensine, actiune si suspans. Atât si nimic mai mult. Acum insa, cu altii ochi îl vad. Paradigma, lumea ideilor si învatatura, devine dintr-odata mai bogata si mai nuantata.
Actorul irlandez Colin Farrell e în rolul protagonistului. Acesta îl interpreteaza cu succes pe un tânar jovial, Stu Shepard, care lasa impresia ca el e placa turnanta sau punctul de inflexiune care le poate asigura ofertantilor propasirea visata. Permanent, da telefoane peste tot, in mass media, la diversi oameni, folosindu-se de informatii inventate, insa lasa impresia ca e unul bine informat, ca vorbele sale au acoperire. Promite in stânga si-n dreapta interventia sa binefacatoare care le va putea rezolva problemele. Se pretinde a fi cheia de acces la omul sus-pus sau jobul râvnit. Stu este bine imbracat, aratos, cu parul bogat si o barba subtire care sa-i contureze personalitatea, oarecum filfizon, dar cu sanse sa fie bine vazut mai peste tot.
Dar, trebuie s-o spun direct, Stu, ca multi altii, duce o viata duplicitara. Daca ar trebui sa-l caracterizam printr-un singur cuvânt, acesta ar fi: “mincinos”. Zilnic, oscileaza intre dragostea mare si sincera pe care i-o poarta sotiei sale, Kelly, si, flirtul, la fel de constant, aratat frumoasei sale prietene, Pam, o tânara simpatica, careia nu-i spune ca e casatorit si o curteaza impetuos, tratând-o ca prostituata. Dar dezastrul nu intârzie sa apara, fulgerator, pe neasteptate când toate pareau sa-i mearga ca unse.

Stu, avea un obicei. De la cabina telefonica din centrul metropolei îsi suna prietena de ocazie, însa nu inainte de a-si scoate verigheta casatoriei de pe deget, pentru a intretine relatia lor chiar si prin comunicare. De aceasta data, nu incheieiase bine convorbirea cu Pam si nici nu apucase sa iasa din cabina, când telefonul suna, iar Stu raspunde! Deja devenise putin agitat, caci un picolo insistent, in timp ce vorbea cu Pam, îi oferi o pizza, însa el refuza pachetul cu brutalitate. Acum, la capatul firului se afla cineva care stie multe despre el, atât de prietena, cât si de sotie, dar si faptul ca e un mincinos notoriu! Incet, incet, îl constrânge mereu, motivându-i constiinta, determinându-l sa le sune, pe prietena si pe sotie, in timp ce el, intrusul, auzea si dicta marturisirea lui Stu. Trebuia sa le marturiseasca adevarul, sa le spuna ca el e un mincinos.
Aceea era singura cabina telefonica utilizabila din zona, si, tinând-o ocupata, din cauza necunoscutului care-l ameninta sa nu intrerupa convorbirea, tinându-l in bataia pustii de undeva din cladirile mari din apropiere, normal, apar nu putini doritori de a folosi cabina. In fapt, el nu poate inchide, fiind amenintat cu moartea celor doua, apoi balamucul din jurul lui creste mereu. Vine curând politia deoarece intre timp teroristul, sa demonstreze ca nu glumeste, l-a impuscat mortal pe un prieten al lui Stu, care se apropiase prea mult de cabina, cu gând sa-l ajute cumva, deoarece toti auzeau si vedeau trauma prin care trece. In timp, drama creste mereu, Stu începe sa plânga, sa-si deplânga pacatul in fata teroristului si al oamenilor care-l auzeau, a operatorilor de televiziune care transmiteau in direct toata aventura de care vorbim. Teroristul nu era deloc indurator de cainta lui Stu. Era insensibil sau nu-l mai putea crede. Intr-un final, scapa cumva, atât el, cât si cele doua femei. Sotia e dispusa sa-l ierte, Pam trece mai departe si iese nevazuta din scena. Sub anestezia injectiei, aflat pe targa din ambulanta, il vede ca prin ceata la doi pasi pe teroristul care i-a distrus linistea, duplicitar de dulce, in care traia, si-i aude glasul, ca un tepus infipt in inima-i inspaimântata: „Ai grija, cum te vei abate de la o traire morala, voi reveni!”

Asadar, pâna n-am inceput sa scriu despre acest subiect, filmul nu-mi vorbea ca teroristul insinuat in viata lui Stu, poate fi identificat cu constiinta sa, a lipsei acesteia in timp. Dar, ea poate cumva a fi sesizata si vazuta , doar de cel deprins sa vada dincolo de ceea ce se vede. Ea incepe sa lucreze in “inchisoarea de fildes” a capului sau, si-l preseaza tot mai mult, stresându-l.
Un regizor dinafara scenei, ridica valul care ne impidica vederea personajului nevazut si introduce in scena drama propriu-zisa. Avem acum pe scena vazuta, tot ce i se intâmpla lui Stu, noi privind dinafara scenei de desfasurare in care se petrec lucrurile. Pentru toti ceilalti, din preajma si viata lui Stu, aflati in acelasi plan, situatia este in continuare de neinteles. Ca de altfel si pentru Stu. Sunt zvonuri dinafara lumii noastre. Creatorul nostru este in lumea de dincolo de dimensiunile in care traim acum, intralta lume spirituala. El e si regizorul care aduce pe scena constiintei noastre scene altfel nevazute si neintelese de noi, pentru a fi vazute si intelese, iar noi sa putem decide in consecinta.

Scriitorul Philip Yancey poveste cum un medic chirurg a trebuit sa-i repare un picior, apoi el a fost nevoit sa stea mai mult timp in repaus. Dar curând a venit vremea intâlnirii anuale de golf cu prietenii sai.
A cerut voie doctorului, zicând: „M-am antrenat sa nu-mi solicit piciorul stâng, pot sa-mi rasucesc trunchiul fara a-mi solicita coapsele. N-as putea sa particip?”
Doctorul i-a raspuns in mod ciudat dar fara ezitate: „As fi foarte nefericit daca ati juca golf in urmatoarele doua luni.
Mai târziu vorbind cu sotia sa, Philip, zice pe un ton de gluma: „De ce mi-ar pasa mie ca e nefericit ori nu?”. Apoi, marturiseste onest: “Dar eu eram interesat, nu numai fiindca platisem câteva mii de $ pentru operatie, dar era vorba in fond, de sanatatea mea”.

La fel, ce motiv as avea eu sa ma interesez de cum vrea Dumnezeu sa-mi traiesc eu viata? Acelasi pentru care voi cere parerea unui doctor. Ma las in grija acestuia stiind ca ne-am propus acelasi obiectiv, sanatatea mea fizica, si ca sunt beneficiarul priceperii si intelepciunii sale. Învat, astfel, sa ma raportez la pacat ca la un factor de risc spiritual – asemanator in buna parte, celulelor cancerigene, bacteriilor, virusilor sau plagilor – pe care trebuie sa-l evit cu orice pret spre binele meu. Invat sa cred ca Dumnezeu vrea sa traiesc cea mai buna viata cu putinta, nicidecum un simulacru lipsit de valoare.

Vizitând expozitia „Lumile trupului” din Londra, Philip Yancey istoriseste ca in catalogul de prezentare se aflau fotografiate parti ale trupului expuse in muzeu. La categoria organe, fusesera tiparite in oglinda, fotografiile a doua perechi de plamâni. Cei din stânga erau albi, încât puteai crede ca fusesera ai unui nou nascut. In mare contrast, cei din dreapta lor pareau sa fi fost folositi la curatirea unui horn. Un strat sedimentar negru ascundea, acum, membranele delicate cu rol de captare a moleculelor de oxigen. Textul insotitor dezvaluia faptul ca acesti plmâni apartinusera unui fumator inrait.

Nu pot sa inteleg cum un doctor, sau cineva instruit, care a vazut asemenea plamâni mai poate fuma vreodata.”- Philip Yancey
La Institutul Inimii din Cluj, pe peretii cabinetelor de consult medical, se gasesc planse cu organele vitale ale omului. Posibila afectare ale acelor organe (inima, ficat, plamâni, rinichi) este semnul dezordinii suportate de catre organismul omului, fiind inclinat sa-l supuna unui regim – alimentar si psihic – inadecvat.
Fumatului, i se acorda o intreaga plansa, punând in prim plan pericolele mari la care supune inima si plamânii, dar si alte organe.
Vorbind despre inima, ale cauzelor care o imbolnavesc – fumatul, alcoolul, alimentatia, stresul la care este supusa ea – am vazut deîndata ca o necesitate vitala ca fiecare educator si profesor sa le vorbeasca deseori elevilor despre corpul omenesc si organele sale vitale, dar si despre factorii care-i influenteaza sanatatea.

Nu oadata pacientul aude pe medic spunând: “– Prea târziu!” Sa fim atenti la mostenirea de sanatate primita de la creatorul nostru, sa nu o compromitem, sa nu ajunga trupul sau sufletul nostru o ruina.

Vorbind de pacat, vedem cum acesta la rândul lui ne intârzie cresterea si naruie sanatatea si sufoca duhul unei vieti noi.

Viciul nu e vatamator intrucât e interzis, ci e interzis tocmai pentru ca e vatamator”, spunea Benjamin Franklin.

Pacatul nu e vatamator intrucât e interzis, ci e interzis tocmai pentru ca e vatamator pentru om, spune Dumnezeu, cel care a creat omul.

Sa vedem, acum, doua ipostaze in care starea activa a constiintei este prinsa in versuri si de clasici ai poeziei românesti:

-Traian Dorz: Plânge ucigasul

Ma chinuie mustrarea si-n mintea mea rasar
vedenii ce m-alunga s-alerg prin noapte iar
caci ziua-n orice lucru si noaptea-n orice vis
vad fata-nsângerata a fratelui ucis,
vad chipul lui aievea, din ce in ce mai viu
si fug gonit din urma de-al spaimelor pustiu.

(…) Urechea de-mi acoper si ochii de-i inchid
Zadarnic, constiinta eu nu pot sa-mi ucid!

– Lucian Blaga: În marea trecere

(…) Tot mai departe sovai pe drum –
si, ca un ucigas ce-astupa cu naframa
o gura învinsa,
închid cu pumnul toate izvoarele,
pentru totdeauna sa taca,
sa taca.

Darul de Mos Craciun

Mai avem un dar de impartit,
De Craciun, sub bradul verde, pana
Mosul va sa vina, negresit:
Doar un dar trudit – Limba Romana –

Multe daruri se vor fi-nvechit –
Aur de au fost, sunt azi, tarana,
Unul singur ne-a invesnicit
Seara de  Ajun  – Limba Romana –

Am tot dat din el, si cer, si schit –
Si belsug, si inima din mana,
Si alean, la cei ce ne-au ranit –
Darul negrait  – Limba Romana –

Vin pe Lumea noastra Mos Craciuni –
Multe dau, si multe fac, cu vana –
Si mereu ne spun cat sunt de buni –
Noi atat avem:   Limba  Romana –

Cum nu stim sa inmultim talanti,
Datoria dragostei, batrana,
Celor ce ne iau si vieti, si sfanti,
Cu dobanda, dam:  Limba Romana –
 
Tara, cat e de departe-n veac,
Cat ni-e dor de lacrima-i de lana,
De Ajun, e mar, si e colac,
Hora, si colind  –  Limba  Romana –
 
Si oricat avem de pribegit,
Prin straini, cu dragoste pagana,
Mai avem o tara de iubit,
Mai avem Parinti – Limba Romana –

10 decembrie 2010
Jianu Liviu-Florian

SEMIDOCTII SI BARBARIZAREA LIMBII ROMANE

Stim de peste doua milenii, de la filosofii Greciei antice, ca performantele gandirii unui om sau mai bine spus directia si domeniul performantelor sale, depind si de limba in care gandeste. Se intampla aceasta deoarece orice proces de gandire si orice judecata este o inlantuire de notiuni. Cu cat o notiune are mai mult semnificatii, cu atata permite mai multe si mai indepartate corelatii, permitand surprinderea de nuante suplimentare, dar si de ramificare in profunzimea altor notiuni, ceea ce performeaza judecata si gandirea.

Asadar, cultivarea unei limbi nu este un moft si un simplu orgoliu pe care internationalistii, mercenarizati sau de proasta conditie intelectuala, o eticheteaza automat drept “proto… cucu, proto… ciuciu”. Pe de alta parte, o limba este un sistem de comunicare, cu cat mai unitar sistemic, cu atat mai performant. Ce inteleg prin unitar? Cuvintele notiuni sunt compatibile in nuantele lor. Sa ne inchipuim o gradina de legume ingrijita si o gradina de legume abandonata care se inburuieneaza. Buruienile sunt corpuri straine, care nu doar estetic dauneaza productie de legume a gradinii. In al treilea rand, orice limba creeaza continuu notiuni noi, adaptandu-se evolutiei tehnice, stiintifice si culturale. Atunci cand limba este vlaguita, abandonata sau slujita de intelectuali de paie, atunci limba respectiva preia de-a gata dintr-o limba puternica notiuni si cuvinte pe care incearca sa le integreze si apoi, in ritm de crampe, sa le digere.

Dar nicio limba cu reflexele sanatoase de aparare, exact ca un individ, nu renunta la bagajul sau lingvistic notional mostenit de generatii, care face parte organica din sistemul limbii. Daca substituie aceste parti autentice ale limbii, cu imprumuturi straine sonoritatii si specificului paradigmatic al limbii, acestea ultimele sunt pentru limba in cauza corpuri straine. De exemplu, in limba romana a aparut ca imitatie maimutareasca, din partea semidoctimii, vopsita, dar lipsita de continut expresia “O.K.!”, in loc de “Bine!”, “Este bine!”, sau “Asa-i bine!”. Care este diferenta? O.K. are o semnificatie tehnica: “Este conform regulilor”, “Este conform asteptarilor”, “Este in canon”. “Bine”-le romanesc, cu diversele sale variante si nuante semnificante ale exprimarii, are o semnificatie valorica, se refera la valori. Chiar si atunci cand se refera la un aspect tehnic se refera prin prisma valorilor, iar O.K., chiar si atunci cand face referinta la valori, o face prin prisma tehnicii, a regulilor. O.K. este de specie discursiva, iar “bine” este de specie metaforica. Sunt de specii diferite, de aceea O.K. este un barbarism in limba romana.

Asistam de 20 de ani, de cand diluviul social a scos la suprafata gunoaiele si semidoctii la o barbarizare crescanda a limbii romane. Stau la hotel si citesc in cartea de reclame ceva despre mountain bike, in loc de ciclism montan. Expresia am mai auzit-o zilele acestea la radio si la TV. Semidoctii se vor interesanti, vor sa ia ochii cu “mai, ce culti suntem!”. In saracia lor mintala nu realizeaza, nu inteleg si nu simt limba, sunt incapabili de a observa ca ciclismul montan se leaga organic de restul discursului in romana, ca face parte din limba, ca este autentic. La fel, dau, intr-o sala de asteptare, peste reclama unui disperat magazin de mobila care are desenat traseul “showroomului”. Cu ce i-o fi deranjat pe semidoctii care au conceput prospectul cuvantul expozitie, sau expresia salile expozitiei? Greu de spus, deoarece prostia opereaza in ceea ce crede ea ca judecata cu false argumente. Asa auzim in sali de conferinte despre firingul sinapselor (tivul sinapselor sau ritmul eliberarii cuantelor de neurotransmitatori) sau “switch”-ul medicatiei, in loc de comutarea pe acest medicament, sau schimbarea medicatiei de parca maica-sa i-ar fi pus in scutece slide-uri si nu i-a schimbat scutecele, ci i le-a switch-uit.

Jalnici semidocti cu pretentii! Asa te plimbi pe strada si citesti firme sau reclame de iti vine sa ceri antivomitive. La un moment dat, vad un hotel in mahalaua unui oras: “George’s Hotel” (adica Hotelul lui Gheorghe). Mai, s-a facut a’ dracului Ghita! I-a crescut creasta si-si da cu parfum pe la spate! In alt oras, tot la periferie, citesc firma “Mondo Style”. Ma uit si ce vad? Capace de WC, gresie, tuburi si altele de “stil”. Pe loc mi-a trecut prin minte cum ar suna Porno Style sau Prosto Style? Dar fiecare poate aduce mii de exemple de barbarizare semidocta a limbii. Intr-adevar, ruptura sociala din decmbrie a scos la suprafata gunoaie si semidocti. Prea multi!

Iar limba, saraca, se barbarizeaza pe zi ce trece, diminuandu-i capacitatile de nuantare semantica, deci de performare a gandirii vorbitorilor sai. De ce este extrem de important un invatamant care nu fabrica semidocti precum ar fabrica niste carnati? Ce loc trebuie sa ocupe invatamantul in atentia unor adevarati decidenti sociali? Sau sunt si ei O.K.?

Prof.Univ.dr. Gavril CONUTIU
Oradea, 6 decembrie 2010

Tremur final

In padurea de mesteceni
care tremura usor
vantul bate nu se-ncurca
si-n albeata pinilor
in matasea frunzelor
in dorul cutezator
coaja dulce ce imprima
ordine fireasca-n glie
te feresti ca orisicare   
sa ajungi tara straina
pictori sfinti din acuarele
ii feresti ca-n pasul tau
sa se-ngroape in nadejde
si in chin de visul tau
alergam dupa fantasme
si idei ivite-n graba
dar uitam esentialul
deseori cadem in  sfada   
nordul sudul deopotriva
vin calare peste mine
si-alergand pustietatea
raman stinghere pacate
sa le ierti apoi sa indoi
pana vii plin de nadejde
sa le sari peste sipoate 
peste culmi si peste soapte
sa ridice intr-o rana
o fermecatoare zana
plina de seva aleasa
supta cu nesat din coarde
impletite in zapada
si in astri fara numar
care trec pe locul lor
sa le salte nemurire
si in vraja zeilor
imbatati in epitete
si metafore sublime
sari batardele straine
catalectice in rime
si idei unduitoare
iar dactilele moderne
cu a lor nemarginire
canta in duete blande
liminare portamente  
potentate in tarie
sintagme si interjectii
intr-o topica sinistra
si obtii din nemurire
mercantilice versete.

Stanescu Aurel Avram

La vie dans les pages de journal – Les relations franco-roumaines dans les encyclopédies français

par Tatiana Scurtu-Munteanu

„Si la science n’a pas de patrie, l’homme de science en a une”

Les relations d’amitié entre nos deux nations remontent à une époque bien lointaine. Sans doute le processus avait commencé au cours des premières décennies du XIX-e siècle et avait continué de plus belle pendant les années 40 et après la révolution (1848).
En 1856, le traité de Paris a placé les principautés unies de Moldavie et de Valachie sous la garantie collective des puissances européenes. En 1859, soutenues par la France, elles ont réalisé leur union en élisant comme prince régnant le colonel Alexandru-Ioan Cuza (1820-1873).

„On n’aime pas son pays parce qu’il est grand, mais parce qu’il est ta patrie”

Le XIX-e siècle et le debut du XX-e siècle marquent aussi un moment ou les liens culturels avec la France se renforcent. On traduit en roumain et on publie les oeuvres de Dumas, Balzac, Maupassant, Hugo et d’autres. La langue française est la langue d’expression et de culture de la noblesse roumaine au XIX-e siècle et pendant la première moitié du XX-e siècle. Correspondance en français, journaux en français, français à la maison, étaient devenues choses courantes dans le milieu intellesctuel.

„Bonne renomée vaut mieux que ceinture dorée”

Anne de Noailles (1876-1933), née Brâncovan, personnalité marquante du monde aristocratique littéraire de la France, la première femme membre-chevalier de la Légion d’Honneur, la première femme-memre de l’Académie royale de Belgique, ne fut pas la seule femme d’origine roumaine qui jouint de l’amitié de plus remarquables artistes de son époque.

Iulia Hasdeu (1869-1888) promet de devenir une nouvelle étoile de la littérature. Ecrivain roumain, d’expression française, I. Hasdeu a fait ses études à la Sorbonne à la Faculté des Lettres. Trois volumes d’ « Oeuvres posthumes » ont été publiés en 1889-1890.

Hélène Vacarescu (1864-1947), exilée à Paris à la suite d’un malheureux conte d’amour avec le prince héritier, le futur roi Ferdinand, porta et mérita pleinement le surnom d’ambassadrice de la culture roumaine en France du à son profond dévouement aux valeurs créatrices de son peuple. Sa contribution est inestimable dans la popularisation des valeurs spirituelles roumaines par des anthologies et traductions d’Eminescu, Goga, Blaga, Minulescu.
 
Mihail Kogalniceanu (1817-1891), écrivain, dramaturge, journaliste, avocat et excellent orateur, commerçant industriel avait reçu une formation distinguée en France et Allemagne. Participant à la révolution de 1848, il contribua  à l’Union des Principautés Roumaines.

Ion Andeescu (1850-1882), peintre de première grandeur, dont la vie a été très brève, a laissé une oeuvre d’une valeur tout à fait particulière. Tout comme Grigorescu, issu d’une famille très pauvre, il eut le meme privilège d’une bourse en France en 1879 et fréquenta l’Académie Julian. Ne supportant pas les rugueurs de formalisme des académistes, il se retira, lui aussi, à Barbizon.

Ion Bratianu (1864-1927), le grand homme politique, ministre des Travaux Publics, premier ministre qui a joué un role de premier ordre dans la réalisation de l’ideal national en 1919. Il a été diplomé de l’Ecole Politechnique de Paris en 1884, pui de l’Ecole Nationale des Ponts et Chaussées de Paris en 1889.

Constantin Miculescu (1863-1937) qui a réalisé par ses recherches en France la plus exacte détermination de l’équivalent mécanique de la calorie. Sa thèse de doctorat, préparée à la Sorbonne, au laboratoire de physique sous la direction de Gabriel Lippmann est intitulée « Sur la détermination de l’équivalent mécanique de la calorie », publiée en 1891.

Panait Istrati (1884-1935), écrivain roumain de langue française. Il consigna les impressions de voyage en Russie dans ses volumes « Vers l’autre flamme » paru en français en 1929.

Eugène Ionesco (1912-1994), auteur dramatique français d’origine roumaine est un des plus célèbres dramaturges des années ’50-’70 d’après la guerre. La philosophie de l’absurde est à la base de ses pièces.

Emil Cioran (1911-1985), essayiste et moraliste roumain d’expression française. Son oeuvre, lucide, dénonçant toute idéologie ou doctrine, constitue une méditation sur le néant. Cioran a travaillé pour donner non pas un sens mais un style à sa vie, confiant son salut à la voie esthétique.

Alexandru Ciurcu ( 1854-1992) a été un pionnier de la technique des fusées. En 1882 avec Juste Buisson, il a réalisé en Roumanie le projet d’un original moteur à réaction. En 1889, Ciurcu a organisé le pavillion roumain à l’Exposition universelle de Paris.

« Soyez vous-meme, n’imitez personne. Vous avez autour de vous et sous vos pieds des sources vives. N’enviez pas les vieux peuples, mais regardez le votre. »
(Jules Michelet, adressés aux Roumains en 1859)

Emilia Dorobantu, o noua perla a muzicii populare romanesti

O floare firava de mar ce freamata in lina adiere a vantului starnit pe dealurile Curtisoarei, localitate situata pe malul stang al Oltului, doi ochi albastri senini ca azurul cerului, o voce de exceptie ce face sa vibreze fiecare particica a sufletului de roman: Emilia Dorobantu se iveste ca o perla a cantecului oltenesc, care printr-o munca, de acum titanica se va alatura siragului de nestemate ce stralucesc in arealul muzicii populare romanesti
La numai 17 ani Emilia Dorobantu reuseste sa ridice publicul in picioare la toate concursurile si festivalurile nationale dar si la reprezentatiile internationale.
Eleva a Colegiului National „Radu Greceanu” din Slatina, membra a Ansamblurilor Folclorice „Flori de mar” din Curtisoara si „Hora” din Draganesti-Olt si absolventa a Scolii Populare de Arte si Meserii Slatina solista, avandu-i ca profesori de canto pe domnul Fieraru Marius Arald si doamna Silinescu Maria Deniza, aduce bucurie in sufletele romanilor prin cantecul popular interpretat cu maiestria si virtuozitatea unui artist autentic.
Debuteaza ca dansatoare in cadrul Ansamblului Folcloric „Flori de mar” din Curtisoara, infiintat de doamna invatatoare Pirna Mariana si sprijinita indeaproape de parinti sai Dorobantu Dumitru si Dorobantu Marinela, remarcandu-se ca solista vocala in anul 2004 cu ocazia unui turneu in Franta. Din acel moment vocea sa de exceptie atrage atentia personalitatilor din domeniul folclorului si din 2006 pana in prezent evolutia ei scenica este incununata de noi si noi succese.
Profesor de canto si realizator de emisiuni culturale la TVR Bucuresti doamna Maria Tanase Marin, giuvaergiul care cu migala si daruire s-a preocupat de slefuirea acestei perle culese de pe malul Oltului, timp de doi ani a trudit alaturi de tanara solista pentru a-i defini un stil aparte in paleta cantecului popular romanesc.
Astfel, participa la o serie de festivaluri si concursuri de folclor unde obtine numai Premiul I sau Marele Premiu:
– 2006 – Premiul I – Festivalul international „Cantecele Dunarii”, Ianca, judetul Olt;
– 2007 – Premiul I – Concursul National „Doine si balade”, Draganesti, judetul Olt;
– 2008 – Premiul I – Concursul de Folclor „De dor de primavara”, Caracal, judetul Olt;
– 2008 – Premiul I – „Dobroge, mandra gradina”, Eforie, judetul Constanta;
– 2009 – Marele Premiu „Irina Loghin”, Valenii de Munte, judetul Prahova;
– 2009 – Marele Premiu – „La izvor de cant si dor”, Lipova, judetul Arad;
– 2009 – Premiul I – Cant si joc pe Hartibaci”, Agnita, judetul Sibiu;
– 2009 – Marele Premiu – Cantecele romanilor de pretutindeni”, Drobeta Turnu Severin;
– 2009 – Marele Premiu – „Floarea dorului”, Festivalul National de Folclor, Hunedoara;
– 2009 – Marele Premiu – „Datini”, Sighisoara, Mures;
– 2009 – Marele Premiu – „Strugurele de aur”, Jidvei, judetul Alba;
– 2009 – Premiul I – „Maria Tanase”, Craiova, judetul Dolj;
– 2010 – Marele Premiu – „Muresule apa lina”, Ludus, judetul Mures;
– 2010 – Marele Premiu – „Elena Roizen”, Ovidiu, judetul Constanta;
– 2010 – Festivalul de Folclor Mamaia 2010 – Marele Premiu „Mamaia” si Premiul Presei, Mamaia;
– 2010 – Marele Premiu – „Maria Lataretu”, Targu Jiu, judetul Gorj;
– 2010 – Marele Premiu – „Natalia Serbanescu”, Tulcea.

Pentru viitor, tanara solista si-a propus sa termine cursurile Colegiului National „Radu Greceanu“, fiind in prezent eleva in clasa a XI-a, apoi sa urmeze Universitatea Nationala de Muzica Bucuresti, profilul canto clasic si opera, urmand sa imbratiseze o cariera intr-un teatru liric sau la opera. Desi isi doreste cu ardoare sa ajunga la Opera din Viena, nu va renunta niciodata la muzica populara pe care o considera ca fiind cea mai aproape de inima sa, pe care o simte vibrand la fiecare contact cu scena dar si la sunetul instrumentelor din tarafurile care o insotesc la toate spectacolele.

George Smarandache
Slatina, 2010

GALA CELEBRITATILOR ROMANIA-SPANIA, 2010

„Fara eu nu e Dumnezeu,
fara neamul meu nu e lume.”
Mihai Eminescu

Romania, o tara mai frumoasa ca o fotografie. Atat de nebalcanicul popor roman fiinteaza… Urmas de romani, are ceva din spiritul latin, suficienta verva si destula inclinatie spre relativele placeri lumesti, este neistovit in veselie si mare gurmand, trecatoarelor clipe le raspunde cu un „carpe diem”, insista sa-si traiasca viata.

Toate popoarele isi aleg printre gloriile panteonului lor national, pe aceia care le reprezinta mai bine: italienii pe Dante, englezii pe Shakespeare, spaniolii pe Cervantes, francezii pe Voltaire, germanii pe Goethe, rusii pe Puskin. Romanii ii deleaga lui Eminescu sarcina de a-i reprezenta in fata lumii intregi, fiindca ei insisi au dobandit in opera lui constiinta insufletitoare a trecutului si a nazuintelor lor si le-au inspirat increderea deplina in puterea lor de a imbogati, prin creatie originala, cultura universala…

Fara Eminescu nu putem intelege bine, ca pe niste produse ale culturii romanesti, nici pe Xenopol, nici pe Sadoveanu, nici pe Iorga, nici pe Parvan, nici pe Arghezi. Avantul spiritual al lui Eminescu s-a propagat in acestia si in altii, largind orizontul lumii pentru noi toti.

Situat in sud-estul Europei, cu o populatie de peste 21 milioane de locuitori, teritoriul Romaniei a fost locuit din timpuri stravechi. Stramosii nostri sunt romanii si limba noastra este de origine latina, inrudita cu franceza, spaniola si italiana. Romania este in NATO si in Uniunea Europeana. Faima Romaniei a fost dusa peste hotare de sportivii sai renumiti: Ilie Nastase si Ion Tiriac la tenis, Nadia Comaneci si ani la rand de echipa romaneasca la gimnastica, Gheorghe Hagi la fotbal, Kati Szabo la atletism, cei de la handbal, baschet, volei, box, natatie, canotaj, rugby, care au adus numeroase medalii de aur, argint si bronz participand la diferite competitii.

Muntii Carpati, Valea Prahovei unde se afla Castelul Bran al legendarului Dracula si manastirile din Moldova monumente intrate in patrimoniul UNESCO, Marea Neagra, Delta Dunarii unica in Europa, Targu Jiu cu complexul monumental care cuprinde „Coloana Infinitului”, „Masa Tacerii” si „Poarta Sarutului” ale sculptorului Constantin Brancusi, Transilvania cu asezarile sale medievale, orasele Sibiu, Sighisoara, Brasov cu Tara Barsei, Alba Iulia si Muntii Apuseni, Maramuresul si multe altele atrag turisti romani si strain.     

Avem o tara, o istorie deosebita,  suntem un popor plin de inteligenta, imaginatie si poezie. Viata? E sfanta! In tara ta nu esti sclavul nimanui. Ore in sir pline de istorie si de poezie si nu mi-ar ajunge alte mii de ore in care sa vorbesc despre plaiurile noastre romanesti.

Totul rade, totul canta,
e infinitu-n sarbatoare,
 In frumusetea florilor se-mbina,
 Candoarea razelor de soare.

In Spania soarele luceste mereu, Alicante are 350 de zile insorite pe an, Mediterana este una dintre cele mai mari mari, iar oamenii… latini din cap pana-n picioare si cu cat mai la sud, cu atat mai latini, cred ca cea mai buna definitie care li se poate da e ca… aplica cu multa sarguinta zicala „Carpe Diem”. Pentru ca e imposibil sa vezi un spaniol incruntat, nu exista problema fara solutie, miine e alta zi… Spaniolii sunt foarte veseli! Daca exista o molima de care omul nu se fereste aici, aceasta este molima veseliei.

Spania, reprezinta taramul unde cresteau merele de aur ale lui Hercule si de asemenea taramul care era considerat Raiul pe Pamant de arabi. iar pentru scriitorul Ernest Hemingway, Spania era o arena in care istoria se situa la granita dintre faptele eroice si tragedia, cand toreadorii sfidau moartea.

Din toate timpurile, Spania a ramas in ochii necunoscatorilor o tara presarata cu mistere. Frumusetea unica si asezarea sa geografica privilegiata, intre Europa si Africa, au facut din aceasta tara, inca din antichitate, o rascruce, un punct de intalnire intre est si vest. Diversitatea culturala, amestecul de civilizatii care si-au gasit aici un loc ideal, au lasat in urma lor o cultura originala unica, un experiment admirabil.

Spania, atat de des cucerita, dar in final o cuceritoare, a reusit sa-si adune dispersatele vestigii, intr-o tara moderna, ai carei locuitori, mandri de trecutul lor, s-au decis sa accepte si provocarile viitorului. Spania este o tara variata si foarte diferita: nordul umed si verde; centrul ses, rar populat; coasta mediteraneeana fertila si stralucitoare; sudul (Andalusia)… cel mai renumit, uscat si fierbinte, luminos ca vopseaua alba cu care sunt pictate casele; cele doua arhipelaguri, Baleare si Canare, ca doua surori… In comparatie cu orasele istorice din Spania ca Toledo, Salamanca, Sevilla, Granada, Madridul este mai putin spectaculos, dar monarhii au reusit sa formeze in timp o impresionanta colectie de arta care constituie baza muzeului Prado si principala atractie turistica.

Astfel i s-a asigurat Madridului un loc privilegiat in circuitul cultural European, statutul de oras al artei pe care-l merita cu prisosinta capitala Spaniei.

Rodica Elena Lupu
Madrid, 5 decembrie 2010

***

Mihaela SERBAN

GALA INTERNATIONALA A CELEBRITATILOR

Proiectul international al GALEI CELEBRITATILOR se desfasoara cu succes peste hotare pentru sprijinul imaginii Romaniei, pentru a intarii valoarea noastra la nivel internatioanal si pentru a demonstra inca o data faptul ca Romania are oameni de succes pe fiecare continent al lumii!

Prima editie s-a desfasurat in Italia la Roma, unde Directorul RAI,  Stefano Mensurati a fost inca odata alaturi de Romania, in calitate de premiat de aceasta data, el fiind cel care a comentat la nivel international: Revolutia in anul 1989, apoi integrarea Romaniei in Uniunea Europeana!

Dupa Italia, „Gala Internationala a Celebritatilor”, organizata de catre Televiziunea Romana, Professional Celebrity, Mihaela Serban, cu sprijinul Departamentului Romanilor de Pretutindeni s-a desfasurat si in Spania, vineri 3 decembrie 2010 in Salonul de Festivitati al Facultatii de Stiintele Comunicarii din cadrul Universitatii Complutense din Madrid.

Gala „Celebritatile Anului” se desfasoara in Romania de patru ani timp in care a reusit sa aduca in atentia publicului sute de personalitati indragite din toate domeniile de activitate. Incepand cu anul 2010, aceasta se desfasoara si la nivel international. In cadrul spectacolului de la Madrid, au fost decernati cu „Trofelul Celebritatii” romani si spanioli care au contribuit la dezvoltarea relatiei dintre Romania si Spania, in special prin implicare socio-culturala, popularitate, activitate academica, jurnalistica si economica.

Pe lista celor care au fost premiati s-au mai aflat, printre altii, indragitul cantaret Julio Iglesias, fotbalistul Iker Casillas, alaturi de alte personalitati precum Nicu Covaci, liderul trupei Phoenix, cantaretul Costel Busuioc, dirijorul Orchestrei Filarmonice a Universitatii din Alicante – Mihnea Ignat si fostul mare fotbalist si golgheter al Universitatii Craiova, Gica Craioveanu. Acesta a primit premiul pentru realizarile sale atat in perioada cat a fost jucator in Primera Division, cat si dupa retragerea sa de pe teren. El a jucat la Real Sociedad, Villarreal si Getafe. Craioveanu este singurul fotbalist roman care are o statuie in Getafe. In prezent, este comentator sportiv, analist al postului TV La Sexta si al postului de radio Onda Cero. Un premiu special, post-mortem, a fost acordat lui Valeriu Lazarov.

Invitatul de onoare al „Galei Internationale a Celebritatilor-Spania 2010”, a fost Alteta Sa, Leandro Alfonso de Bórbon Ruiz, unchiul Regelui Juan Carlos al II-lea al Spaniei care a fost prezent pe toata durata spectacolului. Acesta a marturisit ca premiul pe care l-a primit este unul special datorita relatiei de exceptie pe care o are cu grupul de artisti romani de la Madrid, mai ales ca trofeul ii este decernat la scurt timp dupa momentul in care artistul plastic Romeo Niram a oferit un tablou nepotului Altetei Sale, Printul Felipe de Asturias.

Cunoscutul si indragitul cantaret Julio Iglesias si-a exprimat regretul ca nu a reusit sa fie prezent la evenimentul de la Madrid, printr-o scrisoare adresata lui Octavian Bellu, Cristian Topescu si Mihaela Serban, subliniind ca se simte onorat si recunoscator pentru „Trofeul Celebritatii” oferit. In scrisoare, Julio Iglesias aminteste de prietenia si dragostea care il leaga de romani inca din anul 1969, cand regretatul realizator Valeriu Lazarov, unul dintre bunii prieteni ai artistului, l-a invitat sa participe la Festivalul Cerbul de Aur, de la Brasov. De-a lungul carierei sale, Julio Iglesias a colaborat in nenumarate randuri cu Valeriu Lazarov, pe care il considera un geniu al televiziunii si un foarte bun prieten. De fiecare data cand s-a intors in Romania, in 1999, 2007 si 2008, Julio Iglesias a fost inconjurat de afectiunea sincera a romanilor, simtindu-se ca acasa. Dupa cum se arata in scrisoarea adresata de Julio Igesias, „Gala Internationala a Celebritatilor 2010” reprezinta pentru marele cantaret, ocazia de a le multumi din inima romanilor.

Aceleasi cuvinte de multumire la adresa Romaniei a transmis si o alta personalitate spaniola, Fernando Fernández-Savater Martín, unul dintre cei mai cunoscuti filozofi contemporani spanioli care, a dedicat „Trofeul Celebritatii” lui Emil Cioran, in apropierea comemorarii centenarului sau. Filozoful spaniol marturiseste in mesajul trimis faptul ca adevaratul premiu si stimulul decisiv pentru dezvoltarea sa intelectuala a fost intalnirea cu opera marelui filozof roman si apoi cu Cioran personal, de care l-a legat o prietenie ce a durat mai bine de 20 de ani. Prin intermediul traducerilor operelor lui Cioran realizate de filozoful spaniol, Emil Cioran a fost un maestru pentru milioane de persoane care vorbesc limba spaniola.

Iker Casillas Fernández, portarul titular al clubului de fotbal spaniol Real Madrid ?i al selectionatei nationale de fotbal a Spaniei si-a exprimat regretul ca nu a reusit sa participe la festivitatea de premiere a „Galei Internationale a Celebritatilor”, trofeul acestuia fiind ridicat de Emilio Butragueño Santos, fost jucator de fotbal spaniol, cel mai bine cunoscut dupa perioada petrecuta la Real Madrid. Poreclit El Buitre („Vulturul”), tehnicul jucator a facut parte din legendarul Quinta del Buitre alaturi de Manolo Sanchís, Rafael Martín Vázquez, Míchel ?i Miguel Pardeza.

Jurizarea premiantilor de la Madrid s-a efectuat la Bucuresti de catre un juriu al carui presedinte a fost antrenorul de gimnastica, Octavian Bellu, „cel mai de succes antrenor din lume”, iar vicepresedinte, senatorul si omul de televiziune, Cristian Topescu, personalitati romane cunoscute. „Gala Internationala a Celebritatilor”- Spania 2010 a fost difuzata la nivel international de Televiziunea Romana, prezentata de catre Mihaela Serban iar traducerea in limba spaniola a fost efectuata de jurnalistul, Fabianni Belemuski.

TROFEUL CELEBRITATII
a fost acordat urmatoarelor personalitati spaniole si romane, care au contribuit la dezvoltarea relatiei dintre Romania si Spania:

• DISTINCTIA DE ONOARE SI EXECELENTA DIN PARTEA ROMANIEI

Alteta Sa Regala, Don Leandro Alfonso de Bórbon Ruis
Este fiul regelui Alfonso XIII de Spania si unchiul regelui Spaniei Don Juan Carlos. Capitan de onoare a Garzii Reales Tercios, alaturi de care a desfasurat in ultimii doi ani numeroase proiecte de promovare a artistilor romani si a culturii romane in Spania. Mare admirator al operei lui Constantin Brancusi, a sprijinit cunoasterea marelui artist roman in Spania. Altetea sa a spus: „Sunt alaturi de Romania, pentru ca e o tara frumoasa, cu oameni de succes, dar mai ales tineri ambitiosi, iar acest lucru se vede acum si mai mult  prin prezenta acestei frumoase prezentatoare Mihaela Serban, care promoveaza foarte bine succesul si vorbeste cu multa mandrie, emotie si sensibilitate despre tara ei, dar si despre Spania. Acest lucru m-a impresionat! Multumesc Romaniei pentru premiu si voi fi mereu un sustinator al acestui program al succesului romanesc, care a adus in aceasta seara bucurie si  spaniolilor, pentru ca suntem premiati impreuna. Mi se pare o idee extraordinara si speram sa ne revedem si anul viitor. In plus sunt un admirator al unui mare artist roman, Romeo Niram, care l-a pictat pe nepotul meu printul Felipe de Asturias. Admir seriozitatea artistilor valorosi care sunt aici in Spania…” In incheiere, Alteta Sa Regala, a recitat o poezie care intarea intelegerea si dragostea dintre popoare, in cazul de fata, intelegerea dintre Romania si Spania.

• PREMIU DE EXCELENTA PENTRU INTREAGA CARIERA

Manuel Fuentes Cabrera – locotenet general, presedintele Garzii „Reales Tercios” din Spania. A contribuit la integrarea culturii romane in Regatul Spaniol si a desfasurat numeroase proiecte sociale si culturale in multe tari ale lumii, iar cel mai mare aport pe care l-a adus Romaniei este faptul ca a promovat lucrarile artistilor romani la Casa Regala a Spaniei.

• PREMIU DE EXECELENTA PENTRU CEL MAI BUN PICTOR ROMAN DIN DIASPORA

Romeo Niram – pictor. Locuieste si lucreaza in prezent in Spania. Pe langa activitatea artistica, este implicat in mai multe proiecte culturale de promovare a valorilor romanesti si de crearea de legaturi artistice si culturale intre Romania, Israel, Spania si Portugalia. Este fondatorul mai multor publicatii de arta si cultura romaneasca in afara tarii.

• PREMIU DE EXCELENTA PENTRU PROMOVAREA CULTURII ROMANESTI IN SPANIA

Miguel Angel Galán Segovia – locotenent colonel in Garda Reales Tercios din Spania.
Este si directorul Editurii Niram Art din Madrid, editura care a adoptat in linia editoriala, promovarea marilor personalitati ale Romaniei.

DIPLOMATIE

• PREMIU DE EXCELENTA PENTRU ACTIVITATEA DIPLOMATICA DE SUCCES

Maria Ligor – Ambasadorul Romaniei in Regatul Spaniei. Pe parcursul mandatului sau a intarit relatiile diplomatice dintre Spania si Romania si a acordat sprijin de exceptie comunitatii romanesti din Regatul Spaniol.

• PREMIU DE EXCELENTA PENTRU INTREAGA CARIERA DIPLOMATICA

Petre Constantin – Consulul Romaniei la Madrid. Diplomat de exceptie, colaboreaza cu institutiile spaniole in vederea integrarii romanilor in Spania.

• PREMIU DE EXCELENTA PENTRU SPRIJINUL ACORDAT COMUNITATILOR ROMANESTI IN DIASPORA

William Brinza – deputat in Parlamentul Romaniei. Primul politician roman care a perceput ca cea mai sigura cale de integrare a Romaniei in Uniunea Europeana se realizeaza prin intermediul artei si culturii.

• PREMIU DE EXCELENTA PENTRU SPRIJINUL ADUS DIASPOREI ROMANE

Eugen Tomac – secretar de stat pentru romanii de pretutindeni in cadrul Ministerului Afacerilor Externe. Polititcian, istoric si jurnalist roman.

Cezar Patriche – ministru-consilier al Economiei Romaniei in Spania

Bogdan Iosif – Ministerul Dezvoltarii Regionale si Turismului Romaniei in Spania

SPORT

• PREMIU DE EXCELENTA PENTRU CEL MAI BUN PORTAR DIN LUME

Iker Casillas Fernández. Portarul titular al clubului de fotbal spaniol Real Madrid si al selectionatei nationale de fotbal a Spaniei. Desemnat cel mai bun portar al lumii in 2008, 2009 si 2010. Iker Casillas a fost reprezentat de marele fotbalist al lumii Emilio  Butragueno – fost atacant ala echipei Real Madrid. In cadrul galei, Emilio Butragueno a spus: „Mi se pare o idee absolut minunata aceasta gala si felicit Romania si initiatoarea Galei Celebritatilor Ramano-Spaniole, pe prezentatoarea Mihaela Serban si pe ceilalti organizatori. Asa cum a spus Alteta Sa Regala, este o idee minunata si cu siguranta si noi spaniolii avem ce invata de la romani. Prin realizarea acestui frumos proiect ne-ati luat-o inainte cu promovarea traditiei si a valorilor nationale! Transmit felicitari  Guvernului Roman si domnilor Octavian Bellu, Cristian Topescu si sportivilor din Romania!”

Fiind intrebat de prezentatoare daca a contracarat intr-un meci vreo minge venita de la Gheorghe Hagi, Emilio Butragueno a spus: „Ma cunosc bine cu Hagi, este un mare jucator pe care-l respect si il apreciez, iar relatia noastra este foarte buna, dar nu am avut ocazia sa-i pasez nicio minge lui Hagi! Sunt aici pentru a ridica premiul lui Iker Casillas, deoarece are meci si transmit un mesaj de multumire si respect si din partea lui. Felicit inca odata Romania si gala din aceasta seara!”

• PREMIU DE EXCELENTA PENTRU CEL MAI BUN FOTBALIST ROMAN AL TUTUROR TIMPURILOR

Gheorghe Hagi, fost fotbalist roman, supranumit „regele fotbalului romanesc” si „Maradona din Carpati”. Este cel mai bun marcator din istoria nationalei Romaniei cu 35 de goluri inscrise. Fotbalist si antrenor, este printre cei mai buni fotbalisti din lume. A jucat si la echipa Clubului de Fotbal Real Madrid si Barcelona.

• PREMIU DE EXCELENTA PENTRU INTREAGA CARIERA SPORTIVA

Gheorghe Craioveanu. A primit premiul pentru pentru realizarile sale atat in perioada cat a fost jucator in Primera Division, cat si dupa retragerea sa de pe teren. El a jucat la Real Sociedad, Villarreal si Getafe. Craioveanu este singurul fotbalist roman care are o statuie in Getafe. In prezent, este comentator sportiv, analist al postului TV La Sexta si al postului de radio Onda Cero.

• PREMIU DE EXCELENTA PENTRU CEL MAI BUN CAMPION DE KICK-BOXING

Emil Pop – Campion european la Kick-Boxing. Traieste in Spania din anul 2003 iar in 2009 a obtinut pentru Spania titlul de campion european la Kick-Boxing. In 2010 i s-a oferit cetatenia spaniola pe care a refuzat-o, deoarece doreste sa concureze sub drapel romanesc.

CULTURA

• PREMIU DE EXECELENTA PENTRU SPIJINUL ADUS INTELECTUALILOR SI ARTISTILOR ROMANI IN SPANIA

Horia Barna – profesor, traducator, editor, ex-director ICR Madrid. Este un intelectual de referinta. Inzestrat si cu un simt managerial aparte, ancorat in realitatea societatii spaniole. A reusit sa transforme in scurt timp institutia pe care o condus-o intr-o adevarata rampa de promovare a culturii romanesti din Spania.

• PREMIU DE EXECELENTA PENTRU SPRIJINUL ADUS INTELECTUALILOR SI ARTISTILOR ROMANI IN SPANIA

Joaquín Garrigós Bueno – doctor honoris causa, fost director al Institutului Cervantes din Bucuresti. Licentiat in Drept si in Filologie Hispanica la Universitatea din Murcia, a fost numit Doctor honoris causa de Universitatea de Vest „Vasile Goldis” din Arad. Este cel mai cunoscut interpret si traducator al limbii romane. A tradus 40 de carti din romana in spaniola si a prezentat publicului spaniol autori celebri precum Liviu Rebreanu, Mircea Eliade, Emil Cioran, Camil Petrescu, Vasile Voiculescu, Mihail Sebastian, Liliana Popescu, Varujan Vosganian. Datorita contributiei sale, opere nemuritoare ale literaturii in limba romana exista astazi in casele cetatenilor spanioli.

• PREMIU DE EXECELNTA PENTRU INTREAGA CARIERA CULTURALA

Rodica Elena Lupu – poeta si scriitoare consacrata. Licentiata in stiinte juridice, a publicat numeroase volume de proza si poezie, precum si eseuri si povestiri in reviste din Romania si din strainatate. Este membru de onoare al unor asociatii interculturale din Nürnberg si Quebec si membru al Academiei de Stiinte, Literatura si Arte (ASLA – Oradea), redactor Radio Diaspora SUA, redactor Radio V.I.S., apare in Enciclopedia Personalitatilor din Romania 2006, nominalizata la Gala Celebritatilor „Femei de succes 2009”, sectia Cultura si Premiul Special Gala Celebritatilor Romania, Cultura, iunie 2010.

• PREMIU SPECIAL PENTRU ACTIVITATE DE SUSCCES

Valentin Potrivitu – promotor cultural. Presedintele Asociatiei „Por Que No”, organizator a numeroase concerte, piese de teatru, expozitii, cu scopul de-a revigora imaginiea Romaniei.

MUZICA

• PREMIU DE EXCELENTA PENTRU INTREAGA CARIERA MUZICALA

Julio Iglesias – cantaret spaniol. Parintii lui, Dr. Iglesias Puga si Maria del Rosario au avut grija ca fiul lor Julio, sa studieze dreptul la Universitatea Complutense din Madrid.  Nu si-a putut insa termina studiile din cauza unui accident de masina ce l-a lasat paralizat, moment in care a realizat ca cea mai buna metoda de a-si canaliza durerea morala si fizica e sa se inchida in minunata lume a muzicii. Totul a inceput atunci cand internat in spital, a primit o chitara de la medicul care-l ingrijea. Asa a inceput fulminanta sa cariera care se intinde pe o perioda respectabila de 40 de ani incununati cu numeroase albume rasplatite cu aur, platina si numeroase distinctii, uneori unice in lume.

• PREMIU SPECIAL PENTRU CARIERA MUZICALA

Costel Busuioc – tenor. A devenit celebru in urma emisiunii Hijos de Babel, emisiune concurs dedicata imigrantilor stabiliti in Spania si unde Costel Busuioc a castigat concursul in 2008. Rezultatul a implicat incheierea unui contract intre acesta si casa de discuri Sony. Costel Busuioc a multumit pentru premiul acordat si a interpretat live o arie din repertoriul sau, aplaudat frenetic de publicul numeros care se afla in sala.

• PREMIU DE EXCELENTA PENTRU CEL MAI BUN DIRIJOR AL ANULUI

Mihnea Ignat – director al Filarmonicii Universitatii din Alicante. Dirijor titular si directorul artistic al Orchestrei Filarmonice a Universitatii din Alicante inca de la infiintarea acesteia. Anul acesta a primit Premiul Special al Filarmonicii Toscanini din Italia, in cadrul celei de-a IX-a editii a Concursului International de Dirijat Orchestra „Arturo Toscanini”, organizat la Parma, Italia. Dirijorului roman i-a fost decernat acest premiu in unanimitate de voturi. Concursul „Arturo Toscanini” este una dintre cele mai prestigioase competitii internationale de specialitate.

• PREMIU SPECIAL PENTRU CARIERA COMPLEXA-ACTORIE, TELEVIZIUNE, MUZICA

Geraldine Larrosa Innocence – cantareata. Cantareata, actrita si prezentatoare de televiziune, franco-spaniola. Discurile sale s-au bucurat de mare succes in Spania, Anglia, Lisabona, Statele Unite ale Americii si Japonia. In prezent este implicata intr-un proiect muzical cu Romania, urmand ca anul viitor sa sustina o serie de concerte in tara noastra.

• PREMIU DE EXCELENTA PENTRU INTREAGA CARIERA ARTISTICA

Nicu Covaci – cantaret, compozitor si liderul formatiei Phoenix. Este o legenda vie a muzicii romanesti. In anul 1962, a fondat formatia Phoenix care s-a bucurat intotdeauna de mare succes in Romania si peste hotare. Nicu Covaci, liderul formatiei, este muzician, pictor si grafician. Este considerat ca fiind unul dintre cei mai buni chitaristi rock din Romania generatiei sale. In prezent locuieste in Spania.

CRITICA SI ARTA

• PREMIU DE EXCELENTA PENTRU SPRIJINUL ADUS CULTURII ROMANE

Mercedes Monmany – critic literar. Este specializata in literatura contemporana si est-europeana in special. A participat la numeroase evenimente legate de operele unor scriitori romani consacrati precum Eliade, Cioran, Ionesco sau Norman Manea. In ultimul deceniu, Mercedes Monmany, o persoana speciala si generoasa, a avut o contributie colosala in promovarea operelor marilor scriitori romani in Spania.

• PREMIU DE EXCELENTA PENTRU CEL MAI BUN CRITIC DE ARTA

Dan Caragea – critic de arta, critic literar, fondator al Galeriei de Arte Nicole Blanco. Publicist, eseist si traducator roman, doctor in psihologie, specialist in lingvistica computationala. A coordonat ca director pentru Spania si Portugalia, un proiect pionier in primul soft de inteligenta artificiala care a revolutionat analiza unui text. A fondat Galeria Nicole Blanco din Madrid, care a oferit un real sprijin artistilor din spatiul european.

• PREMIU DE EXCELENTA PENTRU SUSTINEREA ARTEI SI CULTURII ROMANESTI

Antonio Calderón de Jesús – analist si critic de arta, proprietarul Galeriei Artejescal din Madrid. Promotor cultural, critic si analist de arta. In 2006 a demarat un amplu proiect de promovare in Spania a artistilor din Romania. A realizat numeroase filme documentare despre arta si artistii din Romania, a organizat in Spania expozitii de pictura si sculptura apartinand artistilor romani si a participat la evenimente culturale menite sa promoveze arta si cultura romana in Spania. Galeria Artejescal pe care o conduce, reprezinta o serie de artisti romani din Spania si Romania.

• PREMIU DE EXCELENTA PENTRU CEL MAI BUN ISTORIC SI CRITIC DE ARTA

Lara Gala – istoric si critic de arta in cadrul Universitatii Complutense din Madrid. Printre numeroasele proiecte a inclus fotografi si pictori romani, a publicat cronici despre lucrarile lor in reviste de specialitate din Spania. A participat la o serie de evenimente care vizau promovarea artei si culturii romane in Spania.

• PREMIU SPECIAL PENTRU CARIERA ARTISTICA

Bogdan Ater – artist plastic. Artist plastic complex, fotograf cu numeroase expozitii in intreg spatiul european, cu un mare impact in presa de specialitate, figura marcanta a artei contemporane in Spania. In 2009 a executat pentru Printii de Asturias, o sculptura, „Poarta Sarutului din Asturias”. Bogdan Ater este promotor cultural, organizatorul a numeroase evenimente de promovare a artei si culturii romane in spatiul iberic si nu numai.

• PREMIU SPECIAL PENTRU SPRIJINUL ADUS POEZIEI ROMANESTI

M.i.e.d.h.o. – artist plastic. Artist plastic si fotograf spaniol, absolvent al Academiei de Arta din cadrul Universitatii Complutense din Madrid. A creat ciclul de lucrari numit „Mihai Eminescu”, care are la baza poezia poetului national roman.

• PREMIU DE EXCELENTA PENTRU INTREAGA ACTIVITATE CULTURALA SI ARTISTICA

Tudor Serbanescu – artist plastic. Pictor roman reprezentat de galeria „ArteJescal” din Madrid, editor, fondatorul Centrului „Pro-Arte”, care a avut o bogata activitate in manifestarile artistice romano-spaniole, organizand expozitii de pictura, fotografie, lansari de carte, evenimente muzicale, conferinte, dezbateri culturale si artistice.

TEATRU

• PREMIU DE EXCELENTA PENTRU INTREAGA CARIERA DESFASURATA LA NIVEL INTERNATIONAL

Lorenzo Mijares – directorul Companiei de Teatru de Hemoficción din Barcelona. Fondatorul si directorul Companiei de Teatru de Hemoficción din Barcelona, curent de avangarda de mare succes in Europa si Statele Unite ale Americii. La cea de a patra Editie a Festivalului de Teatru de Hemoficción a inclus si Romania pe lista tarilor in care compania sa sustine reprezentatii. Festivalul se desfasoara la Barcelona, Madrid, Roma, Berlin, New York, Roterdam, Paris, Lisabona si Bucuresti. Piesele au fost traduse si vor fi puse in scena in limba romana.

INVATAMANT

• PREMIU DE EXCELENTA PENTRU SPRIJINUL ADUS ROMANIEI IN INVATAMANTUL UNIVERSITAR

José Antonio Himénes de las Heras – vice-decanul Facultatii de Stiintele Comunicarii – Universitatea Complutense Madrid. Este initiatorul tratatului de colaborare dintre Universitatea Complutense din Madrid si Universitatea Babes-Bolyai din Cluj-Napoca oferind astfel, studentilor romani posibilitati privilegiate in campul investigatiilor de doctorat.

• PREMIU DE EXCELENTA PENTRU INTREAGA CARIERA DIDACTICA

Ioana Zlotescu Simatu – profesor de istorie universala. Preda Istoria Universala la Facultatea de Stiinte ale Informarii si este functionar al Corpului Tehnic din Ministerul Culturii spaniol din 1978. A fost directoarea Institutului Cervantes din Bucuresti. A editat si coordonat Operele Complete ale lui Ramón Gómez de la Serna, a publicat articole, recenzii si prefete si a luat cuvantul la numeroase congrese internationale. A tradus in romaneste volumele Stupul de Camilo José Cela si Trei romane exemplare, precum si un Prolog de Miguel de Unamuno.

• PREMIU DE EXCELENTA PENTRU INTREAGA CARIERA UNIVERSITARA

Catalina Iliescu Gheorghiu – profesor universitar si directorul Centrului Cultural al Universitatii din Alicante, presedinta Asociatiei Culturale ARIPI. Prin intermediul institutiilor pe care le conduce a desfasurat proiecte de integrare a romanilor si a culturii romane in Spania.

SCRIITORI

• PREMIU DE EXCELENTA PENTRU CARIERA COMPLEXA

Fernando Fernández-Savater Martín – scriitor, filozof, dramaturg, romancier. Cel mai cunoscut filozof spaniol contemporan, eseist, romancier si dramaturg. A facut parte din mai multe organizatii care militeaza pentru pace, impotriva terorismului. Ii apartine meritul de a-l prezenta pe Cioran publicului spaniol prin teza sa de doctorat „Eseu despre Cioran” care a fost interzisa in timpul dictaturii lui Franco.

• PREMIU SPECIAL PENTRU PROMOVAREA ARTEI SI CULTURII ROMANESTI

Fabianni Belemuski – scriitor, jurnalist, director al revistei Niram Art. Absolvent al facultatii Stiintele Comunicarii din cadrul Universitatii Complutense Madrid, director al revistei „Niram Art”, autor al volumului de proza „El Capitan NoSeke”. A scris nenumarate articole despre arta si cultura in publicatii din Spania. A primit premiul pentru promovare culturala acordat de Miscarea de Arta Contemporana din Portugalia, in 2009.

• PREMIU DE EXCELENTA PENTRU ACTIVITATEA CULTURALA DE SUCCES

Héctor Martínez Sanz – scriitor, filozof si directorul Revistei Madrid en Marco. Este autorul cartii Pentagon, un eseu despre personalitatile marcante ale culturii romane si universale (Eliade, Brancusi, Cioran, Tzara si Ionesco) si al romanului Mihai si Veronica, roman centrat pe figura poetului Mihai Eminescu. Este autorul a numeroase articole, critici literare si de arta, eseuri despre artisti si scriitori romani in presa din Spania si internationala. In martie 2010 a fost distins cu premiul „Amicus Romaniae”, decernat de catre Institutul Cultural Roman Madrid, iar in iunie a primit trofeul pentru critica oferit de Miscarea de Arta Contemporana din Portugalia.

• PREMIU SPECIAL PENTRU CEA MAI TANARA SPERANTA A POEZIEI ROMANESTI

Maria Teodora Miclea. O adolescenta de 15 ani, considerata una dintre cele mai tinere poete bilingve din lume. Activitatea sa poetica a inceput la varsta de 12 ani, cand si-a vazut pentru prima oara publicate versurile in revista Origini, ocazie cu care a castigat premiul „Tinere Talente” oferit de Ambasada Romaniei din Spania. La 13 ani si-a lansat prima carte, iar in prezent editura spaniola „Antigona” pregateste lansarea celui de al doilea volum al tinerei poete romance, cu o prefata semnata de scriitorul si filozoful Héctor Martínez Sanz, carte insotita de ilustratii executate de artistul plastic spaniol Javier Mourillo.

JURNALISM – TELEVIZIUNE

• PREMIU DE EXCELENTA IN JURNALISM

Kasandra Kalmann Nasaudean – important jurnalist roman din diaspora. Editor pentru Spania a publicatiei romano-americane „Gandacul de Colorado” din USA, Redactor al „Radio Diaspora” din USA, Redactor sef al publicatiei in limba romana „Roman in Lume” din Spania. A construit prin articolele si emisiunile sale radiofonice, o trainica punte de legatura intre romanii din Statele Unite, cu cei din Spania si din Romania. Militeaza pentru pastrarea nealterata a limbii romane, a traditiilor si obiceiurilor romanesti in diaspora. Colaboreaza in acest sens cu diverse organizatii si alte publicatii din lume si din tara.

• PREMIUL DE EXCELENTA (POST-MORTEM) PENTRU CEL MAI BUN PRODUCATOR ROMAN DE TELEVIZIUNE AL TUTUROR TIMPURILOR

Valeriu Lazarov – fost director general si consilier al televiziunii Telecinco din 1985 pana in 1994 si un celebru realizator al Televiziunii Spaniole in anii 1970.

• PREMIU DE EXCELENTA IN TELEVIZIUNEA SPANIOLA

Echipa emisiunii Babel-Antoni Font. Emisiunea Babel se difuzeaza la TVE (Televiziunea Spaniola) in fiecare duminica, incepand cu ora 12:00. Scopul emisiunii este prezentarea aspectelor din viata imigrantilor din Spania. Este emisiunea care se bucura de cel mai mare succes in Spania.

ADMINISTRATIE SI AFACERI

• PREMIU DE EXCELENTA PENTRU PROMOVAREA ROMANIEI IN SPANIA

Paulina Mircea – presedinta Camerei de Comert, Industrie si Turism Ramano-Spaniole din Madrid. A creat o importanta punte de colaborare comerciala intre Spania si Romania, favorizand dezvoltarea relatiilor bilaterale intre cele doua state, ce au culminat cu importante investitii spaniole in Romania.

• PREMIU DE EXCELENTA PENTRU DEZVOLTAREA RELATIEI DE AFACERI ROMANIA-SPANIA

Mirko Maschio – ambasador de pace pentru Romania.

• PREMIU DE EXECELENTA IN AFACERI

Ruxandra Ulici Focsa – proprietar al restaurantului „Acasa”, castigatoare a numeroase premii culinare. Restaurantul „Acasa” este un local cu specific romanesc, care a devenit un local de referinta in toata comunitatea Madridului. Restaurantul a gazduit personalitati celebre, printre care si pe presedintele Romaniei, domnul Traian Basescu.

• PREMIU SPECIAL PENTRU CARIERA ADMINISTRATIVA

Florin Gaiseanu Tutuleasa – presedinte al Camerei de Comert, Industrie si Turism Romano-Spaniole din Catalunya. A intreprins numeroase activitati pentru promovarea turismului romanesc in Spania si a facilitat dezvoltarea investitiilor spaniole in Romania.

• PREMIU DE EXCELENTA PENTRU DEZVOLTAREA AFACERILOR ROMANESTI IN SPANIA

Nelu Barsan – om de afaceri. Antreprenor de succes in Alcalá de Henares, Spania. A sprijinit formarea echipei de fotbal F.C. Alba-Alcalá de Henares precum si infiintarea unei biserici romanesti in localitatea spaniola.

• PREMIU SPECIAL PENTRU SPRIJINUL ADUS INTEGRARII

Miguel Fonda Stefanescu – presedintele FEDROM. Presedintele fondator al FEDROM, prima federatie ce cuprinde asociatii de romani din Spania. A contribuit prin proiecte esentiale la integrarea romanilor in societatea spaniola. O persoana care cucereste prin modestia sa, seriozitatea si dorinta de a sprijini dezinteresat comunitatea romaneasca din Spania.

• PREMIU DE EXECELENTA PENTRU ACTIVITATEA ADMINISTRATIVA ADUSA IN SPRIJINUL ROMANILOR

Agustín Gonsáles Plasensia – director emigratie in cadrul Primariei Coslada. A fost implicat activ in integrarea sociala si culturala a comunitatii romanesti din Comunitatea Madridului. In martie 2010 a fost distins cu premiul „Amicus Romaniae”, decernat de catre Institutul Cultural Roman Madrid.

JUSTITIE

• PREMIU SPECIAL PENTRU PRIMUL AVOCAT ROMAN IN SPANIA

Gianina Ionela Palade – avocat. Primul avocat roman care a intrat in baroul avocatiilor din Madrid. A sprijinit constant membrii diasporei romanesti din Spania.

***

Gala Celebritatilor Romano – Spaniole s-a incheiat la stilatul restaurant madrilen „Acasa”, unde gazda, Ruxandra Ulici Focsa, a oferit invitatilor preparate romanesti iar cantecele populare interpretate de Mariana Birica si de alti cantareti romani talentati stabiliti in Spania au mangaiat inimile tuturor.

Speranta si viscol

Cu fulgi viscolind prin zapezi inrosite
In noaptea de iarna, departe de lume
Mi-ascund fata-n palme, taceri ’nabusite
Sub neaua cladita-n salbatice dune
 
Se zbat sa rasara-n cuvinte plapande
Isi cauta rostul in stihuri pribege
De viscol ranite si doruri flamande
Ne’ntelesul voind din zapezi sa dezlege.
 
Ma biciuie fulgi inghetati intre stele
Din albul lor pur ma inund cu iubire
Cu dragoste-adun nazuintele mele
In coruri de ingeri, ravnind fericire.
 
Cand vine Craciunul si bradul straluce
Colindu-mi se naste pasind prin troiene
Mai sting ne’mpliniri si esecuri caduce
Si-adun nestemate de suflet… perene.
 
Se-aprind lumanari din cenusi ravasite
Lumina-mi inunda cu dragoste pura
O viata pierduta-n visari ne’mplinite
Si-i da stralucire, topind orice zgura
 
Ramasa-ntre muguri de cetina verde
Iar pruncul din mine zambeste vibrand
Cu inima plina de Tine mai crede
In floarea din suflet si-n albul din gand.
 
Bacau, 9 decembrie 2010
Georgeta Resteman

Poetul satmarean-maramuresean cu „depunere de chiciura pe vise” – Ioan Bran

Angela-Monica Jucan

„Nu pot sustine ca m-am biruit,
nici dovedi nu pot ca sunt invins”
(Ioan Bran, Si cand, adica?)

 Ioan Bran, Revelatie si calvar. Poezii, Baia Mare, Eurotip, 2009. Editie ingrijita de Maria Garbe.
Suferinta impresioneaza si trezeste compasiune. Dar Dumnezeu nu o da degeaba. Ioan Bran avea pregatit ceva mult mai bun decat o viata „normala”. Lui i-a dat Dumnezeu harul liric, profunzimea gandirii, timp pentru scris, i-a umplut calimara cu o tinctura amara, buna de tamaduit ranile sufletului si i-a impartit viata in doua parti aproape egale (din a doua jumatate lipsesc 33 de zile). Primii 23 de ani, obisnuiti, ultimii 23 – sigilati in imobilitate (nascut la 1 iulie 1942, in zodia excesiv simtitoare a Racului; un accident care s-a produs in 3 iulie 1965, la 23 de ani si doua zile; decesul – in 27 mai 1988). Un destin rar si greu, pe masura unui om al lui Dumnezeu. Cand l-a cunoscut Maria Garbe, Ioan Bran era paralizat de cativa ani, in urma unui accident. Fusese intr-un tractor care s-a rasturnat si se alesese cu o paraplegie asociata, curand, cu inerente escare si dor de mobilitate. Dar „mucigaiurile” s-au prefacut in sobra melodie. „Sunt natura statica? Fiinta vie-s oare? / Nu stiu. Simt miscare nefacand nimic. / Iar carca mi-a plesnit ca argila-n soare / sub gutuile prinzand tentacule adanc”. Mariana nu se intimideaza in fata imposibilului, asa ca, fara sa aiba masina de scris si fara sa fi dactilografiat pana atunci vreun rand, s-a oferit sa-i bata la masina poeziile! Merita. Avea in fata tot un om al posibilitatilor nelimitate – „de la el plecai naucit, optimist, convins ca nu este necaz in lume si ca maine porcii vor zbura”, imi scria Mariana intr-un mail.
In timpul vietii, Ioan Bran a publicat putine poezii, in cateva reviste. Editorial, a debutat intr-un colligatum (in a carui a doua parte sunt poezii de Vasile Tarta). La un an de la deces i-a aparut primul volum propriu (Stari tranzitive. Versuri, Bucuresti, Litera, 1989), iar in anul 2009, s-a tiparit monografia comunei Barsau, semnata – dintr-un nobil gest al profesorului Augustin Jurge –, in calitate de coautori, de Augustin Jurge si Ioan Bran. Mai mult de 20 de ani, dupa moartea poetului, au stat la Maria Garbe, in manuscris dactilo, culese de ea, poeziile din volumul Revelatie si calvar, pe care, in anul 2009, Mariana a gasit posibilitatea de a-l publica, la editura baimareana Eurotip. Asa a fost sa fie: sa vedem cartea numai noi, nu si cel care si-a adunat in rime gandurile zdrumicate intre pietrele simtirii si ale impacarii.
Scrasnetul s-a eliberat in vorba-vers bland-amara a Poetului pe care toti si-l amintesc… vesel si plecau de la el incarcati de optimism. Numai el stia cu ce pret. „Ma simt ca o cartita impotmolita-n stele! / E de prisos sa caut partie, sa scurm… / Cutreierat si de cometele sistemului nervos, / as putea sa fulger neatentii. / Dormult, riscul pentru tine-i mai frumos / pe valea asta unde trag curentii!”
Musafirii plecau, Ionuc ramanea cu soarta lui si-si incepea, la un moment dat, volumul care avea sa rasara de sub tipar cam pe cand ar fi fost (de-ar fi fost) sa aiba 67 de ani. „Si totusi ce-ar putea sa ne-apartina / intre miriapod si curcubeul luminos? / De la vocala clara la vuietu-n surdina / traim pe cheltuiala sistemului nervos”, fiind in permanenta „la cheremul undelor ce ne deretica”. Ioan Bran daruia celor care-l vizitau incredere si buna dispozitie, dar pe file i se insiruiau semnele unei simtiri neexhibitionate. Prin „simt”, „durere”, „iubire”, „dor” alaturi cu „supunere la destin” se decodifica toate paginile lui. „Revelatie si calvar” este jurnalul celor de-ai doilea 23 de ani ai sai, ani in care a avut tihna pentru meditatie. Nostalgia rotulelor candva mobile nu se contrazice cu notiunea sortii. Sunt, impreuna, formula acestei vieti. „Sa strabatem, iubito, apele de primavara / cu flexibile rotule la genunchi. / Iluminati, vom aduna manunchi / iarba pentru steaua de povara” [s.n.]. Cu toata povara stelei care i-a fost data, diafragma „optica” ramane deschisa, lasand sa treaca tot seninul – pe care-l stie bine pretui. De „optica” depinde si alergarea celui, fizic, priponit. „Doar cat sa ne trecem unul celuilalt prin gand / mai izbutim, ca pale de nori cumulus. / Explozia de senin la care ne-am expus / va-nconjura pamantul alergand.” (Norii cumulus, daca cineva nu stie, sunt semn de vreme buna.) Suferinta si bucuria fac ape-ape. Destinul e implacabil, n-are antidot. Dar din stilou curge, impotriva halucinatiei vreunui gand de revolta, chinina (leac febrifug, deosebit de amar) indulcita cu un pic, un pic de ironie… „Suntem insa striviti de masa fara leac / a unei stele situate foarte aproape. / O Pitie launtrica. Si ochiul ni-e sarac / desi-ndreptam spre dansa atatea telescoape!”
Este cat se poate de gresit sa crezi ca opera nu are nimic cu viata autorului ei si ca acestea trebuie considerate separat sau ca doar opera conteaza. Alta viata (alte intamplari) ar fi dat alta creatie sau nu ar fi dat vreuna. „Marunti? Mareti? Depinde de lumina”. Obiectele de inspiratie sunt lucrurile care-i atrag autorului atentia si care-i invadeaza preocuparile. Cuvintele, figurile de stil, tonalitatea vin din preferinte si din constrangeri si dau informatii despre personalitatea celui care le foloseste. Inima, care, cat e viata, nu poate sta, iese la suprafata poeziei ca nazuinta strunita – mai larg sau mai strans. „Ca si codul secret al unei gene / prin care nu poti vreo menire sa-ti dezminti. / Suprafete mari, falfaitoare, / cu tridimensionala ta coloana / la lumina de apa curgatoare. / Si inima-mi, aceasta lighioana…” De fapt, inima si norocul, sunt, in simbolistica, la nivel microcosmic, semne centrale. E natural sa fie complementare. Prins in clestele „scrisei”, poetul ii opune „scrisul” si nu se gandeste la evadare.
„Cand zorii se despart de noi, cand arde,
cand se anunta campiile cutare
ne numaram si mergem mai departe
veghindu-ne sorocul cu rabdare.”

RECITALUL DE EVERGREEN-uri si CANTECE POPULARE

RESTAURANTUL TURBOTEQUILA
– B-dul Iuliu Maniu Nr.220 C, Sector 6, Bucuresti –
si Fundatia “Paul Polidor” pentru UNESCO
prezinta sambata, 11 dec. 2010, orele 20.00,
cu ocazia aniversarii zilei de nastere
a artistului Paul Polidor
RECITALUL DE EVERGREEN-uri si CANTECE POPULARE
Paul Polidor & Eugen Cristea
Lansarea in premiera a CD-ului
de Sung Poetry si Evergreen-uri
Paul Polidor:
 “Glasuiri Nocturne”

DUBLA LANSARE DE CARTE LA CRAIOVA

NEDELCU Georgeta
De vorba cu sufletul
Editura Contrafort, Craiova 2010
ISBN 978-606-545-186-5

NEDELCU Georgeta
Destinul, o scuza
Editura Contrafort, Craiova 2010
ISBN 978-606-545-181-0

Biblioteca Judeteana „Theodor Aman” in colaborare cu Liga Scriitorilor din Romania, va invita vineri, 10 decembrie ora 14:00, la Biblioteca Judeteana „Theodor Aman”, unde va avea loc o dubla lansare de carte: doua volume de poezii: „De vorba cu sufletul” si „Destinul, o scuza?” de Georgeta Nedelcu.

Prezinta Mihai Dutescu, scriitor, N. N. Negulescu director al revistei de cultura universala „Constelatii diamantine”, Ina Calin – profesor de limba romana si Mioara Buz – profesor universitar

Moderator: Doina Dragut, redactor sef al revistei „Constelatii diamantine”

***
Iata si doua cometarii despre autoare: Georgeta NEDELCU este o prezenta mai proaspata in bibliotecile craiovenilor si nu numai ale lor, dar nu inseamna ca este o incepatoare. Se simte tehnica, se simte incordarea, se simte lirismul. Versurile scrise de ea sunt de o sinceritate dezarmanta care te fac sa te apleci asupra lumii, sunt cantabile, deci pot fi lesne puse pe muzica. Fiecare din ele este in sine un cantec. Si tot acum as vrea sa vorbesc despre o anume curatenie a versului. Tot mai rar se intampla asta, in multitudinea de carti aparute ca grindina in rafturile bibliotecilor. In volumele ei de poezii, gasesti o curatenie a gandului, a sufletului de luare in posesie a unei viziuni, de sinceritate si sensibilitate. Amintirile, familia, fac din cartile ei, sa-ti dea o nuanta de interes pe care trebuie sa o avem cand deschidem o carte, pentru ca altfel nu ar mai avea rost sa citim. Simti de la inceput aceasta aplecare catre temele zilnice, catre preocuparile de mare frumusete ale noastre, ale tuturor. Georgeta NEDELCU cred ca are un viitor interesant si ii asteptam cu incredere si interes, urmatoarele carti.

Cu sincera si inalta pretuire
Mihai DUTESCU – poet, scriitor si critic literar din Craiova

***

Citind poeziile Georgetei NEDELCU, iti dai seama cu usurinta de gandurile sincere, spuse pe sleau, aranjate in versuri usor curgatoare…

Alergi prin viata cu folos
Si tot ce faci tu e frumos
Si pentru multi folositor
Comoara pentru viitor!

Imparti cu darnicie, sfat
Din tot ce ti s-a intamplat,
Esti toata scris si numai vers!
Cred c-ai ajuns sa dormi din mers
Spre margine de univers…

Si birui, ghiocel candid,
Nu te opreste nici un zid
Si nici un ger nu te ingheata…
Razbind, tu chemi pe toti la viata!
Sa ai mereu acelasi zbor
Si fericire-n viitor!

Cu sincera prietenie,
Antuza Maria Ana ANTOCE

***
De acelasi autor:

– „Exmatriculat din viata” (roman), Editura Opera Magna, Iasi, 2008
– „Cenusa unui suflet!” (versuri), Editura Sitech, Craiova, 2009

George ROCA