Poezii bilingve, din volumul “Poetical Bridges – Poduri lirice”

coperta-poetical-bridges-final-page1_-300x213

Valentina Teclici

De la imposibil la posibil

E imposibil să zbor cu tine, ai şoptit.
Doreşti prea mult albastru,
Mult prea intens şi prea departe,
Şi nu pot prinde luna de pe cer
Ca mânzul, de căpăstru.
Inimile noastre locuiesc
În emisfere separate.
Eşti prea învăluită în mister.

Orice-i posibil, am şoptit
Primind ecou din patru zări.
Zburând pe-un mânz albastru,
Am plantat un fir de nufăr în deşert.
Nisipul roşu, pârguit de aşteptări,
A lăcrimat adânc şi-a ferecat
Eternitatea în găoacea unei oaze.

Ca o candelă, nufărul alb,
Prin desferecate raze
Luminează potecile inimii
De la imposibil la posibil.
Sus, pe cer, în albastru căpăstru,
Luna, nebunatic mânz, dansează.

 

From Impossible to Possible

It’s impossible to fly with you, you whispered.
You want too much blue,
Too intense and far away.
I can’t catch the moon in the sky,
Like a colt held on a bridle.
Our souls live
In different hemispheres,
You are too mysterious.

Everything is possible, I whispered,
Receiving an echo from four horizons.
I flew away, on a blue colt
And planted a water lily in the desert.
The red sand, burnt of hopes,
Burst into tears and trapped
Eternity in the shell of an oasis.

As a candela, the white water lily
Ignites the path of hearts,
Through free moonbeams
From Impossible to Possible.
Up, in the sky, held on a blue bridle,
The moon, playful colt, is dancing.

***

Vasilica Grigoraş

Momente de răgaz: haiku

ogor pârjolit –
de-o vreme în vechiul jgheab
nicio stea tremurând
***
o iarnă lungă –
privirea tatei prinsă-n
fînarul tot mai gol
***
crengi cu măceşe –
alte coroane de spini
pe troiţa veche
***
Şcoala de Belle-Arte –
frunza cap de afiş pe
şevaletul toamnei
***
tata la oaste –
mama întinde războiul
urzind timpul

 

Moments of Respite: haiku

scorched field –
for a while in the old gutter
no star is trembling
***
a long winter –
father’s gaze caught in
the hay storage even more empty.
***
rosehip branches –
other crowns of thorns
on the old crucifix
***
School of Fine Arts –
leaf headline on
autumn’s easel
***
dad in the army –
mother sets the handloom
weaving the time

***

Mariana Gurza

Ctitorie

Iubitul meu, tu eşti o temelie
a mănăstirii noii ere,
eu mă simt ca Ana lui Manole
jertfindu-ţi
toate dorurile mele.
De mă vei striga în noapte
prin clopot eu îţi voi răspunde
şi fiecare clinchet e o şoaptă,
lumini te vor cuprinde.
Voi sta de veghe la poarta ta;
din înălţimi te voi urmări,
îţi voi apăra cetatea
te voi feri de amăgiri.
Din când în când aş vrea
să-ngenunchezi pe lespezile albe
să-ţi laşi şi tu iubirea
în zidurile sacre.

(Lacrima iubirii – Editura Artpress, Timişoara, 2003)

 

Monastry

My lover, you are a foundation
of the new era’s monastery,
I feel like Manole’s Ana*
sacrificing
all my longings for you.
If you call me in the night
I’ll answer you through a bell
every clink is a whisper,
lights will surround you.
I’ll stand on watch at your gate;
I’ll watch you from up high,
I’ll defend your fortress
and protect you from deceptions.
From time to time I would like
you to kneel on the white slabs
and leave your love
in the sacred walls.

(The Tear of Love, Artpress Publishing House,
Timişoara, 2003)

***

Marty Smith*

Pălărie

Tata nu concepea să fie văzut
fără pălărie.
Pălărie de fermier, pălărie de soare, pălărie de oraş
chiar când încă avea păr.

Pălărie pe-o parte, pălărie pe cal
pălărie în camionul cu câini.

Pe ascuns noi am pescuit
urmărind păstrăvii
cu o suliţă şi o lumină.
Pe întuneric pălăria lui am purtat-o.

La o milă distanţă de drumul de ţară
a locuit bunica mea
pe jumătatea ei de fermă.
Nici vorbă de întâlniri întâmplătoare, nici măcar
o siluetă la orizont.

Ea aştepta în oraş
urmărind
din galanterie
cum noi pe stradă treceam.
A ieşit ca din întâmplare.
Cu mâna fragilă, strângându-şi
pardesiul,

 

Hat

Dad wouldn’t be seen dead
without a hat.
Farm hat, summer hat, town hat
even when he had hair.

Hat on angle, hat on horse,
hat in truck with dogs.

We fished by stealth
stalked trout
with a spear and a light.
We wore his hat in the dark.

A mile away by metal road
my grandmother lived
on her half of the farm.
No chance meetings, not even
a skyline sighting.

She lay in wait in town
watched
from the haberdashery
as we walked up the street.
She came out as if by accident.
Hand frail, and clasping
the front of her coat,
she gave a coy look
from the bags of her bloodhound
eyes-
the whole air stopped

he raised his hat, went past.

(Horse with Hat, Victoria University Press, 2014)

*Marty Smith comments: ‘My father didn’t speak to my grandmother for eighteen years, then he died first.’

**************

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s