Radu Beligan, pionier al teatrului românesc

28610179360_54cce3a92c_b

Motto: Nu există ieri și azi în teatru, de atunci, de acum; există teatrul și bucuria pe care nu încetează să o ofere oamenilor, de la facerea lumii încoace…

În lumina reflectorului contemporan, alergăm către meterezele înalte ale panteonului artei românești, sperând ca de acolo, de sus, să respirăm aerul dulce românesc ce l-au inspirat înaintașii noștri.

Alergăm permanent după piloni de susținere ai idealurilor comune, tindem ascendent către un Eden personal imaculat, sperând că, la un moment dat, vom găsi o nouă ieșire din labirintul cotidian. Într-un astfel de labirint, cu personaje de mult apuse, ce țin pe umerii lor metafizici memoria vie a teatrului românesc, ne-am avântat noi.
La o aruncătură de băț de Arhiepiscopia Bisericii Armene din București, într-un bloc istoric, la un etaj intermediar, așteptăm, în salonul mare, pe maestrul Radu Beligan. Mirosul cărților vechi așezate vertical, asemeni halebardierilor, în vasta bibliotecă, îmi trezește amintirea filmelor copilăriei noastre.
În fața noastră se înalță, pe peretele văruit-n crem, chipuri ocrotitoare ale sfinților ortodocși, așezați într-o ordine parcă desprinsă din Erminiile zugravilor. Maica Domnului tronează deasupra tuturor celorlalte icoane, în stânga se află icoana Sfintei Cuvioasei Parascheva ocrotitoarea Moldovei și a catedralei Arhiepiscopale din Roman. În ungherele neocupate de icoane sau cărți, se derulează, în imagini alb-negru, amintiri din spatele cortinei cu ,,monștrii” sacri ai teatrului și cinematografiei românești.
Semnalul că maestru Radu Beligan se apropie de salonul de primire îl prevestește un câine de talie mare, cu o blană moale, de un alb imaculat, și prietenos peste măsură, ce nu contenește să se hotărască ce preferă: o săritură cu labele pe noi sau mestecarea voioasă a husei aparatului de filmat?
În acest răstimp, aparte în tocul ușii, într-o costumație albă, cu o privire blândă și întrebătoare, maestrul Radu Beligan.

Scurtă prezentare biografică

 se naște la data de 14 decembrie 1918, în satul Galbeni, județul Bacău. Este un actor român, cu o bogată activitate în teatru, film, televiziune și radio. Pe linie maternă este grec de origine, pe linie paternă fiind urmaș al unuia dintre frații lui Ion Creangă. A fost ales membru de onoare al Academiei Române în 2004. În data de 27 martie 2011 a primit o stea pe Walk of Fame București. Pe 15 decembrie 2013 a fost inclus in Cartea Recordurilor ca fiind cel mai longeviv actor încă în activitate pe scena unui teatru.
 a interpretat, în peste șapte decenii, roluri celebre, cum ar fi caractere ale dramaturgilor literaturii române: Ion Luca Caragiale, Barbu Ștefănescu Delavrancea, Camil Petrescu, Tudor Mușatescu, Mircea Ștefănescu, Victor Ion Popa, Victor Eftimiu, Mihail Sebastian, Aurel Baranga, Alexandru Mirodan și universale: William Shakespeare, Carlo Goldoni, Nicolai Vasilievici Gogol, Anton Cehov, George Bernard Shaw, Maxim Gorki, Albert Camus, Jules Romain, Eugen Ionescu, Jean Anouilh, Friedrich Dürrenmatt, Edward Albee, Peter Shaffer, Patrick Süskind, Neil Simon, Umberto Eco.
 a fost unul dintre discipolii actriței Lucia Sturdza Bulandra și al scriitorului Eugen Ionescu. Este privi,t în general, ca unul dintre numele majore ale teatrului românesc, cu un repertoriu complex, clasic și modern. A jucat alături de actori importanți, cu reprezentații atât în țară cât și în străinătate.
 membru de Onoare al Academiei Române, drept recunoaștere a activității în domeniul artei; în anul 2004 este decorat cu Ordinul Drapelul Iugoslav cu steaua de aur și colan, decorat cu Ordinul Serviciul Credincios Mare Ofițer, Doctor Honoris Causa al Universității Naționale de Artă Teatrală și Cinematografică I. L. Caragiale; în anul 2003 i se oferă Trofeul România 2000; în anul 2003 i se oferă Marele Premiu acordat de Guvernul României, în cadrul Premiilor Naționale de Teatru; în anul 2002 Președintele Franței, Jacques Chirac a semnat Decretul prin care Radu Beligan este numit în grad de Ofițer al Ordinului Național al Legiunii de Onoare; în anul 2002 i se oferă Premiul revistei Moftul Român; în anul 2001 i se oferă Premiul Revistei Flacăra; în anul 1997 i se oferă Premiul Galei UNITER – Trofeul Dionysos; în anul 1994 i se decernează titlul de Doctor Honoris Causa al Academiei George Enescu.

28863939916_951e6e65a9_nTiberiu ROȘU: Mediul familial este și va rămâne pentru dumneavoastră scena, reflectorul și cortina. Din acest motiv, vă propunem să jucăm o mică piesă de teatru, un scheci, având ca spectatori doar cititorii cărții.
Radu BELIGAN: Nu doar că sunt întru totul de acord cu doleanța dumneavoastră, dar motivul principal pentru care am dorit să stăm de vorbă este legat de vecinătatea meleagurilor noastre natale, la care se adaugă bunul simți al întrebărilor adresate.
T.R.: Maestre, sunteți prea amabil și vă mulțumim pentru primirea călduroasă ce ne-ați făcut-o în intimitatea locuinței dumneavoastră. Actul întâi al piesei noastre improvizate este plasat sub genericul locurilor natale, de acolo de unde drumul experienței actoricești începe din inima Moldovei, unde vlăstarii genealogiei dumneavoastră se leagă de marele povestitorul Ion Creangă!

Continue reading  Melidonium

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s