O strategie deșteaptă a activiștilor pro-căsătorii homosexuale, ca și a susținătorilor avorturilor, este aceea de a se strădui cât pot să lase impresia că a fi anti- căsătorii homosexuale și anti-avort e un soi de specific creștin, o treabă religioasă, oricum.

Strategia este inteligentă, pentru că mută discuția într-un câmp mult mai fragil argumentativ. Căci da, pentru orice creștin, homosexualitatea este un păcat și avortul o omucidere.

Dar subiectele acestea nu sunt teologice. Nu trebuie să fiu creștin, iudeu, musulman sau budhist pentru a înțelege faptul că redefinirea unor valori, instituții, concepte, în funcție de nimicuri personale presupune un foarte mare risc pentru stabilitatea unei civilizații sau unui stat.

Fiecare ideologie totalitară- și ne-am ciocnit deja cu vreo trei, a încercat să redefinească totul: inclusiv calendarul, numele lunilor anului, nume de instituții, formule de adresare, de salut. Și toate au făcut-o după un program premeditat, bine gândit de ideologi și specialiști dedicați schimbării radicale a omului și societății în funcție de idealurile unui proiect ideologic. Acestea au fost veritabile ”revoluții culturale”.

 Acum, în postmodernitate, ne ciocnim de un nou tip de totalitarism- dictatura relativismului, cum îi spune papa Benedict al XVI-lea/- care urmează exact aceleași etape de le-am numit ”revoluție culturală”.

Însă de data aceasta nu mai există nicio ideologie în spate, ci un șocant și amuzant- dacă nu s-ar transforma în decizii politice- delir moral și intelectual.

Desigur, se invocă cuvinte mari: ”libertate”, ”egalitate”, ”drepturile omului”. Însă în fapt aceste concepte, care suportau înainte vreme o încărcătură intelectuală și ideologică, acoperă acum niște realități pe cât de stupide pe atât de fetide.

Oameni invocă orientarea lor sexuală pentru a solicita redefinirea civilizației. Este împlinirea profetică a unei expresii străvechi ce se dorea a fi doar o jignire hilară: ”Ce faci măi? Ai ajuns să gândești cu …?”. Cine își închipuia că va sosi momentul în care rațiunea se va lăsa dictată strict de organele sexuale? Ei bine, iată că trăim aceste clipe de tragi-comedie a istoriei.

 Folosesc inteționat cuvinte vulgare, pentru a sublinia vulgaritatea intrisecă a dictaturii relativismului. Dar o vulgaritate ucigașă (avortul) și sinucigașă, în momentul în care devine instanța morală pentru societate și stat.

 De asta a te opune nu e o opțiune religioasă și nici nu trebuie să fie, ci doar o chestiune de bun-simț.