by Cătălin Tolontan

Simonei Halep i-am cerut moralitate extremă, dar, într-un caz asemănător, pe fotbaliștii “naționalei” de fotbal i-am fi somat să o lase mai ușor preț de un meci, dacă asta ne-ar fi dus pe un traseu mai ușor în competiție

 După ce Simona a cîștigat un set în fața lui Ivanovici, păstrînd-o practic în cursă pe Serena, românca a fost aplaudată de presa americană.

Astăzi, la o zi după ce Serena Williams a zdrobit-o pe Simona Halep în finala Turneului Campioanelor, aplauzele sună un pic mai departe. Nouă ne povestiți cum se răsucesc ziariștii?

“O discuție revine în actualitate: cum am mai spus, Simona a făcut o greșeală de un milion de dolari în meciul cu Ivanovici”, scrie Ben Rothenberg pentru New York Times.

“Nu toate jucătoarele s-au ridicat la nivelul româncei, multe ar spune că Halep s-a împușcat singură în picior ținîndu-o în competiție pe Serena”, observă și Steve Tignor în Tennis Magazine.

Cei 72% dintre cititorii care participă minut de minute la sondajul de pe gsp.ro și care consideră că Halep a fost fair-play preferînd să lupte deschis cu Ivanovici, cred probabil că cei doi jurnaliști citați sînt lipsiți de morală. Dar este etica sportului tot una cu definiția de dicționar a moralei?

În fond, scopul participării la o competiție este acela de a o cîștiga. Dacă, la un Campionat Mondial de fotbal, o echipă și-ar odihni jumătate din titulari și ar remiza în ultima partidă din grupe ca să nu întîlnească Germania, ci Paraguay, în “șaisprezecimi”, am considera asta o mișcare strategică, nu un blat. Iar dacă ar fi “naționala” României, am obliga-o să-și gîndească traseul astfel încît să meargă mai departe!

Doar pentru că tenisul e un sport individual, nu cumva concentrarea noastră de ultramoraliști pică pe un singur cal de bătaie?

Așadar, sensul e să cîștigi competiția, nu neapărat fiecare meci. Căci dacă am crede că scopul e să cîștigi fiecare meci, atunci de ce să nu cîștigi fiecare set sau ghem? Pe parcursul unor partide, apar situații cînd profesioniștii cedează cîte un ghem pe finalul de set, instinctiv sau pentru că-și păstrează voluntar energia pentru setul următor. Acceptăm că asta nu e lipsit de morală, dar am fi condamnat-o pe Simona dacă ar fi jucat un meci tactic cu Ivanovici, pierzînd cu 2-0.

Dacă organizatorii concep un sistem de turneu care îți dă mai multe șanse să ajungi la victorie printr-o înfrîngere intermediară, e în logica sportului să urmezi ruta care îți maximizează triumful final.

Cînd au pornit să descopere drumul spre bogățiile Asiei, corăbierii spanioli și portughezi au descoperit că, din cauza orientării curentului Oceanului Atlantic, după ce treci de Insulelor Capului Verde ajungi să ocolești mai repede Africa dacă urmezi un curs mult mai lung, care te îndepărtează mii de mile de coastă, spre larg.

Practic, navigînd o porțiune de drum în Vest, spre Americi, ajungi mai ușor în Asia. Și, după ce te reapropii de Africa și treci de Capul Bunei Speranțe, e deschisă calea spre Insulele Mirodeniilor, prin Oceanul Indian, strîmtoarea Malacca și Singapore.

Fiecare microbist are varianta sa. Important e să acceptăm ideea că există mai multe puncte de vedere. Asta nu-i face pe unii “imorali” și pe opozanții lor “încuiați”. Singapore va rămîne o controversă.

Gazeta a dezbătut astăzi subiectul. Cu fibra de gîndire a fostului tenisman, Ruxandra Dragomir a explicat că a existat un calcul al Simonei, dar unul nu al prudenței, ci al îndrăznelii. “E profesionistă. Și-a dorit încă un meci cu Williams după ce o bătuse în grupe, tocmai ca să arate că nu îi e frică de ea”, a spus Dragomir.

Gabi Szabo a detaliat psihologia campionilor de la sporturile individuale, “care nu gîndesc matematic, așa cum poate se întîmplă în sporturile de echipă”.

Și mai există încă un argument al celor care spun că Halep a procedat bine. Sportivii cred mult în forța ultimului rezultat. Ei sînt niște naturi superstițioase, pentru care victoriile aduc victorii și înfrîngerile, înfrîngeri.

“Dacă Simona s-ar fi lăsat în fața lui Ivanovici, unde tot a pierdut, dar nedorind asta, și-ar fi setat mintea pe înfrîngere și avea dificultăți în continuare”, cred ei. Argumentul suprem: “Simona și-a cîștigat respectul lumii tenisului”.

Da, zic ceilalți, o fi așa, însă gîndiți-vă la următorul lucru. “Simona ar fi fost mai respectată dacă ar fi cîștigat turneul, lucru care i-ar fi devenit la îndemînă în cazul în care Serena pleca acasă”, cred ei. În sport, victoria aduce respect mai mult decît orice altceva, mai ales că Serena n-avea ce contesta după ce pierduse clar în fața Simonei meciul direct.

Disputa e infinită și e felul nostru, al omului modern, de a duce caravelele înainte, spre Asia.

Sursa: http://www.tolo.ro/2014/10/27/halep-si-nationala-de-fotbal/