The fault, dear Brutus, is not in our stars, but in ourselves.
William Shakespeare
Vină, greșeală, culpă… adesea sinonimele plăcerii. Mă întreb cum ar fi fost viața dacă n-ar fi existat păcatul, noțiunea de vină, conștiința greșelii. În cazul ăsta ce sens ar mai avea pedeapsa, normele, morala, legile? Și uite cum ar dispărea instituții, cuvinte din dicționar și mustrări din conștiință!
Sursa: https://imaginarycoffee.wordpress.com/2017/09/10/lesson-4/
,,În Hamlet, întâlnim mai multe teme: politica, violenţa, morala, ţelurile finale ale existenţei şi sensul vieţii; Hamlet reprezintă o tragedie a dragostei, a unei familii…, una filosofică, eshatologică şi metafizică, un studiu psihologic zguduitor, o intrigă sângeroasă, un duel, un măcel de proporţii, tot ce doriţi. Putem alege” (Jan Kott, Shakespeare, contemporanul nostru).
S-o spunem direct: cunoaştem mai multe ipostaze ale lui Hamlet! Mai întâi, este Hamlet, student la Wittenberg, trimis la studii de tatăl său regele, apoi este cel exilat în Anglia de uzurpatorul coroanei, unchiul său, şi putem presupune că exilul său a durat mai mult decât sugerează autorul. Continue reading “IOAN POPOIU: Hamlet la Elsinore”
„Bucuria înnobilează sufletul”
– Henrik Ibsen
Nimeni nu poate să se implice cu adevărat în viață fără a fi uneori trist și alteori – stăpânit de bucurie. Sunt simțiri care aparțin ființelor și a căror intensitate diferă de la om la om. Sfântul Ioan Gură de Aur definea tristețea ca fiind „o rană a sufletului”. Un proverb arab spune că tristețea este a oamenilor care judecă, iar filozoful german Arthur Schopenhauer (1788-1860) credea că „inteligența mărește facultatea de a suferi și, prin urmare, atinge în om gradul său cel mai înalt”. Continue reading “VAVILA POPOVICI: Bucuria învingând tristețea”
„Pentru dureri neobișnuite, remedii neobișnuite.” – William Shakespeare
Durerea este definită ca „o senzație, o experiență senzitivă și emoțională neplăcută”. Nu există măsurători obiective pentru durere. Putem ști că o persoană „are o durere” doar pe baza afirmațiilor sau acțiunilor sale. Intensitatea durerii depinde de extinderea rănii – trupești sau sufletești –, dar și de experiența fiecăruia. Dacă rănile sunt foarte mari, durerea poate deveni cauzatoare de morbiditate. Continue reading “VAVILA POPOVICI: Durere, amărăciune”
EROS – SABOTORUL LUI THANATOS: „PUR ŞI SIMPLU”, de THEODOR RĂPAN
Unul dintre cele mai proaspete volume sonetistice („Pur şi simplu – 154 Contrasonete”[1]), dintre tot mai des repetatele bijuterii ale lui THEODOR RĂPAN (volum ilustrat, mereu miraculos, de acelaşi DAMIAN PETRESCU, dintotdeauna! – de data aceasta, îmbinarea grafică-scris de mână redă verbului to graphein sensul originar… „comunicare urgentă-esenţializată”, „criză [expresivă] a sufletului”!), nu produce schimbări majore, în contextul viziunii poetice, „globale”, a autorului, sau al simbolisticii, de care face uz autorul, în celelalte ale sale precedente volume (dimpotrivă, gradul de ludico-histrionism benefico-vital a crescut, în prezentul volum – simţitor şi manifest!). Continue reading “Adrian Botez: EROS – SABOTORUL LUI THANATOS: „PUR ŞI SIMPLU”, de THEODOR RĂPAN”
„Cursul iubirii adevărate nu a fost niciodată lin.”- William Shakespeare
Lecția istoriei ne-a învățat că lumea a progresat, modernitatea a câștigat mereu, în ciuda unor perioade de stagnare sau de regresie. În ce condiții a fost victorioasă știm, în ce condiții poate fi victorioasă și acum, ne întrebăm. Este necesară desigur o solidaritate a țărilor care iubesc libertatea, în luptă cu cei care doresc a institui teroarea, prin mijloace bestiale. Continue reading “VAVILA POPOVICI: Modernitatea se cere a fi victorioasă”
Dragostea îi arată omului cum ar trebui să fie. (A.P. Cehov)
Iubirea este cea mai mare lege divină. (Marcu Nichifor)
“Cultura – cultivă ura?” (Camil Petrescu)
„Sinceritatea este temelia vieţii spirituale.”
– Albert Schweitzer
Omul sincer beneficiază de calitatea francheții, a loialității. Este omul lipsit de ipocrizie. El este sincer cu sine și cu ceilalți, fiindcă nu poți fi sincer cu ceilalți, dacă nu ești sincer și împăcat cu tine însuți. Când minţim şi nici măcar nu conştientizăm acest lucru, îi păcălim nu numai pe cei din jur, ci şi pe noi înşine. Anton Pavlovici Cehov spunea că „cel care se minte pe sine şi-şi pleacă urechea la propriile sale minciuni ajunge să nu mai deosebească adevărul nici în el, nici în jurul lui, să nu mai aibă respect nici pentru sine nici pentru ceilalţi”. Continue reading “Vavila Popovici: SINCERITATE, ADEVĂR, MINCIUNĂ”
«O, adevărat şi cu totul vrednic de primit este cuvântul care zice: „Hristos Isus a venit în lume ca să mântuiască pe cei păcătoşi …“»
Un căpitan de vapor, bătrân, era de mulţi ani paralizat, dar cu toată neputinţa sa era un om fericit, fiindcă prin credinţă aparţinea Mântuitorului. El însuşi a relatat despre modul în care a lucrat Dumnezeu la întoarcerea sa de pe căile păcatului. Continue reading ““Ca să fiu crezut, m-am blestemat în fața lor””
I-a spus vânzătoarei într-un supermarket din Montreal:„Tu vei fi soţia mea!”
„Dragostea este misterul între doi oameni, nu asemănarea dintre ei”, a spus cândva John Fowels, un celebru scriitor. Este un lucru ştiut că orice căsnicie, ca să dureze, trebuie să aibă la temelie iubirea. Aceasta este pecetea ce ţine laolaltă, cu adevărat, două inimi şi din ea izvorăsc propăşirea şi împlinirea celor uniţi în taina căsătoriei. O căsătorie din dragoste a fost şi cea dintre nea Dumitru Sinu (nea Mitică) şi Nicole, soţia sa. Cu toate că lucrurile s-au petrecut cu mai bine de 40 de ani în urmă, amintirile lor sunt încă vii. Să ne întoarcem deci, în timp şi să le aflăm povestea. Continue reading “Cerere de căsătorie într-un supermarket din Montreal, Canada”
Corina Diamantina Lupu
Motto: „Prin voi, garoafelor bizare,
În funduri roşii de corolă,
Mi-a-ntins iubirea-ntâia oară
Otrăvitoarea ei fiolă…”
(Claudia Millian, “Garoafe”)
De la Adam şi Eva încoace, omenirea a sorbit fără încetare otrăvitoarea fiolă a iubirii, iar clasicul refren „Plaisir d’amour” nu şi-a pierdut niciodată din actualitate. Contemplând chipul seducător al iubirii, oamenii au trăit pasiuni, au ţesut intrigi şi au păstrat taine.Fără alchimia iubirii, viaţa nu şi-ar fi împlinit rostul, anotimpurile şi-ar fi dăruit în zadar parfumurile, iar singurătatea şi-ar fi purtat înfiorarea pe fiecare amintire.
– Două cărţi de Vavila Popovici –
Scriitoarea Vavila Popovici – poet şi prozator – s-a mutat de puţini ani în America, acolo unde cele două fiice ale sale trăiesc de mai multă vreme. „S-a mutat” este un fel de a spune, pentru că românca piteşteancă, ieşeancă pe vremea studenţiei, a luat cu ea şi zestrea de neegalat (şi de neînlocuit cu nimic altceva) pe care ţara natală, România, o oferă fiilor săi cu o generozitate mai anevoie întâlnită de alte meleaguri.
Precum melcul cu cochilia lui, Vavila Popovici a luat în suflet ţara. Iar cărţile pe care le scrie şi le tipăreşte peste oceanul cel mare au în miezul lor tot ţara, cu toate ale sale – mai bune, mai rele, – scriitoarea ştiind că o dragoste adevărată, pentru a fi completă, nu reţine doar părţile frumoase ale vieţii, ci şi pe cele de pe cealaltă parte a… monedei. În această ordine a lucrurilor, cele două cărţi la care voi face referire mai departe mi se par pe deplin edificatoare. Continue reading “Iubirea fără de (până la) sfârşit”
“Căci în Dumnezeu avem viaţa, mişcarea şi fiinţa, după cum au zis şi unii din poeţii voştri: „Suntem din neamul Lui…”
Apostolul Luca
Revista ARMONIA - Saltmin Media 