Depărtările nu istovesc izvoarele
De mai mulţi – dar nu prea mulţi – ani, scriitoarea Vavila Popovici trăieşte şi scrie în America. Cine nu cunoaşte acest „amănunt”, dar îi citeşte cărţile, poate să-şi dea seama cu uşurinţă că românca cu rădăcini şi izvoare în Ţara Românilor a rămas, de fapt, acasă. Acasa ei însemnând nu doar locul naşterii, situat acum în stăpânire străină, nu numai Iaşul studenţiei şi nici măcar Piteştiul în care a trăit multă vreme, ci inima cea blândă şi cuprinzătoare a neamului său, care pulsează peste tot locul în care trăiesc semeni de acelaşi sânge. Întreaga ei fiinţă, precum şi lucrarea pe care o desăvârşeşte, ne arată nouă că depărtările nu pot istovi izvoarele cele hărăzite întru dăinuire.
Această nouă carte de „Articole, Eseuri” – a cincea de acest fel, – alături de toate celelalte vreo treizeci şi cinci (poezie şi proză), ni se înfăţişează ca un nou argument, bun susţinător al afirmaţiilor de mai înainte. Mai pe scurt spus, realităţile pe care noi, cei rămaşi acasă, le tot ducem în cârcă – vina acceptării a noastră fiind – o marchează în egală măsură şi pe ea. Şi nu e vorba aici doar de sensibilitatea scriitorului, dar mai ales de structura omului; unul completându-l pe celălalt în chip benefic pentru demersul literar. Continue reading “VASILE FILIP: Cronica cărții “Articole și eseuri – vol. V” de Vavila POPOVICI” →