Cronică de carte – Vavila POPOVICI, “Cugetări” / REFLECTIONS, volum bilingv, in English by Teodora Stoica

cugetari_2016_cover

Mi-am dedicat inima să cunosc, să cercetez și să descopăr înțelepciunea, dar și motivul lucrurilor, și să cunosc stricăciunea prostiei, chiar a nechibzuinței și a nebuniei.

 Ecclesiastul, 7:25

Scriitoarea Vavila Popovici, cunoscută în lumea literară românească datorită numeroaselor volume de poezie, proză și a multor articole și eseuri (strânse în șase volume), a debutat în 1982, în revista „Ramuri”, din Craiova, iar şase ani mai târziu, în 1988, câștigă premiul Editurii Eminescu din București. În anul 2008 datorită împrejurărilor vieții, pentru a fi aproape de fiicele sale, s-a stabilit în SUA și, ca o consecință mai puțin fastă, scriitoarea este mai bine cunoscută și apreciată în diaspora și străinătate decât în scumpa sa patrie! Căci, de altfel, a și obținut (în 2014) recunoașterea de către Academia Il Convivio din Italia care i-a decernat prestigiosul „Primo Premio Assoluto“ pentru volumul bilingv „Love story”, cu o traducere în limba engleză de Teodora Stoica, nepoata autoarei versurilor.

«Colaborează și în publicațiile din țările unde nu se prea aude glasul Mioriței: Germania, Belgia, Spania, Danemarca, Israel etc. fără a neglija pe cele românești. Ca dovadă, articolele și eseurile pe care le semnează în paginile prestigioasei publicații „Săgetătorul“ având o puternică încărcătură morală, filozofică, religioasă, socială, educativă, istorică, argumentându-și adesea ideile cu citate din gândirea reprezentanților clasicismului autohton și universal.» (Gheorghe MOHOR – Săgetătorul nr. 884, 23 sept. 2014)

În 2000 la apariția volumului de poezii „Dincolo de noapte”: „O apariție! O apariție în violent contrast cu mediul amorf-cenușiu, băltind apter, din comunism, ca și cu acela de mai apoi: agresiv, plin de stridențe, iarăși vulgar și întotdeauna acultural – din postcomunism, astfel este, nu doar fizic, ci îndeosebi printr-o lumină a spiritului doamna Vavila Popovici. Parcă din discreție s-a ascuns undeva în provincie ca să nu șocheze nici cu frumusețile ființei, nici cu eleganța atitudinilor. Străbătând viața mascată în profesia de inginer chimist, a purtat cu o rară demnitate, pe sub exactitatea acesteia, haloul și bătăile de aripă ale unei sensibilități amplu și organic articulate. Câte ceva din dialogurile pe care această doamnă originară din nordica Bucovină – le poartă cu propriile spaime și nostalgii transpare și în micile poeme pe care cu un gest de generozitate și în mod complice ți le așază în palmă, cititorule! Primește-le ca pe mărturii de bună – cuviință dintr-o lume aristocrată a cărei existență nici măcar nu o bănuiai”.

 .                            .            – Ion Papuc – scriitor, eseist, profesor universitar

În 2003 prefață la volumul de versuri „Îngerul scrie poemul”: „…Fiecare poem pare o rugăciune „corectă și cuminte”, întocmai ca și Domnia Sa. Rândurile acestea nu se vor o critică sau prezentare, ci doar un respectuos omagiu pentru acest dar neprețuit. Căci toate poemele sunt de dragoste (în sensul agapé) și inspirate din imnul de dragoste paulin (din I Corinteni,1).”

Arhim. Iuvenalie Ionașcu, Roma, Italia

În 2007 prefață la romanul „Cartea mamei”: „O carte despre sensul vieții. Personalitate distinctă a liricii contemporane, scriitoarea Vavila Popovici va fi prezentă – încă de la debutul publicistic și cel editorial – cu poezie și proză, caracterizate – după cum remarcase Nicolae Manolescu – printr-o exprimare „corectă și cuminte“, în contextul unor imagini de încorporare a unor elevate emoții generatoare de contemplație și extaz, inspirate de trăiri profunde subsumate meditativ-reflexiv unor carisme pauline (dragoste, credință, speranță), la antipodul celor post-moderniste. De-a lungul dramei existențiale, autoarea își pune întrebări fundamentale la care încearcă să răspundă, în lupta cu haosul și moartea, după cum au remarcat la timpul cuvenit criticii săi. Din „firimituri de întâmplări“, ea reclădește imaginea relațiilor pe care fiecare dintre noi le are cu lumea înconjurătoare, dar şi cu întreg cosmosul, insistând asupra singurătății care îi invadează devenirea întru ființă […] Cartea mamei se înscrie printre operele care – prin insistența asupra unor emoții sublime – merită a se afla pe primul raft al lecturilor menite a ne călăuzi propria noastră devenire.

.                                                                                – Prof. dr. Simion Bărbulescu

Diversitatea scrierilor Vavilei Popovici și periodicitatea aparițiilor editoriale, se pot observa din înșiruirea volumelor publicate:

Noapte de iarnă – volum de poezii, publicat 1993, Pitești, România.
Nopți albe – volum de poezii, publicat 1995, Pitești, România.
Binele și răul – volum de proză, publicat 1997, Pitești, România.
Dragostea mea ce mare – volum de poezii, publicat 1998, Pitești, România.
Albumul cu fotografii – volum de proză, publicat 1999, Pitești, România.
Dincolo de noapte – volum de poezii, publicat 2000, București, România.
Piticul din ceașca de cafea – volum de poezii, publicat 2000, București, România.
Mai sunt bărbați buni – volum de proză, publicat 2001, București, România.
File de jurnal – volum de proză, publicat 2002, București, România.
Insomniile unei veri – volum de proză, publicat 2002, București, Romania.
Ultima piruetă – volum de proză, publicat 2003, Pitești, Romania.
Îngerul scrie poemul – volum de poezii, publicat 2003, Pitești, Romania.
Între spaimă și vis – volum de poezii, publicat 2004, Pitești, Romania.
Jurnalul unei veri – volum de proză, publicat 2005, București, Romania.
Suspine strigate – volum de poezii, publicat 2005, Pitești, Romania.
Cartea mamei – volum de proză, publicat 2007, Pitești, Romania.
Jurnal american – volum de proză, publicat 2008, Pitești, Romania.
Singurătatea clipelor târzii – volum de poezii, publicat 2008, Iași, Romania.
Gânduri – volum de proză, publicat 2009, Iași, România.
Scrisori de departe – volum de poezii, publicat 2010, USA.
Articole, Eseuri (vol. I) – volum antologic de publicistică, 2010, USA.
Poemele iubirii – volum antologic de poezii, 2011, USA.
Preaplinul tăcerilor – Viața în comunism, 2010, SUA.
Articole, Eseuri (vol. II) – volum de publicistică, 2012, USA.
Fulgurații – Volum de cugetări, 2012, USA.
Tremurul gândului – volum de poezii, 2012, USA.
Articole, Eseuri (vol. III) – volum de publicistică, 2013, USA.
Love Story – volum bilingv de poezie, 2013, SUA.
Dialoguri îndrăgite – volum de interviuri, 2013, SUA.
El și iubirea – volum de versuri, 2013, Pitești, România.
Popasurile vieții – volum de proză, 2014, SUA.
Articole, Eseuri (vol. IV) – volum de publicistică, 2014, SUA.
Înțeles târziu / A late understanding – volum bilingv de poezie, 2015, SUA.
De vorbă cu Îngerul / Talking with an Angel – bilingv, vol. de poezie, 2015, SUA.
Articole, Eseuri (vol. V) – volum de publicistică, 2015, SUA.
O mie și una de… poeme – Volum antologic de poezie, 2016, SUA.
Articole, Eseuri (vol. VI) – volum de publicistică, 2016, SUA.
Cugetări / Reflections – volum bilingv (română-engleză), 2016, SUA.

«Izbânda aceasta „Primo Premio Assoluto“ al Academiei Il Convivio din Italia este comparabilă cu triumful poetului V. Alecsandri, câștigătorul concursului de la Montpellier (1878) pentru cea mai bună poezie a latinității, organizat de către poeții felibri, poeți uniți într-o societate „Le félibrige“, cu scopul de a conserva, cultiva și apăra limba maternă și care luptau pentru unitatea culturală a popoarelor de origine latină. În acel oraș din Franța s-a organizat un concurs internațional cu tema Cântecul latinității ce avea ca trofeu o cupă de argint oferită de poetul și filologul catalan Albert de Quintana. Excludem formularea „respectând proporțiile“, la care ar gândi aruncătorii cu bățul în pomii roditori. Ce proporții, când Vavila Popovici este un nume care se circumscrie valorilor autentice ale literaturii române? Roadele se regăsesc în împlinirile-i literare, profesionale și artistice.», scrie în recenzia expusă de Gheorghe MOHOR, în Săgetătorul nr. 884, 23 sept. 2014.

Ceea ce spunea scriitorul Vasile Filip în cronica la volumul VI de Articole, Eseuri, rămâne valabil și pentru volumul de față, bilingv: Cugetări / Reflection – 2016, SUA – traducere în engleză de Teodora Stoica:  „Și această carte împlinește portretul scriitoarei în tușe definitorii. Eseistul (gânditorul bun observator și profund analist) se armonizează cu prozatorul (meșter în scrierea limpede), aripa necăzătoare a poetului asigurând deopotrivă delicatețea și durabilitatea zborului. La temelia acestora neaflându-se ambiția autorului de a se manifesta pe mai multe planuri, ci îndemnul lăuntric de a participa la viață cu toate simțămintele și cu toată priceperea, într-o descătușare intelectual-artistică în stare să atragă luarea-aminte a oricărui cititor… practicant.
Edificatoare, între multe altele, mărturisirea autoarei are valoare de spovedanie. Spovedania unui însingurat care, integrat total universului pe care și l-a apropiat și-i susține existența, se simte, totuși, mult mai bogat spiritualicește și mai dăruit de Dumnezeu cu darurile Sale. „Omul este cel care gândește, filozofează de unul singur și în acele momente iese din viață, pentru a se reintegra rapid în ea, îmbogățit de idei, acționând cu forțe noi, spre binele lui, al societății în care trăiește…” Și recurge la ajutorul poetului filosof Lucian Blaga: „… eu cu lumina mea sporesc a lumii taină”. Existența umană și artistică se conjugă la Vavila Popovici la toate cele trei timpuri: trecut, prezent, viitor. Totul ilustrat de propria experiență, dar și de trecerea prin acești trei timpi (nu doar gramatical văzuți) a unor oameni care au lăsat urme perene în cultura națională și universală. Prezente sunt, de asemenea, și felurite întâmplări, pe care scriitoarea le integrează ansamblului unui univers al ei, dar și al tuturor. Împreună cu toate acestea, o precizare se impune, pentru a lămuri mai mult sensul demersului acestei cărți, care nu este unul pur și simplu istoric. Sau literar. Ci, mai curând, moral. Omul prezent este ținta.», scrie Vasile Filip, în cronica intitulată Universul singurătății – 2016.

Datorez mai mult întâmplării de-a fi „provizoriu” cantonat în statul  Carolina de Nord al Americii, precum se află și Doamna poeziei românești, faptul că autoarea volumului Cugetări / Reflection, cu generozitate, mi-a trimis un exemplar frumos tipărit și copertat al ediției de față, notând în corespondență și faptul că “în plus, știam că vă plac cugetările altora…”. Iubesc într-adevăr cugetările, fiind foarte utile în cântărirea cât mai exactă a ideilor și gândurilor proprii, dar și ale altora … căci de-abia atunci un lucru sau un fenomen ne devine accesibil, când îl înțelegem.

Dar, doamna Vavila Popovici nu e numai o destoinică plăsmuitoare de maxime și cugetări, ci și o împlinitoare fidelă ale acelor dăltuite în stânca nemuririi de clasicii literaturii universale. Însă puțini scriitori pot fi încadrați cu ușurință în tiparul zicerilor cu tâlc, spre exemplificare, ale lui Nicolae Iorga, cum este cu pilduitor devotament (prin tot ce întreprinde) domnia sa. Să luăm doar câteva dintre cugetările marelui savant român, dar reprezentative: „Nu e mare opera unde e mult material, ci aceea unde e mult suflet.” / „Fiecare suferă cât simte și mai ales cât înțelege.” / „Judecă pe fiecare după câmpul în care vrea să-și arate superioritatea.” / „Scrie ca să nu pierzi florile gândului tău, pe care, altfel, le ia vântul.” / „Adevărul este pretutindeni, dar nu-l recunoaște decât cel care-l caută.” / „Un bun prieten e conștiința ta: n-o ucide, ci las-o să moară odată cu tine.” / „ Nu te lăuda cu înaintașii poporului tău dacă nu le calci pe urme.“ – (Nicolae Iorga)

Scrierile doamnei Vavila Popovici abundă cu astfel de cugetări, deoarece „Cugetarea este un gând profund oferit ca dar altor minți” – cum spune autoarea în întâia dintre cele așezate la loc de cinste în volumul la care ne referim acum –, străduindu-se ca în scrieri s-o facă în mai tot locul, spre bucuria cititorilor săi. Citindu-i opera, e lesne de observat și faptul, deloc de neglijat, dimpotrivă, că pentru domnia sa înainte de toate și de orice, primează sinceritatea și adevărul, iertarea și iubirea, într-un cuvânt totul se reduce la manifestarea respectului și bunătății față de semeni. În orice direcție ar merge și orice temă ar aborda, scriitorul, iubirea este firul vital care-i străbate întreaga operă, atât în poeme, cât și în proză, chiar și în volumul de Cugetări, demonstrând o înțelegere profundă și deplină a vieții.

Cunoscând și alte cărți scrise de Vavila Popovici, am destule argumente să-mi asum afirmația că dominanta acestora este precum un generic sentiment al iubirii. Un sentiment fundamental-uman, care nu se rezumă doar la dragostea dintre două persoane, el acoperind un univers sentimental mult mai amplu și mai divers. Este, poate, cel mai cuprinzător (și mai surprinzător), cel mai profund si cel mai peren, dar oferit omului (și nu numai lui) de preabuna, înțelegătoarea și iertătoarea Divinitate, Dumnezeu însuși stimulându-l prin exemplul Său.” (Vasile Filip).

Pentru exemplificare, vom aduce în prim plan câteva dintre cugetările doamnei Vavila Popovici, în susținerea celor afirmate deja:

„Adevărul este esența vieții noastre.”
“Adevărul ne este revelat, dacă suntem pregătiți a-l primi.”
„Iubire și iertare! Iertare și iubire!”
„Dacă vei scrie ceea ce simți, curând vei afla că ai scris nu numai pentru persoana ta.”
„Iubirea este asemenea unui copac veșnic roditor.”
„Când simți o durere în suflet, să știi că acolo este un gol care trebuie umplut cu iubire.”
„Sinceritatea este o calitate a omului, totul este să fie însoțită de judecată și bun simț.”
„La omul modest faptele vorbesc.”
„A fi moral înseamnă a fi bun și drept.”
„Gândul, visul și rugăciunea rup granițele timpului și spațiului.”

Sper că v-am trezit interesul pentru scrisul extraordinar de viu, de bogat și frumos colorat al Vavilei Popovici, căci este „O carte bine scrisă [este] asemeni unui covor fermecat care te poartă într-o lume în care nu ai putea avea acces în alt fel” (Caroline Gordon) dar „Cartea pe care nu o citești nu te poate ajuta”, spune Jim Rohn. De aceea se merită cu prisosință ca privirile și gândurile noastre să se așeze la meditat în acest frumos câmp fermecat al cuvintelor doamnei Vavila Popovici.

George Danciu – Carolina de Nord, SUA

_______________________________________________

Vavila PopoviciDacă doriți să achizionați din opera scriitoarei Vavila Popovici, accesați: http://www.amazon.com/Vavila-Popovici/e/B003WHAANK

One thought on “Cronică de carte – Vavila POPOVICI, “Cugetări” / REFLECTIONS, volum bilingv, in English by Teodora Stoica

  1. Pingback: Orice om se implică (Daniel Branzei) – ARMONIA MAGAZINE – USA

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s