RECENZIE de Bianca Marcovici * Haifa-Israel (USR- filiala Iasi)

“Doua lacrimi de cer” de Valentina Becart

Poeta Valentina Becart, nascuta în anul 1961 în jud. Iasi si-a facut simtita prezenta în spatiul poetic (relativ târziu) în perioada matura a existentei. Dupa propria-i marturisire – încercarile de versificare încep în jurul vârstei de 9 ani. În perioada liceului a strâns câteva poezii într-un jurnal care s-a pierdut în negura timpului. Iat-o revenind cu energii, acumulari noi – dupa o lunga absenta. În decurs de 6 ani a citit intens, s-a familiarizat cu noile orientari, stiluri din spatiul cuvântului scris… reusind sa editeze volumele:

Fata sihastra, ed. Timpul, Iasi, 2005; Clipe arse, ed. Timpul, Iasi, 2006; Doua lacrimi de cer, ed. ALFA, Iasi, 2007; Antologie de poezie si comentarii becartiene (35 de poeti), ed. Paneurop, Iasi, 2008; Undeva, un poet…, ed. ArhipArt, Sibiu, 2010; Pe muchia instabila dintre existenta si neant, ed. Stef, Iasi, 2011. De asemenea, a îmbratisat poezia colegilor (mânuitori ai condeiului) si cu daruire (dar nu fara sacrificiu…) a adus în lumina tiparului antologiile:

Antologie de poezie (55 de poeti contemporani), ed. ArhipArt, Sibiu, 2010; Antologia de proza „Declin”, ed. ArhipArt, Sibiu, 2010. În prezent are în lucru o alta antologie: „101 de poeti contemporani” si romanul „Viata furata”. În aceasta perioada scrierile Valentinei Becart apar pe diferite site-uri si în diverse publicatii din care amintim doar câteva; revista ” Moldova Literara” ( fondata de Liga scriitorilor filiala Iasi-Moldova) ( unde activeaza ca redactor ) ; revista „Poezia” aparuta sub egida USR, Iasi ; revista „Vatra-veche” ( Tg. Mures) ; revista „Singur” ( Târgoviste) ; revista „Nou Horizont”, Valencia, Spania. etc… În anul 2011 primeste Diploma de Excelenta (la Gala Premiilor de Excelenta), sectiunea: pesonalitatea culturala a anului. (23 ianuarie 2011, Iasi). Volumul „Doua lacrimi de cer”, ed. Alfa, Iasi, 2007, (la care fac referire) cuprinde poeme de o larga varietate, acestea purtând amprenta modernitatii si nu numai… întâlnim în paginile acestei carti (destul de voluminoase) un univers liric specific clasicilor literaturii române.

„Abisurile sufletesti, descoperite la vreme de o critica atenta, în poezia feminista a unei Magda Isanos, Maria Banus si Ileana Malancioiu, dar nu numai, sunt repere definitorii si în volumul supus aici „analizei”. Arderile de „tot” se regasesc ca un litemotiv în unele poeme de dragoste visata, dar si în accentele unei senzualitati fruste.” (Prof. Mitrita Cretu (Mitridate)… ).

„Acolo unde timpul îsi afla hotarul” poeta vrea sa ridice o „biserica alba” unde sa poata murmura o rugaciune si cine stie… „poate o stea se va aprinde // pe bolta întunecata // unde adevarul tainuit // pare mai însetat de „sânge cald” // cu fiecare rasarit”. (Acolo unde timpul îsi afla hotarul).

Eul liric este vizibil marcat de curgerea timpului… fiind trecut prin „focul” mistuitor al întrebarilor fara de sfârsit. Libera si nestavilita în drumul spre cautarea frumosului – constiinta-i creatoare face câte un popas la „ore de cumpana” si trece prin filtrul trairilor hipersensibile întregul „arsenal” al realitatii înconjuratoare … Dar nu se multumeste cu atât! Spatiul metafizic pare a fi locul cu disponibilitati multiple pentru spiritu-i reflexiv si profund… spirit care patrunde în invizibil cu încredere si tenacitate… provacând misterul. Un moment dintr-o zi caniculara de vara este redat printr-un limbaj limpede, clar, însufletit de prospetimea gândului catre cea asteptata.

„razele soarelui îsi cauta // stralucirea // în paharul tau. // Mi-e atât de sete! // Ars de dorinta – beau pâna la fund – // ultimul strop… fara tine!” (Bautura ta preferata – nectar).

Stapâna pe mijloacele de expresie, miscându-se cu dezinvoltura printre rasarituri si apusuri, trairile poetei trec de la starea de liniste, calm aparent… la starea de angoasa, macinare launtrica, neliniste, înfrângere , singuratare apasatoare… acestea capatând valente grave, profunde – strabatute de intensitatea fiorului liric.

„ Vai ,mie!, // cersesc azur // si mistuit de sete, // musc brazda calda… pe tarmul unde iele – // în seva mea se scalda!”// „ O, sfânt giuvaier // ti-e ruga în zadar… // si-azurul stins, // în ochi viclean de cer” (Cersesc azur). Din „culorile luminii” într-un elan al naivitatii si încrederii în orizonturi ondulatorii… împleteste versuri suave, luminoase pentru a fi „Cu un pas mai aproape de cer”. Aceasta stare de beatitudine nu dureaza – este ca un fulger ce despica întunericul în doua. Viata (afirma poeta) este „drum în lumina batatarit de talpa aspra a suferintei. // Cuvântul rasuna în spatiu // ce ramâne la fel de abstract. // Alearga, alearga! // Nu te opri… între viata si moarte.// Izvoarele vor duce mai departe // taina începutului.” (Cuvântul rasuna în spatiu). Întâlnim în unele poezii cuprinse în acest volum o anumita simplificare si naivitate cautate… Prozaismul voit , versul abrupt nu stirbesc cu nimic din lirismul încarcat de emotie , din valoarea poetica.

„Si totusi, cum arata „gloria”? // „Nu stii!” // mi s-a parut ca-mi sopteste la ureche / ceva… // venit ca dintr-un vis.//

„Asculta cu atentie!”// Mai întâi si se va arata sub forma unui chip…//

Scaldat într-o lumina pura, binevoitoare. // Ochii vor fi numai zâmbete, ascunzând cu grija // Marea Tradare” (Clipa de glorie).

Poezia este o stare, o flacara ce izbucneste din adâncurile sufletesti, nu cunoaste reguli… revarsându-se în albia imaginarului fara oprelisti… Poetul intervine, îngradeste, îndiguieste doar atât cât expresia poetica sa capete limpezime si profunzime.

Poeta Valentina Becart, neobosita cautatoare de expresii inedite… contempla în zilele însorite „zorii scaldându-se ca pruncii // în lacrimi de fericire; Alte expresii ca; „pe buzele tale aprinse surâde abisul”; „ de sângele uitarii zace-acum patata” ; „rogojina împletita din doine stramosesti” ; „toamna banuti de aur pentru clipe de nostalgie” ; „viata-mi sângera peste tot”…. produc reverberatii cu ecouri launtrice tentaculare.

Însetate de transcendent, versurile cauta liniile verticale în speranta evadarii din spatuil strâmt, limitat al vietii. Timpul este un adevarat „calau” ce urmareste tacut fiecare pas al poetei.

„Mi-am cioplit propriu-mi chip // pe inimi de vânt // pe strigat de luna // pe izvoare fara hodina… // cum sa-l mai adun // într-un „umn de nisip”?!… si concluzioneaza fara a cadea în patetism lamentabil: „Zadarnica truda // sa-ti fauresti un chip // pe retina timpului // pe zborul clipelor // si sfâsietoarea ruga… a nenascutului.” (Sfâsietoarea ruga a nenascutului).

Devorata de iluzie si destramare – poeta îsi condenseaza trairile în nenumarate titluri de poezii care-i nuanteaza nelinistea spirutuala , neliniste cu reverberatii semantice, estetice în spatiul poetic. Iata câteva: „Zidit de viu în temnita tacerii” ; „Înfasurata în toamne si amurguri” ; „Înselatoarea pâine a zeilor” ; „Iubirea-n pietre zavorâta” ; „Marele strigat”; „bezna m-a cuprins cu bratele-amândoua”; „o coasa a trecut ca un gând”; „pe crucea destinului”; „si mai cazu un cuvânt tremurat”… acestea fiind câteva din cele 239 de poeme cuprinse în volumul „Doua lacrimi de cer”. Iubirea, tristetea, resemnarea, zborul, visul, dorul , viata rasarind „timid” dintre ruine… toate si-au facut loc în versurile poetei Valentina Becart a carei lirica este strabatura de mari framântari si sfâsieri interioare ce duc în final… la o adevarata confesiune existentiala. Poeta complexa – cu un spirit ascutit în ce priveste constientizarea vietii – cu toata multitudinea aspectelor ei coloristice – transcrie într-un ton grav latura perisabila a existentei… supusa degradarii… Si cum altfel ne-o putem imagina decât trecând de la o stare la alta: uneori pasionala, tandra, melancolica … si nu peste mult timp aflata în cealalta extrema: revoltata, dezamagita… purtând povara „necunoscutului” ca pe o rana mereu sângerânda… sufletul fiindu-i înfasurat într-un straniu sentiment al „iernilor timpurii” cu vânturi polare… Pendulând între revolta si reverie reuseste sa asculte ecoul „marilor chemari” ce vibreaza în structura sensibila si rafinata a trairilor sale poetice , trairi regasite în stihuri expresive încarcate de semnificatii .

„sa curatam pamântul de ruine… // si sa’naltam altare // de „rugaciune pline”. // În fiecare clipa trecatoare // sa’nnobilam al vremilor noroi. // În pulberi sa aprindem stele, // si-n fiecare zi // slavi-vom dimineti, // scaldate-n auritul soare”. (Sa’naltam altare).

Titlul volumului “Doua lacrimi de cer” (adevarata metafora)… deschide cai spre inima cititorului care poate descoperi aici ( în volum) poezii cu o paleta variata de stari având o încarcatura emotionala vulcanica, incandescent a…

Va invit la lecturare si delectare spirituala!