VAVILA POPOVICI: Apariția volumului «Înțeles târziu»

Vavila Popovici

Vavila Popovici

A late understanding

POEMS

(selected)

Volum bilingv (român-englez) despre Amintiri și Gânduri

Celebrul rege  Solomon, în binecunoscuta sa operă filozofică  “Eclesiastul”, scrie că “Toate lucrurile sunt într-o necurmată frământare, aşa cum nu se poate spune; ochiul nu se mai satură privind, şi urechea nu oboseşte auzind.” (1:8).

Parcă, căutând a desluși această constatare filozofică a înțeleptului, pentru noi, Doamna Vavila Popovici, aflată acum în poziția privilegiată de-a privi în urmă cu încredere și satisfacție la ceea ce a privit și auzit,  într-o viață de om,  din preaplinul ei, cu decantare și încântare, așterne-n cuvinte imagini Amintiri și Gânduri– în versuri, cuprinse  sugestiv ca Înțeles târziu (A late understanding).  Continue reading “VAVILA POPOVICI: Apariția volumului «Înțeles târziu»”

Cuvântul potrivit, la momentul potrivit!

Cos cu mereS-au terminat … alegerile.

Și vorba președintelui Iohannis:

  de-acum, la treabă

Dacă, până acum politica  mi-a răpit o mare parte din timp, astăzi i-am lăsat pe politicieni să se apuce de treaba lor, iar eu mi-am văzut de treaba mea, adică să aud șoapta Duhului, și într-adevar atunci când ceri ca Domnul să-ți vorbească, El iți vorbește. Continue reading “Cuvântul potrivit, la momentul potrivit!”

Ce este poezia

Boris Marian

.                      [Boris Marian]

Ce este poezia și cu ce se mănâncă?

Latinii spun- ABYSSUS ABYSSUM INVOCAT, adică neantul cheamă neant. Poezia, ca toate artele frumoase, trăiește o criză după alta. Majoritatea autorilor se hrănesc , din păcate, încă în lumea iluziilor. Arta, aici fiind inclusă și poezia, evident, are o vechime de mii de ani. Dacă religia este o necesitate, poezia nu este. Se poate trăi foarte bine și fără. Cineva spunea că poezia adevărată Continue reading “Ce este poezia”

Descoperirea istorică despre religie

61364528Descoperirile arheologice confirmă cele scrise în Cuvântul Bibliei

.

Găsim pe YAHOO! NEWS România despre o descoperire făcută în 2012 în Israel:

.

O inscriptie misterioasa descoperita anul trecut in Israel a fost analizata de istorici, care vin cu o ipoteza surprinzatoare. Ei afirma ca acest fragment de ceramica, cu un text greu de descifrat, sugereaza ca evenimentele relatate in Biblie sunt reale.

O bucata de ceramica, cu un text scris pe ea, care a fost numita Inscriptia Ophel, a fost gasita in Ierusalim anul trecut. Continue reading “Descoperirea istorică despre religie”

„MUNCA ESTE LEGEA LUMII MODERNE…”

Munca in constructiiMunca este definită ca o activitate fizică sau intelectuală, făcută pentru a crea bunuri materiale și spirituale.

Dintre toate tipurile de activități, munca ocupă locul cel mai important în viața omului. Ea trebuie exersată din copilărie și mai departe pentru formarea personalității și a identității adultului.

Munca este o condiție a existenței, dar și o dovadă a sănătății noastre fizice și sufletești. Rostim rugăciuni pentru sănătate, ne dorim sănătate pentru a putea munci. Omul harnic este pregătit în orice moment pentru muncă. Astfel el ajunge să fie mulțumit și să se bucure de ceea ce a realizat, iar momentul cel mai fericit este tocmai cel al muncii împlinite. „Plăcerea serviciului aduce perfecțiune muncii”, spunea Aristotel, după cum, invers, perfecțiunea muncii aduce mulțumire și plăcere. Continue reading “„MUNCA ESTE LEGEA LUMII MODERNE…””

Căutaţi pe Domnul câtă vreme se poate găsi!

Biblia“Chemaţi-L câtă vreme este aproape.”

(Isaia, 55.6)

.

Conștient de realitatea în care trăim, de un timp folosesc tot mai des această expresie care ne îndeamnă la meditare: “Nu știm cu cine nu vom mai avea ocazia să mai vorbim sau să-i strângem mâna” sau cu aceste cuvinte  “Nu știm cine cu cine  vorbește pentru ultima dată“. Căci nu este zi în care să nu primim vestea că a mai plecat cineva în veșnicie. Azi de dimineață am aflat că un tânăr român în vârstă de numai 42 de ani a murit în somn, în timp ce se odihnea ancorat în Singapore  pe Vasul pe care lucra ca inginer, departe de familia din România. Vestea e cutremurătoare, pentru cei din familie și pentru cei care l-au cunoscut.

Înțeleptul Solomon  spune că: “Toate își au vremea lor și fiecare lucru își are ceasul lui.  Naşterea îşi are vremea ei, şi moartea îşi are vremea ei; …căutarea îşi are vremea ei…tăcerea îşi are vremea ei, şi vorbirea îşi are vremea ei… războiul îşi are vremea lui, şi pacea îşi are vremea ei.” (Eclesiastul, 3.1-8) […]

Continuarea în Armonia Magazine USA

MAI SUNT OAMENI BUNI!

george-eliot-quotes-sayings-thoughts-language-witty-deepPrima condiție a bunătății sufletului omenesc este să aibă ceva de iubit; a doua, să aibă ceva de respectat.

George Eliot

.

.   Mi-a reținut atenția un articol publicat zilele trecute într-un ziar din România. Un cerșetor din Kansas, SUA, a înapoiat unei femei inelul de logodnă, inel din platină cu diamante, pe care din greșeală femeia l-a aruncat cerșetorului. Inelul a fost pus inițial în portofel și uitând de el, l-a scos împreună cu alți bani și l-a aruncat în cutia milei cerșetorului. A doua zi, reconstituind momentele și gesturile, dându-și seama ce făcuse, s-a dus și l-a întrebat pe cerșetor dacă a găsit un inel. Acesta i-a înapoiat obiectul. Drept mulțumire, femeia a organizat o strângere de fonduri și din donații i-a dat cerșetorului bani pentru o casă. Fericit, bărbatul a exprimat: „Pare un miracol. Nu credeam că o să găsesc o cale să revin la viaţa pe care o aveam. Cred că în viaţă ne gândim mereu la cele mai proaste concluzii, dar uite că există şi oameni buni”. „Bunicul meu era pastor şi m-a crescut de când aveam 6 luni şi încă mai am acea bunătate de la el”, a mai spus bărbatul. Vezi video in engleza: http://evenucandoit.blogspot.com/2013/02/homeless-man-returns-ring-accidentally.html Continue reading “MAI SUNT OAMENI BUNI!”

Este vremea să ne dedicăm slujirii popoarelor care n-au Biblia în limba maternă

Trib necivilizat“Toate îşi au vremea lor, şi fiecare lucru de sub ceruri îşi are ceasul lui.”

Eclesiastul 3.1

.

În atenția tinerilor și a bisericilor locale Evanghelice,  de pretutindeni

.

Orice lucru își are vremea lui

“Toate îşi au vremea lor, şi fiecare lucru de sub ceruri îşi are ceasul lui.  Naşterea îşi are vremea ei, şi moartea îşi are vremea ei; săditul îşi are vremea lui…”

Eclesiastul, 3.1-2

 

De două-trei zile nu-mi găseam tonul potrivit pentru scris. Răsfoind Biblia, și câteva însemnări despre misiune, dintr-odată am fost luminat de două expresii duhovnicești. Eclesiastul  spune că “orice lucru își are vremea lui“. Acum este vremea potrivită ca tinerii să se hotărească pentru lucrarea de misiune din țările și triburile sărace, acolo unde nu există o Biblie în limba lor maternă. Continue reading » Armonia Magazine USA

Seminar despre boală (1)

 “Voi să slujiţi Domnului Dumnezeului vostru, şi El vă va binecuvânta pâinea şi apele, şi va îndepărta boala din mijlocul tău.”

Exod, 23.25

Duhul omului îl sprijină la boală; dar duhul doborât de întristare, cine-l va ridica?

Proverbe, 18.14

  1. Nu există boală de care nu ne-ar vindeca o lacrimă ce-ar începe să cânte. – Emil Cioran
  2. Necredința poate fi numită boala secolului. – George Danciu
  3. Boala este modul în care moartea iubeste viața, iar individul e teatrul acestei slăbiciuni. – Emil Cioran Continue reading “Seminar despre boală (1)”

Afirmații care te bagă în ceață…

George Danciu

Curajul de a spune adevărul!

.

Veți afla adevărul, și adevărul vă va face liberi.

Evanghelia lui Ioan, 8.32

De ce dorec unii să pună lucrurile la punct? De ce trebuie ca permanent să  sortăm lucrurile, iar apoi să le punem la locul lor?

Poate fi doar o întrebare retorică. Răspunsul e un exercițiu de sinceritate, în primul rând.  Însă articolul luat din Marius Cruceru.ro,  afișat sub titlul incitant Prostia săptămînii: “Isus este răspunsul!”, lămurește  tocmai o astfel de întrebare. Continue reading “Afirmații care te bagă în ceață…”

O inima priceputa

Judecata de care avem mare nevoie!

Parvenitii de azi se tot înmultesc ca si ciupercile de “sera”, care au nevoie de întunerec mai mult decât de lumina!

Si am ajuns, iata, la vremurile noastre, la societatea polarizata în care traim. O minoritate aroganta, snoaba, dornica de parvenire si o majoritate lipsita de drepturi care lupta pentru supravietuire, tentata fiind de compromis. Minoritatea este formata din indivizi care au si atins bunastarea (laudabila daca este facuta prin munca si inteligenta!), dar unii continua sa manifeste lacomia  pierzand reperele umane, crestine. Pentru acesti oameni legea „nu este batuta in cuie”, ea exista doar pentru „prostime”. Continue reading “O inima priceputa”

Plagiatul, un stil si o regula de viata!

                          ROMÂNIA, AI NEVOIE DE DUMNEZEU!

Ce  parere avem de fapt despre ceea ce tot auzim de câteva luni? Despre  plagiat si “judecata” Parlamentului sau a Curtii Constitutionale. Sau despre atitudinea Presedintelui care judeca, practic, cum il taie capul?

Câti dintre cei care ar vota intr-un fel sau altul, ar face-o in cunostinta de cauza?  Dar avem acces la  cântarul care sa cântareasca si sa nuanteze divergentele celor mari? Pe undeva, e o chestiune de orgoliu, de departajare intre  oameni, ca valoare, ori, pentru cei multi chestiunea este lipsita de-un interes major, fiind neproductiva, mai ales in conjunctura politico-economica de azi. Cei mai  multi si-au stabilit apriori un punct de vedere, general, un atasament fata de un om,  sau o grupare de oameni sau  de-un partid, o simpatie fata de ceva sau cineva, si, pe de alta parte, o ura apriga fata de partea opusa celei pe care o sustin aproape neconditionat.

Din frageda lor copilarie, copiii  incep sa invete sa imite si sa plagieze. Nici nu s-ar putea altfel, pentru majoritatea dintre oameni e greu de presupus ca s-ar incadra cumva la  exceptii de la aceasta regula nescrisa. Insa, cu cât crestem mai mult, imitarea si plagierea  nu dispare din viata noastra, dimpotriva, se adânceste tot mai mult, se diversifica si capata nu doar nuante noi ci trebuie sa fii inspirat sau foarte documentat sa observi a cine aduce acum artistul nostru, supus analizei sau oprobiului public.  Putem lua orice domeniu al culturii, al artei, si vom constata ca aceste deziderate se regasesc pe toate treptele societatii.  Si, contrar la ce ne-am astepta, cu cât ajungem la vârful  exponentilor de breasla, cu atât suntem pusi in fata unor asa zise surprize, de proportii, pe masura!

De la pictura naiva si aceea  contemplativa a naturii, lasate de Dumnezeu sau a realizarilor omenesti,  spre cele mai sofistificate sau mai abstracte, artistul trece printr-un proces de imitare si prelucrare personala.  Sau, daca am vorbi de sculptura, incepând cu modelarea plastelinei, pâna la cioplirea anevoie in masive de piatra, si l-am descoperi pe David al lui Michelangelo, nu e vorba de altceva, decât de ceea ce e valabil pentru toti artistii.

Cu actorii se intâmpla la fel, ei observa comportamentul altora, pe care il imita sau il persifleaza, sau, pur si simplu isi imagineaza un comportament adecvat pentru personajul caruia doresc sa-i dea viata.

Ce sa mai vorbim despre cei care scriu, despre ziaristi si scriitori? Inceputurile fiecaruia dintre ei  sunt inspirate (mai mult sau mai putin) de scrierile si invataturile unuia sau ale altuia. Nimeni nu a scapat de a fi influentat si de altii. Asta ne aminteste de cuvântul “epigon” (imita mijloacele specifice de expresie ale unui scriitor).

Când il citisem pe Lucian Blaga, in poezie, de la un capat la altul, aprofundat, aveam o gândire epigonica a la Blaga, iar când un viitor poet, aflat la inceputurile sale  poetice,  a citit o poezie personala, imediat am simtit ca universul poetului de la Lancram l-a inspirat nepermis de mult. Iar in pauza de masa i-am spus-o fara echivoc: “Poezia citita de tine mi-a amintit de poemul   “Dati-mi un trup, voi muntilor”.  Inchipuindu-si ca sunt “cineva” mi-a raspuns surâzând, docil: “As vrea sa mai vorbim”, insa nu l-am mai intâlnit niciodata. Cu timpul, a devenit un poet autentic, seva inspirarii devenind mai greu de aflat (sporind mult originalitatea sa), cel putin pentru mine (poetul de care vorbesc are un nume comun, Ion Muresan,  si este  de prin zona Clujului sau, mai probabil, Bistrita).

Imi trece prin cap o mica intrebare-concluzie: Ce e de fapt “doctoratul”?  Sa zicem in drept. Va intreb, ce credeti? Candidatul la doctorat va scrie o lucrare care sa aduca o noutate in interpretare sau o “licenta” personala in intelegerea dezideratelor de “drept” care sa duca cu un pas mai mic sau mai mare inspre realizarea mai usoara a ceea ce inseamna si cuprinde  conceptul de “drept”.

Se  presupune (gresit) ca un candidat la “doctorat” cunoaste “tot” ce s-a scris despre subiectu lpentru  care el doreste sa obtina titlul de doctor.  Intelegem, nu-i asa, ca e o mare exagerare sa ne inchipuim ca e o treaba la indemâna multor oameni din breasla respectiva sa ridice pretentii de doctorat! Intr-un timp normal nu aveau dreptul sa candideze decât absolventii de facultate exceptionali, cu note maxime in toti anii, cunoscatori a cel putin unei limbi straine. Ca sa nu mai vorbim ca implica si o cultura generala solida.

Din motive de a incerca elucidarea, in parte, a contrverselor la aparitia doctoratelor ca si ciupercile dupa ploaie, aduc in discutie lucrarile de doctorat ale Elenei Udrea sau Ion Olteanu (vicepresedinte a Camerei Deputatilor, mâna drapta a Robertei Anastase, ca presedinte a Camerei Deputatilor, care a introdus ca regula neadevarul cras la numaratoarea voturilor). Elena Udrea s-a scos repede (crede ea) de sub incidenta plagiatului scriind pe blog ca la lucrarea ei au scris mai multi colegi (doctorat de “experta in Armata” -, asa  cum sunt si cei care  primisera grade  militare ca recompensa  a inregimentarii lor  in oastea lui Basescu, ca si colonelul Robert Turceascu,  platit regeste,  ca si  confratele sau,  apaticul, Ion Cristoiu, de  catre patron,  mogulul George Paunescu).
Sau Emil Boc, ori Victor Ponta. Primul, un exponent exceptional al limbajului de lemn – ceea ce evident nu prea da bine cu “dreptul”, dar pentru dânsul e ok.  Al doilea, inteleg ca s-a atasat de o lucrare mai ampla, careia i-a adus un spor de lumina, prin intelepciunea si inteligenta personala, o mica lumina  si  un mic  pas inainte, lumina pe care denigratorii sai politici o improasca cu noroi din toate partile si din toate tarile, de pe unde apuca fiecare a da.

Marele filozof si editor Gabriel Liiceanu,  nu e nici domnia sa scutit de suspiciuni (indreptatite) de plagiat. A luat din Constantin Noica cum iei o bucata dintr-o pâine, o bucata maricica, si a mâncat pe saturate. Noica,  mare filozof si gânditor, consacrat de timpuriu, renegat de regimul comunist si marginalizat, nepublicat, pus la index, din deportarea apriga in care se gasea  isi vede ideile sale  geniale ca apar sub numele conspirativ “Liiceanu”. Cum este normal pentru oamenii mari, nu s-a simtit ofensat, dimpotriva, s-a simtit onorat ca opera-i este publicata, chiar si  partial, sub pseudonimul “Gabriel Liiceanu”. Insa   Liiceanu si-a luat doctoratul, dupa cum aflam din Cotidianul online (coincidenta?!), luînd o licenta de tratare a unei chestiuni filozofice care îi apartine maestrului Noica (Alt “dottore” pro-Basescu are probleme cu teza de doctorat: Liiceanu l-a plagiat pe Noica sau i-a furat textul despre “Nostos”).

La noi e adevarat proverbul “Hotul striga hotul!”  si unul mai nou: “Plagiatorii, striga: Plagiat!

Nu vorbim doar de oamenii  de rând (dar care au titlu de doctori intr-un domeniu sau in altul), ci vedem ca aceasta stare e discutabila si la cei mai mari dintre cei foarte mari. Cum e cazul lui  Liiceanu,  un profund gânditor,  un om de mare calibru, dar care e orbit  acum   de idei preconcepute, stare in care se afla multi oameni. Dar, practic, sunt de parere ca nu-i scade cu nimic valoarea intrinsec? a omului de cultur?  prin mutarea in curtea sa a unor concepte filozofice care nu-i apartin, ca licente personale. Pe ce ma bazez? Ce e omul se stie mai de demult. Nu e nimic nou sub soare!

*

Judecarea generala a unor controverse, a lamurit-o pentru intreaga omenire, Isus Hristos, care ne-a invatat cum trebuie sa gândim si sa judecam faptele.

Isus a spus sa dea cu piatra doar acela care este fara pacat. Toti acuzatorii  au plecat, nimeni nu a aruncat cu piatra in femeia prinsa in preacurvie (nemai vorbind ca ei, judecatorii, nici nu au mai pus problema ‘lor”, a barbatilor, prinsi alaturi de vinovata, vinovati).
Isus Hristos, modest, si smerit cu inima, a zis “Invatati de la Mine!” El a mai zis ca face tot ce a vazut pe Tatal facând. El nu a facut nimic de la El, personal. A indeplinit mandatul primit de la Tatal, a facut ce L-a vazut pe Tatal ca face. Isus nu s-a mândrit ca e original, fiind. El a zis ca  toata slava si gloria cu care trebuia sa fie onorat, sa se  indrepte spre Tatal.

Creatorul ne-a creat pe toti, in mod desavârsit, dupa placerea si voia Sa atotputernica. Din El, prin El si pentru El sunt toate lucrurile. (Romani, 11.36)

Dumnezeu spune omului: Ce ai tu ca sa nu fi primit? Tot ce este si are el, omul,  l-a primit la crearea sa de catre Dumnezeu (la nastere). Toate abilitatile cu care adesea incercam si ne laudam, nu sunt altceva decât talantii primiti de la Dumnezeul nostru. Noua nu ne ramâne decât sa-i punem in negot, lucrând pentru binele aproapelui nostru, nu pentru a-l denigra si a-l injosi si a-i reprosa câte si mai câte.

Cu totii plagiem,  intr-un fel sau altul, Creatia si Creatorul, sau pe semenii nostri. Ne inchipuim ca Dumnezeu nu se supara atunci când  folosim expresii din Sfânta Scriptura si adeseori nici nu mai folosim ghilimelele, caci sunt  invataturi din scrierile Tatalui nostru. Vina noastra e  imensa insa atunci cînd citam trunchiat sau îi punem în cont ceea ce nu e in concordanta cu ceea ce  a spus,  a gândit sau este de fapt  El.

Toata slava si multumirea, sa-I fie aduse Lui, din gura si condeiele noastre, Marelui nostru Dumnezeu si Mântuitor! Amin.

*

Doua modele sau idei ale unor oameni celebri

Nicolae Iorga, cel care a fost unul dintre cei mai mari oameni pe care i-a dat poporul român, a scris el insusi peste 25.000 de titluri de articole si lucrari, a strâns numeroase proverbe (peste 2.000) dintre care câteva sute  îi apartin.

O cugetare a savantului, zice asa: Daca ai inteles bine o carte pe care ai citit-o, mai ca meritai s-o scrii tu insuti!

Imparatul Solomon, fiul nu mai putin legendarului imparat David, a avut el insusi  peste 3.000 de proverbe despre intelepciune si care duc la intelepciune.  Tatal sau, David, om viteaz si iscusit, i-a lasat ca mostenire tara Israel, prospera, si cu cele necesare (planul si parte importanta din materialele necesare) construirii unui Templu de inchinare lui Dumnezeu, Creatorul.
Ce a facut Solomon? Cum a procedat când a judecat  poporul? Inca de la inceputul domniei sale, Dumnezeu i s-a aratat intr-un vis si i-a spus sa ceara, ce ar dori sa-i dea Dumnezeu? Solomon, constient de marea raspundere pe care o are in fruntea poporului, a cerut de la Dumnezeu Intelepciune. Si, cererea a fost placuta Domnului, si i-a dat intelepciune, cum nu mai primise nici un alt om. Apoi, aflam ca Solomon il iubea pe Dumnezeu. El si-a iubit si tatal, pe David, i-a continuat munca si testamentul, a construit un Templu in care sa se inchine oamenii lui Dumnezeu. El a fost in fruntea poporului la inchinare. Solomon se temea de Dumnezeu (asta e inceputul intelepciunii, ferica de Domnul). Ori azi, oamenii, nu mai au frica de Domnul. Vor sa placa oamenilor, nu lui Dumnezeu. Solomon a ascultat de Dumnezeu, s-a increzut in El, in intelepciunea lui Dumnezeu si a judecat dupa dreptate si adevar.

*

Câteva concluzii care se impun
1) Cine raspunde si cine are competenta academica  de acordare a dreptului legitim de infiintare a unor Comisii, abilitate, de a  cerceta, a analiza si a acorda doctoratele (titlul de “doctor in ….” )?
2)Examenul de admitere la doctorate trebuie sa se constituie in filtre eficiente, de cultura generala si de specialitate, obstacol  necesar  in drumul candidatilor la doctorate.
3) Candidatii trebuie sa posede mare probitate profesionala, etica si morala.
4) Raspunderea pentru un titlu de “doctor” revine, intr-un demers obiectiv, Comisiei care a  analizat   si l-a acordat (nu titularului).

ROMANIA AI NEVOIE DE DUMNEZEU!

România, ai nevoie de Dumnezeu!

Plagiatul, un stil si o regulă de viată!

Ce  părere avem de fapt despre ceea ce tot auzim de câteva luni? Despre  plagiat si “judecata” Parlamentului sau a Curtii Constitutionale. Sau despre atitudinea Presedintelui care judeca, practic, cum il taie capul?

Câti dintre cei care ar vota intr-un fel sau altul, ar face-o in cunostintă de cauză? Continue reading “România, ai nevoie de Dumnezeu!”