DUPA 21 DE ANI… sau: PENTRU DISPARITIA STATULUI MASONIC

PRELIMINARII

…Cine priveste „peisajul” socio-politic (nu mai vorbim de cel moral-spiritual-cultural!) – nu doar romanesc, ci chiar european si mondial, dupa acesti 21 de ani, de la revolutia „omagial”-masonica, din 1989 („sarbatorirea” implinirii a doua sute de ani de la Revolutia „Franceza” Regicida, 1789-1989 – revolutie „franceza”, de fapt, iudeo-masonica, prin care Francmasoneria a adus la putere, in Franta, in Europa si in lume, PLUTOCRATIA IUDAICA…si, politic, a „fatat”  si, implicit, a marcat extremele –  intersanjabilitatile Chipului Demonic al Lumii, de fapt!  – …”solutiile socio-spirituale”, „UNICELE alternative ontologice terestre” – ziceau ei… – „succesive ori simultane”: COMUNISMUL si LIBERALISMUL”!!!) – vede ca nimic nu se potriveste cu propaganda iudaica…furibunda si triumfalista, pana prin anii „basisti pur-sange” – 2009-2010:

1- in loc de „BUNASTARE” – CRIZA CEA MAI CRONICIZATA SI MAI  DUBIOASA, din intreaga istorie moderna… – …somajul endemic, saracirea „maselor” pana la genocid…!, CORUPTIE GENERALIZATA! – de la nivel de ghiseu si pana la nivel prezidential… (inca din secolul al XVIII-lea, masonul Dimitrie Cantemir, in lucrarea sa Incrementa atque decrementa Aulae Othomanicae”, prevestea ca semnele cele mai clare pentru disparitia/moartea „fizica” a imperiilor si statelor este stufosenia aparatului birocratic si, pe cale de consecinta, coruptia ajunsa la stadii delirante…); umilinta a atins cote maxime: fosti profesori de liceu si fosti universitari-pensionari (din Bucuresti, Constanta etc.) stau la cozi nesfarsite, la „mana si generozitatea” (ei, care au creat, in amfiteatrele universitare, genii, uluitoare pentru lumea intreaga!) unui „sponsor analfabet”si teribil de umflat de generozitatea lui, invelit in propria-i grasime si care-si trambiteaza „mila” sa nemaivazuta, la toate posturile TV… – stau, bietii pensionari (care trebuie, cat mai degraba, „sa iasa din sistem”!) ca sa capete O paine, de care sa „traga” … o saptamana…!!!

2-in loc de SPIRITUALIZARE – LINSAJUL ELITELOR SI CALOMNIEREA MARTIRILOR NEAMULUI (…acestea se realizeaza prin moartea/asasinarea civila si chiar fizica a oamenilor de AUTENTICA valoare de Duh ai Neamului Romanesc, prin distrugerea sanselor de afirmare si crestere intru Duh, ca spiritualizare luminoasa si senina, ale tineretului TOT MAI ATEIZAT SI HAITUIT SPRE INAFARA DINTRE GRANITELE „GRADINII MAICII DOMNULUI”…SPRE AMURGUL/APUSUL LUMII!!! – ora de Religie, care numai de Hristos nu vorbeste, esential, este masca sub care se pregateste „ecumenismul”, de catre „Preafericitul Antihrist”!!!  – …prin distrugerea Cercetarii, prin manipularea, selectarea perversa, rastalmacirea, falsificarea si amalgamarea halucinanta a Informatiei…: pe Internet, stau, plasati cu intentii vadit demonice,  SFINTII LANGA CURVE, instinctele cele mai josnice si mudare sunt preaslavite, aberatiile sexuale impotriva Sfantului Duh, precum INCESTUL, sunt laudate si promovate ca LUCRURI FIRESTI, iar SPIRITUALIZAREA CURATA SI LUPTATOARE INTRU HRISTOS, precum si insusi MARTIRIUL – sunt blamate, ca fiind dovezi de…”DEMENTA SI HABOTNICIE”!!!); pentru ca lucrurile sa involueze mai repede, s-a inventat „NAUCENIA RELIGIOASA A POPOARELOR”, prin amestecarea Dumnezeului Cel Viu cu toate ereziile si paganismele, retrogradante spiritual – asa-numitul „ecumenism” sau Miscarea New Age (fete ale aceluiasi Moloh de-spiritualizant!);

3-in loc de JUSTITIE – sfidarea umanitatii, prin rejectarea, in spatiul social si media, a celor mai patibulari banditi, pe post de… „elite sociale si politice”, de „presedinti de republica”…de „regi” prefabricati („regisori de vitrina”, care, ei insisi, sunt de o calitate moral-spirituala mai mult decat indoielnica: nu doar ca regina Elisabeta a II-a a Marii Britanii isi da coroana jos de pe cap, in fata negustorimii iudeo-anglicizate din City-ul lononez (…City of London, cel mai important cartier financiar al Regatului Unit…), dar regina Elisabeta a Marii Britanii este, ea insasi, una dintre cele mai bogate (in lire, nu in Duh!) fapturi de pe Terra… etc.;

4-in loc de”PACE SOCIALA” – nu doar „RAZBOAIELE ENERGIEI” (purtate de SUA si „lingaii” lor, printre care, CU MISELIE, se inscrie si…Romania! – EXACT pe „traseele” desenate de Israel… – adica, „sa impuscam doi iepuri deodata”: a-monopolul asupra petrolului planetar/resurselor energetice planetare si b-  „lichidarea” neamurilor care cartesc in legatura cu dreptul „statului Israel” de a exista, PESTE DREPTURILE ISTORICE, DE EXISTENTA, ALE  POPOARELOR ISLAMICE,  DIN ZONA…!) sau „RAZBOAIELE HEGEMONISMULUI LOCAL” (purtate de SUA, si fosta URSS…dar si de China si de India…si de multe state africane, „zadarate” tot de „Jandarmul Lumii”/SUA, pentru ca, „absolut intimplator”, pe acolo se afla diamante sau niscaiva uraniu…), ci si REVOLTELE NEISTOVITE ALE TOT MAI SARACITILOR OAMENI DE PE PAMANT…iar replica organelor de represiune, fata de aceste revolte, este tot mai violenta si mai revoltator-inumana, exterminatoare… – ci si crearea de „ZONE CENUSII”, pentru pastrarea unui potential de violenta constant crescut, bun de  exploatat-utilizat, de manipulat si amplificat, „in vremuri viitoare”…;

5-in loc de HRANA ESENTIALA – OTRAVIRE GLOBALA! – prin e-urile cancerigene, dar, in primul rand, prin otravirea pamantului, apelor si aerului, prin mutatiile genetice din organismele propuse spre hranirea „terestrilor”, si, ca o incoronare a crimei: Codex Alimentarius, prin care umanitatea TREBUIE sa se supuna genocidului prin otravirea… „alimentara”…!!!

…Nu ne-a mai mirat, deci, raspunsul unui pedelist „autohton”, Petre Tinel, care, intrebat (in cadrul unei emisiuni televizate) cu ce se vor incalzi elevii din scolile buzoiene, vasluiene etc., de vreme ce se desfiinteaza nu doar scolile, ci si sursele de intretinere si de  incalzire a scolilor – a dat urmatorul memorabil raspuns: „Sa puna mana pe TOPOARE! -…si sa taie copacii de pe marginea drumului, ca si asa copacii aia incurca circulatia masinilor!”…
Nu copacii incurca …”circulatia sangelui romanesc”, ci „VOI, NENOROCITILOR DE TRADATORI DE TARA SI IMBECILI SINISTRI”! – ar fi trebuit sa i se replice respectivului „pedeleu”, de catre moderatorul emisiunii TV…”DOAR LA TAIAT VA PRICEPETI – DE LA TAIATUL DE SALARII SI PENSII, LA TAIATUL DE PADURI/COPACI DE PE MARGINEA STRAZII… – DECI, SUNTETI SPECIALIZATI IN … „TOPOARE”!!!”

…LA RAPA CU TOTI GOLANII SI MIZERABILII ASTIA, CARE GANDESC CA GRADINA MAICII DOMNULUI ESTE…COCINA LOR PERSONALA!”

…Ideea cu „pusul mainii pe topoare” ne aduce aminte de „ideile” europarlamentarului „roman” LASZLO TÖKES (cica „pastor”! – care ne tradeaza si injura, la Strasbourg, pe banii nostri!!!), cel care ii indemna, anul acesta, pe secui si pe maghiari, „sa iasa in strada” (…pentru fortarea Guvernului Romaniei, de a accepta autonomia Szeklerlandului/”Tinutului Secuiesc”!) – …da, „sa iasa in strada, ca la revolutia din 1989” („revolutie” inceputa si facuta in…”batatura” lui Tökes!). Daca un „pedeleu” aflat la putere vorbeste de „pusul mainii pe topoare” (contextul „spuselor” este neglijabil, cel putin in aceste circumstante…), iar un europarlamentar „roman” vorbeste despre solutia violentelor de strada…, oare de ce n-am adopta, si noi, cei cu adevarat necajiti si obiditi, aceste solutii radicale – IN SPIRITUL NESUPUNERII CIVICE?! Da, ar trebui sa indemnam, si noi, in linia comportamentului (cerut pentru…”incalzire”!) de… cei din ”arcul guvernamental”, „pedelei” sau „ude-MEREI”: „ROMANI, PUNETI MANA PE TOPOARE! ROMANI, IESITI IN STRADA, CA NU SE MAI POATE TRAI ASA!”
…”Asa”, adica jefuiti, fara dureri de inima, si de organismele internationale masonice, precum F.M.I-ul, Banca Mondiala, Uniunea Europeana etc., dar jupuiti de sapte piei si…”de ai nostri ca brazii” (tradatori de marca …romaneasca, dar si de „marca” iudaico-romaneasca: de exemplu, „Rosia Montana” este instrainata de Romania, prin cardasia lui BASESCU-BRAUNOVICI cu evreul MAX RICH, dna ELENA COCOS-UDREA „face” ca, la o licitatie imobiliara de la Braila, sa castige…evreul de pe locul 4…din 4:  MAX BOEGEL etc. etc. etc. !).

…Atunci cand statul devine un organism strain si „vampiroido-antropofag”, care-si devoreaza „propriii copii”, NESUPUNEREA CIVICA NU DOAR ESTE INDICATA, CI DEVINE OBLIGATORIE, PENTRU NISTE AUTENTICI CETATENI!!!

…Generali de armata si generali-maiori, din Romania, precum MIHAI CHIRITA si ION MARIAN, sunt implicati in grave scandaluri de coruptie…Daca si ARMATA (in care populatia avea increderea cea mai mare, imediat dupa Biserica!… – dar nici Biserica nu sta mai bine decat Armata, la nivelul CORUPTIEI, morale si fizice…!!!) se „prostitueaza” (sau este impinsa spre „prostituare”, morala si fizica (si se compromite atat de grosolan: cate 46 de mii de euro, mita pentru angajarea, la Scoala de Aplicatie de la Pitesti, a 38 de persoane…!), atunci, cu adevarat, statul masonic a intrat in disolutie…ARMATA ar fi fost/putut fi una dintre sperantele noastre, pentru ca dictatura crimei si genocidului sa nu se instaureze in Romania…Nu mai este, din pacate.

…De JUSTITIE, ce sa mai vorbim…cata vreme presedintele este tot…presedinte, iar nu…DETINUT DE DREPT COMUN!!!…cata vreme Roberta Numaracioasa este tot presedinte….la Camera Deputatilor… – iar Elena din Troia Basista Incendiata/DATA PE FOC arunca de pereti cu 4,5 miliarde de euro, si toti tac si o intampina, pe unde trece (si, oare, pe unde NU trece?!), cu ovatii si cu…paine si sare…(…NU IN OCHI!!!)?! Plus alte mii de dosare…dosite, ale fraudatorilor (…de tot soiul si de toata culoarea…)!
…Secretarul de Stat de la Ministerul Finantelor, dna GRATIELA IORDACHE, a luat o spaga cam de 10 ori mai mare decat…”generalii”: 44 de MILIOANE DE EURO!!! Pai, sa se stie, ce naiba, ce-s alea…”FINANTE”! Sa nu se confunde cu…orice gainar de pe strada (ori de pe Calea Ferata: au aparut, ca prin anii ’20 in Rusia/URSS, sau in Romania anilor comunisti ’47-’50… – furturi din trenuri cu alimente si cu…ingrasaminte!) – care gainari, ca orice gainari, fura de foame…!
…Pe cand „pedeleii” fura cu miliardele (facand sali de sport in satele, orasele si cartierele cu primari pedelisti!), profesorul de Educatie fizica OVIDIU RIZEA, „nepedelist” din Glodeni/Dambovita, care a pregatit campioni nationali si europeni la handbal, face antrenamente avand poarta marcata cu…o panza pe perete, si are o pensie de 1.200 de lei, din care cumpara echipamentele elevilor „inglodati” in Glodeni…si, din acesti bani de pensionar, iese bronzul campionilor si campioanelor de handbal…Campionul  mondial la scrima, MIHAI COVALIU, renunta la sport, pentru ca, din banii pe medalii, nu-si poate da copilul la scoala!!! Sportivi care au marcat locul Romaniei pe harta lumii si Artisti de geniu (care l-au „plimbat” pe Orfeu pe toata Terra!), de la „minusculi” copii talentati/copii-minune si pana la genii consacrate universal (la Scala din Milano!), precum Dan Iordachescu sau Gheorghe Zamfir, traiesc la limita subzistentei…
…”Eroii Revolutiei”, cei ce au visat la „mai bine si mai frumos si mai liber”, in iarna lui 1989…ori deja… „au fost sinucisi”, ori au fost lasati sa putrezeasca de vii, cum este cazul lui ION JULA, cel schilodit de tanchisti si, apoi, torturat, de Securitate, sub zodia zapezilor vagi, din 1989… – tintuit, 18 ani, in caruciorul neputintei si sclerozei multiple, cu 500 de lei pe luna…a trecut dincolo, cu ochii cerniti de disperare, in 2008…
Si cate sute ca ION JULA!!! Dar si cate mii de profitori…”pe de-a moaca”, de o nesimtire si de-un cinism rarissime!
…Personal, cunosc situatia asa-zisei „revolutii din Adjud”:
-11 oameni (doi dintre ei fusesera numiti, din cate informatii posedam la ora actuala… – de catre Securitate, direct de la Bucuresti, drept „comandanti ai Frontului Salvarii Nationale”!) au fost „bombardati”, in zilele de 23 decembrie 1989-28 ianuarie 1990, cu mii de telefoane alarmisto-manipulatorii: ca a fost coborat (fireste, cu elicopterul!) un desant de parasutisti… „teroristi” (cum altfel?) pe ambulatoriul TBC din Adjud, ca a fost otravita apa de la Turnul de Apa din Adjud etc. etc.  – dar, propriu-zis, nu s-a intamplat ABSOLUT nimic … –
-…decat, poate, ca subsemnatul, cu sprijinul, moral si de autoritate, al Poetului, Artistului si Cetateanului Activ, AUTENTIC dizident  – …dar tot atat de naiv, in sensul pagubos al cuvantului, cat si subsemnatul… – LIVIU IOAN STOICIU (pe atunci, pus de papusarii de la Bucuresti, „de paravan”, ca sef al FSN-ului pe judetul Vrancea…), am incercat sa combat mafiotismul si sa institui, cat de cat, starea de normalitate, in Adjud…(„lucru/lucrare” care s-a dovedit ABSOLUT imposibil/a … –  prin tradarea, din partea „fratilor de conducere municipala”… – dar si „lucru/lucrare” care mi-a umplut telefonul de amenintari mafiote, cu moartea, la adresa mea si a familiei mele… – iar cei pe care am incercat sa-i dau jos din pomul unde se suisera, precum scroafa din zicala, au revenit si devenit „magnatii contemporani ai orasului/municipiului Adjud”…bietului oras-municipiu Adjud!… sa nu uit: AUTENTICUL DIZIDENT LIVIU IOAN STOICIU este, azi, somer…: CUM ALTFEL, IN „ERA BASESCU”…Basescu, a carui gandire „depaseste limitele Galaxiei”, dupa spusele lui Traian Ungureanu?!?!) –
-…nici macar cat in Focsani (…unde un „erou” militar, strafulgerat de fiorii…eroismului, fireste,  a descarcat, in bezna noptii, un Kalasnikov, spre o mata disperata, care se agatase de tablaria Postei din municipiu…si o zgaria la modul…”teroristic”, in caderea/alunecarea ei …”involuntara si progresiv-accelerata”, de pe „obiectivul strategic” al Postei!)…, dar, cel putin doi dintre „eroii adjudeni” s-au repezit, ca vulturii hoitari, sa-si procure „diplome de revolutionari”…”get-beget”! Si, evident, prin „diplomele fermecate”, au „curs”, spre respectivii, toate celelalte…”accesorii”: pamanturi, scutiri de taxe si impozite, facilitati  de tot felul etc. etc.
Cand au venit sa ma determine sa ma alatur imposturii lor, le-am spus, cu patetism donquijotesc (…care, azi, imi apare cumplit de penibil si melodramatic…): „Cum as putea sa ma manjesc cu sangele ADEVARATILOR eroi?!  Pe sangele eroilor ADEVARATI  s-a cladit <<visul revolutiei>>, al celor morti si…al unora neingropati si neidentificati…de la Timisoara, Bucuresti, Cluj, Brasov, Turda…?! Oare nu m-ar scuipa copiii mei drept in obraz…” – dar am fost intrerupt, brutal,  din tirada mea… – si  raspunsul a venit, senin si…”realist”: „Si cine stie toate rahaturile astea?!” Chiar asa! Nimeni, decat Securitatea (cea eterna…!), Ion Iliescu si ai lui…”eroi”!!!
…In invatamantul romanesc, prin „Legea Funeriu”, toti directorii de scoli vor fi inscaunati politic, deci vor fi pedelisti… – si acesti „sefi” impostori vor avea drepturi discretionare, in ce priveste angajarea sau soarta angajatilor: lingaii incompetenti vor huzuri, fara sa trebuiasca decat sa nu-si intrerupa „lucrarea cu…limba si buzele”, profesorii buni si foarte buni/competenti/performanti, dar demni, vor fi scosi, cat mai repejor, din sistem (prin infarct provocat sau prin plecarea in strainatatea inca primitoare de „aur cenusiu”!), iar interesul elevilor….va fi ultima grija a statului masonico-pedelist (cel care decretase, cu ani in urma, ELEVUL-REGE!).
Ei bine, deja vedem ca se pregateste „ELEVUL/TANARUL-JIVINA”, INCULT PANA LA BARBARIE SI SCLAVIE !!! – …egoist si TOTAL IRESPONSABIL, feroce si singur, satanic si infiorator de singur…pentru o viitoare lume apocaliptica…de fapt, preconizat a fi SATANICA!!!
…Masonii sunt indivizii cei mai cruzi mincinosi si lipsiti de scrupule, CEI MAI NERUSINATI IMPOSTORI SI CREATORI DE IMPOTORI SI DE IMPOSTURA, din toata istoria Terrei…: modelul clasic, cel mai la indemana romanilor, este „presedintele” Traian Basescu!). De fapt: SATANA – MARELE ILUZIONIST!!!

…La fel ca in Romania, si in Anglia, noul sistem de taxe, ENORME, din invatamant, taierea salariilor, sortirea pensionarilor aruncarii de pe „stanca tarpeiana”, SARACIREA FAMILIILOR… „NETELEVIZABILE”… – vor distruge elitele veritabile si le vor inlocui cu elitele falsificate/despiritualizate (Elitele Negre, le numeam noi, undeva…!): copiii celor bogati si…alesi de masoni! La fel se „intampla” haosul in Italia, Franta, Spania, Portugalia, Grecia…

…NIMIC NU S-A SCHIMBAT! Securistii si activistii de PCR de ieri (din Romania, deocamdata…) si-au plasat copiii in posturi-cheie, de conducere…si acestia vor face la fel cu odraslele lor…!!!
Vorba ceea: „COPIII SEFILOR NOSTRI DE AZI VOR DEVENI SEFII COPIILOR NOSTRI, DE MAINE…!”

…”Ce-i de facut?!” – intreba masonul socialist  rus Nikolai Cernasevski, la final de secol al XIX-lea… – asa ne intrebam si noi, care suntem anti-mason, la inceput de veac XXI. Opinia noastra nu difera esential de opiniile lui NIKOLAI BERDIAEV – deci, solutia, pe care o oferim mai jos, se intemeiaza pe viziunea sa asupra „Noului Ev Mediu”…: ESTE NECESARA INTOARCEREA LA HRISTOS!!! –  si, deci, este absolut necesara renuntarea, radicala, la toate MREJELE DE SUPRA-LENE ale asa-zisului „modernism” masonic, renuntarea radicala la „optimista conceptie despre progres, conceptie sumbra si aducatoare de moarte pentru tot ce este viu” (cf. N. Berdiaev)  – si intoarcerea, deci, din „paradisul” fals si sinucigas al „cuceririlor tehnice”, LA ASA-ZISUL „PRIMITIVISM” RELIGIOS, la AUTENTICUL OTODOXISM… adica, „de la aceasta istorie pamanteasca, trebuie sa trecem iarasi la istoria celesta”. Iar nu sa „evoluam” spre…”dozatorul de agheasma”, spre „rugaciunea catre moastele de pe FaceBook” si spre… „spovedania pe Internet”…!!!

…Sa ne intoarcem la ADEVARATA LIBERTATE, IAR NU SA MOTAIM  IN SCLAVIA MOLATICA A SATANEI!!! “Autonomia nu trebuie sa fie decat un drum spre TEONOMIE, spre o stare de suflet superioara, spre libera acceptare a vointei lui Dumnezeu, spre libera subordonare a acesteia” (cf. N. Berdiaev).

Nu avem nevoie nici de Spatiul Schengen, nici de Uniunea Europeana (care a si inceput sa conduca/mane Romania spre abatoare, prin comisarii ei…!)… – n-avem nevoie de nimic din istoria terestra, in general – si din istoria masonilor, in special! – ci EXCLUSIV DE HRISTOS-DUMNEZEU!!!

SA DAM DE PAMANT, DECI, CU „STATUL MASONIC MODERN” – si SA CREAM UN ALTFEL DE STAT (prezenta statului nu o vedem ca fiind necesara decat pentru protectia specificului spiritual al Neamurilor, iar nu pentru… FURTURI ORGANIZATE SI CINICE  si pentru „incasarea optima a taxelor si impozitelor”!) – „STATUL” LUI HRISTOS – … caruia sa-i zicem (…nu-i asa, totul „trebuie sa poarte un nume”…?!), pentru ca nu avem la indemana termeni specializati (deocamdata!): TEOCRATIA AUTENTICA, HRISTICA!!!

***

NIKOLAI BERDIAEV SI NOUL EV MEDIU: “MUTATIA LAUNTRICA” SI TRANSCENDEREA ISTORIEI-LEGE

Dupa esecul evident al „Contractului social” masonico-rousseau-ist, din veacul al XVIII-lea, rusul Nikolai Berdiaev, in plin secol XX (cf. Un Nou Ev Mediu, Omniscop, Craiova, 1995), afirma ca umanitatea, dupa ratacirile spirituale ale veacurilor moderne, se situeaza intr-un moment de criza suprema, care nu se va putea rezolva decat printr-o transfigurare, printr-o nemaivazuta revolutie interioara si exterioara, prin care adevaratele dimensiuni divino-umane vor fi revelate. Dupa experienta falimentara a socialismului si capitalismului, ambele situate in zona Antihristului-Antispiritului (socialismul “divinizand munca materiala” [1], in dispretul valorilor calitative, “uitand scopul si sensul vietii”, aducand “satanocratia”:”un astfel de monstru nu cuprinde un suflet omenesc nou, caci nu-l contine deloc” [2]  –  capitalismul asa-zis democratic reificand societatea umana, “niveland individualitatea umana” [3], “atomizand societatea” [4], “ignorand, in realitate, poporul” [5], “nascand toate nenorocirile societatii” [6] –  concluzia:”Sub vesmantul burghez sau socialist se poate adaposti aceeasi substanta sau, mai degraba, aceeasi lipsa de substanta” [7])  –  lumea, pamantul  –  se cutremura si cedeaza sub picioarele noastre. Au disparut “speranta si iluzia, totul este dezgolit si demascat”  –  omul care s-a impotrivit teocratiei Evului Mediu, voind sa se echilibreze spiritual  –  “a trecut la afirmarea de sine si aceasta afirmare a sfarsit cu exterminarea omului prin sine insusi, autoexterminarea” [8]. Caci “autonomia nu trebuie sa fie decat un drum spre TEONOMIE, spre o stare de suflet superioara, spre libera acceptare a vointei lui Dumnezeu, spre libera subordonare a acesteia” [9]
N. Berdiaev traseaza, in cartea sa Un Nou Ev Mediu, drumul Omului, printre obstacole infioratoare, pentru A SE LEPADA DE ANOMIE SI A AJUNGE LA TEONOMIE. In fapt, acesta este si drumul tanarului, care repeta drumul umanitatii, in propria persoana evolutiv-spirituala  –  de la ANOMIA copilariei  –  la constientizarea universului normat dublu: prin legi cosmice divine si prin legi sociale. Cand aceasta dubla marcare se va armoniza spiritual, in constiinta adolescentului/maturului(cosmico-divinul si socialul intrand sub acelasi cerc al intelegerii)  –  se va ajunge la starea de TEONOMIE. Omul-tanar trebuie sa inteleaga ca-si va rezolva destinul nu  prin egoismul copilariei, nici prin schizofrenia actuala cosmic-sociala  –  ci prin solidaritatea sociala, conforma cu armonia cosmico-divina. Problema destinului individual este “irezolvabila in limitele istoriei”  –  spune filosoful rus: “In limitele istoriei, este irezolvabil si conflictul tragic al destinului individual cu destinul intregii umanitati. De aceea, istoria trebuie sa se incheie. Lumea trebuie sa intre intr-o realitate superioara, intr-un timp integral, in care sa se rezolve problema destinului individual uman, iar conflictul tragic al acestui destin individual cu destinul universal trebuie sa-si gaseasca o solutie. (…) Istoria nu are o evolutie infinita in timpul nostru, nu are firescul fenomenelor naturale tocmai pentru ca istoria este declin. Aceasta este ultima concluzie a metafizicii istoriei(…) Metafizica istoriei ne invata ca ceea ce este irezolvabil in limitele istoriei se rezolva dincolo de limitele ei. Acesta si este cel mai important argument in favoarea faptului ca istoria nu este fara sens, ca ea are un rost superior. Daca ar avea numai un sens pamantesc imanent, tocmai in acest caz ar fi absurda, fara sens, pentru ca atunci toate dificultatile fundamentale, legate de natura timpului, ar fi irezolvabile, sau toate rezolvarile ar fi fictive, aparente si neadevarate. O astfel de metafizica a istoriei relativ pesimista rupe mreaja iluziilor legate de divizarea viitorului si rastoarna ideea de progres, dar intareste speranta si nazuinta in solutionarea suferintei istoriei din perspectiva eternitatii, din perspectiva realitatii vesnice. (…) Trebuie sa aiba loc o anumita mutatie launtrica (s.n.), dupa care istoria universala nu se va mai infatisa in perspectiva fluxului distrugator al timpului, aruncata parca in afara din adancul spiritului  –  ci in perspectiva eternitatii, a istoriei celeste. Istoria universala se va intoarce in adancime, ca un moment din vesnicul mister al Spiritului.” [10]
Daca aceasta intelegere profunda a fiintei sale istorice si a rezolvarii crizelor ei de identitate  –  intru Norma Cosmico-Divina va putea fi pusa in opera de catre EDUCATOR, care-l va transfigura pe tanar, dintr-o fiinta animala, instinctual-oportunista  –  intr-una armonios-umana, cu ritmuri spiritual-cosmice, cu privirea mereu in sus, spre sursa Binelui Suprem  –  atunci se va putea vorbi despre victoria deplina a educatiei SI prin educatori. Deci, in opera de educatie juridica, tocmai pentru a-i revela acesteia finalitatea superioara, prin care se transfigureaza jungla in paradis, si fiara in fiinta cu chipul lui Dumnezeu  –  este necesara, pe langa “nunta” spirituala a Dreptului cu Pedagogia  –  devotiunea amandurora, in zona RELIGIEI.
***
INVARIABILUL LEGII SI AUTORITATEA DIVINA

Deocamdata, Justitia nu face decat gesturi de concesie trufasa (dar, si acestea, extrem de zgarcite!), de condescendenta aroganta, fata de Religie. Juramantul conducatorilor sociali pe Biblie si prezenta crucii in sala de judecata  –  ar fi singurele castiguri ale Religiei, dupa ateismul comunist. Dar aceasta-i prea putin, atingand un nivel spiritual superficial. Suntem inca extrem de departe de o recunoastere cinstita si deschisa a planarii permanente a DIVINULUI, asupra Balantei Justitiei umane. Un ocean de neintelegere mai este de parcurs, pana cand se va recunoaste ca actul justitiei trebuie supus normei divine si finalitatii divine  –  iar legile sa reflecte, clar biblic  –  INVARIANTUL LEGII DIVINE dublu revelata (veterotestamentar si neotestamentar  –  complementar!).
Caci, din momentul in care legea nu mai provine din Legea Invarianta Divina, ca varianta adaptata social si spatio-temporal, la o anumita societate, a unei anumite epoci istorice si dintr-un anumit spatiu spiritual(intelegem prin Lege Invarianta Divina  –  fie invariabilul Sacral-SINAI, Legile mozaico-iudaice, revolute, ale Vechiului Testament  –  fie Invariantul-HRISTOS  –  Fericirile din Predica de pe Munte/NOUL TESTAMENT  –  legea nu mai are valabilitate de lege, ci este un text oarecare, fara autoritate reala. Autoritatea eroica, de care vorbea, candva, in veacul al XVIII-lea,  Giambattista Vico, era consecinta tot a apelului la autoritatea divina: bratul care crea spatii pentru popoare era subordonat hotararii Bratului Divin, constiinta ctitorului de state si natiuni era “turnata” in Potirul Constiintei si Vointei Divine(a se vedea mitologia intemeierii, la toate neamurile-natiuni). Nu acelasi lucru se poate spune despre autoritatea uman-comuna, a ultimelor veacuri.
AUTORITATEA ORI ESTE DIVINA SAU DELEGATA DE CATRE DIVINITATE  –  ORI NU E DELOC. (A se vedea crimele bestiale ale Revolutiei Franceze-1789: Dumnezeu n-a delegat “poporul francez” sa ucida si sa comita regicid  –  ci, cum s-a dovedit ulterior, Revolutia Franceza, ca orice revolutie umana  –  a fost rezultatul unei conspiratii din partea unei minoritati luciferizate. De aceea, ea ramane, ca si razboaiele mondiale ale secolului XX, un obiect de studiu pentru medicii patologi  –  si un motiv de serioasa reflectie pentru Biserica). Legislatorul trebuie sa accepte ca autoritatea sa-i fie delegata pentru a se impartasi din lumina divina a ORDONARII. Deci, autoritatea divina sa fie delegata catre Legislatorul terestru, care reveleaza (nu opacizeaza, nu ascunde  –  cum face azi  –  trambitand fals “umanismul” legilor  –  adica impostura si arbitrariul) Legea Divina   –  candva, cea proclamata, pentru sange (adresata MEMORIEI si FIZICULUI), pe Muntele Sinai  –  astazi, cea proclamata, DIRECT PENTRU SPIRIT, pe Muntele Maslinilor.
***
HRISTOS-LEGISLATORUL

Dumnezeu-Tatal, prin aspectul sau filial (Dumnezeu-Hristos) , devine cel mai mare legislator al tuturor timpurilor pamantesti (concomitent cu cele ceresti). Trebuie sa se inteleaga foarte clar ca legislatia umana terestra a inceput in Legislatia divina si trebuie sa se-ntoarca, logic (chiar daca sub forme  diversificate) , in esenta legislativa din care a pornit. Tocmai aceasta cale de intoarcere la obarsia divina a legislatiei terestre si premizele ei le infatiseaza Hristos-Dumnezeu , prin predicile si parabolele de la Templul din Ierusalim si, in primul rand, prin Fericirile expuse la Predica de pe Munte (Matei, cap. 5,6,7), ca si lamuririle catre apostoli, la Cina cea de Taina (Ioan, cap.14,15,16,17). El spune, foarte clar, ca, prin toate legislatiile istoriei, prin toate oranduielile si oranduirile umanitatii  –  nu se face altceva decat implinirea, discreta, progresiva si secreta (mistica, ascunsa ochilor ne-spirituali) a MARII LEGI, Unicei Legi; Obarsia preaputernica a tuturor legilor ce vor fi fost vreodata pe fata Pamantului: (Matei, 5,18)”Caci adevarat zic voua : Inainte de a trece cerul si pamantul, o iota sau o cirta din Lege nu va trece, pana ce se vor face toate.” Deci implinirea Legii prin legi se va face desavarsit si absolut integral, prin insasi trecerea-istorie (“mentalitatea”…), continuu evolutiv-spirituala, a mediului uman-terestru  –  atat in forma-emergenta (iota=semnul literei de inceput al lui Iahve-Dumnezeu), cat si in continutul-imergenta (cirta=semnul literei de mijloc).
Cine afirma ca legea crestina e prea ingaduitoare, sau, chiar, ca n-are sanctiuni, ci doar ingaduinte  [11] –  amarnic se insala si nu are habar despre crestinism. Da, ne sunt dezvaluite, prin noua Lege, a lui Hristos, limitele cele mai departate, spre desfiintarea limitei spirituale, catre Dumnezeu  –  daca ne supunem desavarsit Legii: acestea sunt Fericirile  –  dar starea de FERICIT se traduce prin DESAVARSIT MORAL-SPIRITUAL, desavarsit virtuos, desavarsit supus Legii  –  pana la renuntarea completa la egotism si egoism, deschiderea definitiv generoasa, autosacrificiala, catre “ceilalti”, catre Iubire  –  care Iubire, adusa in parametrii hristici, echivaleaza cu desavarsirea paradisiaca a lui Dumnezeu (prin Adam-Omul reordonat spiritual, rearmonizat legislativ, perfect conformat Legii  –  adica eliberat deplin de anomia satanica). Dar acesta este scopul cel mai inalt, pe care bietele legi omenesti nici nu-l intrevad, prin formularile lor ambigui si din greu gafaite, ingaimate, balbaite. Legile umane, insa, daca vor sa mai existe(ca autoritate efectiva) in istoria evolutiv-terestra, trebuie “sa traga cu urechea”, cat mai atent, tocmai la scopul legislativ hristic.
Nimic din legile umane nu are, deocamdata, prevazuta finalitatea legislativa suprema, dreptul legislativ formulat in Fericiri  –  dar tocmai acesta este motivul pentru care legile umane nu sunt ascultate decat cu o jumatate de ureche, si in sila: ele nu sunt in stare sa zareasca, sa exprime ce zaresc (daca zaresc)  –  anume, obiectivul legislativ hristic, care este transfigurarea fiintei umane, dintr-una anonima, aflata in permanenta stare de zavistie cu sine si cu mediul sau social  –  intr-una perfect impacata-armonizata cu sine si cu mediul sau socio-natural(caci intregul COSMOS este “societatea” Omului!). O foarte palida imagine a Cetatii Legislative a lui Dumnezeu [12], o vedem in unele manastiri crestine, unde ascultarea legislativ-divina (alaturi de voturile saraciei si castitatii  –  care au tot o natura legislativa, dar mai inalta si mai greu de inteles pentru oamenii de rand: desfiintarea totala a egotismului, prin saracie trupeasca-sociala, desfiintarea semintei metafizice de vrajba, sexualitatea  –  care a despartit si invrajbit Omul cu Dumnezeu si, astfel,  pe om cu sine insusi, orice cu orice, opunand totul istoric, autodistructiv si perisabil  –  TOTULUI CERESC ETERN-DESAVARSIT)  –  este atat de aspra, cat nu si-a inchipuit niciodata vreun legislator ca vreo lege ar putea avea vreo astfel de teribila consecinta.
Dar, daca rasplata-finalitate a efortului spiritual-legislativ este desavarsita, doar printr-o ascultare desavarsita, a unei Legi (aparent supraumane  –  dar care priveste, in mod direct, doar FIINTAREA UMANA, si nimic altceva [13])  –  ei bine, pedeapsa pentru neintegrarea Omului in Lege si, mai cu seama, a celor chemati sa reprezinte Legea si sa-i calauzeasca pe oameni spre Lege, dar care-si incalca sistematic misiunea juridico-umano-divina(PREOTII-JURISTI AI TEMPLULUI) este marcata prin exclamatia prevestitoare de prabusire apocaliptica:”Vai voua!” [14]:
-“Vai voua, carturari si farisei fatarnici, ca inchideti oamenilor imparatia cerurilor, caci voi nu intrati si nici pe cei ce vor sa intre nu-i lasati!(…) Nebuni si orbi, ce e mai mare? Aurul, sau biserica, care sfinteste aurul?(…) Vai voua, carturari si farisei fatarnici, ca dati zeciuiala din minta, din marar si din chimen, si nesocotiti cele mai de sama ale legii: dreptatea, mila si credinta. Acestea trebuie sa le faceti si pe acelea sa nu le lasati!(…).Drept aceea, insiva marturisiti de voi, ca sunteti fiii celor ce au ucis pe proroci. Si impliniti si voi masura parintilor vostri. Serpi, pui de vipere, cum veti scapa de osanda gheenei? De aceea, iata Eu trimet la voi proroci, intelepti si carturari, si pe unii din ei ii veti ucide, si-i veti rastigni  –  si pe altii din ei ii veti bate in sinagogile voastre si-i veti alunga din cetate  –  ca sa vina asupra voastra tot sangele drept, care s-a varsat pe pamant, de la sangele lui Abel celui drept pana la sangele lui Zaharia, fiul lui Varahia, pe care l-ati ucis intre biserica si altar. Adevarul va graiesc: toate acestea vor veni peste voi! (…) Iata vi se lasa casa voastra pustie, caci va spun: de acum, nu Ma veti mai vedea pana nu veti striga: binecuvantat fie Cel ce vine intru numele Domnului!” Sanctiunea suprema a frivolitatii fata de Lege si Misiune a Legii: dez-identitatea si atoate-invinuirea, urmate de orbirea fata de lumina  –  pana la descatusarea CONSTIENTA, ABISALA  –  a constiintei raului din Sine.
Cei care sunt chemati sa dezvaluie, in om, prin educatie si credinta, Legea sadita de Dumnezeu   –  si incalca, sfidator si iresponsabil, menirea  –  sunt supusi imprecatiei hristice pe pamant  –  dar Legea nu e de pe Pamant. De aceea, acest “vai voua!” este vizionar: legislatorii si juristii, care se fac ca nu vad Legea, si scot legi supte din deget, pentru confortul lor personal  –  vor primi suprema pedeapsa: DES-FIINTAREA (scoaterea inafara planului divin al Fiintei). Legislatorul si juristul care nu e vizionar , ci bucher si tipicar, speculand meschin, rau-voitor  –  isi auto-suprima fiinta, se sinucide spiritual. Caci vesnica osanda a Gheenei este Focul ce arde toate matritele gresite ale Facerii  –  sterge din planul ontologic pe cei care nu s-au supus comandamentului Legii: “casa voastra [n.n.: planul existentei terestre si cosmice] vi se lasa pustie.” Si nu-L vor mai vedea (n.n.: adica, nu se vor mai putea vedea-identifica, macar formal  –  in/cu Matrita Fiintei-Hristos) pana cand nu vor recunoaste, dincolo de legile chitibusaresti-egotiste  –  pe Dumnezeu-Legea:”De acum nu Ma veti mai vedea, pana cand nu veti zice: Binecuvantat este Cel ce vine intru numele Domnului”.

***
CIVILIZATIA CRESTINA  –  CIVILIZATIE LEGISLATIVA
Multa lume (juristi si nejuristi) are o parere complet falsa despre lege si crestinism, crezand a identifica, chiar, o incompatibilitate intre cele doua notiuni. [15]De fapt, adevarul consta exact in formularea inversa a judecatii: cine nu vede ca numai prin crestinism, legile capata valoarea de Lege  –  acela habar nu are ce-i Legea, acela nu vorbeste, de fapt, despre Lege  –  ci despre ce vrea el, adica, despre nimic.
Este tot atat de absurd sa afirmi ca religia crestina n-are de-a face cu legislatia, precum este de absurd sa afirmi ca legislatia nu are de-a face cu morala, sau ca morala nu are de-a face cu religia.
In definitiv, ce scop are Legea? Are scop in sine? Nu poate,  caci e pentru oameni  –  iar nu un text pentru un text ( “arta pentru arta”…). Dar oamenii, sunt in sine? Nu, pentru ca nu sunt propria creatie  –  ci creatii ale lui Dumnezeu, cu finalitate de la Dumnezeu. Sunt legi pentru Dumnezeu? Dumnezeu este Legea, deci n-are nevoie de legi. Atunci, pentru ce sunt legile? PENTRU OAMENI CARE VOR SA AJUNGA LA LEGE  –  ADICA LA DUMNEZEU.
Cat despre faptul ca legea nu are de-a face cu Morala  –  aceasta este o afirmatie pe care numai infractorii pot s-o admita, fara mustrare de cuget. La fel, ca Morala n-ar avea de-a face cu Religia. Adica, de ce sa te comporti bine, daca nimeni nu vegheaza asupra Binelui, si nici nu stii ce-i acela Bine? Dar daca admiti ca Binele exista si ca este Cineva care vegheaza la implinirea lui  –  te vei  supune legilor Binelui. Arbitrat-Supravegheat. Altfel , in ruptura Moralei de Religie si a moralei religioase de Lege apar radacinile ANOMIEI. Ale crimei generalizate, trecand drept “bine public”…
Juridica trebuie sa contina si Pedagogia. Si invers. Omul daca nu e invatat sa invete legea  –  si daca nu-i este stimulata intelegerea scopului final al legii  –  devine fie terorizat de lege, fie indiferent fata de lege. Iar prin teroare si indiferenta n-a functionat lunga vreme nici o societate umana  –  ci societatile bazate pe lipsa de ratiune si implicare rationala a cetatenilor in treburile Cetatii  –  s-au sinucis, au disparut din istorie. Omului trebuie sa i se explice, in amanunt, cu multa rabdare, la varsta cand plamada lui umana este maleabila si permeabila  –  cine este el si cum sa actioneze si de ce sa actioneze, intr-un fel si nu in altul. Pedagogia juridica trebuie facuta chiar de la 2-4 ani, cand apar primele scantei de intelegere  –  pentru ca fixarea strategiei juridice si a finalitatii ei sa aiba loc la varsta deplinei intelegeri, a deplinei formari a capacitatilor rationale, emotionale, atitudinale, spirituale: adolescenta. Numai un om educat spre inalta si cat mai  deplina intelegere a intregului sistem juridic, social si cosmic, va avea posibilitatea sa actioneze ca un om adevarat, sa-i formeze, la randul lui, prin convingere rationala (dar si intuitiva) pe alti oameni(tovarasi, copiii lui, chiar pe parintii lui neinstruiti)  –  si doar astfel poate sa se-nchege si sa reziste o societate umana sanatoasa  –  autentic umana, prin spiritualitate evoluata.
Accidentele istorice nu sunt de neglijat, nici de dispretuit  –  dar nu ele dicteaza marele mers al istoriei umanitatii. Trebuie acordata asistenta sociala materiala, dar si moral-spirituala, intelegere si respect pentru efortul lor uman, tuturor celor care nu pot tine pasul cu cerintele ritmului evolutiv al spiritului uman terestru  –  dar trebuie stimulate si respectate, in primul rand, elitele, varfurile societatii, CALAUZELE, cei care mentin constant , fara sincope prea mari, ritmul evolutiei spiritului terestru. Apostolatul trebuie sa fie misiunea nu doar a dascalilor de scoala, ci si a juristilor, intorsi in scoli, redeveniti dascali – si, in principal,  a preotilor (caci, in Noul Ev Mediu, prezumat de N.Berdiaev, functiile sacerdotala, educationala si juridica trebuie cumulate de acelasi om  –  omul vremii noi, vreme despre care Malraux spunea:”Secolul XXI va fi religios, sau nu va fi deloc”). Ca azi a cazut unul, din disperare, ca maine vor suferi multi si vor carti  –  trebuie sa le acordam intreaga noastra compasiune  –  iar pe cei ce traiesc, fizic si spiritual  –  sa-i inconjuram cu blandete si, asemeni lui  Hristos, sa-i sfatuim, sa-i insotim cativa pasi, sa le explicam cu intelepciune, cu spirit de autosacrificiu si cu rabdare ingereasca: “Iaca Eu va trimet ca pe niste oi in mijlocul lupilor: fiti deci intelepi ca serpii si blanzi ca porumbeii”(Matei, 10, 16). Sa-i mustram pe cei prea (si nejustificat) lenesi, sa-i izolam, partial sau total, pe cei care fac totul cu rea-credinta constienta si refuza orice sfat bun  [16] –  sa-i indepartam de societatea umana, pentru a n-o contamina cu raul lor (dar in izolare, sa le incercam, neobosit, puterile sufletului, sa trezim in ei, fie si intarziat, germenii salvarii  –  viziunii umano-divine: preotii si pedagogii sa intre cat mai des, in clasa de elevi cat si-n inchisoare, intr-un ritm sustinut, pentru a forta usile intunericului). Dar, evident, grija principala sa fie pentru sustinerea ritmului general al UMANITATII: aceasta este misiunea legilor si legislatorilor  –  sa nu-si ia ochii de pe Lege  –  STEAUA ETERN CALAUZITOARE. Caci vor exista mereu cetati-oameni care-L vor refuza pe Hristos-Legea Luminii, Legea Omului-Cosmos  –  si nu avem dreptul sa ramanem la aceste cetati, sa ne contaminam de raul lor incapatanat  –  ci avem datoria sa mergem spre cetatile-oameni care accepta Legea Luminii, Legea Omului-Cosmos.
Spun unii: ”Legile sa nu urmeze crestinismul, caci pedepsele vor fi prea mici, sau nu vor fi deloc”. Crestinismul autentic nu pedepseste cu ghilotina, scaunul electric, nici cu parul. Dar viziunea noastra despre sistemul de pedepse este gresita.
Noi reactionam precum paganii sau primitivii veterotestamentari, fara gand si inima, ci doar cu instinctul primar si cu pumnul, cu violenta fizica: “dinte pentru dinte, ochi pentru ochi”. Exista, insa, o reactie spirituala, de autopedepsire, extrem de severa, decat care mai ingrozitoare nici nu exista pe fata pamantului si in istorie: este pedeapsa de tip crestin, cu efect nu de mutilare, schilodire, lichidare fizica  [17] –  ci de transfigurare spirituala, repunere, a celui ce era doar umbra de om  –  in rangul deplin si adevarat de OM. Aceasta pedeapsa cumplita este pedeapsa pozitiva, specifica doar crestinismului, adica NOII LEGI, care, chiar daca inca nu e instituita si nu se intrezareste macar posibilitatea instituirii ei generale  –  asa va fi, peste tot pamantul. Abia atunci, legile vor fi Lege, si se va vedea limpede ca toate sistemele legislative, purcese din morala divina, se indreapta catre finalitatea omului virtuos [18]:  “ci sa fie cuvantul vostru: ce e da, da si ce e nu, nu; iar ce este mai mult decat atata, e de la cel rau”  –  si:”Eu insa va zic: iubiti pe vrajmasii vostri, binecuvantati pe cei ce va blestema, faceti bine celor ce va urasc, si va rugati pentru cei ce va nedreptatesc si va prigonesc, ca sa fiti fiii Tatalui vostru, Care este in ceruri; caci El porunceste soarelui Sau sa rasara si peste cei rai, si peste cei buni, si da ploaie si peste cei drepti, si peste cei nedrepti(…). Deci fiti desavarsiti precum este desavarsit Tatal vostru cel ceresc” [19].
Problema “obrazului intors catre noua palma” a facut sa curga rauri de cerneala. Consideram ca avem dreptul sa ne spunem parerea si noi, impotriva celor care afirma ca “crestinul are mentalitate de sclav” (l-am citat pe Emil Cioran…): este cea mai mare stupizenie, cata vreme Hristos vrea sa-l readuca pe Om in ipostaza de FRATE DIVIN. Or, Dumnezeu este ATOTSTAPANITOR, deci nimanui supus  –  cu atat mai putin sclav cuiva.
Deci, palmele despre care vorbeste Hristos nu le induri pe orizontala existentiala, adica, de la om la om. Ci pe verticala recunoasterii permanente a raportarii om-Dumnezeu. Palma prima, pe obraz, este expresia pedepsei lui Dumnezeu, prin mana unui trimis-om. Dar trimisul-om tot om ramane, si deci puterea lui de pedepsire in numele lui Dumnezeu este redusa si restransa de catre chiar limitele conditiei sale umane. Deci, pentru ca eu ma recunosc mult mai vinovat, in fata lui Dumnezeu, decat poate un om sa-mi arate ca sunt vinovat, intorc si celalalt obraz, pe care ar trebui sa mi se “completeze” pedeapsa, de la limita umana a pedepsitorului-trimis divin  –  pana la deplina pedepsire divina, conforma cu imensul meu pacat catre Dumnezeu. Din acest moment, cel care ne-a palmuit  va realiza  ca nu poate el sa ne loveasca, atat cat ar trebui, prin justitie divina-nonumana, sa ne loveasca. Atunci, abia, isi va da seama de limitele lui, de faptul ca nu e decat supusul (robul) catre Dumnezeu-Legea (si Sanctiunea). Deci, NEPUTINTA  lui de a ne lovi il va re-intoarce intre limitele sale umane. Daca se va cai sau nu, daca va lovi iar, sau nu  –  aceasta nu se poate garanta omeneste  –  dar, deja, suntem iesiti de sub “jurisdictia” umana a oricarei lovituri deplin-divine. Dar:
a- lui i s-a facut demonstratia ca e neputincios, fie si in asa-zisa “dreptate”, “violenta punitiva”( cand, de fapt, nu e decat vointa Domnului, prin mana lui, atat cat poate mana si forta maniei sale de om);
b-lovitorul, neputincios de a lovi mai mult decat a lovit, ramane de rusine: isi va da seama ca e un biet om, si-atat; din acest moment, isi va pune problema ca  –  lovitura fiind a lui, nu a lui Dumnezeu  –  s-ar putea ca pedeapsa lui Dumnezeu, pentru impostura lui de a se considera cu drept de pedepsire, de parca ar fi fost Dumnezeu  –  va fi pedepsita de Dumnezeu(si numai Dumnezeu stie cat de grea va fi pedeapsa divina, lovitoare pentru SUPERBIE…);
c-cel lovit nu are de pierdut nimic, ci castiga constienta cat mai acuta, deplina, a vinovatiei fata de Dumnezeu, si va sti (va fi gata) sa astepte O COMPLETARE (oricand) la lovitura  –  ceea ce, oricum, este o mangaiere spirituala: lovit deja fiind, de catre inconstientul impostor, stie ca lovitura lui Dumnezeu, pentru pacatele sale, va fi mai mica decat o merita , pana in momentul lovirii umane (mai mica exact cu lovitura trimisa de Dumnezeu prin impostor, lovitura prin care pacatul partial al lovitului este adaugat pacatelor, pana atunci nerecunoscute, ale lovitorului). Este, pentru lovit, prefigurarea MARTIRIULUI, in numele lui Dumnezeu  –  inceputul studiului legislatiei punitive a lui Dumnezeu. Dar si semnul-sansa a viitoarei mantuiri. De la aceasta “palma” incolo ar trebui, pentru adevaratul crestin, sa urmeze revelatia Imparatiei lui Dumnezeu ! Asa ca, aceia dintre noi care se revolta impotriva “palmei”(si a primei, si a prezumatei…)  –  ar trebui sa ceara ei, cat mai degraba, si de la oricine, semnul loviturii-prefigurare a mantuirii, al milei divine, semnul ca “Dumnezeu nu te-a uitat”…
Cine mai tine cont, in zilele de azi, ale legislatiei laice  –  ca ar putea fi trimis in judecata Focului Vesnic, al retopirii “matritelor fiintiale”  –  “doar” pentru insultarea “fratelui”(oricare semen): “netrebnicule, nebunule”?   –  cand toti suntem calcatori de Lege, deci”netrebnici-nebuni”…
Cine ar accepta azi, in legislatia laica (Doamne, ce-i mai place omului s-o faca pe Dumnezeu, pedepsind, in stanga si-n dreapta, cu mintea lui de om…), sa se autoexileze  , definitiv si irevocabil, de propriii copii  –  daca acestia L-ar nega pe Dumnezeu-Obarsia a Toate, singura garantie a Binelui? [20] Cine ar accepta azi, in legislatia laica, atat de “severa”(?…)  –  sa-si taie mana sau sa-si scoata ochiul, pentru o “simpla” minciuna, tradare? Doar tradarea e relativa, nu?… La fel  –  Adevarul: mereu, in societatea laica avem “puncte de vedere”  –  adica pretexte de a (ne) minti cu nerusinare. Fii pregatit, in orice clipa a vietii tale, sa fii torturat inimaginabil si sa mori pentru Dumnezeu!Adica, pentru revelarea SINELEUI TAU REAL-DIVIN.
“Hotarat lucru, legislatia crestina este mult prea severa  –  si nedemocratica!”  –  vor spune, acum, aflati, oarecum, in cunostinta de cauza, cei care ziceau, pana acum , ca-i legislatie prea blanda si ca orice crestin are mentalitate de sclav. Da, este severa, pentru ca Dumnezeu are pretentii mari de la om(daca vrea omul sa fie Fratele lui Dumnezeu…)  –  dar si rasplati pe masura: Dumnezeu il vrea pe om FERICIT  –  fericit cu adevarat, adica asemeni Lui. Dar aceasta inseamna: PERFECT CURAT-CURATAT DE REZIDUURI NON-PARADISIACE (adica, potrivnice Luminii Lumii)…
Nedemocratica? Dumnezeu nu stie decat despre o singura categorie umana  –  de fapt, despre un singur om: ADAM (sa-l intoarca de unde a purces, plangandu-si greseala  –  in Rai-Paradis). Iar discriminarea ”nedemocratica” …ar incepe de la doi…!!!
Greu, teribil de greu, dar si teribil de maret si nemasurat nobil lucru este sa fii crestin. Fratele lui Hristos-Dumnezeu si Fiul lui Dumnezeu. Prima si singura conditie: respecta Legea Armoniei(cu tine, cu ceilalti, cu lumea). Lege pe care Hristos(cel mai teribil Legislator!fara alt scop decat Dreptatea: “Fericiti cei ce flamanzesc si inseteaza de dreptate, ca aceia se vor satura!” [21]) o numeste atat de frumos: IUBIRE.
Legea il transfigureaza pe om in Dumnezeu. Respecta dumnezeieste Legea!  –  porunceste Juristul Suprem-Hristos. Altfel, pedeapsa ta va fi esentiala si eterna! Vei pierde(sau amana indefinit) Mantuirea, adica starea de iesire de sub Timp-Eveniment-Moarte!
*

Jugul Legii lui Dumnezeu este usor sau teribil de greu, dupa gradul de incredere (in Reperul si Scopul Suprem), de credinta si de supunere fata de Lege: cine s-a obisnuit cu ceva, zi de zi si clipa de clipa(oricat ar fi de cumplit, aparent  –  acel “ceva”)  –  va constata ca e usor si firesc. De aceea, educatia intru Lege trebuie facuta de mic copil  –  dezvoltata si explicitata in adolescenta  –  pentru ca omul matur sa fie Omul Legii, tot asa cum este Omul Respiratiei sau al Bataii Inimii. “Caci jugul meu este bun si sarcina mea usoara”  [22].
***
TANARUL EDUCAT SI DUMNEZEU

Cand tanarul va simti boarea divina in sala de clasa, se va lasa modelat de catre “delegatul” lui Dumnezeu, pana cand el insusi va afirma ca NUMAI viata intru armonie cu oamenii , cu Legea,  cu Dumnezeu este viata reala. Asa cum bine zicea Pytagora, tanarul nu trebuie inselat prin intruziunea, pe canalul dintre substanta divina si sufletul tanarului, a intereselor meschine ale educatorului/legislatorului. Confiscarea (grosolana si brutala) a caii dinspre Dumnezeu  spre sufletul tanarului va duce la grave tulburari spirituale , ale actualei si viitoarei societati umane, care va fi lipsita de harul transfigurarii, singurul factor care poate revela teleologia cosmica si sociala.
Cine-l va intelege pe Dumnezeu, patrunzand in “mintea” lui Dumnezeu, in intentiile Sale sublime  –  acela va fi subiectul ideal pentru educatie. Cine nu, va reprezenta un rebut educational si, consecutiv, un potential pericol de destabilizare sociala, prin faptul ca el insusi nu e stabilizat spiritual  –  si, deci, se constituie in focarul epidemiei non-armoniei  –  epidemia anomica. Epidemie care, deja, “cutremura pamantul sub picioarele noastre”, cum spune un ganditor  –  el intelegand prin aceasta ca, in curand, Dumnezeu nici nu va  mai tine cont de alegerea noastra, si se va revela in toata maretia lui legislativa. Dar pentru ca noi nu suntem pregatiti sa ne supunem Legii si Legislatorului Suprem  –  vom fi inspaimantati de moarte, in loc sa-i aducem slava si sa ne transfiguram de bucuria supremei revelatii.
Deci, de retinut: Dreptul nu e doar o stiinta –  ci o cale potentiala de a-l intalni pe Dumnezeu. O cale pe care poate fi initiat mult mai usor omul tanar  –  daca constiinta responsabilitatii duble(fata de Dumnezeu si fata de chipul sau oglindit –  omul) ar fi trezita in educatorii momentului I si momentului II pedagogic. Cu o conditie: legile sa nu uite de Lege.
***
IN LOC DE CONCLUZII FINALE: REPLIEREA SOCIALA SI CENZURA MORAL-DIVINA A TANARULUI
In trecut, mai ales in lumea satului, autoritatea divina era dublata de autoritatea sociala a obstei, in chip, deseori, armonios  –  si, in mod sigur, totdeauna folositor, pentru pastrarea moralei: “gura lumii”, “gura satului”  –  o adevarata si bine formata(si informata) opinie publica  –  autoritatea obstei.
Egoismul, individualismul, insingurarea moderna, pustiirea sau urbanizarea satelor (mai ales ca mentalitate)  –  au distrus autoritatea obstei. A ramas autoritatea divina  –  prin “delegare educationala”.
Cum trebuie vazuta ea? In zeci, sute de cazuri  –  discutand cu elevii, cu tinerii  –  ne-am dat seama ca autoritatea divina, daca e constientizata si dublata de stimulul religios al familiei (evlavia, morala crestina)  –  impiedica savarsirea de lucruri neplacute, si chiar de lucruri periculoase, nocive in cel mai inalt grad  –  din punct de vedere social. Tanarul trebuie invatat sa aiba un preot-duhovnic stabil, in care sa aiba deplina incredere. Si atunci, cenzura moral-divina va veni pe doua cai, diminuand sau chiar suprimand pornirile rele ale firii tanarului, sau obiceiurile, deprinderile sale proaste:
a-sentimentul veghii, permanente, deasupra sa, a ochiului divin neadormit si mustrator (in cazul neadaptarii sau incetei adaptari la morala crestina);
b- controlul periodic (ca la medic) al sufletului: pregatirea periodica pentru intalnirea cu confesorul-duhovnicul  –  o intalnire de maxima si severa sinceritate.
Astfel, treptat, credinta si increderea re-conformeaza spiritul, rectifica, slefuiesc spiritul si inhiba pornirile pernicioase ale firii.  Acesta este, in definitiv, OMUL NOU de care vorbeste Hristos, omul renascut spiritual  –  nu acela al comunismului ateu, nici acela al liberalismului libertin si anomic. Pur si simplu, HOMO RELIGIOSUS REDIVIVUS, despre care face vorbire Mircea Eliade  [23]. Omul religios regasit-renascut, si pus intre parametri de eficienta spirituala  –  care va deveni corectitudine si omenie sociala. Din dezvaluirile tinerilor, aflati fie in plina terapie religioasa, fie dupa terapia religioasa (intr-un moment de relaxare luminoasa, evlavioasa, recunoscatoare) s-a putut vedea cum atat mici carente psihice si deprinderi rele, nu foarte vinovate in sine(cochetaria celei care pierdea ziua la oglinda, mizeria fiziologica a celui care se masturba sau se scobea intre degetele de la picioare etc.)  –  cat si mari deficiente psiho-fiziologice(porniri homosexuale, cauzate de grave disfunctii, deficiente fiziologice, din pricini congenitale etc.  –  sau nestapanirea nervilor, neascultarea de nici o autoritate exterioara etc.)  –  prin concentrarea atat sub Ochiul lui Dumnezeu, cat si sub cuvantul de folos al duhovnicului  –  fie au fost autoreprimate, fie tinute in frau, stapanite mental, volitiv, pentru a nu face rau celor din jur, si nici siesi sa nu-si mareasca raul, pana la scarba de sine si la sentimentul culpabilitatii , hiperbolizat pana la dorinta de autoeliminare. Impacarea cu sine, redobandirea respectului de sine si a cumpenei interioare, re-armonizarea interioara  –  este ceva de nepretuit. Si doar sentimentul religios autentic(nu superstitia sau bigotismul!!)  rezolva aceste probleme .
ABIA OMUL RELIGIOS POATE FI, ORICAND, O FOARTE BUNA FIINTA JURIDICA  –  DACA SE FACE EDUCATIA JURIDICA DE RIGOARE. Este mai putin valabil inversul afirmatiei. De multe ori, juristi merituosi, pierzand busola spirituala, au clacat moral si profesional.
Deci: STATUL MASONIC A AJUNS  LA CAPATUL IPOCRIZIEI SALE ONTOLOGICE. DIN ACEST MOMENT, LUMEA TREBUIE SA SE PREGATEASCA:
1-FIE PENTRU DISPARITIA FIZICO-SPIRITUALA, in conditiile unei „apocalipse” destul de apropiate de cea descrisa de Ioan din Patmos ,
2-FIE PENTRU UNICA SOLUTIE (…de data aceasta, fara nicio indoiala…UNICA!!!): STATUL TEOCRATIC, STATUL CONDUS DE HRISTOS –MANTUITORUL (direct sau prin delegare apostolica: apostolii Sai nu vor fi, cu necesitate, preotii/clerul, care cler, IN MAJORITATEA SA ZDROBITOARE,  a deviat cumplit, de la misiunea sa spiritualista, „inmalindu-se” groaznic in materia mlastinoasa si puturoasa, desfatat cumplit in ipocrizie, lacomie si minciuna! – …ci vor fi cei mai smeriti si mai aproape, cu Duhul, de Dumnezeul Mantuirii…: vor fi cei mai umili, „nebunii intru Hristos”, dintre monahi; vor fi alesi, PRIN REVELATIE, de catre Insusi Dumnezeu-Hristos!!!)!!!
***

RESTABILIREA  CREDIBILITATII TINERILOR. “BATRANETEA” SI “TINERETEA”  –  CATEGORII PSIHO-SOCIALE
Fortele spirituale tinere :
a-daca vor fi educate in directia generozitatii spirituale, a orizontului spiritual deschis si liber spre “sus”  –  iar nu al unui pozitivism meschin si fosilizat in automatismele de “animal de prada”, strict orizontalizat(sub zodia “economicului”);
b- daca vor fi convinse sa accepte cunoasterea si aprofundarea Legii-Norma( in semnificatiile ei adanci, vitale) si a sistemului general de functiune sociala  –
in mod sigur, vor gasi solutii nu numai noi, ci si mai  fiabile si viabile, multiple si cu grad de solutionare mai inalt. Se vor angaja intr-o autentica spirala a reformei sociale si morale ( nu in simulacre reformiste)  –  asa cum s-a intamplat in toate  momentele critice ale istoriei omenirii : tinerii minoriti au deblocat Biserica Occidentala, scotand-o din criza de credibilitate , care a produs, pe cale de consecinta, tirania religioasa a sistemului inchizitorial;  tinerii artisti , savanti si exploratori  –  au deblocat Evul Mediu   (care alunecase in manierism factice) – nu spre Renastere, ci, mai curand, spre REVELATIILE CRESTIN-ORTODOXE („ortodoxe”, in sensul de „indicatoare” ale Caii Celei Drepte a Duhului Uman!) ALE LUI GIROLAMO SAVONAROLA!!!; tinerii masoni (cei inca neinfectati total de iudaismul masonic…!) ai veacului 18 au deblocat sistemul social feudal (incrancenat in forme golite de divin, in absolutismul despotic, cu pretentii de drept divin, arogant si distructiv de avanturi creative), spre democratie (care, la inceputul ei, parea reala…)  –  si tot tinerii au achiesat primii si la idealurile anului (est si central-european) 1989, doar ca, peste tot in Centrul si Estul Europei, a existat o capcana, gen “Piata Universitatii”-Bucuresti 1990 (adaugata „lucrarii” Papei Ioan Paul al II-lea/iudeul galitian Karel Voitila si puzderiilor de servicii secrete straine, de la cele unguresti si sarbesti, pana la KGB, CIA si…Mossad!) –  revelata mai degraba sau mai tarziu, cu amaraciune. Fortele tinere nu trebuie macinate, pervertite si exasperate  –  ci folosite in mod loial, vizionar, curat  –  determinate, printr-o educatie prealabila, de inalta si sustinuta tinuta spirituala, sa se “injuge” singure, cu entuziasmul specific varstei, la operatia denumita “ameliorare sociala”. Numai asa se pot ele purifica si lumina, constant, de Idealul Umanitatii  –   fara a se intepeni in starea psiho-spirituala,  numita “batranete”, ci pastrand, chiar in varsta senectutii, flexibilitatea si generozitatea extrema, atat de vie, a starii spirituale de “tineret”. Caci, dupa cum credem a se vedea, nu exista un real conflict al generatiilor, decat atunci cand cei varstnici se incapataneaza sa semnifice “cei batrani”-imbatraniti  –  si sa-si aroge drepturi pe care nu le au, in virtutea unor “virtuti”deloc onorabile: isi apropriaza , fara sa si merite, din punct de vedere medical, toate anchilozele psiho-spirituale posibile  –  lucru care duce, inexorabil, la atitudini egoiste si tiranice. “Batranetea” si “Tineretea” se dovedesc a fi, in cele din urma, dar, de fapt,  in primul rand  –   categorii psiho-spirituale si  grade  de atitudine volitiva    ( in cazul celor ce vor sa arate si sa fie “batrani”, este si complacerea de a arata si a fi astfel  –  iar despre “tinerii” cu prejudecata ca ei trebuie sa fie cu totul altceva decat generatia anterioara, iar daca nu sunt, se autoblocheaza moral-spiritual, se poate spune, la fel, ca se complac intr-o atitudine categorisita, doar,  drept “tanara”  –  hyppies, rockers, rappers, punkers etc.  –  dar, in realitate, “imbatranita”prematur,  fara finalitatea , nelinistea creatoare si forta de a fi si insemna“tinerete” autentica). “Le lipseste educatia”  – spunem. Dar chiar li se da educatie adecvata, intr-un mediu social adecvat (???) si de catre factori adecvati (fie si ca atitudine si nivel spiritual)  si de buna-credinta? O educatie care sa stimuleze, in ei, generozitatea si energiile constructive, specifice (in mod normal…) varstei tinere?…
Noi nu credem asta – si, tocmai de aceea, optam pentru/propunem, cu mult discernamant, o varianta noua (si, in acelasi timp, veche…) de societate, in care sa nu mai existe pacalici si pacalitori, si nici obiditi si obiditori: SOCIETATEA TEOCRATICA, in sensul propus de Nikolai Berdiaev, in lucrarea sa – Un Nou Ev Mediu: o societate in care CREDINTA CRESTINA (autentica si ferventa…!!!) sa fie forta spirituala motrice – in care Biserica sa fie Institutie Divino-Umana, nu cu misiune neaparat de supraveghere  a  nivelului de spiritualitate al mediului social – nu atat institutie cu misiune corectiva, cat preventiva, pentru evitarea nu doar a catastrofelor spirituale, cum sunt cele prin care trecem azi, de s-au zapacit de tot pana si sacerdotii lui Hristos-Mantuitorul… –  ci, in special, pentru alinarea durerilor spirituale din mediul social, pentru catalizarea si cultivarea fortelor spirituale nucleice, ascunse in om/umanitate – pentru adeverirea, intarirea si Revelarea Starii de REALA con-fraternitate, dintre oameni: TEOCRATIA propusa de noi NU trebuie sa fie o noua societate totalitara, si nici sa nu utilizeze constrangerea, brutala sau discreta (tot siluire a libertatii divino-umane ar fi, sub orice forma s-ar exercita brutalitatea/constrangerea non-spiritualizanta!) – sa nu aiba scopuri DELOC lumesti, ci exclusiv, obsesiv,  tinand de Revelarea Lui Hristos… – sa nu se nimereasca, Doamne fereste, din nou, cum a fost in zona papala a secolelor Vechiului Ev Mediu – Inchizitia, sau orice alt fel de „politie bisericeasca”…Nu, nicidecum! Ci sa fie Zona Terestra si Zona Divina (totodata! – intalnite!!! – prin Lucrarea Cea Mai Inalta a HARULUI    Dumnezeiesc!), zona de REVELATIE, la nivel de individ, dar, mai cu seama, de SUPRAINDIVIDUALITATE / NEAM. In felul acesta, doar, Biserica va fi iar ceea ce a vrut si vrea Hristos: Mireasa Lui Hristos, Sfanta Unealta de Mantuire/Re-armonizare intru Duh a Omului/Umanitatii, ANTICAMERA PARADISULUI.
Dar, pentru o astfel de societate noua, si totusi veche, originara, daca ne gandim ca ea a fost intaia propunere a Lui Hristos – preotii trebuie sa inceteze definitiv de a se considera un soi de functionari – SI SA RE-DEVINA JERTFELNICI INTRU MISIUNE SFANTA/COSMICA/SUPRAISTORICA!!!
Si aceasta, pentru ca istoria sa aiba finalul prorocit de acelasi mare filosof al Ortodoxiei, Nikolai Berdiaev – re-contopirea istoriei pamantesti cu istoria celesta (cf. Sensul istoriei, Polirom, Iasi, 1996, pp. 195-197) – deci, sa reluam si sa completam, ca pe un memento, ceea ce deja am citat din geniul rus al Ortodoxiei: „In viitor va avea loc o lupta fara precedent intre bine si rau, intre Dumnezeu si diavol, intre lumina si intuneric. Sensul istoriei consta in deschiderea acestor principii opuse, in lupta lor si in conflictul tragic al acestor principii (…). Am inceput cu prologul celest al istoriei, pentru a trece la istoria pamanteasca, iar de la aceasta istorie pamanteasca trebuie sa trecem iarasi la istoria celesta. Numai in acest caz istoria are un sens pozitiv: daca se incheie. Intreaga metafizica a istoriei (…) conduce la constiinta sfarsitului inevitabil al istoriei. Daca istoria ar fi un proces nesfarsit, o infinitate rea, ea n-ar avea nici un sens. Tragedia timpului ar fi de nerezolvat, iar sarcina istoriei – irealizabila, pentru ca, in interiorul timpului istoric, aceasta nici nu se poate infaptui. Destinul omului, aflat la baza istoriei, presupune un scop supraistoric, un proces supraistoric, o solutionare supraistorica a destinului istoriei intr-un alt timp, vesnic. Istoria pamanteasca trebuie sa se contopeasca din nou cu istoria celesta, trebuie sa dispara granitele care separa lumea aceasta de lumea cealalta, la fel cum nu au existat aceste granite in trecutul indepartat, in zorii vietii universale. (…). In acest mod simbolic se vorbeste in Apocalipsa. Se rupe legatura timpurilor,  cercul inchis al realitatii inceteaza sa mai existe. In realitatea lumii se revarsa energiile unor alte trepte ale realitatii, istoria timpului nostru se sfarseste si tocmai de aceea capata sens. O zi din viata noastra individuala este absurda luata in sine, viata noastra capata sens doar prin alaturarea tuturor zilelor ei.
(…) In limitele istoriei, este irezolvabil si conflictul tragic al destinului individual, cu destinul intregii umanitati. De aceea, istoria trebuie sa se incheie. Lumea trebuie sa intre intr-o realitate superioara, intr-un timp integral, in care sa se rezolve problema destinului individual uman, iar conflictul tragic al acesti destin individual cu destinul universal trebuie sa-si gaseasca o solutie. Istoria este, inainte de toate, destin – si trebuie sa fie inteleasa ca destin, ca soarta tragica. Soarta tragica trebuie sa aiba, ca in orice tragedie, un act final, care rezolva totul. In tragedie, catharsis-ul este inevitabil.  Istoria nu are o evolutie infinita in timpul nostru, nu are firescul fenomenelor naturale, tocmai pentru ca istoria este destin. Aceasta este ultima concluzie a metafizicei istoriei. Destinul uman, pe care trebuie sa-l urmarim prin toate perioadele istoriei, nu se poate solutiona in limitele istoriei. Metafizica istoriei ne invata ca ceea ce este irezolvabil in limitele istoriei, se rezolva dincolo de limitele ei. Acesta si este cel mai important argument in favoarea faptului ca istoria nu este fara sens, ca are un rost superior. Daca ar avea numai un sens pamantesc imanent, tocmai in acest caz ar fi absurda, fara sens, pentru ca atunci toate dificultatile fundamentale, legate de natura timpului ar fi irezolvabile, sau toate rezolvarile ar fi fictive, aparente si neadevarate. O astfel de metafizica a istoriei, relativ pesimista, rupe mreaja iluziilor legate de divizarea viitorului si rastoarna ideea de progres, dar intareste speranta si nazuinta in solutionarea suferintei istoriei din perspectiva eternitatii, din perspectiva realitatii vesnice. Iar aceasta metafizica pesimista a istoriei este mai optimista, in sensul ultim si cel mai profund al cuvantului, decat optimista conceptie despre progres, conceptie sumbra si aducatoare de moarte pentru tot ce este viu. Trebuie sa aiba loc o anumita mutatie launtrica, dupa care istoria universala nu se va mai infatisa in perspectiva fluxului distrugator al timpului, aruncata parca inafara din adancul spiritului, ci in perspectiva eternitatii, a istoriei celeste. Istoria universala se va intoarce in adancime, ca un moment din vesnicul moment al Spiritului”.

…Marele filosof al culturii romanesti, Lucian Blaga, spunea ca romanii „au sabotat istoria”. Foarte bine – nu aveau alternativa, cand demonii istoriei se bat, de la inceputul lumii CAZUTE, rezultate prin cumplitul, incredibilul pacat adamic – cu dumnezeirea eternitatii. MAI ALES ACUM, aceasta istorie masonizata, ingrozitor insangerata,  TREBUIE sabotata!!! Diavolul Crimei si al Sinuciderii trebuie identificat si exorcizat, fara intarziere si fara nicio mila! Trebuie sa ne scuturam de toate efectele ei otravitoare, numite „institutii”, prin care ni se da voie doar…SA NE UCIDEM INTRE NOI SI SA NE SINUCIDEM!  Trebuie sa scapam, cat mai repede si mai profund (prin antidotul cosmic/panaceul numit „re-evanghelizarea intru Hristos-Dumnezeu”!), de efectele, seculare, ale masonizarii (prin masoni si prin uneltele lor…”nationale”!).
CU STATUL LOR DIABOLIC CU TOT!!!
***
NOTE
1 -Nikolai Berdiaev, Un Nou Ev Mediu, Omniscop, Craiova, 1995, p. 126.
2-Idem, p. 127.
3-Idem, p. 116.
4-Idem, p. 117.
5-Idem, p. 118.
6-Idem, p. 132.
7-Idem, p. 127.
8-Idem, p. 129.
9-Idem, p. 129.
10-N. Berdiaev, Sensul istoriei, Polirom, Iasi, 1996, p. 197.
11–Emil Cioran, parca citandu-l pe Marx, dar si pe…Marchizul de Sade,  afirma ca “crestinismul este religia sclavilor”.
12-Cf. Sfantul Augustin, Civitas Dei, in : P. Bernard Stef, Sfantul Augustin  –  Omul.Opera. Doctrina, Colectia Sfinti Parinti ai Bisericii, Cluj-Napoca.
13-Legea a fost sadita si exista in fiinta umana(constientizata), caci altfel nici n-ar fi posibil ca Dumnezeu sa ceara omului ceea ce El n-a dat si pus in fiinta Omului.
14-Matei, 23, 13-39.
15-J.J.Rousseau, Contractul…: “O societate de adevarati crestini n-ar mai fi o societate de oameni”  –  adica, ar fi o utopie. Nu: ea, societatea autentic-crestina, va fi-exista (dupa spusa Bibliei: ”Cand fi-va o turma si-un pastor”)  –  si  abia aceea-acela se va numi pe drept Omul (re-indumnezeit, re-androginizat paradisiac).
16-Matei, 10, 14.”Daca insa nu va va primi cineva, sau nu va asculta cuvintele voastre, atuncea iesind din casa ori din cetatea aceea, sa scuturati si praful de pe picioarele voastre!”
17-Exista si asa ceva, dar ca automutilare mistica  – Matei, 5, 29-30:”De te sminteste ochiul tau drept, scoate-l si-l arunca, caci e mai bine pentru tine sa piara unul dintre membrele tale, decat tot corpul sa fie aruncat in gheena, si de te sminteste mana ta dreapta, tai-o si arunc-o de la tine, caci e mai bine pentru tine sa piara unul din membrele tale, decat tot corpul sa fie aruncat in gheena”. Adica, mai curand suferi de o suferinta trecator(istoric)-corporala, decat sa risti inimaginabila suferinta spiritual-esentiala eterna.
18-Matei, 5, 37.
19-Ibidem, 37 si 44-48.
20-Idem, 10, 34-35:”Sa nu socotiti ca am venit sa aduc pace pe pamant; n-am venit sa aduc pace, ci sabie: caci am venit sa despart pe om de tatal sau si pe fiica de mama sa si pe nora de soacra sa”.
21-Idem, 5, 6.
22-Idem, 11, 30.
23-Mircea Eliade, Tratat de istoria religiilor, Humanitas, Buc., 1992.

22 decembrie 2010                                                   prof. dr. Adrian BOTEZ

P.S.: …Astazi, 23 decembrie 2010, ora 10,30 – in plenul Parlamentului (unde premierul Boc se pregatea de discursul care preceda discutiile pe motiunea Opozitiei la GENOCIDICA Lege a Salarizarii…: „Dragi colegi, membri ai Guvernului…” – si, ca sa-i confirme, lui Boc, exclusiva colegialitate declarata, nu cu Maria Sa Poporul Roman, ci DOAR CU MEMBRII UNUI GUVERN CRIMINAL SI DEMENT!!! –  s-a auzit, IN ACEEASI CLIPA,  o bufnitura infioratoare!), inginerul de sunet al TVR, ADRIAN SOBARU (sot, tata a doi copii, dintre care unul are un grav handicap… – de aceea, nu-si putea acoperi datoriile fata de stat, din salariul „in mana”: 636 RONI! – …iar noua „lege” tocmai ii rapise tatalui dreptul la indemnizatia de insotitor/asistent personal AL PROPRIULUI COPIL…), IN SEMN DE PROTEST ULTIM, s-a aruncat in gol, precum un kamikadze, de pe marginea balconului unei loje parlamentare, purtand scris, pe tricoul sau, alb precum ninsoarea din 25 decembrie 1989:
„Ne-ati ciuruit!
Ati vandut toata tara!
Ne-ati ucis viitorul copiilor!
Ne puteti lua viata, dar nu si
LIBERTATEA!!!”… – iar in mana avand o bila portocalie, cu numarul „13” pe ea (13=Numarul Diavolului si al Mortii). A mai apucat sa spuna, din gura: „Ati luat mancarea de la copii! Pentru tine, Boc!”… – iar cand si-a revenit, pe targa, a soptit: „LIBERTATE…”

…Din pacate pentru decizia lui, ADRIAN SOBARU n-a murit, ci s-a ales cu multiple fracturi (de glezne, de fata, de frunte, de nas etc. etc.). Ceea ce i-a inviorat teribil pe „pedelei”, care s-au grabit sa reia sedinta si, in lipsa Opozitiei din sala (care Opozitie macar a avut minima decenta sa paraseasca, imediat, sala de sedinte…), au continuat, cu un cinism inimaginabil si monstruos, „lucrarile” (?!), respingand motiunea cu un castigator… VOT UNIC („unic”, cel putin, in istoria parlamentarismului european…!): ZERO…peste tot!!!

…Cu o luna in urma (pe 18 noiembrie 2010) un alt angajat al TVR se spanzura (…”mai discret”…NU IN PLENUL Parlamentului si fara…”texte incitante si tendentioase”!).

…Multi pedelisti au pretins ca ADRIAN SOBARU era nebun si drogat…Noi suntem de cu totul alta parere: ca si LIVIU BABES, cel care „s-a ars singur pe rug pe o partie de schi din Poiana Brasov in februarie ’89, protestand impotriva <<Auschwitzului>> ceausist” (cf. Gandul, art. “Scoala-n strada, nu-n spital!”, de C.T.Popescu, din 24 octombrie 2010), ca si Doamna Profesoara CRISTINA ANGHEL (care a stat in greva foamei 70 de zile, in octombrie 2010, fara s-o ia in seama nicio oficialitate mai de “dai Doamne”: dl Funeriu a venit la spital, ca sa-i ofere…UN CACTUS!!! – …si care Doamna N-A INTRAT SI STAT IN GREVA FOAMEI, 70 DE ZILE,  PENTRU BANI MAI MULTI! –  CI PENTRU RESPECTAREA LEGII SI A DEMNITATII, A PRINCIPIILOR NOBILE, DE DUH, IN ROMANIA!!!), si ADRIAN SOBARU nu trebuie categorisit, cu usurinta iresponsabila, drept “un sinucigas care necesita consiliere psihologica”, CI UN NOU MARTIR ROMAN, AL ACESTEI EPOCI APOCALIPTICE!!! Pentru ca el nu “a zburat” de la balconul Parlamentului (institutie care, in decembrie 1989, promitea sa fie locul/ALTARUL sacru al democratiei…”pe bune”!), in primul rand,  pentru niscaiva “nemultumiri/probleme  personale”, ci, INAINTE DE ORICE,  pentru PRINCIPII SFINTE…: VIITOR AL NEAMULUI , INTRU DEMNITATE, INTRU DREPTATE SI LIBERTATE!!! – …ascultati-va constiinta si veti reauzi ce se striga, la Timisoara si Bucuresti, in decembrie 1989: “Vom muri si vom fi liberi!” Era suprema credinta crestina A MARTIRILOR:
DOAR IN CEALALTA  LUME MAI EXISTA NADEJDEA DREPTATII, A VIETII ADEVARATE SI, IMPLICIT, A LIBERTATII DE DUH!!!
…Comentariile “post-factum”:
-Emil Boc: “N-are nicio leziune care sa-i puna in primejdie viata.(…)Fac apel la solidaritate, la luciditate, rationalitate si echilibru” – …sugerand, ba chiar ne-sugerand, ci “pocnind” cu bata-n balta, mult prea…”pe sleau”, ca toti care i-ar urma exemplul lui ADRIAN SOBARU ar fi ori nebuni, ori…drogati!!!… – incheind triumfalist: “Totul e bine!”…
-Cotoi (…Sever…!): „Sunt tulburat!” Nu ne-ndoim…La fel cum era atunci cand a „ajutat-o” pe Roberta la numarat…!!!
-Puiu Hasotti: „Nu pot vorbi – sunt tulburat!” Si liberalul asta e de-o ipocrizie exemplara…asa ca, sa trecem mai departe…poate gasim ceva mai de soi/”revelator”:
-Teo Trandafir: „Eu nu-nteleg ce i-a venit omului astuia!” Nici eu nu-i inteleg pe cei care se „dau in gat” dupa struto-camile, precum domnia-ta, sa…”te scuze…PENTRU PEDELIZAREA SUBITA”…! Pai, numai in PDL ti-ai dezvoltat, deplin…”vocatia de Iuda”!!!
…Noi te-am vedea mai potrivita pentru turnarea plumbului topit pe gat (…la modul/”diateza” pasiv/a…!), precum calpuzanilor…
-Varujan Pambuccian (cu accente GROTESC-eroice): „Si daca ar fi fost cutremur, Parlamentul trebuia sa continue sa functioneze!”
Dar gestul protestatar al lui ADRIAN SOBARU este infinit mai …cutremurator decat orice cutremur: ESTE AVERTIZAREA SUPREMA, ASUPRA ULTIMULUI „HAL” AL DESPIRITUALIZARII SI DEZUMANIZARII, IN TOATA ROMANIA, NU DOAR IN PARLAMENTUL EI!!!
-Elena Udrea, dupa ce a fost intrebata daca crede ca asa ceva s-ar putea intampla in alta tara din Europa…a tacut, tinand ochii in jos, cu o „rusine” circumstantiala (de fapt, scrasnind APRIG din masele!), „rusine circumstantializata” care era curios de apropiata de aceea pe care o afiseaza „traseistele”, in fata camerei de luat vederi, dupa ce au fost prinse intr-o razie a Politiei…
-Un …”geniu” (…ca sa nu-i zicem <<bou>>!) al democratiei, dl Alexandru Cumpanasu (pe postul Realitatea TV, ora 15,30): „Trebuie gasite mijloace legale de protest”. Deci, este ilegal sa mori, in Romania de azi! – ESTE ILEGAL AUTOSACRIFICIUL MARTIRIC!!!
…Numai liberalul Octavian Popa (mai tarziu, si Norica Nicolai…) a declarat ca se simte vinovat…ca-i este rusine ca face parte din Parlament, si ca nu se simte coleg cu niste indivizi cinici si lipsiti de minima umanitate, cum s-au dovedit a fi, azi (mai ales …si extrem de semnificativ si definitiv lamuritor, azi!…”lamuritor” pentru oricine nu e de rea-credinta perfecta sau…cretin de-a binelea!!!), 23 decembrie 2010, cei din PDL…!!!
…De altfel…”Totul este bine”… – „PE FRONTUL MIZERIEI, NIMIC NOU!!!”
…Vine Craciunul…dar noi nu putem zice altfel decat asa: „LA NAIBA CU STATUL MASONIC SI CU LINGAII SAI SLUJITORI! JOS CU HAITA ASTA NESATULA!!!” – …sau, vorba dlui pedelist Petre Tinel (vorba „aruncata” intr-un context tragi-comic, chiar grotesc…): „PUNETI MANA PE TOPOARE!”… – si, speram, Dumnezeu ne va ierta… „iesirea din sistem”…!

…Sa traiesti, ADRIAN SOBARU, ca sa apuci si Ziua Maniei si Judecatii Lui Hristos-Dumnezeu aici, pe Pamant!!!
Atunci, toti detractorii si „minimalizatorii” tai, toate iudele astea imputite  si ipocrite de azi   – se vor ruga, PLANGAND IN HOHOTE, de tine, sa-I  dai Lui marturie mai …”atenuata”, pentru ei!

Adrian Botez

BILANTUL ANULUI 2010 SI PROIECTUL ACTIVITATILOR LIGII SCRIITORILOR ROMANI IN ANUL 2011

La rascrucea dintre ani exista un moment de bilant, pe care il facem fiecare, cu doua talere. Ce am realizat in anul care, iata, a trecut, si ce ne propunem sa construim pe mai departe in anul in care abia am intrat. Sunt momente unice ce ne arata in care talere am pus mai mult suflet cu realizarile aferente, aducatoare de satisfactii in viata noastra si a organizatiei din care facem parte, si ce trebuie sa intreprindem pe mai departe.

In continuare redam mai jos ideile principale ce s-au desprins din teleconferinta pe care am tinut-o cu presedintii filialelor Ligi Scriitorilor, din tara si strainatate, inclusiv cu o parte din membrii asociatiei noastre care au acces la internet.

Iata, in acest context, in anul care a trecut, Liga Scriitorilor, datorita stradaniei unor presedinti de filiale, cum ar fi: Doina Dragan (LSR Banat), Elisabeta Iosif (LSR  Bucuresti), Victoria Vartosu (LSR Vrancea), Constantin Toni Dartu (LSR Iasi),   Alexandru Birou (LSR Dobrogea), Nicu Vintila (LSR Dolj ), Menut Maximinian (LSR  Bistrita), Iulian Patca (LSR Cluj-Napoca), Popescu C. Viorica (LSR Brasov), Petre Petria (LSR Valcea), Steluta Lucia Istratescu (LSR Arges), Sabin Bodea (LSR Arad), Ion Velica (LSR Hunedoara), Istoc Nicolae (LSR Oradea), Ion Iancu Vale (LSR  Targoviste), Petrut Victor (LSR Gorj), Mariana Zavati Gardner (LSR Anglo-Saxona), George Roca si Ion Miclau (LSR Australia si Noua-Zeelanda), Florentin Smarandache (LSR U.S.A.), Vasile Barbu (LSR Serbia), Alexandru Petrescu (LSR Spania), Cornelia Canurec (LSR Franta), Gabriela Ciobanu (LSR Italia), Virginia Mateias (LSR Canada), si alti presedinti de filiale, au reusit sa  editeze 11 reviste lunare si trimestriale, sub egida Ligi Scriitorilor, si doua antologii ale filialelor Vrancea si Banat.

Tot datorita scriitorilor, membrii ai Ligi, s-au infiintat cenacluri literare, aproape in fiecare filiala, cu sedinte lunare, care au organizat, in anul ce a trecut, diferite manifestari cu cartea si cultural-artistice, contribuind din plin, alaturi de alte organizatii de profil, inclusiv Uniunea Scriitorilor, la promovarea culturii in orasele lor de resedinta. Un exemplu elocvent in acest sens au fost „Zilele culturii vrancene” in organizarea carora  a contribuit si filiala Ligi Scriitorilor din Focsani. In acest context un sprijin deosebit in promovarea scrierilor si activitatilor noastre l-au avut publicatiile A.R.P, coordonate de doamna Mariana Braescu Silvestri, cotidianul clujean „Faclia”, prin doamna Michaela Bocu, „Port@Leu” condus de scriitorul Corneliu Leu, „Rasunetul”, prin Menut Maximinian, „Oglinda Literara” prin scriitorul Gheorghe Neagu, televiziunile locale din Bucuresti, Valcea, Baia Mare, Bistrita, Iasi, Timisoara, inclusiv revistele editate de George Roca, Gigi Baciu, Ion Iancu Vale, Ioan Miclau, Aurel Pop, Sabin Bodea, Marin Toma, si nu in ultimul rand Primaria Cluj-Napoca si Consiliul Local care a finantat cateva numere ale revistei „Agora Literara “ etc. Tuturor acestora le multumesc.

Remarcam concursul de creatie literara organizat de filiala Ligii Scriitorilor Bucuresti, condusa de Elisabeta Iosif. Acesta a cunoscut o deosebita amploare, cu prilejul caruia s-au descoperit noi talente, incheindu-se cu o manifestare deosebita la Biblioteca Metropolitara la care au fost invitati de onoare precum scriitorii Mariana Braescu Silvestri si Al. Florin Tene. Activitatea a fost promovata de televiziunile si presa bucuresteana.

Pentru anul in care am intrat Comitetul Director al Ligi Scriitorilor Romani si Birourile de Conducere ale Filialelor si-au propus sa continuie activitatile culturale de promovare a cartii, editarea de noi reviste si antologii, inclusiv extinderea editarii de carti ale membrilor cu ajutorul Editurii Ligii Scriitorilor, in colaborare cu Editura „Socrate”, din Craiova, condusa de scriitorul Mihai Marcu si a Fundatiei „I.D. Sirbu” din Petrosani, condusa de scriitorul Dumitru Velea.

Se va insista ca, pe langa cele 30 de filiale, sa se infiinteze cenacluri literare, cu sedinte periodice, unde se va discuta lucrarile membrilor si care, in colaborare cu bibliotecile judetene si casele de cultura locale, vor organiza manifestari artistice pentru promovarea culturii romane, atat in tara cat mai ales in strainatate. In acest context filiala Cluj a Ligi Scriitorilor si-a propus sa infiinteze propriul cenaclu literar condus de profesoarea Antonia Bodea cu sprijinul lui Iulian Patca si Gavril Moisa.

Liga Scriitorilor are in vedere promovarea imagini in literatura a Clujului in perspectiva devenirii acestuia, in viitorii ani, Capitala Culturala a Europei, prin publicarea de carti, antologii si creatii literare dedicate orasului-capitala istorica a Transilvaniei, atat in limba romana cat si in limbile de larga circulatie, lucrari ce vor fi difuzate prin filialele noastre din Europa si de pe mapamond.

Al. Florin TENE
Presedintele Ligii Scriitorilor Romani

DECLINUL AMERICII? INTERVIU CU ANDREI POSTELNICU

„Cred ca e prea devreme sa proclamam
sfarsitul dominatiei americane,
desi problemele cu care
se confrunta SUA sunt reale”
Andrei Postelnicu

In ultimii ani, discutiile despre declinul Americii au capatat amploare. Sustinatorii ideii afirma ca, lovite napraznic de criza economica si impotmolite in doua razboaie costisitoare, Statele Unite vor urma trendul marilor imperii si se vor prabusi in viitorul apropiat. Este acest declin real? Sau, asa cum spunea cineva recent, cum poate sa intre in colaps o tara unde au aparut Yale, Harvard, Google, Apple, Microsoft, Facebook si CocaCola? Care sunt semnele decaderii Americii si ce efecte va avea ea asupra celorlalte tari de pe glob? Ce ar insemna pentru noi, restul lumii, sfarsitul dominatiei americane? HotNews.ro a invitat specialisti in chestiuni americane, fini cunoscatori ai lumii Unchiului Sam, sa-si exprime opinia despre declinul, real sau inchipuit, al Statelor Unite. Astazi, jurnalistul si consultantul Andrei Postelnicu*.
  
***

Adrian Novac: Decenii de-a randul, cei mai multi dintre noi am fost crescuti cu credinta ca Statele Unite sunt tara “numarul unu” din lume. In ultimii ani insa, au existat numeroase discutii legate de colapsul SUA. Are insa aceasta dezbatere despre “America este damnata” vreo acoperire in realitate? Cum vezi tu aceasta discutie?

Andrei Postelnicu: Problema incepe tocmai cu notiunea de “SUA – numarul unu”. Motivul pentru care o asemenea enormitate a fost perpetuata in randul romanilor tine, probabil, de nationalismul prevalent in timpul lui Ceausescu. Fiindca atunci ni se spunea ca Romania e cea mai… cea, oamenii probabil ca au reactionat gasindu-si un alt „idol”. Acestea fiind spuse, admiratia spumeganda pentru o tara sau alta, care se practica in Romania in relatie nu numai cu SUA, dar si cu Franta sau alte state, este o atitudine tembela. Ea nu dovedeste altceva decat nesiguranta de sine a romanilor care practica asa ceva si nevoia acestora de idealuri – nevoie foarte prost satisfacuta astfel.

Dezbaterea recenta legata de declinul suprematiei americane are foarte mult de-a face cu atitudinea SUA fata de restul lumii in ultimii ani. Fiindca SUA au adoptat niste politici ardent detestate de europeni, acestia au avut un motiv in plus sa se concentreze asupra motivelor pentru care hegemonia americana pare sa se apropie de sfarsit. Aceste motive tin de dezechilibre profunde in economia americana, de tendinta de automutilare a sistemului politic din Washington, de excesul iresponsabil care a caracterizat societatea americana in ultimii ani si care a dus la criza financiara – o criza cauzata de dispretul fata de valoarea muncii si a responsabilitatii.

Nu in ultimul rand, Romania este o tara in care rasismul este mult prea des intalnit si mult prea usor tolerat de mult prea multi oameni. Prezenta unui presedinte de culoare in Casa Alba in contextul unei crize economie care pare imposibil de rezolvat nu a facut decat sa dea apa la moara celor care vad in Barack Obama o eroare de nepermis a istoriei – astfel de oameni, care nu sunt putini in Romania, vad in problele economice ale SUA, probleme pe care administratia Obama nu le poate rezolva in mod miraculos, motive sa sustina notiunea ca un negru nu are ce cauta la Casa Alba. Faptul ca nimeni nu ar avea solutii magice la criza nu impiedica aceasta retorica absurda a rasismului „spalat” si imbracat in pseudo-argumente.

A.N.: In ultimele decenii, previziunile despre declinul SUA s-au dovedit gresite. De ce ar fi ele corecte de aceasta data? Ce e diferit astazi incat sa spunem ca SUA vor fi urmatoarea tara care se va prabusi?

A.P.: Totul incepe cu dezechilibrele structurale ale economiei americane, manifestate prin gradul enorm de indatorare al populatiei, deficitul comercial si deficitele sistemelor de asistenta sociala. Cei care sustin teza declinului inevitabil al SUA spun ca aceste dezechilibre nu pot fi sustenabile, si ca solutionarea lor necesita o recalibrarea a politicii SUA. Simplu spus, faptul ca americanii sunt datori pana peste urechi inseamna ca nu-si vor putea permite sa finanteze forte armate si o politica externa la scara globala. In consecinta, problemele financiare ale SUA vor aduce o inevitabila reorientare a acestora, o micsorare a prezentei lor la nivel mondial. Acest argument este adesea sprijinit de exemple ale altor foste imperii rapuse de povara financiara a costului pe care il implica operarea unui imperiu.

Istoricul Niall Ferguson sustine ca inceputul sfarsitului unui imperiu este punctul in care acesta cheltuie mai mult pe dobanda datoriei externe decat pe aparare. In cazul SUA, acest moment se pare ca va veni in vreo cinci ani. Sa nu uitam insa ca SUA este patria lui Mark Twain, cel care, citindu-si necrologul publicat prematur de un ziar imprudent, a remarcat sardonic: „Zvonurile cu privire la moartea mea sunt exagerate.” Cred ca este prea devreme sa proclamam sfarsitul dominatiei americane, desi problemele cu care se confrunta SUA sunt reale si dificile.

A.N.: Unii comentatori afirma ca toate imperiile se sfarsesc, iar Statele Unite urmeaza aceeasi tendinta. Ei sustin ca declinul Americii este alimentat in prezent de datoria interna uriasa, de sistemul de aparare slabit si o politica externa defetista. Mai mult, Gerald Celente, directorul Trends Research Institute, a sustinut ca America urmeaza un drum similar cu cel al fostei URSS. In opinia ta, ar putea aceste fapte sa provoace declinul SUA?
 
A.P.: Daca problemele economice ale SUA nu sunt atacate de o maniera agresiva si convingatoare, ele pot cauza un declin al capacitatii SUA de a-si apara interesele cum au facut-o pana acum. E o chestiune de aritmetica, nu de politica.

Gradul de ignoranta al multor americani cu privire la realitatea cotidiana din Uniunea Sovietica a anilor ’80 poate adesea fi coplesitor. In acest context, comparatia cu Uniunea Sovietica este puerila. Societatea americana are niste atribute unice, care ii confera o capacitate de regenerare in vremuri de criza pe care nimeni altcineva nu o are.

A.N.: Care ar fi consecintele declinului SUA pentru economia globala si ordinea politica la nivel mondial?

A.P.: SUA reprezinta „natiunea indispensabila” pentru restul lumii. Europenilor, mai ales, nu le place sa admita acest lucru. Trebuie insa sa recunoastem ca mai nimic nu se intampla, la nivel mondial, fara implicarea activa a SUA. Ce acord multilateral, important pentru intreaga lume si nu doar pentru o regiune, a fost vreodata incheiat fara participarea SUA? Fie ca e vorba de schimbarea climatului, de probleme umanitare, de chestiuni economice, de chestiuni de siguranta regionala, restul lumii nu pare convins ca ceva trebuie rezolvat fara ca SUA sa fie prezente la masa negocierilor.

Un exemplu ar fi conflictul din fosta Iugoslavie. Ce ii impiedica pe europeni sa intervina, de o maniera decisiva, pentru a opri degenerarea in violenta interetnica a tensiunilor din Balcani? Si totusi, nu au facut-o de o maniera convingatoare decat dupa ce SUA au intrat in joc.

De asemenea, e important sa ne amintim ca dintre toate imperiile cu care lumea a avut de-a face, SUA s-a comportat cel mai „politicos” cu restul lumii. Fie ca a fost vorba de Franta, Spania, Olanda, Marea Britanie sau de Imperiul Roman, in momentul in care un regim politic a dispus de un „ciomag militar” de neoprit, nu s-a putut abtine sa nu-i exploateze capabilitatile la maxim. SUA au dispus, si dispun, de cea mai mare forta militara din istorie. E o forta militara care, in acceptiunea clasica, ar fi capabila sa cucereasca fara drept de apel o enorma bucata din intregul glob. Si totusi, nu avem de-a face cu un imperiu american care isi impune interesele cu forta in permanenta. Avem de-a face cu o supraputere care negociaza mult mai des decat ar avea nevoie sa faca acest lucru, daca ne gandim la acest lucru in context istoric si prin prisma potentialului armatei americane…

A.N.: In cartea lor “The End of Influence”, economistii J. Bradford DeLong si Stephen Cohen au scris ca „dupa aproape un secol, Statele Unite nu mai au bani”. Daca SUA vor pierde puterea si influenta, cine va lua locul Americii – Uniunea Europeana, Rusia, China?

A.P.: China a demonstrat de curand, cu prilejul ceremoniei de decernare a premiului Nobel, o nesiguranta de sine alarmanta. Efortul titanic de a-si impune propriul punct de vedere in fata restului lumii reflecta un comportament incompatibil cu ambitia de a fi o putere geopolitica de prim rang, una care are suficienta incredere in sine pentru a nu fi atat de disperata in legatura cu parerea restului lumii in ceea ce o priveste.

Rusia este o societate pe moarte, literalmente, o tara care imbatraneste rapid. In afara extractiei de petrol si gaze, economia ruseasca nu are sectoare competitive la nivel mondial. Mai mult, efortul de a diversifica si moderniza economia rusa nu are nici o sansa fara un climat juridic propice, fara legi aplicate transparent, fara un grad ridicat de incredere in societate. Poate cineva sa sustina ideea aparitiei unei companii ca Hewlett-Packard, Intel, IBM, Google sau Facebook in Rusia? Genul de oameni care tind sa lucreze in IT, in servicii, in sectoare dinamice, aspira catre o societate deschisa, catre modernitate si catre democratie. Rusia inca nu a demonstrat ca vrea sa devina o astfel de societate. Ca atare, Rusia inca nu a demonstrat ca poate fi altceva decat o putere care-si propaga influenta cu petrol si gaze. Acest lucru este insuficient pentru a fi o superputere in ziua de azi. Tarile care vor sa iasa din zona de influenta a Rusiei nu au nimic altceva de facut decat sa isi re-orienteze economia catre consumul de energie din alte surse decat petrolul si gazele. Fara banii din aceste doua sectoare, puterea Rusiei e o notiune fictiva la ora actuala.

Europa, ca entitate singulara, nu exista. Exista o adunare de tari cu interese relativ convergente. Exista o fragila uniune monetara. Exista o structura politica, dar ea este slaba. Atata timp cat nimeni nu este capabil sa enumere pozitia comuna, unitara si uniforma a intregii Europe in relatie cu teme importante, nu putem vorbi de Europa ca putere economica sau politica.

In consecinta, este greu sa ne imaginam cine ar putea lua locul SUA ca putere mondiala. Asta nu inseamna ca SUA sunt predestinate sa domine. Dar mie unuia nu imi place ideea unei lumi in care agenda ar fi dictata de tari cu atributele Chinei, Rusiei, sau in care agenda ar fi balbaita in „sommet-uri” bruxeleze.

A.N.: Intr-unul din cele mai surprinzatoare scenarii, dr. Igor Panarin, un academician rus, fost agent KGB, a declarat anul trecut ca, la un moment dat in 2010, Statele Unite se vor prabusi, impartindu-se in sase state separate, unele dintre ele controlate de tari straine. Sa dam crezare ideilor sale sau sa le respingem ca simple teorii ale conspiratiei? Este ruperea SUA o probabilitate realista in viitorul apropiat?
 
A.P.: Teoretic, orice e posibil, mai ales daca bei suficient incat sa-ti pierzi uzul ratiunii. A lua acest scenariu in serios la ora actuala denota insa o anumita doza de ignoranta si superficialitate care nu sunt demne nici macar de mass-media romaneasca.

A.N.: Revolta anti-dolar ce capata amploare la nivel mondial reprezinta cumva un semn al declinului SUA si al pierderii hegemoniei monedei sale?

A.P.: Este adevarat ca unele banci centrale au decis ca rezervele lor valutare trebuie diversificate in asa fel incat sa nu fie vulnerabile la fluctuatiile unei singure monede. De aici si pana la o „revolta anti-dolar” e cale lunga, o cale care nu trebuie parcursa inlocuind faptele cu fantezia.

A.N.: Pentru unii, puterea Americii este inradacinata in mare parte in forta sa militara. Altii sunt de parere ca puterea SUA depinde pana la urma de economia americana. Se confrunta cele doua cu probleme in momentul de fata? Sau e vorba mai ales de un declin politic?

A.P.: Atat economia americana, dar si fortele armate, se confrunta cu probleme structurale. Despre cele economice am vorbit deja. Armata americana inca e mai pregatita pentru Razboiul Rece decat pentru conflictele actuale, are nevoie de o reforma din temelii.
Nu in ultimul rand, sistemul politic american pare a fi paralizat sub semnul unei impotente sinucigase, a unui populism de mana a doua si a unui anti-intelectualism ingrijorator. Ambele partide sunt prizoniere ale extremelor, discutia este deturnata de voci stridente cu agende inguste, iar chestiunile „mari”, dificile – deficite bugetare, reforma educatiei etc – raman nerezolvate.

Pe de o parte, republicanii perpetueaza mituri despre taxele care trebuie scazute pentru a stimula economia, in timp ce tipa despre deficitul bugetar, si dau apa la moara unei bucati de America pentru care stiinta si cunoasterea sunt inferioare mitologiei biblice. Pe cealalta parte, democratii nu sunt in stare sa comunice cu claritate o contra-oferta credibila.

In consecinta, avem de-a face cu probleme pe mai multe planuri. Trebuie insa sa mentionam ca nici multe alte tari europene, inclusiv Romania, nu stau mai bine. O mare parte a lumii euro-atlantice pare incapabila sa ia decizii importante si e paralizata in fata unor probleme care nu mai pot fi ignorate prea mult timp.

A.N.: Intr-un sondaj de opinie GfK Roper despre felul in care natiunile se califica ca “branduri” globale, America a urcat vertiginos de pe locul 7 in 2008, pana pe locul 1 in 2009, in mare parte pentru ca lumea a salutat alegerea lui Barack Obama in functia de presedinte al SUA. Poate un lider considerat el insusi un “brand” sa aduca inapoi maretia Statelor Unite?

A.P.: Nu. „Maretia” Statelor Unite consta in capacitatea acestora de a se re-inventa. Un lider poate inspira acest curent si-l poate stimula, dar nu-l poate crea din piatra seaca.

A.N.: Pe de alta parte, unele voci afirma ca presedintele Barack Obama pare foarte slab pe scena internationala (un sondaj recent Democracy Corps–Third Way a indicat faptul ca 51% dintre americani sunt de parere ca pozitia tarii lor in lume a decazut in timpul lui Obama), iar acest lucru, combinat cu performantele slabe ale economiei SUA, ii incurajeaza pe unii sa actioneze in moduri in care, altfel, n-ar fi facut-o. Vezi vreun semn ca SUA se confrunta in prezent cu o sfidare la nivel mondial?

A.P.: La summit-ul G20 de la Seoul, presedintele american nu a obtinut ce a vrut. Israelul face fata presiunilor Casei Albe in privinta coloniilor din Gaza. Exemple ar mai fi. Cred ca este prematur sa declaram ca SUA nu mai au influenta, sau ca Obama nu mai este relevant. Avand in vedere absenta unui contracandidat credibil la Casa Alba, Obama are sanse sa fie re-ales – nume precum Sarah Palin sau Newt Gingrich sunt glume proaste, oameni fara sanse in alegerile generale. Istoric vorbind, cel de-al doilea mandat al unui presedinte american e momentul in care acesta are ragazul sa se aplece spre afaceri externe – cu atat mai mult cu cat acest prim mandat este dominat de agenda interna si de criza economica.

A.N.: O parte a conservatorilor afirma ca rezultatul recentelor alegeri legislative a trimis lumii un mesaj clar ca poporul american nu va accepta declinul celei mai puternice natiuni din lume. Poti sa ne spui de ce lumea are nevoie de o America puternica, infloritoare, dinamica si prospera?

A.P.: Lumea are nevoie de o America puternica si stabila pentru ca nimeni altcineva nu este deocamdata capabil sa-i ia locul.

Pe de alta parte, multor americani de rand nu le pasa mult de rolul SUA in lume, chiar daca unii au un atasament afectiv fata de notiunea de America puternica. Teza conservatorilor nu este nimic altceva decat propaganda ieftina, iar afinitatea declarata a multor imigranti romani din SUA pentru partidul republican este un basm nascut din ignoranta acestora si perceptia ca democratii ar fi in vreun fel de stanga, in sensul de comunism.

Rezultatul alegerilor din noiembrie 2010 nu reflecta altceva decat nemultumirea poporului american cu privire la starea economiei, in contextul asteptarilor irationale pe care le avea de la administratia Obama.

A.N.: SUA este o tara care a reusit sa se reinventeze de mai multe ori inainte, iar America continua sa fie in invidiata de intreaga lume. Mai e insa realist faimosul “Vis american”?

A.P.: DNA-ul americanilor este caracterizat de increderea in viitor, de optimism, de apetit pentru risc. Vorbim de o tara intemeiata de oameni care si-au pus viata in pericol sa ajunga acolo – si nu putini o mai fac inca. Atitudinea necesara supravietuirii unui drum lung, in conditii mizere, convingerea ca necunoscutul care te asteapta la destinatie nu poate fi altfel decat mult superior cunoscutului pe care-l lasi in urma, acest gen de gandire nu va fi eliminat din fibra societatii americane. El reprezinta un avantaj pe care nimeni nu il are. Atata timp cat vor exista oameni dispusi sa-si ia destinul in propriile maini si sa-si croiasca o noua viata sub semnul „visului american”, SUA vor avea capacitatea de a fi o societate care renaste din propria cenusa. Cand „loteria vizelor” nu va mai avea musterii, abia atunci vom pute vorbi de declinul SUA.

A.N.: George Friedman, fondatorul Stratfor si autorul volumului “The Next 100 Years, A Forecast for the 21st Century”, a prezis ca “SUA vor domina secolul 21”. El a mai spus ca “Europa este pe cale de disparitie” iar “China nu va putea supravietui unui miliard de tarani furiosi”. Mai mult, o majoritate covarsitoare a alegatorilor si politicienilor americani sustine teoria ca Statele Unite “sunt cea mai mare tara din lume”. Continua insa SUA sa fie cea mai mareata tara care a existat vreodata?

A.P.: Nu sunt deloc convins de existenta acelei „coplesitoare majoritati” a alegatorilor si politicienilor americani care sustin ca SUA sunt cea mai tare, mare si frumoasa tara. Da, este adevarat ca pentru americani, patriotismul tinde uneori sa degenereze in retorica egoista de acest gen. Nu inseamna insa ca tendinta unor americani de a-si pune tara pe un pedestal reflecta convingerea ca nimeni nu e ca ei. Sa fim seriosi, in fiecare tara exista cetateni care sunt convinsi ca natiunea lor este mai speciala, si cu o misiune unica in lume. Exista destui oameni care cred ca Romania beneficiaza de o anumita binecuvantare divina, si nu ofera nici un argument solid pentru asta, pentru ca asa ceva nu exista.

Cine determina care tara este cea mai mareata, puternica, frumoasa, etc? Care sunt criteriile? Vorbim totusi de evaluari prin excelenta subiective. A lua in discutie ideea de tara in termeni de „cea mai…”, cu convingerea ca acest lucru este o certitudine, mi se pare o dovada de mare ignoranta, poate chiar de prostie. Este cu certitudine un mod ieftin de a inflama tendinte nationaliste searbede.

Pe de alta parte, e greu de disputat ideea ca Europa e pe duca, un muzeu plin de vechituri in care se mananca bine dar in care nu se face mai nimic. In Franta, de exemplu, trei sferturi din tinerii sub 35 de ani aspira sa fie birocrati – cine va construi urmatoarea generatie de TGV-uri atunci? In acest context, disperarea cu care Romania isi pune toate sperantele in Europa si defunctele ei foste puteri este cu atat mai penibila.

China si Rusia au probleme grave pe care nu par a fi dispuse sa le rezolve prea degraba, iar restul puterilor emergente inca nu au resurse sa „dea ora exacta” in plan mondial. In acest context, SUA sunt aproape condamnate sa domine…

Adrian NOVAC
HotNews.ro
20 decembrie 2010
————————————————-

*Andrei POSTELNICU, ziarist cu peste 10 ani de experienta in presa scrisa, in televiziune si in mediul online. A trecut de la jurnalismul financiar la oferirea de consultanta pentru inalti oficiali guvernamentali si lideri de companii. In prezent este consultant independent. In 2009, a oferit consultanta presedintelui Senatului Romaniei. Intre 2006-2007 a activat ca Hedge Funds Reporter pentru Bloomberg News, articolele sale aparand frecvent pe prima pagina a unor publicatii prestigioase precum International Herald Tribune si New York Times. Timp de sase ani, a fost US Markets Correspondent pentru Financial Times, la New York. A colaborat de-a lungul anilor cu revista FOREIGN POLICY, publicatiile Evenimentul Zilei, Capital, ECONOMIST INTELLIGENCE UNIT, Newsweek, cu posturile BBC World Service Radio & Television, Realitatea TV si a oferit analiza la CNN International si CNBC. In 2004, TJFR Magazine l-a inclus in “30 Under 30”, lista celor mai influenti ziaristi pe probleme de economie din SUA, cu varsta sub 30 de ani. Detine o licenta de pilot (JAR-FCL Private Pilot’s License). In 2001, a participat la o cursa ciclista de 800 de km in Alaska, strangand 4.000 de dolari pentru cercetarea SIDA. Pasionat de istoria moderna a Europei de Est, de impactul tranzitiei de la comunism la statutul de membru UE al fostelor tari din blocul estic.

SCRISOARE DIN SPANIA: SA LUAM AMINTE!

Presa straina, despre tragedia din parlament: Protest fata de masurile de austeritate

Sute de ziare internationale si site-uri de stiri, printre care Yahoo News, „The Washington Post”, „The Peoples Daily” si Bloomberg, au preluat stirea cu barbatul care s-a aruncat de la balconul Parlamentului, amintind masurile de austeritate ale guvernului si revolutia din 1989, cand peste 1.300 de romanii au fost ucisi in lupta pentru libertate. „Washington Post” preia agentia de presa The Associated Press si scrie ca Parlamentul Romaniei nu a mai votat o motiune de cenzura dupa ce un barbat s-a aruncat de la balconul parlamentului, aparent in semn de protest fata de masurile de austeritate ale guvernului.

S-a auzit o bufnitura puternica in Camera dupa ce Adrian Sobaru, identificat de catre postul public de televiziune roman fiind un electrician, s-a lovit de bancile parlamentului la scurt timp dupa ce premierul Emil Boc i-a slutat pe parlamentari. Nimeni altcineva nu a fost ranit. Premierul Boc s-a uitat speriat si s-a grabit spre Sobaru, impreuna cu ceilalti parlamentari, inainte ca presedintele Senatului, Mircea Geoana, sa anuleze sesiunea parlamentara, scrie „Washington Post”.

Guvernul Romaniei este impotmolit in recesiune si a taiat recent salariile din sectorul public cu un sfert. TVA a crescut de la 19 la 24 la suta, masurile adoptate de guvern pentru a mentine deficitul bugetar la 6,8 procente in 2010. Economia tarii este de asteptat sa scada cu 2 la suta in acest an, dupa ce s-a contractat cu 7,1 la suta in 2009.

Imaginile il arata pe Sobaru, inainte de a sari, stand in picioare pe un balcon la aproximativ 7 metri deasupra parlamentarilor care erau intr-o sedinta. Cam zece parlamentari il privesc cum cade. Imaginile il arata pe Sobaru imbracat cu un tricou alb, cu cuvintele „Ne-ati ciuruit. Ne-ati ucis viitorul copiilor nostri. Libertatea”, intr-o referire la politica guvernului Boc. Prima expresie este o referire la presedintele Traian Basescu, care a declarat dupa ce a castigat cursa prezidentiala in 2009: „I-am ciuruit”, folosind o replica cunoscuta dintr-un film romanesc. Scos din parlament pe targa, Sobaru a strigat “Libertate!”, un ecou al strigatelor revolutiei din 1989, care a dus la prabusirea comunismului.

Romanii comemoreaza 21 ani de cand autoritatile au impuscat protestatari neinarmati. Multi romani sunt infuriati de masurile de austeritate ale guvernului. Sobaru a suferit rani la fata si alte leziuni care nu-i pun in pericol viata, a declarat Catalin Carstoiu, director la Spitalul Universitar. El va fi supus unei interventii chirurgicale si va primi consiliere psihologica, a spus Carstoiu. Motiunea de cenzura era despre legea salarizarii in sectorul public, dar incidentul a fortat parlamentarii sa anuleze votul. Boc a numit incidentul “o tragedie care m-a socat” si a facut apel la calm “in aceste vremuri grele”.

(Preluat din ”Cotidianul.ro”)

***

Sa luam aminte, ca doar este o chemare de premier, nu de un „terchea-berchea”, ca acest ADEVARAT  ROMAN: ADRIAN SOBARU! Ce, vrea cineva sa conteste greutatea „acestor vremuri grele”? Sau ce, daca taie 25% din pensia de 50-100 de euro, nu isi taie astia si din salariile lor, vreti sa spuneti? Pai cat inseamna la Buget 25% dintr-o 100 de Euro si cat inseamna 25% din cei 3000-6000 de Euro pe luna ai lor?
 
De vina este numai „stiinta” asta inumana, care desi se cheama „economica”, nu poate fi nici macar in stare sa faca asa fel dreptate, incat cel care are venitul de 100 de Euro sa ramana in mana cu cat raman „demnitarii”, dupa ce trage boc si basescu 25%, …si invers, ”demnitarii” (care l-au vazut ARUNCANDU-SE IN GOL, pe ADRIAN SOBARU), sa nu ramana nici macar cu cat ramane cel care are venitul de 100 de Euro pe luna. Daca stiintific ar fi posibil asa ceva, i-am vedea pe acesti cioflingari ca nu ar mai avea chef de reforme politico-economice demagogice, si poate, daca nu ar fi capabili de reforme serioase, s-ar da de-o parte! Dar cum sa se framante capetele „madoff-iste”, sa nasca o asa stiinta? Chiar si mana dreapta din diaspora, a lui basescu, dl Branza Gabriel, are la C.V. un tun la Buget de peste 3 milioane de euro, cu „Posta Romana”.
 
Se mira basescu ca ne respinge Comunitatea Europeana! De ce? Va spun eu: Anul acesta am vizitat Romania… Cumnata mea a vazut-o pe sotie, sora ei, la urcare in Metrou, ca si a strans geanta la piept, nu pentru ca era plina de bani, ci pentru ca avea actele intr-insa, desigur. Si i-a zis sotiei spre a-i potoli teama: „Stai linistita soro! Sunt afara cu totii, hotii, de mult inca”. Ha-ha-ha! – ar fi ras basescu, luandusi chelia intre palme, la Nasu’, in direct…

*
Ieri ne-am adunat, circa 40 de romani si 5-6 reprezentanti spanioli ai PP… S-a incercat o intrare in atmosfera de Craciun care e gata sa ne bata la usi, intrebandu-ne: „Primiti cu colinda?”, …cu slujba si luari de cuvant, ceremoniale. Gazda, Asociatia Romanilor din Brunete, s-a pregatit excelent, la aceste timpuri de Criza nesperat de bine chiar: …eforturi ale oamenilor care compun un popor, a carui ospitalitate era candva proverbiala si ne caracteriza pe toti, caci mai toti cautam sa avem mesele pline in aceste zile, de sarbatori, si mai mereu am avut cu ce, chiar si dupa instaurarea cretinescului comunism, incet-incet romanul revenindu-si cat-de-cat.

A fost invitata si Ambasada noastra sa participe, si, desigur, si Biserica Ortodoxa. Invitatii nostri de onoare insa, ”personalitatile”, nu au fost absolut deloc pregatite, dorind a face act de prezenta fara discernamant, cu acelasi gand caracteristic ce si l-au insusit inca de la inceput, de pe cand s-au apucat a face politica aceasta specifica celor care i-au primit, caci altfel… Ba mai mult, au vorbit numai in romaneste, fara a traduce deloc, complacandu-se si glumind grosolan pe seama acestui subiect (ca nu ne inteleg spaniolii limba), normalizandu-l deci ca pe ceva „ce ne-ar caracteriza si pe noi, romanii de-aici, in fata EXCELENTELOR NOASTRE GAZDE SPANIOLE”, sfidand astfel chiar si acel ”protocol” obisnuit, de strada, unde primul lucru cautat, inainte de toate, este ”calea de a te face inteles”, atunci cand vrei sa spui, sa transmiti ceva, celor adunati sa te asculte si sa inteleaga ceva din traditia noastra populara, pentru a se putea si ei, spaniolii, bucura impreuna cu noi, romanii!
 
Si chiar daca noi, repet: „pe strada”(!), am sari peste aceasta nota, o OFICIALITATE nu are acest drept, pentru ca ea REPREZINTA tot timpul pe cineva, dupa cum, in cazul domniilor lor, ei reprezinta Tara noastra si Biserica noastra Ortodoxa, felul in care au fost ei crescuti si educati palind in importanta, prin exact OFICIALITATEA lor, care indreapta pe ascultator a analiza caracterul si comportamentul poporului din care se trag… Interesul nostru continuu de a ne integra, a fost spulberat in cateva minute de doi OFICIALI, care au indemnat subtil ascultatorii romani la (redau textual) a nu uita ca insumam 10% din populatia acestei provincii si deci, spaniolii sunt obligati sa invete si ei cel putin 10% din limba noastra, adica, „traduc eu mai pe sleau”, putem sa ne permitem de-acuma a construi aici un fel de romanie, (asa cum si-au construit in Tara …atatea tiganii, ”rromii pasaportizati” cu cetatenie romana, doar spre a ne putea face si pe noi cineva de ras), eventual si la fel de ”prospera” si de asemanatoare (chiar si in spagi) cu Romania de-acasa… Ori poate avem noi, romanii, prea mult bun simt, de simtim pacatele astora cazand mereu asupra noastra doar? Poze s-au facut si poate si inregistrari… Vor vedea ce va urma. Parca au pregatit totul cu premeditare!

M-am apropiat dupa terminarea ”speach-urilor” de Viceconsul si i-am amintit ca azi suntem in data de „22 Decembrie”… Domnia sa a tresarit! In inima mea am fost multumit de aceasta reactie care mi-a dat de inteles ca „a uitat” acest lucru. Toti uitam caci suntem oameni, noi cu probleme „minore” la nivelul nostru, domniile lor cu altele mai mari, desigur. Apoi m-am apropiat de preot… Acesta s-a scuzat: „Eu i-am citit pe aceia pe care i-am primit scrisi pe lista…!” Comentariile sunt de prisos!

Departe de a fi mult mai semnificative, cele ce s-au intamplat aici la noi, fata de cele ce s-au intamplat in Sedinta Parlamentara prezidata de dl Geoana, toate insa, chiar in data de 22 Decembrie!

Doamne cum nu isi mai vad capul de treburi „saracii” nostri politicieni, caci iata-i in Tara „muncind” pe branci, fara ragaz, chiar si in ziua aceasta, cand trebuiau sa faca pauza, sa-si indolieze sufletele efectiv, in frunte cu emil boc si traian basescu, …coroane, …Imnul National, …onoruri (economie la majuscule de-acuma, la numele astora, caci e Criza!). Dar daca ei nu sunt capabili nici macar sa se reprezinte pe ei cu demnitate, cum am putea sa le cerem sa ne reprezinte in acest fel PE NOI, cei care formam Poporul Roman? Asa este AZI realitatea noastra romaneasca: FIECARE CU MORTII LOR!!! Spui demnitarului invitat a se cobora de pe „inaltimi” la marunta ta „chermeza”, sa-i aminteasca pe Eroii neamului nostru, ii vor aminti desigur in discursuri (poate nu si elogia), altfel nu, ca acesti Eroi nu mai sunt si ai lor deindata ce s-au inaltat deasupra gloatelor… Spui preotului sa-i pomeneasca si pe Mortii nostri, ii vor pomeni (poate nu si elogia), altfel nu, ca doar nu or fi acesti Morti ai nostri si ai Bisericii Ortodoxe, adica sfinti si deci apti de a fi pusi langa cei ai lor, cum ar fi teoctist, spre exemplu, pomenit si raspomenit la toate slujbele, nu pentru ca a incuviintat daramarea unor lacasuri sfinte (…aceasta i s-a iertat!), ci pentru ca este mortul Bisericii Ortodoxe…
 
Dumnezeu sa ma judece daca este justa economia mea la majuscule, caci sa nu credeti ca m-as astepta vreodata la vreo fata bisericeasca sa protesteze, sub comunism sau nu, asa cum a protestat domnul ADRIAN SOBARU, impotriva saraciei nejuste ce ni se cloneaza fortat cu meticulozitate si sadism de saizecisicinci de ani! Cine ar fi de vina in toata aceasta harababura nationala? Cei pe care i-am ales sa faca ordine, sa o mentina si sa ne conduca cu demnitate, nicidecum cu „mistouri baloase prezidentiale si ministeriale” trimfator televizate pe la Nasu’ sau OTV, insotite de rasetele clantelor lor latite pana la urechi, unindu-li-se cu cheliile incretite? Sa fim seriosi dragi romani iertatori pana peste poate, …de toate, chiar si ai acestor lichele, iertatori mai ceva ca si Cel ce se naste acum, care stim ca, in locul nostru, ar fi pus de mult biciul pe ei… Iata, protestul domnului ADRIAN SOBARU, este biciul hristic pe care-l merita din plin acesti zarafi, buni executori de negoturi antinationale doar, vanzatorii intregii noastre industrii si agriculturi la fier vechi, CU SCOPUL PREMEDITAT de a pune pe fuga pe unii si a infometa pe cei care nu pot fugi si ei in afara sa munceasca!

Dumnezeu sa-l binecuvatneze pe acest electrician si Mare Roman, iar noua memorie buna ca sa nu-l uitam macar, daca nu si curaj spre a-l si urma chiar! In ce priveste „consilierea psihologica”, cerem ca de aceasta sa „beneficieze” politicienii parlamentari, caci prin comportamentul, faptele si masurile ce le au, le fac si respectiv le iau, dovedesc ca numai sanatosi la cap nu pot fi…

Alexandru TOMA
Madrid, Spania
23 decembrie 2010

Ce va fi in trei ani?

Discursul inaugural rostit de Andrei Marga,
la primirea titlului de Doctor Honoris Causa
al Universitatii „1 Decembrie 1918”, Alba Iulia,
6 decembrie 2010

De la un proaspat laureat al titlului de doctor honoris causa se asteapta nu numai sa aduca multumiri, ci si sa formuleze un punct de vedere privind domeniile in care se simte stapan.
Am scris despre filosofia contemporana si-mi vine mereu in minte intrebarea: ce mai ramane din filosofia de acum cincizeci de ani in era globalizarii?
Am scris despre teologii majori ai secolului ultim si ma intreb: de ce nu reusesc intelectualii actuali sa integreze nelinistile marilor teologi?
Am scris despre argumentare si-mi pun intrebarea: de ce se lasa contemporanii nostri persuadati de atat de multe argumente false si argumentari rau construite?
Ma intreb daca proiectul european postbelic mai este bine inteles dupa trei extinderi ale Uniunii Europene, daca s-au preluat cu acuratete, cel putin in cultura de la noi, termenii precum democratie sau laicitate, daca nu cumva secularizarea are nevoie de corectura, daca sensul vietii nu a devenit, totusi, confuz la oamenii de astazi. Imi pun multe alte intrebari de filosofie sau sociologie si incerc raspunsuri proprii, pe datele vietii actuale.
Dar nu interogatiile mele sunt importante, ci ceea ce se intreaba cei carora am onoarea sa ma adresez. De aceea, in cuvantul meu inaugural, ca membru al acestei prestigioase Universitati, as pleca dintr-un alt loc. Un cunoscut director de ziar si televiziune m-a intrebat zilele trecute: „ce va fi in urmatorii trei ani?”. Nu sunt, desigur, profet, dar avem nevoie de raspunsuri la astfel de intrebari, iar un universitar care isi ia in serios indatoririle este obligat sa le dea.
Imi amintesc, insa, in prealabil, doua situatii: prima s-a petrecut prin 1923, cand distinsul rector al Universitatii din Cluj, Iacob Iacubovici, a respins cererea de intrare in universitate a agronomilor spunand: „acestia nu sunt inca de universitate!”.
Putem comenta daca renumitul chimist de atunci a avut dreptate sau nu, dar un motiv ramane de retinut: nu poti fi universitar fara a fi intelectual, iar un intelectual presupune, totusi, o conceptie civica si morala si un angajament explicit pentru aceasta, pe langa multe altele.
A doua situatie se petrece sub ochii nostri: daca un universitar se desprinde din tacerea adesea oportunista si, oricum, costisitoare de la noi si formuleaza o opinie in chestiuni ale societatii, diplomatii de carton si noii politruci, ce prolifereaza in regimul actual din Romania, pun imediat intrebarea aparent adanca: cu ce partid este oare acela? Sofismul e simplu: se crede ca orice opinie este partinica si, deci, patata de subiectivitate, incat orice vorbitor in viata publica ar fi bine sa fie cel mult un participant care asculta.
Imi asum deliberat raspunderea de a discuta pe fata chestiuni de viata, cu argumente fireste, chiar daca risc, la randul meu, sa fiu taxat drept „politic”. Replica mea e simpla: tara, singura, de altfel, care a proclamat dupa 1989 „apolitismul” intelectualilor, Romania, o duce cel mai rau in Europa comunitara, iar pretinsii apolitici s-au dovedit a fi anodini propagandisti de sezon.
Imi asum ceea ce Toma d’Aquino spunea cu intelepciune – „prostia este pacat” – iar Angela Merkel a afirmat recent, cu toata energia: „crestinismul nu este apolitic”, incat, prin implicatie, intelectualul, demn de nume, nu este nicidecum apolitic.
Vreau sa raspund, asadar, la intrebarea: „ce va fi in trei ani in Romania?”
Iau in seama deciziile care au dus la situatia actuala, de la care trebuie, in orice caz, sa plecam, pe care vreau sa le evoc succint. O fac la Alba Iulia, caci aici, in locul Marii Unirii si al reangajarii moderne a Romaniei, raspunderea analizei trebuie sa fie mai mare.
Ne amintim, fireste, ce se scrie in insufletitoarea Declaratie de la 1 Decembrie 1918: „In domeniul vietii publice, se va instaura un regim de guvernare democratica. Drept de vot universal, secret, egal, pe baza de sistem comunal, pentru toti cetatenii barbati si femei ce au implinit varsta de 21 de ani. Deplina libertate pentru presa, drept de intrunire si de asociatie. Libera manifestare a spiritului si a raspandirii ideilor.”
Unde ne aflam acum cu tara noastra? Sa amintim doar ca Guvernul Romaniei din 2009-2010 a „reusit” „performanta” de a scadea cu 1/3 PIB-ul Romaniei, de a genera peste 600.000 de someri, de a mari datoria tarii la peste 90 de miliarde de Euro, de a taia veniturile cetatenilor cu 25-63% si de a demotiva toate generatiile.
„Performanta” este rara in Europa si in lume si nici o deviza n-a fost mai flagrant contrazisa, de faptele celor care au cultivat-o, pe cat este deviza „Sa traiti bine!” lansata in 2004!
Autoritatile Romaniei nu au la aceasta ora nici o proiectie de viitor pentru tara, nici un proiect major nu este in curs de realizare, populatia tanjeste sa lucreze, dar unitatile se inchid (dupa ce s-au inchis peste 30.000 de unitati in ultimii doi ani!).
In 2008, „The Economist” scria ca Romania va suferi datorita „incompetentei” decidentilor, iar Comisia Europeana arata, in 2009, ca Romania este vecina „incapacitatii administrative”. Recent, Banca Mondiala acuza proiectul de buget 2010 ca este facut „dupa ureche”.
In fapt, in 2009-2010 Romania a devenit univoc „lanterna rosie” a Uniunii Europene. Toate evaluarile obiective, internationale (inclusiv temerea deunazi exprimata la Washington DC, a „falimentului”) sunt negative in privinta actualei Romanii.
Mai profund decat orice, Romania traieste, sub multe aspecte, cel mai grav declin institutional de la alegerile din 1948 incoace. S-a intrat in Uniunea Europeana (incepand cu decizia din decembrie 1999), in NATO (incepand cu pregatirile din 1996), dar meritul nu apartine nicidecum liderilor de astazi: nici unul dintre acestia nu a fost in stare sa inchida vreun capitol de negocieri, nici unul nu are la activ vreo fapta remarcabila.
Alegerile prezidentiale din 2009, probabil singulare in Europa actuala, au reluat „traditia” din 1948: nu a contat ce au votat oamenii, ci cum s-au numarat voturile (dupa ce ministrul de interne a fost inlocuit brusc!), iar ambasadele Romaniei (incepand cu cea de la Paris), au facut executari de voturi cu viteza record pe continent!
Apoi – tot ca premiera continentala – presedintele (uzand de arbitrara sa confundare cu „suveranitatea poporului”) a rupt o bucata din PSD si o alta din PNL (impotriva votului nominal si a votului cetatenilor) si si-a creat partidute la purtator.
S-a ajuns astfel la „democratia aritmetica” ce guverneaza astazi Romania, cu rezultatele amintite, si, apoi, la o Curte Constitutionala (prin deformarea, devenita regula, a votului in Camera Deputatilor). Presedintele s-a instalat in fruntea unei ierarhii, numita pe drept „africana”, in lucrarile de drept constitutional, isi orienteaza fara orizont cetele de fideli (ce amintesc adesea de trupetii din anii treizeci) si dirijeaza cu rezultate mediocre o tara deocamdata inmarmurita.
Samuel Huntington vorbea de emergenta unui „sistem pretorian”: Romania confirma diagnoza: o presedintie ce destructureaza institutiile si cauta fara ezitare „uzurpari constitutionale” (precum slabirea Parlamentului) si „uzurpari legislative” (reducerea la tacere a unor cetateni) pentru a promova un sistem ciocoiesc.
Romania este astazi prada unei patologii politice, pe care oricat am fi de ingaduitori, este realist sa o luam in seama. Prima patologie a politicii romanesti actuale este „guvernarea prin antagonizare”: acum se cauta conflictualizarea celor care lucreaza in sfera privata cu bugetarii, mai ieri au fost opusi intreprinzatorilor salariatii, acum cativa ani, tinerii au fost mobilizati contra celor mai devreme nascuti si asa mai departe. Da rezultate o astfel de politica? Se vad bine in jur rezultatele: stagnare in epoca celei mai accentuate dinamici din lume, necompetitivitate, reducerea, fie si relativa, a performantelor si, pana la urma, saracia.
De „guvernarea prin antagonizare” se leaga imediat alte patologii.
Prima este „disfunctia prezidentialismului actual”: presedintia se interpreteaza pe sine ca o forta in lupta deschisa (fie cu Parlamentul, fie cu opozitia, fie cu pensionarii, ori cu poporul) si stimuleaza o „competitie salbatica (savage competition)”, in conditiile unei politizari mai extinse decat oricand si decat in orice alta societate.
A doua este „fuga de raspundere a celor care decid”: acestia arunca vina nereusitei pe orice („criza mondiala”, „greaua mostenire”, „colapsul Greciei”, comportamentul supusilor etc.), fara ca vreun moment sa isi asume vreo raspundere in generarea vizibila a crizelor actuale.
A treia este „constitutie fara constitutionalism”: cei care conduc imping societatea intr-o lupta in care nu se mai respecta nici macar Constitutia, ei insisi (cum s-a observat, de pilda, la formarea majoritatii guvernamentale alternative, in 2009) cautand sa se sustraga controlului constitutional.
A patra este „conceperea instrumentalista a legilor”: legile promovate spre Parlament de catre decidenti nu sunt concepute pentru a exprima interesul public, ci spre a satisface interese de grup aflat in lupta.
A cincea este „dictatura majoritatii aritmetice”: ideea profunda a democratiei dintotdeauna si de pretutindeni – aceea dupa care s-ar putea ca un singur cetatean sa aiba dreptate in fata ecrasantelor majoritati aritmetice – a ramas straina actualilor lideri din Romania, iar deciziile se adopta, mecanic, cu majoritati aritmetice.
A sasea maladie, care incoroneaza oarecum panoplia nefericita a patologiilor politicii de astazi din Romania, este mitul „guvernului tare”: la noi se proclama obsesiv dezideratul „guvernului tare”, in vreme ce orice tara civilizata prefera „guvern competent”.
In practica, la noi, se ajunge, astazi, la compromisuri de neadmis pe seama adevarului si performantelor.
Nu aceasta situatie o voi descrie, insa, ci alta, care a facut-o si o face posibila: este vorba de proasta intelegere a democratiei de catre cei care conduc, cei care face ca democratia sa nu se mai deosebeasca indeajuns de „consultarea maselor” din regimul de trista amintire sau de „democratia faptelor” a militantilor extremismului de odinioara. Este o neintelegere care transforma democratia intr-o simpla unealta de promovare a intereselor de „gasca” (pentru a folosi limbajul actualei puteri, caruia un distins intelectual iesean ii cauta zadarnic echivalentul in latina!) si de controlare a societatii.
As mai dori sa ilustrez ideea neintelegerii democratiei de catre autoritatile actuale din Romania prin trei observatii.
1) Prima se refera la confundarea legitimitatii cu legalitatea. Trec peste faptul ca la guvernantii de astazi nu este vreun semn ca inteleg ce inseamna legitimitate. Ei cred ca, dupa un scrutin legislativ, la care au participat 40% dintre alegatori, iar partidul lor a obtinut in jur de o treime dintre voturile exprimate, totul este in regula. In fapt, spus fara ocolisuri, in Romania actuala, nu exista legitimitate a deciziilor, chiar daca, fortand „democratia aritmetica”, se obtine o legalitate chinuita. Oriunde in lume, astfel de guvernanti ar fi precauti, daca ar avea cultura legitimarii.
Este straniu comportamentul „alesilor”: stiind bine ca nu vor mai fi alesi a doua oara; cinismul intrece orice limita inregistrata in democratiile europene.
Peste noapte, unii devin „independenti” (ceea ce este, in fond, ilegal, oricand acestia putand fi actionati in justitie de catre cei care i-au votat cu sigla unui partid cu tot!) si relativizeaza, oportunist, toate opiniile lor anterioare.
Altii spun in privat ceea ce cred cu adevarat despre guvernanti, pentru ca in declaratii publice sa isi umfle pieptul, ca eroici aparatori ai liniei partidului. „Reprezentarea poporului” care i-a ales au uitat-o cu totul, in numele „mandatului imperativ” al partidului, care ii taraie in solutii proaste.
Guvernantii actuali din Romania nu inteleg ca democratia nu se lasa redusa la numararea voturilor si la stabilirea celui care are un vot in plus.
„Democratia aritmetica” si „dictatura majoritatii aritmetice” au fost criticate plenar de cultura democratica a lumii civilizate, iar un democrat onest stie ca un consens cat mai larg, mai ales atunci cand aritmetica este subtire (cateva voturi in Parlament in plus) sau discutabila (in definitiv, ce ar fi fost daca la alegerile prezidentiale din 2009 numararea voturilor ar fi fost alta? Sau daca se lua in seama victoria in tara a candidatului rival? ) este solutia inteleapta.
Carpaticii democrati de mucava nu inteleg – se vede prea bine – , ce inseamna democratia!
Pana la urma, pentru ei, poporul este cel care nu este bun (dupa cum arata si remarca unuia: „nu se obtin banii de la Bruxelles, caci se lucreaza cu romani!” sau invitatia recenta a presedintelui la „a folosi libertatea castigata pentru a parasi tara”).
Peste toate, cei care administreaza Romania actuala nu inteleg legatura indisolubila dintre democratie si valoarea profesionala a reprezentantilor.
Precum odinioara Ceausescu, puterea apeleaza la persoane de calitate indoielnica, incat, pe de-o parte, sa nu fie vreun pericol de concurenta din partea acestora si, pe de alta parte, sa se poata oricand arunca vina pe cineva.
La randul lor, persoanele acestea reproduc nivelul redus de competenta si onestitate: cei pe care ii numesc sunt, deopotriva, mai curand incompetenti, docili, agresivi, cu destule pete la activ.
O tara care are nevoie, ca de aer, de persoane competente si integre, capabile sa imagineze, sa gandeasca, sa creezeceva util romanului si sa implementeze solutii chibzuite, cade astfel prada unor administratori nepriceputi, sfertodocti, cabotini, analfabeti cu diplome, ajunsi sus prin rude sau proitectie de fuste si de pantaloni, taraturi care o trag in jos. Cu un pret urias, insa, pe care il plateste, ceas de ceas, inevitabil, fiecare cetatean, cetateanul onest, de valoare intrinseca, performant, creativ, dar….fricos !
Peste toate, insa, din pacate, saracia inunda cu repeziciune, din nou, Romania – fapt care ar trebui sa ii puna, cel putin, pe ganduri pe propagandistii politicii din zilele noastre.
Efectele sunt multiple: neputinta capitalizarii, scurgerea rapida de resurse si pierderea prestigiului international.
Bucurestiul este vizitat rar, din complezenta, reprezentantii romani conteaza doar formal (daca nu cumva sunt ignorati sau atipesc la reuniuni, cum se poate observa in tot mai multe filmari), adesea ei nu inteleg problemele puse in discutie, singurele institutii internationale (precum CEPES), care mai existau la Bucuresti, au fost desfiintate, nu s-au putut folosi resursele Uniunii Europene si sustinerea SUA.
La aceste premise launtrice Romaniei actuale, sunt de adaugat –  pentru a putea raspunde la intrebarea „ce va fi in trei ani?”  –  , premise contextuale. Le enumar cat mai succint.
a)    Competitia internationala stimulata de globalizare si de criza declansata in 2008 se va intensifica.
b)    Centrul economic al lumii se muta in Asia de Sud-Est.
c)      SUA ramane principalul actor al lumii, dar China se ridica la rangul celei de a doua supraputeri;
d)    Rusia revine printre fortele hotaratoare, iar alianta Franta, Germania, Rusia va avea un cuvant mai greu de spus.
e)    Societatile avansate trec deja la „noua economie”, iar „statul social” este supus unei revizuiri profunde si promitatoare.
Ce va fi Romania –  in urmatorii trei ani  – depinde de ceea ce ea face acum, in conditiile date de premisele amintite.
Nu se poate raspunde concret la intrebarea „ce este de facut?” fara a lamuri in prealabil „cine poate face?”.
Cu datele pe care le are la activ (alegeri fracturate, incapacitate administrativa, imbratisarea modelului african, selectarea mediocrilor in roluri publice etc.) actuala putere – presedinte, guvern, aparat – nu va scoate Romania din cea mai grava criza a istoriei ei moderne.
Daca se va incerca prelungirea acestei puteri – ceea ce este de asteptat sa se forteze – situatia romanilor se va inrautati, fie si in termeni doar relativi.
Eroarea politicii actuale este de directie – inainte de a fi de alte naturi, si ele importante.
Atunci cand –  la inceputul anului 2009  – , s-a configurat dezechilibrul bugetar, in loc sa se consulte specialisti reali si sa se caute o directie de dezvoltare pentru Romania, s-a apucat directia comprimarii activitatilor – care a fost si este oriunde in lume contraproductiva. Spus mai simplu: abordarea oficiala din Romania, a crizei financiare si economice inceputa in 2008, este eronata!
Nu s-a lamurit nici un moment provenienta crizei (cum s-a produs criza? ce decizii au fost luate in prealabil? cine le-a luat? a cui este raspunderea?) si se izoleaza, in abordare, deficitul bugetar, ce este acuzat exclusiv, de structura bugetului, ultima se rupe de economie, iar economia de politici si de miscarile din societate.
Izolarile acestea, triple, ar fi chestiune de interes doar euristic daca nu s-ar lua decizii pe baza lor. Aceste decizii nu dau rezultate nu numai pentru ca ating interesele foarte multor oameni, nu doar pentru ca cetatenii sunt afectati si-si exprima nemultumirea. Ele nu dau rezultate, deoarece sunt gresite, tocmai din punct de vedere economic, iar dovada peremptorie este imprejurarea ca nici o tara nu practica astfel de „solutii”.
Romania s-a umplut intre timp de mistificari, care impiedica, inainte de orice, discutarea onesta a situatiei. Se decreteaza de sus ca numai cu o persoana anume „Romania va traversa desertul”. Ca nimeni nu are proiecte alternative. Ca de vina este „criza mondiala”. Ca am fi dupa doua decenii de erori. Si altele. Ca si in anii optzeci, inainte de inlocuirea lui Ceausescu, este de procedat astazi la demistificari si la aducerea pe agenda publica a veritabilelor probleme ale tarii.
Situatia tarii este pe muchie (tehnologic, economic, social, politic, cultural), incat la intrebarea „cati ani vor trebui reparatiei celor stricate in 2009-2010?” economisti de buna calificare spun aproape automat opt-zece ani.
Este adevarat ca Paul Krugman argumenta – nu de mult – , ca si criza din 1929 s-a incheiat abia in 1945!
Eu cred ca schimbarea politica neintarziata din Romania ar pune tara in miscare in trei-sase luni, iar un nou mod de dezvoltare ar putea fi instalat destul de repede, cu cetateni priceputi si devotati.
In putini ani, Romania nu numai ca ar inlatura daunele grele ale lui 2009-2010, dar ar reintra intre tarile respectate ale lumii.
Nu vreau sa proiectam utopii sau sa ne lasam in seama reveriilor. Dar nici nu este cazul sa se cedeze actualelor directii si persoane, demult compromise. Este vorba de a ne clarifica si de a actiona energic, ca altadata la Alba Iulia.
Pun in joc, fie si numai numindu-le aici, sapte concepte ale schimbarii: „stat ca pazitor al ordinii”, „democratie ca forma de viata”, „noua industrializare”, „consolidare a pietei interne’, „independenta justitiei”, „descentralizare prin subsidiaritate”, „reconstructia democratica a statului” si lansarea dialogului in societate.
Deunazi, la Toru? si Roma m-a intampinat aceeasi intrebare: ce ati face in Romania, ce deviza ati recomanda? Am raspuns fara ezitare cu o formula biblica deja folosita cu succes de multe ori in istorie: „Nu va fie frica!” Am adaugat, insa, o formula cu aceeasi origine: „Sa traim in adevar!”.
Curajul si adevarul – ar fi timpul – sa redevina virtuti carpatice!
Dar se cuvine sa fim lucizi: nu pot deveni astfel de virtuti fara actiunea constienta si responsabila a intelectualitatii.
Ce va fi peste trei ani?
Sa raspund la intrebarea cu care am inceput. Daca se continua ceea ce este acum, atunci vom avea o tara lovita de saracie, la coada Europei, in care unii se vor bucura ca au ceva mai mult decat altii, dar toti vor suferi, fizic si nefizic, sub o cohorta de trupeti, care vor avea o victorie poate ceva mai putin stingherita decat a fratilor de spirit, adoptati incult si, poate, involuntar, precum Goebbels sau Sauckel.
Imi amintesc ca, in dramatica dezbatere din Germania anilor treizeci asupra cauzelor prabusirii democratiei in tara sa, Thomas Mann a atras atentia asupra venirii la conducerea tarii a categoriei celor mai necalificati si mai corupti.
In interventia la „Vocea Americii”, din 10 aprilie 1945, celebrul romancier tragea astfel bilantul: „In Germania acum doisprezece ani, ultimii si cei mai de jos, din punct de vedere uman, au venit la conducere si au determinat fata tarii”. Bilantul era trist, catastrofa Germaniei se produsese.
La noi trebuie, oare, asteptata prabusirea mai departe, fie ea si pasnica?
Daca curajul si pasiunea adevarului vor prevala, daca intelectualii acestei tari isi vor spune cuvantul, atunci va fi altfel.
Ne amintim ce spunea Seaton Watson: „toate trasaturile mentionate, mizeria taranilor, brutalitatea birocratica, educatia falsa si o clasa privilegiata, careia ii lipseste orice simt al responsabilitatii sociale, ai caror cei mai privilegiati membri au fost gata sa-si tradeze de la o zi la alta principi¬ile, in schimbul unei primiri la liderul suprem, toate acestea au existat in Romania in grad proeminent”. Iar acestea le scria un foarte mare filo-roman, in cartea Eastern Europe between the wars (Cambridge University Press, 1945).
Citez, in continuare: „Democratia nu poate inflori in astfel de atmosfera. Procesul decaderii a mers in Romania mai departe decat in alte parti ale Europei rasaritene. Nici un progres nu va fi facut pana cand nu se abandoneaza aceste metehne iar o noua abordare va fi pregatita sa-i ia locul. Perioada tranzitiei va fi lunga si dureroasa. Dar atunci cand va fi incheiata, marile energii si calitati ale poporului roman, al doilea ca efectiv si probabil cel mai talentat in Europa rasariteana, ii va asigura acea pozitie onorabila pe care nu a fost inca in stare sa o atinga”.
Nu ar fi cazul ca intelectualii romani, adevarati, cei de valoare intrinseca  – nu pilosii, nu rudele inscaunate – asa cum spuneam – , nu cei inscaunati prin „protectie de fuste si de panataloni”, nu cei care au prestat si presteaza serviciul…”in dorul lelii”, dar n-au facut creatie, n-au lasat si nu lasa NIMIC in urma lor; ceva care sa ajute romanul sa creasca, sa se dezvolte, sa se re-dimensioneze, sa se re-inventeze, deci sa prospere???
N-ar fi cazul ca intelectualii romani – repet – , numai cei de valoare intrinseca sa iasa in fata si sa dea jos pe cei care au statut de guvernant – adica s-au vazut alesi si – ce-au zis ei – „da-l dracului de POPOR ROMAN: mie sa-mi mearga bine, de interesele si de afacerile mele care musai trebuie sa creasca !”
N-ar fi bine pentru romanii adevarati, onesti si truditori ca intelectualii sa se decida si sa iasa in fata si sa incheie – astazi – , in sfarsit, acea tranzitie lunga si dureroasa ?

TRIPTIC LITERAR: MENUT MAXIMINIAN

1. Menut Maximinian –  PE ARIPA CERULUI

Jurnalistul Menut Maximinian este unul dintre cei mai prolifici scriitori tineri, cu activitati diverse si care, aparent, nu au afinitati intre ele. Cultura scrisa, etnografia si folclorul, activitati de voluntariat in sfera dreptului omului si realizator de televiziune, Menut a reusit ca intr-un timp record sa intruneasca sufragiile cititorilor, sa castige respectul si simpatia publicului de toate varstele si din toate categoriile sociale.

A pasit cu dreptul in lumea cartilor, cu un volum care intrunea in paginile sale o serie de interviuri interesante, inedite si spumoase ca stropii de sampanie. Mai apoi, ne-a surprins frumos cu pagini dense de monografie locala, cu referinta directa la Diug, satul de care inca se simte legat prin radacini si bucuriile pe care i le rezerva acel colt de paradis terestru situat pe Valea Ilisuei. O carte cu conotatii sociale clare dar care, scrisa cu talent, a devenit literatura buna, a fost inspirata de copiii dintr-un orfelinat al Romaniei actuale.

Mai recent, in 2008, la Editura Karuna din Bistrita, Menut Maximinian isi publica volumul Pe aripile cerului. De fapt, un jurnal de observatii fine si expuneri de stari si sentimente, el „fotografiaza” o lume pe cale de disparitie si care, ca o fata morgana, se afla la limita dintre fictiune si realitate. Pornind de la lumea imaginara, care… incape intr-o coaja de nuca, cu aplecari clare spre arhaic si cutumele unei civilizatii de tip rural, si unde Menut face o figura de artist al cuvantului, –  filmul cartii se deruleaza in secvente independente una de alta, in fragmante de imagini si actiuni umane care, la prima citire, nu par a avea legatura una cu alta. Lumea decupata de Maximinian Menut si prinsa ( romantic) de Aripa cerului, este o lume din „bucati” care asezate sun lupa, ca intr-un joc de puzzle ne arata dimensiunea unui spatiu populat cu eroi, eroi adevarati de literatura, care traiesc in noi si langa noi.

Inspirat din mediul care il inconjoara, Menut foloseste personaje anonime, dar usor de recunoscut in realitate, –  pentru a ilustra starile de tensiune teribila, cum ar fi in Super Pres, pagini in care umorul inunda amaraciunea si autorul nu trece cu vederea teatrul ieftin dat de cei atotputernici.

In „Granita si pita” tristetea autorului se resimte cu acuitate teribila, derizoriul si infinitul spatiului din care taranul isi ia lumea in cap, pleaca in lume dupa o „pita” mai alba se confunda pana la lacrima. Casele noi si sfidatoare prin opulenta, dar in care nu locuieste nimeni, sarbatorile de iarna care trec fara a fi impodobite cu veselia tinerilor, –  tineri ce muncesc in strainatate, –  toate aceste detalii fac o adevarata pagina de istorie actuala, o fresca de deznadejde in cronica localitatilor noastre rurale, de care Menut Maximinian se simte legat cu nojitele responsabilitatii sale de intelectual care vede lumea prin propriile sale percepte.

Satul care se stinge! Aceasta este imaginea care transpare mereu, chiar si acolo unde autorul, voit sau nu, incearca sa salveze aparentele, descriind cu lux de amanunte pitoresti locurile si oamenii pe care ii cunoaste asa cum se cunoaste pe sine.

In „Pana de paun „ autorul face interferenta intre o lume a zeilor din Olimp si lumea satului transilvan, locul unde Baba Ioana isi incepe vraja odata cu rasaritul soarelui. Fantasticul si realul, miticul transpus intr-un topos fecund si nascator de legende, iata spatiul prin care Menut Maximinian se invarte ca un fecior la jocul de duminica. Mai putin sigur pe el mi s-a parut a fi in fragmentele in care defineste cu uneltele scrisului, spatiul urban, –  barurile de noapte, intalnirile cu scriitorii care-s hotarati sa faca o cariera indiferent de pretul platit.

Pilduitoare in substrat dar efervescente si placut a fi lecturate, povestirile din volumul „Pe aripa cerului” sunt mostre de talent nativ ale unui jurnalist care vede totul, noteaza ce-i place si mai ales ce nu-i place in ceea ce-l inconjoara, apoi, retras in linistea unei dupa amiezi de duminica, isi construieste cartea ca pe o oglinda in care aripa cerului se vede rasturnata.

Menut Maximinian construieste o lume din lumini si umbre, o lume in care, daca am fi un pic mai atenti cu noi insine, am putea observa ca facem cu totii parte din peisajul pe care ni-l infatiseaza cu dragoste dar mai ales cu amaraciunea copilului care realizeaza nebunia adultilor si constientizeaza ca, el singur nu are putere sa schimbe lumea in bine.

Una peste alta, cartea este inca o caramida solida in constructia literara pe care Menut Maximinian o realizeaza din mers cu harnicie, talent si bucuria creatiei.

2. Menut Maximinian a pasit  cu dreptul in VREMEA SINTAGMELOR

Intr-o tinuta grafica excelenta, datorata Editurii Karuna, cu coperta eleganta si atragatoare,  VREMEA SINTAGMELOR, cartea semnata de Menut Maximinian este un compendiu  de jurnalism cultural de cea mai buna calitate,  care aduna in pagini o seama de  intampinari de carte, cronici literare succinte, pe care autorul le-a scris si le-a publicat de-a lungul unui deceniu de gazetarie.

Ziarul Rasunetul din Bistrita, a fost, este si va fi  (si) o scoala de literatura, un atelier literar clar,  in care, in ultimul deceniu, la pagina de cultura au avut loc adevarate mutatii, schimburi culturale eficiente si interesante. Tot mai multi scriitori si-au dorit, si au putut sa-si vada semnatura in paginile ziarului, sau sa beneficieze de prezentarea literara a cartii pe care au publicat-o. Menut Maximinian a reusit  in timp scurt sa-si faca din nume renume si sa castige increderea si chiar prietenia multor intelectuali cu chemare spre literatura, spre cultura in general. In acelasi timp s-a afirmat, si si-a devenit unul dintre cei mai  cunoscuti  scriitori din judet iar pe plan national  a reusit performanta de-a publica sub semnatura personala, sau de a beneficia de cronici literare interesante in reviste literare de prestigiu.

Desi autorul  Vremii sintagmelor nu si-a propus  niciodata sa dea cu barda in Dumnezeu, sau sa despice firul in patru, cronicile sale au fost primite cu seriozitate, cu emotia cuvenita dar mai ales,  cu respect si incredere din partea publicului dar si a autorului. El s-a impus prin sinceritate, talent si putere de munca. Ca si pe raftul unei biblioteci adevarate, cartile la care face referinta Menut Maximinian in ultima sa aparitie editoriala, sunt lucrari asezate in ordine strict alfabetica. Nu are favoriti, nu face concesii dar nici, la polul opus, nu incrimineaza. Este un critic echidistant si ii lasa cititorului posibilitatea sa aleaga pagina care il intereseaza, afland detalii despre  carti si autori celebri, sau despre altii in devenire. Scrie cu acelasi profesionalism despre maestri dar si despre condeiele care au scateiat pe cerul liric, ca o stea cazatoare, o singura data.

Excelenta mi se pare a fi si ideea prin care, in paginile de la inceputul cartii, se explica intr-un mod lejer, (pentru un public care nu este  neaparat molipsit de „microbul” Literaturii), vorbeste in termeni clari despre  starea de fapt a scriitorului contemporan, a revistelor literare, a gruparilor de gen, realizandu-se in acest mod, o traiectorie spre „raftul” plin cu cartile, pe care Menut Maximinian le-a citit si despre care a scris cu perseverenta unui jurnalist care se respecta.

Bucuria de –a tine o carte noua in mana, se simte in randurile prin care autorul isi incepe pledoaria pentru fiecare volum in parte. El nu desparte apele de uscat  cu forta, nu face selectii si topuri dupa calitatea artistica. Autorul reda cu acuratete si bun simt esantioane din textele la care face referinta, pentru ca, asa cum am mai spus, beneficiarul, domnia sa cititorul sa  intre indirect in lumea cartii respective si daca, il intereseaza subiectul, genul si stilul literar respectiv, sa  caute cartea. Unul dintre cei mai temerari scriitori  din tanara generatie, Menut Maximinian a ajuns la maturitatea scriitoriceasca dupa ce, un deceniu incheiat a exersat ca un violonist  cu har pe strunele unui Stradivarius. Succesul nu s-a lasat asteptat.

El nu mai este  scriitorul provincial care  isi lauda colegul de breasla la o halba de bere. El scrie cu temei, documentat si isi asuma cu responsabilitatea si, as zice eu, cu har dat de Dumnezeu, rolul de  gazetar literar. Impatimit de litera scrisa, numele lui Menut Maximinian este deja cunoscut  in presa scrisa si electronica din tara si chiar din strainatate. Un punct in plus in topul cultural al unui judet cum este Bistrita Nasaud,unde literatura de buna calitate nu mai este demult o fata morgana. Ceea ce  a adunat Menut in cartea de fata, sunt materiale pe care le-am citit la timpul lor, in paginile ziarului Rasunetul, imi sunt familiare. Majoritatea dintre autorii cartilor consemnate in cronicile aici  prezentare, imi sunt cunoscuti din ceea ce au publicat, au scos pana acum pe piata de carte. Tocmai de aceea, bucuria de-a regasi acest buchet de carti si autori intre doua coperte, sub semnatura lui Menut Maximinian constituie pentru mine, ca scriitor, o duminica a prieteniei care, vrem sau nu vrem, ne leaga prin actiunea comuna.

Cu aceeasi dragoste fata de pagina tiparita, autorul cartii face referinta la autori cu vechi state in lumea literara, dar si la novicii care bat la portile literaturii. Generozitatea si responsabilitatea, doua paralele care nu credeam ca se pot intalni vreodata, aici fac casa buna. ?i rezultatul nici nu putea fi altul cat timp Menut Maximinian este un profesionist de prima mana, iar cele 10 carti publicate de el pana astazi sunt girul ca va merge mai departe cu aceeasi patima frumoasa, harnicie intelectuala si candoarea cu care l-au inzestrat parintii, de acasa.

Monografii, proza, reportaje… sunt genuri literare la care Menut Maximinian s-a oprit in ultima vreme. A scris, a pus cuvintele de hartie  ca si cum ar fi aruncat boabe de grau in brazda. Acum culege si roadele. Premiile, distinctiile, cuvinte frumoase de la maestrii sunt tot atatea moduri prin care autorului i se recunoaste valoarea literara si jurnalistica. Vremea sintagmelor este cartea unui scriitor implicat in societate, nu a unui  literat inchis in turnul de fildes, de aici si apetenta  lui Menut pentru munca de redactie, pentru a relationa pe diverse paliere ale culturii si in sfera sociala. El are scrisul in sange, munceste pa pagina cu increderea omului care are ceva de spus lumii in care, din nefericire, Cartea nu mai este considerata a fi o valoare nationala.

Ceea ce face Menut Maximinian  este un act de cultura adevarata. El aduce sub lupa publica carti care, multe dintre ele, nu ar beneficia poate, de cronici si atentie din partea criticilor de specialitate. Desi nu isi propune sa radiografieze cu „uneltele” unui critic literar de meserie, autorul prinde esenta, lamura din fiecare carte pe care citeste, despre care scrie. O face cu luciditate, cu aplomb si siguranta de sine. Nu bajbaie si are deja un stil de prezentare, un enunt propriu si inconfundabil. Fiecare dintre  prezentarile de carte cuprinse intre cele doua coperte sunt unicat, fragmente dintr-un puzlle care reliefeaza, la urma urmei, munca sisifica, zilnica si  formeaza laolalta o…geografie  literara indubitabila. Cei care au beneficiat de consemnarile autorului nu tin doar de judetul Bistrita Nasaud, sunt carti si autori care fac istoria literara mai savuroasa, mai vie .

Felicitari, Menut Maximinian pentru Vremea sintagmelor, care este menita sa-ti deschida o zodie noua,  drumuri pe care cartile tale sa ajunga acolo unde le este locul, in librarii si in bibliotecile tarii.

3. RADACINI IMPRUMUTATE – Menut Maximinian

In volumul  intitulat „Radacini imprumutate, si care a vazut lumina tiparului in aceste zile, la Editura „Karuna” – autorul face un exercitiu de patriotism in sensul cel mai frumos al cuvantului. Intr-o perioada istorica in care, ca romanii in Romania, – celor mai multi dintre noi ni se pare a fi desuet sa ne erijam in aparatori ai romanismului,  preferand sa pedalam pe sloganurile unei globalizari mai mult sau mai putin avantajoasa pentru  ceea ce suntem, –  Menut Maximinian ne pune in fata unui fapt implinit. Frust, la obiect, cu date istorice si nu doar, autorul ne arata o alta fateta a monedei romanismului pe care il stim.

Mai pregnant decat in toate celelalte carti ale sale, in Radacini imprumutate,  scriitorul Menut Maximinian  se foloseste de uneltele  jurnalistului care este, dar si de cele ale etnologului, meserie pe care si-a ales-o si cu care iese la rampa… Seriozitatea muncii de cercetare pe terenul care, la prima vedere, nu ii ofera defel avantaj, (cercetarea fiind facuta in comunitati cu marea majoritate a populatiei maghiarizata), puterea de discernamant in alegerea filonului de cunoastere reala, alegerea dintre  sute si mii de variante posibile a unui fragment de istorie cat mai apropiat de realitate, face ca volumul de fata sa intruneasca preferintele mele, de cititor, intr-un top ad-hoc alcatuit  din volumele deja publicate de Menut  Maximinian pana astazi.

Subiectul ales de autor este unul care nu doar azi, de-a lungul  vremii chiar, a inflamat spiritele, a impartiti in doua tabere beligerante chiar, istorici redutabili, politicieni puternici, oameni de rand. Zona care tine geografic vorbind,  de ceea ce este cunoscut indeobste sub numele de Secuime, de Bazinul Odorheiului Secuiesc, s-a aflat in ultimele decenii mai mult in atentia sustinatorilor maghiarismului din Romania de dupa Trianon. Istoricii nostri, cei mai multi,  s-au multumit sa observe fenomenul maghiariyarii romanilor din zona mai sus amintita, doar pe baza a ceea ce se mai afla-n arhive. Colb de Istorie! O cercetare le fata locului parea pentru unii aproape imposibila.

In afara de modul literar  clar, in care si-a scris lucrarea de fata, Menut Maximinian  da dovada  de talent jurnalistic si de cunoastere a unei LUMI care pentru multi dintre noi este doar o pata de culoare pe harta Romaniei. Cu nuante poetice brodata din loc in loc, cartea Radacini imprumutate este un fel de rugaciune pentru memoria unui popor lovit din toate partile de hoarde, mai vechi sau mai noi, de cotropitori. Drama romanului caruia strainul, pe care l-a primit in casa si la masa sa, strainul care, mai apoi devine stapan pe identitatea romanului, este redata cu date certe, cu exemplificari si  cu date concrete. Biserica, in tot acest context, ramane  coloana vertebrala care reuseste sa adune in jurul axului sau, sa tina pe verticala  cele cateva cuiburi de romani care au mai rezistat, in timp, maghiarizarii aparent implacabile.

Ciuvuri de istorii personale, altele de familie, sunt adunate cu migala si cunoastere de profesionist, intr-un puzzle care, pentru cei care au ochi ca sa vada, constituie un document al diluarii noastre, ca natie. Prin curajul unor intelectuali autentici, a unor clerici romani sau chiar a destui oameni simpli,  Limba Romana inca mai respira in  susurul apelor, in suierul vantului, in doinele noaste stravechi. Bazandu-se si pe o bibliografie, la care si-au adus aportul de-a lungul anilor, nume  de prestigiu national, –  autorul volumului de fata face o paralela cu ceea ce el a intalnit pe teren. Pornind de la crucile din stravechile cimitire din satele care azi, dupa nume, grai si port, ni se declara a fi formate din etnici maghiari, dar unde numele romanesti clare, sunt schijesite in pietrele sau crucile de stejar ce tin loc de capatai de mormant, Manut Maximinian  ne conduce intr-o veritabila odisee istorica, folosind repere antrolopogice si etnologice care nu pot fi masluite de pseudo-savantii in materie. Arta bisericeasca, slova romaneasca, mestesugurile si mentalitatea tipic romaneasca, – sunt tot atatea valente de care autorul se foloseste cu tandrete, fara ranchiuna, cand ne demonstreaza ca acel spatiu este tarana din tarana Romaniei.

Este o lucrare cu personaje reale, nu fictive. Este o alta monografie care ar trebui sa faca parte din marea monografie a spatiului real al Romaniei de ieri, de azi si de maine. Radacini imprumutate este, la urma urmei, o marturisire, un act de identitate semnat prin exercitiul curajului de-a spune cu voce tare ca… esti ceea ce esti, un ROMAN. Fara colaboratorii sai din umbra, prietenii si toti pe care i-a cunoscut acasa la ei, in acest demers, timp de documentare si de nastere a cartii, Menut Maximinian nu ar fi reusit sa ne ofere decat un surogat din adevarul absolut al spatiului Odorheiului Secuiesc. Astfel, desi este o carte de autor, volumul de fata se impune, ne convinge de necesitatea prezentei sale in fiecare  biblioteca din Romania  si nu doar. Istoria este vie. Ramane sa citim cartea, sa mergem si sa stam de vorba cu „personajele” care o alcatuiesc prin vietile si istoria lucrarii pe care au implinit-o sau… nu.

Melania CUC
Din volumul: „Cronici Alb pe Negru”
Pagini de (ne) critica literara
Editura Semanatorul, 2010

Sedinta de partid si iesirea prin cer

(fragment din romanul “Puntea franta si caderea spre niciunde”)
Sedinte prin anii `80: ,,cand partidul a zis: „to’arasul Sarbu, hai!” Eu, hai! Adica, eu hai cand cu nationalizarea, eu hai cand cu colectivizarea… Si-acum?! Pai, ca v-am spus trecutul meu… Si vin din familie cu origini sanatoase,… adica ma intelegeti”… Sedinte si acum! Rezultatul acelasi! Singura scapare la romani, iesirea prin cer Cititi!

Intamplarile ciudate, prin care trecuse Iftode, m-au impresionat, insa starea mea sufleteasca  ma ingenunchea. Vesnic  eram cu ochii pe ceas, si in cautarea unui telefon. Voiam sa aflu unde este Beatrice, ce au discutat, si mai ales, ce decizie au luat la nivel familial. Am sunat intruna pana dupa orele pranzului, fara nici un rezultat. Zbarnaitul in gol al telefonului ma dispera. Cand incercam sa mananc ceva, in timpul pauzei de masa, in biroul meu improvizat, a intrat Tomacu.
– Domnu` Enescu, astazi e sedinta de partid! Se alege noul secretar pe sectie!
– Bine! Dar eu… nu sunt membru!
– Stiu! Dar dumneata esti scolit, stii carte, si musai sa  vorbesti ceva frumos despre mine! Si o sa am si eu grija!
– Sa vorbesc, dar cum, daca…
– Participi ca invitat! O sa fie careva sa ma propuna secretar, de exemplu Branza sau Pasat. Dumneata spui ceva … ma rog, ce ai invatat de prin carti, o sa ma mai sustina unul, altul si …  Ca am auzit ca mai candideaza Sarbu.
– Care Sarbu?
– Aurica, ala de a fost fochist pe vapor! Se bate cu pumnii in piept ca el a dres, ca nu stiu ce… Vai de mama lui! Ai sa-l vezi!  Un…ala  al principesei!
– Si totusi, eu sunt nou venit!… Nu vreau sa deranjez pe nimeni!- am incercat eu sa ma eschivez.
 – Ma nea Stefane, ma, o sa ai nevoie de mine! Ma, o sa te vad in genunchi si in genunchi o sa ramai.
– Bine! La ce ora ziceai ca e sedinta?
– Pe la cinci dupa masa! Ai timp cat vrei sa te gandesti la un discurs! Domnule, sa spui ceva de care sa se minuneze prostimea! Uite, stai acolo, in birou, la umbra, si scrie-l! Apoi vii la tribuna si zici: ,,tovarasi, tovarasul Tomacu  e totul pentru santier si pentru propasirea Romaniei spre cele mai inalte culmi, cum spunea tovarasul Ceausescu, la Plenara cece,…  Mai bagi si cate o chestiune din asta, ca da bine!” O sa am eu grija sa fii aplaudat! Hai, tovarase, ce dracu, ca nu e mare lucru la cata carte ai facut!
– Bine, bine! – i-am raspuns, iritat, ca si cum l-as fi dat afara.
 ,,Tara arde in foc si  asta…! Numai de sedintele voastre nu-mi arde!” – mi-am zis, in gand, insa, dupa ceva timp, m-am  hotarat sa spun totusi ceva pentru a nu intra in conflict cu el.
 In jurul orelor saisprezece, Tomacu plesnea de nerabdare si facea mare agitatie prin curtea intreprinderii.
–  Gata, toata lumea la sedinta! La sedinta, tovarasi!
– Pastele mamei ei de sedinta! Cum dracu  a dat nemernicul asta peste mine?! Nu plecam eu acum linistit acasa?! – am injurat, printre dinti, insa am schitat un oarecare zambet si am raspuns inainte ca Tomacu sa-mi mai intre in birou
–  Gata, gata! Acum! – L-am asigurat eu, mimand strangerea unor hartii.
–  Gata si cuvantarea?
Am ezitat sa raspund.
– Aud?
– Gata, gata! – am raspuns, in doi peri.  “Lua-te-ar dracu cu cuvantarea ta cu tot!” am mai injurat eu in gand, dar tot nu m-am racorit.
Inainte de a intra in sala de sedinte, am incercat, din nou, sa sun la familia S. Nimeni! Parca pe toti ii inghitise pamantul.  M-am consolat cu gandul ca ar putea fi  la scoala, si m-am incorporat multimii.  M-am asezat mai in spatele salii, loc din care aveam  perspectiva unor capete  intepenite intre  niste  zdrente jegoase.  La prezidiu, o masa invelita intr-o carpa de culoare rosie, conducerea de partid! In primul rand, la un capat, Tomacu,  inconjurat de cativa din ai sai, iar la celalalt capat, Aurica Sarbu, un pirpiriu agitat, parca  de dus la nebuni.
– To’arasi, declar sedinta deschisa si va supun la vot ordinea de zi! Care este pentru?
Aproape  intreaga sala a ridicat mana.
– Toarasul, toarasul Constantinescu, sa vedem si noi care e aia? – l-a intrerupt Sarbu, in timp ce s-a intors spre  cei din spatele sau. Pai nu? – li s-a adresat acestora. Adica, ordinea?! Votam asa? Sa stim si noi, pai nu?
– Ordinea?  Mai, toarasul Aurica, ordinea este  ordine, adica aia care a fost si data trecuta si care, cum spunea to’arasul la Congresul  … ceceului, are sa fie! Toata lumea o stie, numai tu nu ai bagat la cap!
– Atunci, bine, bine!
– Inca o data, care este pentru? Se abtine cineva? E cineva impotriva?
In unanimitate de voturi, ordinea de zi a fost aprobata. – a dat verdictul Constantinescu,  pe un ton arogant, fara nici o  ezitare si fara a mai privi in sala.
– To’arasul Secretar, cu tot respectul pe care dumneata il stii, ca doar ne-am inteles ieri, oamenii, adica noi, clasa muncitoare,… asteptam darea de seama! Sa vedem cu ce vine fiecare, adica, vreau sa spun, sa vedem ce am facut pentru binele partidului! Pentru propasirea poporului!…  Adica cine merita! Cine e un om de nadejde! Cred eu!  Ca cine a dormit langa muiere, ar trebui sa mai stea! E! Pai nu?  – s-a adresat, din nou,  Sarbu celor din spatele sau, apoi, catre prezidiu.
– Asa e! Cam are dreptate! – Au mormait, cu capul in pamant, cativa.
To’arasul Secretar… general,  sa mergem mai departe! Aurica al nostru, ca noi il consideram de-al nostru, uita ca, acum cativa ani, noi l-am bagat in cazanul cu lesie, la despaducheat. Era jegul pe el ca pe porc! Ziceti, mai oameni buni, ca ati fost de fata! Daca nu o fi avut si raie! Si acum, i-auzi si dumneata dare de seama, ca cine sa fie numit aici, la sectie, secretar de partid! Nea Ion Vigaru si-a facut treaba, mai bine, mai rau…!  Acum, cine altul sa fie decat eu? Toata lumea ma cunoaste, si … Sa spuna to’arasul Enescu, care reprezinta generatia tanara, adica viitorul, ce am facut eu si ce fac pentru santierul asta si pentru propasirea.. si binele poporului, cum spunea si to’arasul Ceausescu… in cuvantarile publicate in organul …
   M-am ridicat in picioare, gata sa iau cuvantul.
 – Cine e asta, to’arasul Constantinescu? Vine un tasti-basti sa-mi vorbeasca mie de organul?!… Care organ, to’arasul? Pai, ce stie unul caruia nu i s-a uscat cerneala pe diploma?! I-auzi, organul! Pai organul e organul partidului, to’arasul! Sa mai puna mana pe carte! Adica noi, unul ca mine, care inca de pe vremea frontului …
 – Se incaiera cu  gastele pe dude! Hai, to’arasul secretar, sa fim seriosi, ca ne pierdem vremea! – l-a intrerupt Tomacu. To’arasul Aurica, oricat s-ar zice, bate campii! Se crede aici ca pe vremea cand era el cu babele la treierat in arie.
 – Va rog! Va rog!  – a intervenit Constantinescu.
 –  Eu, adica, vreau sa zic, ca tot timpul cand partidul a zis: „to’arasul Sarbu, hai!” Eu, hai! Adica, eu hai cand cu nationalizarea, eu hai cand cu colectivizarea… Si-acum?! Pai, ca v-am spus trecutul meu… Si vin din familie cu origini sanatoase,… adica ma intelegeti …
 – Vii din aia ma-ti! – ca nu stiu ce sa mai zic ca sa taci– si-a pierdut rabdarea Tomacu.
 – Va rog, va rog! – a incercat din nou Constantinescu sa linisteasca spiritele.
 – Ce sa mai ne rugati, to’arasul secretar? Eu zic sa vedem ce propuneri sunt, supunem la vot, si…
 – Sa supunem la vot! Da, in unanimitate! – a raspuns tot el, fara sa astepte nici macar o clipa – propunerea a fost aprobata! Ia sa vedem, cine!…
 – Pai, cine altul decat to’arasul Tomacu?! Si el vine tot din origini sanatoase, si e de cand cu santierul aici!… – a propus Oprea, un muncitor facut sef de echipa, care umbla cu o carte a lui Lenin, sub brat, tot timpul.
 – To’varasul secretar, eu am sa ma plang sus, daca am sa vad ca nu se mai poate, am sa  ma spanzur, to’arasul, pai  nu?
 – Sa supunem la vot: care este pentru, care este impotriva, se abtine careva? Cu unanimitate de voturi, to’arasi, propunerea a fost votata! E, acum sa vedem cine da de baut?!
***
Am plecat fara sa scot o vorba. Tocmai departe, dupa ce m-am asigurat ca nu este nimeni prin jur, am injurat cat am putut. M-am muscat zdravan de mana si mi-am vazut de drum. Aveam deja experienta de la marginea parcului, din ziua de 23 august. La camin, inainte de a intra, am vrut sa sun iarasi la familia S. Am ezitat. In minte aveam zecile de telefoane date, si toate imi zornaiau ca si cum nimeni si  niciodata nu mi-ar fi raspuns. Am urcat. In camera, Florica statea rastignit. Citea o carte. Langa pat, zacea un teanc de ziare aruncate de aiurea, semn ca fusesera rasfoite.
–    Ai fost la sedinta?
– Am fost.
– Si?
– Si! A iesit cine trebuia.
– Nea Mitica Tomacu!
–  De unde stii?
– L-am tot vazut la harca asta de Constantinescu!
– Si Aurica?
Aurica! Asta e un fel de neica nimeni! Toti cretinii s-au inscris in partid! Si acum, cu pretentii, sa faca politica! Asta e politica! Mai bine zis, cara la plocoane! Domnule, s-au cocosat carand! Si pentru ce? Pentru un os de ros si ordine primite de sus in jos.
– Mai da-i,… Doamne iarta-ma! Nu ma intereseaza. Nu cred ca am sa intru vreodata in partid.
– Nu?!- a intrebat Florica surprins.
– Nu!
– Nu prea cred. Daca te propun astia, n-ai cum sa refuzi, ca, daca o faci, ai dat de dracu!
– Deocamdata stau linistit, nu ma vad eu propus. Da-i in ma-sa cu partidul lor! Cand vad ce e in jurul meu, m-as tot duce unde a nins si nu s-a prins! Prin `70, cand eram la liceu, si ceva timp dupa aceea, la Bucuresti, parca nu era asa. Sau poate n-am sesizat eu!
– Asa zic multi! Ca ar fi fost vro 15 ani mancare. Eu,  atunci, pe la mine pe la tara, tot cu un ou si o  oala de lapte am trait. Si cu ce mai era printr-o gradina. Ai mei la fel.  Dar poti sa stii? In  `47, nationalizarea, apoi colectivizarea! Acum, foametea. Nici ca se putea altfel! Dupa mine, e o consecinta fireasca, daca stai si analizezi corect fiecare etapa si consecintele.
– Bine, bine! Dar de ce nu se face ceva, acolo sus, ca, cel putin, pamantul produce!
– Nu te-ai uitat si tu prin gara? Sute de vagoane cu cereale, carne, tone de alimente se duc, dracu, la export!
– Iar romanul?
–   Romanul! Romanul rabda pentru un  viitor luminos!
– Si… o cale de scapare?
– La noi, la romani, prin cer! Iesirea prin cer!

 Nicolae Balasa

PARVENITISM

Un tanar mi-a marturisit ca a votat de doua ori, ca s-a dus cu credinta ca votul sau va insemna ceva, insumandu-se  la voturile celor care doresc schimbarea tarii in bine, dar s-a convins foarte curand dupa aceea ca s-a inselat, ca de fapt votul sau precum si al celorlalti tineri nu a ajutat la nimic bun, fiindca cei alesi i-au dezamagit total, ca ei tinerii nu vor putea schimba viitorul acestei tari din cauza celor care si-au planuit, pregatit si realizat ajungerea in posturi de conducere, izbutind sa-si asigure lor si numai lor bunastarea, Romania de astazi ramanand condusa, pe toate treptele, de increngaturi mafiote, de parveniti, de impostori care se manifesta pe fata prin ignorarea si sfidarea poporului. „Asta e democratie? se intreba tanarul. De astazi inainte nu ma mai intereseaza nimic! Fa-ca ce vor!”

Ar trebui sa ne doara aceasta blazare a tinerilor!

Dorinta de parvenire – este o racila veche si universala, pe care nu au trecut-o cu vederea scriitorii vremurilor, fiindca literatura este cea care se ocupa de sufletele oamenilor. Balzacianismul, de exemplu, a caracterizat „o epoca in care individul burghez, rapace si insetat de avere a vrut sa parvina cu o exuberanta explozie de energie, violenta si individualism.” Asa au aparut in literatura romane cu intrigi tenebroase, uneori chiar ridicole, conflicte violente, pasiuni dezlantuite toate in jurul zeului epocii – banul.

„Comedia umana”, ciclul de romane, nuvele si eseuri care mai poate fi intitulat si „Iluziile pierdute” ale lui Balzac, constituie o fresca a societatii franceze din prima jumatate a secolului al XIX-lea, urmarind destramarea visurilor, a idealurilor oamenilor, in societatea abjecta in care se traia. Intr-una dintre cartile sale afirma: „Fericirea are nenorocirea sa para ceva absolut”.

Sa ne amintim si de romanul „Mos Goriot”, in care tanarul Rastignac si batranul Goriot traiau intr-o lume dominata de bani, iar cele doua fiice profitau de Mos Goriot, in dorinta lor de parvenire. Acesta orbit de dragostea paterna, supunea totul dorin?elor fiicelor, crezand ca astfel ele isi vor gasi fericirea. Daruirea de sine a tatalui nu a gasit nici un ecou in sufletul pangarit al fetelor. Tanarul Rastignac, al carui suflet mai pastra reminiscente ale umanismului, a fost martorul evenimentelor triste si partas al dramei. O lume in care demnitatea umana este distrusa de dorinta de parvenire! Nu este similara timpului in care traim?

In romanul „Ghepardul” scris ca un poem de catre Giuseppe Tomasi di Lampedusa si in filmul turnat dupa roman, cu actorii in rolurile principale – Burt Lancaster si Claudia Cardinali, a fost dezvaluita atmosfera socio-politica italiana de la mijlocul secolului al XIX-lea. Printul Salina aranjeaza casatoria nepotului sau Tancredi cu fiica unui bogat negustor – Angela, pentru a-si putea mentine statutul social si stilul de viata. Compromisul este strain zilelor noastre?

De asemenea in romanul „Drumul spre inalta societate” a scriitorului englez John Braine, dupa care s-a turnat filmul avandu-i protagonisti pe actorii Simone Signoret si Laurence Harvez, film care a primit un premiu Oscar pentru profunda introspectie psihologica, Joe Lampton, un tanar de origine sociala modesta, are ambitia de a-si depasi conditia sociala prin patrunderea in lumea businessului si succesului. Pentru realizarea acestui vis, isi propune sa o seduca pe fiica celui mai bogat industrias din localitate. Dar lucrurile iau o intorsura neasteptata caci inima-i vorbeste, se indragosteste de o alta femeie, provenita din acelasi mediu social modest. E sfasiat de dilema: sa renunte la dragoste sau la visul de marire? Decizia pe care o ia, cea a visului de marire, nu-i va aduce fericirea asteptata… Intreb, indeosebi femeile: Nu este actuala tema, personajul?

Succesul rasunator al romanului „Drumul spre inalta societate”  a determinat aparitia unei mult dorite continuari: „Viata in inalta societate”. Dupa zece ani agitati langa o femeie pe care nu o iubeste, un fiu pe care il neglijeaza si o fiica pe care o adora, personajul are o revelatie: isi da seama ca familia este bunul cel mai de pret, iar aventurile trecatoare sunt doar amagiri ale fericirii. Este o carte captivanta despre dragoste si razbunare, despre asteptari inselate si valori regasite.  Nu se vor regasi multi in acest personaj? Si nu va fi prea tarziu pentru fericire?

Dorinta de parvenire  nu a fost ocolita nici in literatura noastra. Nicolae Filimon in romanul „Ciocoii vechi si noi” face un „portret” al ciocoiul din Bucurestiul aflat la finele epocii feudale si de avant al burgheziei. Dinu Paturica cel venit „cu picioarele goale bagate in niste iminei de saftian” are o infatisare deplorabila, dar tanarul este stapanit de o forta si un orgoliu puternic de a se inalta cat mai sus, prin orice mijloace, adica de a parveni. Ajunge posesorul catorva mosii din sudul Buzaului, al viilor din Valea Calugareasca. Devine sames al hatmaniei, mare stolnic, se casatoreste cu chera Duduca; isi renega chiar si parintele. Nu are trasaturile omului zilelor noastre?

Parvenitism! Dorinta de a parveni a redevenit un ideal al celor ce conduc destinele unui numar mai mic si pana la cel al milioanelor de oameni. Stand si analizand, aceasta dorinta de parvenire se naste in sufletele unor oameni imorali, invidiosi si egoisti care folosesc o gama intreaga de mijloace precum minciuna, lacomia, lingusirea, furtul, batjocura, cinismul, viclenia, compromisul, inselatoria si uneori chiar violenta. Retraim, se pare, o viata balzaciana, caragialeasca, dar mult mai cruda fiindca este pe deplin constienta, oamenii dornici de parvenire sunt diabolici, mintile lor sunt instruite in acest scop.

Retraim, da, un timp asemanator celui de pe vremea marelui nostru dramaturg Ion Luca Caragiale. Si deoarece cred ca romanul nu poate trai fara a-l pretui pe Caragiale, amintesc Comediile sale care au fost inspirate din viata burgheziei romane din a doua jumatate a sec. XIX-lea. A analizat si redat cu extraordinaru-i talent formele parvenitismului, considerandu-l ca trasatura tipologica a omului. A dezvaluit ambitia si orgoliul unei lumi care ajunge intr-un moment favorabil afirmarii grosolane, o lume in care legile divine sunt ignorate, evlavia se mimeaza, sentimentul religios nu mai patrunde in cutele adanci ale fiintei. Specificul parvenirii este ilustrat intr-un mod particular prin oameni, situatii si limbaj caracteristice societatii burgheze romanesti, la inceputul afirmarii ei. Caragiale s-a ocupat de diferitele niveluri sociale, de la micul inavutit al mahalalei, la marea burghezie de provincie.

Sa ne amintim de „O Noapte furtunoasa” in care jupan Dumitrache „mirosind” asemeni unui animal ca a venit vremea sa, fara sa cunoasca calea onorabila prin care si-ar putea modifica statutul social, citind doar ziarele locale, neintelegand nimic din acestea, deduce totusi ca el este un exponent al poporului suveran si trebuie sa iasa in fata. Se crede un cetatean zelos care participa la viata politica a tarii, dar e un analfabet; se crede un sot care tine la onoarea sa de familist dar este inselat in propria casa de omul sau de incredere (astazi de un prieten sau soferul sotiei!?). Principala sa trasatura de caracter fiind vanitatea, dorinta de a ajunge undeva in ierarhia care nu era, cum s-ar spune, „de nasul lui!” Nu este actual acest personaj cu „onoarea sa de familist”?

Sau „Conul Leonida fata cu reactiunea” in care satirizeaza betia de cuvinte si incapacitatea oamenilor de a gandi profund, superficialitatea lor, admiratia sotiei sale care-i cultiva egoismul si incultura: „Ei, bobocule, apoi cum le stii dumneata toate, mai rar cineva!” Explicatiile impartasite de Leonida sotiei sale Efimita, privitoare la ipohondrie: „Omul, bunioara, de par egzamplu, dintr-un nu stiu-ce ori ceva, cum e nevricos, de curiozitate, intra la o idee; a intrat la o idee? fandacsia e gata; ei! si dupa aia, din fandacsie cade in ipohondrie. Pe urma, fireste, si nimica misca.” Nu este actual acest personaj vazut de noi deseori la televiziune?  Micul functionar la pensie, in egoismul sau, doreste republica doar pentru a avea pensie. Nu gasim similitudini, „de par egzamplu”?

Sau „O scrisoare pierduta”- comedie de moravuri politice in care parvenitismul este cel al eroilor marii burghezii provinciale; instinctele de parvenire sunt  mai puternice, iar vanitatea se manifesta in forme mai agresive in timpul campaniei electorale pentru alegerea de deputati. Deznodamantul are nota sa comica, noul candidat Dandanache dovedindu-se a fi mai ticalos decat Catavencu, ajungand pe lista de candidati printr-un santaj folosind o scrisoare de amor, pe care a gasit-o intamplator. Nu inapoiaza scrisoarea pentru ca ,,mai trebuie s-altadata” (viclenia omului!). Catavencu, nemaiavand obiectul santajului, scrisoarea, devine umil si  conduce festivitatea organizata in cinstea rivalului sau politic Agamemnon Dandanache. Dupa alegeri, atmosfera este vesela, cu toate ca votarea fusese ,,o mascarada”. Nae Catavencu este multumit de ,,binefacerile unui sistem constitutional! “, iar Pristanda ii canta in struna: ,,curat constitutional!”. Dandanache: „In sanatatea alegatorilor… cari au probat patriotism si mi-au acordat… asta… cum sa zic de!… zi-i pe nume de!… a! sufradzele lor; eu, care familia mea de la patuzsopt in Camera, si eu ca rumanul impartial, care va sa zica… cum am zice… in sfarsit sa traiasca!” Iar Catavencu: „In sanatatea venerabilului si impartialului nostru prezident, Trahanache!” si soptindu-i incet lui Tipatescu: „Sa ma ierti si sa ma iubesti!” Apoi expansiv: „Pentru ca toti ne iubim tara, toti suntem romani!… mai mult, sau mai putin onesti!“…si muzica canta pentru a sarbatori flagranta incalcare a constitutiei privind corectitudinea alegerilor pentru Camera Deputatilor.  Recunoastem intrucatva fariseismul practicat in zilele noastre?

Dar sa transcriu si primele randuri din schita „Cam tarziu”: Tarziu de tot in noapte, trei vechi prieteni stau de vorba intr-o berarie — despre ce?… Ei! despre ce pot sta de vorba trei romani asa de tarziu?… despre politica, fara-ndoiala.[…] Amintindu-si de vremurile tineretii lor:— Ei! frumoase vremuri! exclama unul.— Ei, as! raspunde amicul Costica.— Nu mai apucam noi asa vremuri! zice altul.— Parol? intreaba Costica.— S-a dus! suspina al treilea… Am trei copii, Costica.— C-est’ copil!?
[…] Pana sa se goleasca cele din urma halbe, un supliment de ancheta nu strica. Cat de important va fi acest supliment, se va vedea indata. Prietenii tin sa afle pentru care afacere „foarte serioasa” a venit in Capitala munteanul lor. Nu le trebuie multa staruinta, ca sa obtina satisfactie curiozitatea lor. Costica a venit aci cu o petitiune iscalita de mai multe zecimi de cultivatori de prune: trebuie s-o dea maine unui deputat, s-o prezinte la Camera, ca sa opreasca votarea impozitului pe grad. — Bine, Costica, acuma vii?… ai venit cam tarziu!— Ei, as!— S-a votat legea!— Parol?— Camerele s-a-nchis de sambata trecuta!— …’S’ copil!?

George Calinescu a folosit formula balzaciana a faptelor comune creand o fresca a vietii burgheze bucurestene de la inceputul secolului XX-lea. Romanul „Enigma Otiliei” aparut in 1938, este reprezentativ intru aceasta, personajele sunt tipuri realist balzaciene, lipsite de moralitate, „vidate de continut sufletesc asemeni eroilor lui Caragiale care traiesc doar prin cuvant”. Este redata societatea degradata sub puterea mistificatoare a banului, intreaga actiune a romanului construindu-se in jurul averii lui mos Costache. Precum Balzac, si Calinescu a aratat ca banii si averea pot avea puteri distrugatoare asupra eticii unei societati. Otilia ajunge de nerecunoscut… Nu  sunt astazi degradate relatiile familiale din cauza banului, a averii? Cate procese nu sunt din cauza oamenilor hrapareti, care doresc sa mai dobandeasca mai mult si mai mult, pe cai necinstite?

Si am ajuns, iata, la vremurile noastre, la societatea polarizata in care traim. O minoritate aroganta, snoaba, dornica de parvenire si o majoritate lipsita de drepturi care lupta pentru supravietuire, tentata fiind de compromis. Minoritatea este formata din indivizi care au si atins bunastarea (laudabila daca este facuta prin munca si inteligenta!), dar unii continua sa manifeste lacomia  pierzand reperele umane, crestine. Pentru acesti oameni legea „nu este batuta in cuie”, ea exista doar pentru „prostime”. Majoritatea, dupa cum am spus, o formeaza cei care duc o lupta acerba pentru existenta, care se lovesc de lipsuri, ingradiri si suporta aroganta, cinismul celor inavutiti pe nedrept. Oamenii in schimb au dobandit un egalitarism in exprimare, au abandonat „limba de lemn” folosita in comunism si folosesc una care seamana „a latrat de caine” dupa cum bine spunea cineva, lipsita de tonalitati duioase, de respect. Unele formule de politete au disparut, se comunica folosind cuvintele (atat in comunicarea verbala cat si in cea scrisa): bai, mai, tu ala… Pare mai apropiat, mai intim, mai prietenesc?! Uneori completat cu o injuratura… Oricum  cuvantul „dracul”, de multe ori insotit de „mama lui” este foarte des folosit in fraze. Un om cu principii este luat in ras, este considerat rigid: „Esti depasit, frate!” Sau sinceritatea, naivitatea – vorba lui Caragiale: „C-est’ copil?”
Si ma-ntreb: Suntem departe de lumea lui Caragiale sau o retraim? Mai abitir!

Se practica, in plus, in vremurile noastre, o etalare exagerata a sexualitatii, machiajul exagerat, facut pe parcursul intregii zile ascunde adevaratul chip al femeii, dar este si o irosire de timp care ar putea fi folosit in alte scopuri, decolteurile sunt cat se poate de adanci, sanii cat mai umflati (siliconati!) si scosi cat mai afara din imbracaminte, adica cat mai goi. Si expunerea se face in orice loc public! Oare tinuta nu trebuie adecvata locului? Rusinea? Mai roseste vreo adolescenta sau adolescent? In jurul nostru avem muzica asurzitoare, manele in loc de muzica populara romaneasca, sau clasica; kitsch-ul este prezent in toate. Degeaba am scapat de comunism (daca am scapat!?) caci viata spirituala continua sa fie tinuta in lanturi; ea nu este simtita, ci mai mult mimata, sa dea bine la festivitati!!! Unicul tel este obtinerea banului si cu el marirea, prin orice mijloc. Chiar evlavia se exprima in cat mai mult beton turnat in capele ornate cu tot felul de fantezii spurcate. Daca nu ai bani astazi, nu ai nici posibilitati, nici drepturi, nu esti respectat, nici sanatatea nu-ti este ingrijita, nici macar compatimit nu poti fi, demnitatea persoanei umane nu mai conteaza, ea nu mai reprezinta un reper moral. „O viata avem!” „Viitorul e un portativ gol.” „Sa mancam si sa bem, prezentul conteaza, caci maine vom muri.” „Dupa mine, potopul!” Se uita ca bucuriile materiale sunt efemere. Uitate ne sunt bucuriile  spirituale! Nu! Viitorul nu poate fi un portativ gol! Pe el sunt scrise note pe care le vom putea descifra candva… Viitorul este si al nostru, si al copiilor nostri, si al copiilor –  copiilor  nostri! Adica al tarii noastre. Al planetei noastre!

Oare comportamentul vicios nu se repercuteaza asupra viitorului nostru? Unde vrem sa ajungem cu acest mod de viata?  Iisus Hristos ne-a spus, si nu trebuie sa uitam:“Eu sunt Invierea si viata. Cine crede in Mine, chiar daca ar fi murit, va trai. Si oricine traieste si crede in Mine, nu va muri niciodata.” (Ioan 11, 25-26 ) “Teme-te de Domnul si pazeste poruncile Lui. Aceasta este datoria oricarui om. Caci Dumnezeu va aduce orice fapta la judecata, si judecata aceasta se va face cu privire la tot ce este ascuns, fie bine, fie rau.” (Eclesiastul 12:13-14)

Oamenii de valoare nu mai au curajul sa iasa in fata fiindca sunt intampinati cu „pietre”, in numele unei proaste intelegeri a democratiei. Scrie cineva: „Cresterea parvenitismului, a numarului de parveniti e direct proportionala cu coruptia si invers proportionala cu meritocratia”. Trist, dar adevarat!

Da! Lumea nu a deschis inca bine ochii. Vinovatia stim exact cui apartine? Poate o analiza corecta a deficientelor societatii in care traim nu ar strica, pentru a vedea ca nu mergem pe drumul bun, cel aratat noua si a incerca remedii pentru salvare, pana nu e prea tarziu!
Inchei cu versurile: O lume noua visez, un nou anotimp,/ Renasca iubirea din orice pe pamant./ Binele si forta impleteasca-se ca doua fire;/ Din cerul fara margini cada imensa fericire!/ Cel slab sa-nfrunte a ceasului tarie,/ Cel tare, cu judecata sa rupa a lantului inel/ Si viata noastra va arata altfel!/ Plugul constiintei ara  inimile-n adancime,/ Spre demnitate, intelepciune, iubire, libertate!

Vavila Popovici, Raleigh –North Carolina

Lia Lungu aduce jucarii copiilor din Cismigiu

De Sfantul Nicoale, incanta auditoriul american cu colinde romanesti, intr-un concert la Biblioteca Queens din New York. In seara zilei de 18 decembrie, incanta publicul bucurestean strans in parcul Cismigiu, in fata scenei amenajate langa patinoar. Doamna Lia Lungu, caci despre ea este vorba, reuseste sa incalzeasca inimile iubitorilor de traditii, indiferent de ce parte a Oceanului Atlantic se afla. Cu o colectie de colinde vechi, stranse din toate colturile tarii, Lia Lungu imprastie bucuria sarbatorilor de iarna, prin cantul sau sincer si plin de dragoste. Si pentru ca darurile ei nu sunt numai cele muzicale, Lia a venit in Romania cu jucarii pentru copiii aflati la concertul din parcul Cismigiu, parc care a devenit si in acest decembrie taramul povestilor de iarna. Cel mai mare brad de Craciun din Bucuresti se afla la intrarea in parc, nelipsite fiind sania Mosului, Ieslea Nasterii Domnului si casa lui Mos Craciun (Fabrica de Ingeri din Chioscul central al Parcului Cismigiu). Din nou, Primaria Capitalei si ArCub reusesc sa ofere bucurestenilor un loc in care sa se reintalneasca cu personajele basmelor din copilarie, cu bucate traditionale, cu nelipsitul vin fiert, cu mesteri care isi expun rodul muncii lor si cu un program bogat, de la colindatori, coruri laice si religioase, la trupe folk si pop-rock, precum si numerosi solisti indragiti.
In aceasta atmosfera, Lia Lungu revine in Romania, asa cum o face in fiecare an, aducand cu ea salutul romanilor din New York si dorul lor de casa.
Madalina Corina Diaconu

Caruta cu vise pe drumul stelelor

Avand obarsii in Balsul haiducilor olteni, Marin Trasca scrie precum respira, precum ii curge prin vene, departe de casa, sangele de roman. „Boala” scrisului a fost ursita inca de la nastere, de catre vreddnicele moase ale poporului roman, care l-au scaldat in busuioc, dandu-i puterea slovei. In copilarie prin joaca, amestecand literele forma cuvinte prin care adresa spunea celorlalti ceea ce simtea. Astazi impartaseste sentimentele in vers, intregii lumi. Este mesagerul, pe coarda sensibila a inimii, a frumusetilor ancestrale oltenesti, a apei nemuritoare, a vantului hoinar, a lunii singuratice, a soarelui stralucitor, a pribeagului plecat departe de tara natala, care isi colinda pamantul sfant in rime.
Debutul in poezie l-a avut in anul 1988 la celebra revista „Tribuna”, sub auspiciile Cenaclului literar „Ritmuri” de la Deva, pastorit de Valeriu Bargau. De atunci, a adunat, in zeci de publicati, tot pe atatea poeziii care vibreaza peste timp alaturea cu sufletul geaman al romanului.
Odata cu primii pasi ai libertatii Marin Trasca a imbratisat munca de ziarist, lucrand la mai toate ziarele din Olt, in acelasi timp avand o colaborare si cu Radio Oltenia din Craiova. Editorialele presarate in paginile ziarelor, gandurile usor stilizate ale lumii, construirea civilizatiei post-decembriste, sunt cuprinse in volumul  „Singur printre ziaristi”, care a vazut lumina tiparului in anul 2002 la Editura Pro Humanitas. Instantanee, flashuri, lumini, cautari, raspunsuri, semne de intrebare puse de jurnalistul profesionist, oglindite prin lupa scriitorului care croseteaza metafore. Desi traieste in Spania, nu a uitat de tara, de romanism, prin intermediul saptamanalului „Noi in Spania!” promovand arta, frumusetea, clipa de binecuvantare.
In „Caruta cu vise” sunt trairile, iubirile, dorintele, implinirile si aspiratiile ultimilor 20 de ani, care reliefeaza zbuciumul poetului deasupra caruia pluteste …singuratatea, acea stare care, atunci cand se aseaza in ungherul sufletului, te raporteaza la dorul dupa ulitele satului copilariei, unde  „mama s-a culcat cu Luna-n ochi” si se trezeste odata cu mangaierea razelor de soare, stamparata de doina dulce, atunci cand “ulita ningea cu amintiri”. Este greu departe de tara, este greu sa porti nestamparatele amintiri, este greu sa nu fi cu ai tai in momentele importante. „Avand   nevoie de lumina/ aprinse  un  Luceafar/ sa-l aiba de sarbatori”, ca o mangaiere a inimii pe care lacata strainatatii n-o mai poate stapani. Atunci cand zalele se rup salta de bucurie versul, poetul fiind in transa creatiei: “ Sunt un  cobai/ Al paginilor nescrise,/ Carora li se fura/ Nisipul din clepsidra”. Timpul incremeneste spre nemurire, limbile ceasului se opresc, iar cartea devine stapana meleagului celest.
Daca ar fi sa raspund la intrebarea poetului  “Cate lacrimi ar incapea intr-o caruta/ Cu sare?”, as spune ca tot atatea cata bucurie incape in versul neprihanit de durerea neimplinirii, tot atatea cata vapaie emana Lumina Lumii prin darul si harul ce s-au pogorat asupra lui Marin Trasca.
A fi poet este , fara doar si poate, ochiul care soarbe profunzimea ideii adaptand-o in timp si spatiu. Reflexia gandirii separa farama de ostilitate si puzderie de imagini se deruleaza in mintea artistului. Uneori, scandalizat de duplicitatea firii umane sau de zgomotul unui ras ironic, isi incruciseaza mainile cu un vag sentiment al pierderii, al goliciunii: “Imaginea lui/ Cu genunchii indoiti/ Si mainile/ In patru ganduri,/ Ar trebui sa fie asezata/ La poarta fiecarui Rai”. Apreciezi valoarea deosebita a omului ce imortalizeaza imaginea ideii in cateva cuvinte insirate cu dibacie in randuri suprapuse: “Puterea cuvantului mai poate despica lumea,/ Doar cand este spus in doi peri./ Poetul scrie ce nu vede,/ Dar este!”. Spre nemurire…
” Nimeni nu mai are timp/ Nici macar sa fie!” pare sa spuna ultimul vers dintr-un poem, inainte ca tu sa-ti dai seama ca mintea va deschide ochiului tau imaginea vie a cuvintelor. Poetul, descatusat parca de orice constrangeri, se dedica libertatii si magiei cuvantului. Marturiseste in poezie sentimentul durerii sau al frustrarii intemnitat cu buna stiinta de zbuciumul unui suflet insetat.
Poezia este o gradina botanica cu o splendoare stranie. Soaptele ei iti gadila sufletul sibilinic ca cantecul de sirena. Iti da senzatia ca plutesti pe valurile adevarului ce produce o stare de nostalgie extraordinar de placuta:” Daca mai canta si cucul,/ Am certitudinea ca/ Adevarul imi apartine”. Strafundurile sufletului se incarca de energie si parca inima iti bate in cadentele ceasului cu cuc, sau ale pasarii de acolo de la acasa.
Pendularea intre cer si pamant a spiritului poetic, atitudinea de razvratire si orgoliu sau de adancire in sine, este cautarea de innoire a ceea ce ne inconjoara: “Rezolva aceste legi, / Doamne,/ Apoi da comanda lumii sa ma nasca!” sau: „Dorul de a redeveni Om/ Mai tine pamantul pe umeri”..
Aflat in cautarea “rostului poetic”, alege calea dialogului: un timp al Prezentei, al instituirii, constituirii si reconstituirii expunerii, adecvat unui plan care vizeaza un scop conturat pe masura asigurarii intre tepusele celor mai potrivite intrebari pe care poate sa si le puna Fiinta: “Sa nu impiedic lumea la mers,/ Pana si somnul il am ghemuit”. Poetul aluneca in lumea conexiunilor (din cele existente, in cele posibile) pentru a gasi un model, o paradigma operationala a fiintei, capabila de o schema ontologic-topologica: “In lumea noastra stramta,/ Cea fara de spatiu,/ Iubirea nu se mai iubeste”.
Nasterea operei e o relatie mediata de Poet – subiectul, conceptul unei actiuni si morfologii divine: lui i se reveleaza, el gaseste “ferestre” si “pe calea astfel luminata” aglutineaza cuvintele rigide si elastice, pina izbuteste sa le aduca la un maximum de “imitare” a precuvintelor, a vibratiei lor proprii”. Ca si in cazul muzicii, aici trebuie sa cante golul, tacerea dintre cuvinte, ca si culorile pe o panza, cuvintele trebuie sa inceteze de a mai fi identic cu sine, incepand sa fie.
Pe drumul dorului singuratatea vine, asa ca atunci “Cand nu are cine sa-ti dea”buna ziua”,/ Nu te bucura”, pentru ca departarea de cuibul natal, in cautarea idealului are si un revers al medaliei: „ Libertate,/ Ce dor mi-a fost de tine!/ Vorbesc,/ Dar simt ca nu ma aud!”. Intr-o vreme in care „ Iuda ne plange de mila”, in care destinul strainului este:  „ de-a colinda prin lume fara sat,/ rostul de a plange/ la rasaritul soarelui/ si de a visa/ la scapatatul lui”!, poetul trece puntea pentru a numara statuile “Azvarlite in haos/ De neintelegearea mostenita/ La Facerea Lumii”, in cautarea salcamului care ”mai poarta pe umeri/ Povara unei lumi pierduta-ntr-un colind/ Al colacilor/ Aburiti de ochii mamei/ In diminetile de Ajun”.
Citind cartea veti auzi „tropote de cai inhamati/ La o caruta cu vise”.
Cu credinta din ce in ce mai puternica in Divinul Creator, cel care a facut Cerul, Pamantul, Apele si…Cuvantul. Care era de la El si El era Cuvantul…

Menut Maximinian

De sarbatori

pentru ca toate sunt asa cum sunt,
omul
trebui sa-si faca de lucru
cu timpul prezent la timpul trecut,

trase dupa el Carul Mare,
il inlocui pe cel Mic,
iar Closca o puse sa scoata pui
in palma unei femei.

avand nevoie de lumina
aprinse un Luceafar
sa-l aiba de Sarbatori.

Marin Trasca

OPINII FARA PERDEA – Studentul roman

Daca ar fi sa alcatuim profilul studentului roman obisnuit din orice colt al tarii si care invata la orice facultate din Romania, oare cum ar arata el? Cu totii stim ca studentul a evoluat de la student eminent la un student mai “cool”, mai ambitios si mai pus pe distractie, decat era in trecut, adica, un student care umbla cu mapa prin universitate si isi tocea  coatele prin biblioteci. Daca in trecut, pe saracul student il dureau ochii din cauza zecilor de carti citite si rascitite, acum il dor ochii din cauza jocurilor pe calculator, a filmelor vizionate online sau, in cel mai fericit caz, din cauza cartii citite pe suport electronic, extrem de necesara pentru „vesnicul” referat. Din pacate, bibliotecile si cartile cu miros de vechi au fost inlocuite de ipod-uri si de un laptop “teapan” de tot.  Nu mai zic de haina ponosita sau de incaltamintea pe care o purta pana ramanea fara talpi. Toate acestea au fost inlocuite de o haina eleganta sau trendy si de niste pantofi sport “ultimul racnet”. Daca mai are  o masina faina si un job bine platit, atunci deja vorbim de un student “aranjat” bine pe piata muncii, chiar inainte de absolvire. Ce lipseste din acest peisaj? Telefonul mobil, desigur. A trecut epoca telefoanelor fixe, acum la moda sunt telefoanele mobile “tipla”, care atrag atentia oricui le vede si sa vezi atunci ce mandru este studentul nostru, cand isi etaleaza accesoriul sau cand il foloseste ca sa se joace in timpul cursurilor, instalat undeva in spatele amfiteatrului. Studentul nostru se distreaza in cluburi, dansand pe ritmuri de house, minimal sau trance, servind de fiecare data un pahar de whisky sau de J.B. Care viata de camin sau mers la Filarmonica, la teatru sau chiar  la opera? E mai fun sa mergi in pub sau la un karaoke cu ceilalti colegi si sa-ti etalezi calitatile de  „ilustru” cantaret. Sau mai tineti minte in  sesiune, cand studentul nostru brav invata zi si noapte pentru nota maxima de 10? Ei bine, in prezent, studentul nostru se multumeste si cu un 5 amarat, numai sa nu intre in restanta. Nu prea poate sa aiba pretentii, din moment ce profu’ nu l-a prea vazut la cursurile sale si colac peste pupaza, la examen a mai venit si nepregatit.. Asa ca el se multumeste cu ce i se da. Nota 5 la teorie si practica, bingo! Bun sau rau, nu conteaza, important e ca este student si peste putin timp va fi absolventul unei facultati cu drepturi depline, chiar daca nu prea stie ce va face cu diploma primita. Un lucru este cert, studentul roman este in permanenta schimbare sau chiar in continua “tunare”, precum masinile imbunatatite. El se afla intr-o evolutie moderna si intelectuala, pe ici, pe colo.
In linii mari, cam asa vad eu conturat profilul studentului roman, insa sper ca in viitor, studentul sa insemne pentru societatea actuala un model mai bun decat este in prezent.
Olga TOMA,
anul III, Facultatea de Stiinte ale Comunicarii
Universitatea APOLLONIA Iasi

Interviu cu Ana BLANDIANA

-25 martie 1942  se naste la Timisoara, ca prima fiica a cuplului Gheorghe si Otilia Coman, Otilia-Valeria, cea careia in familie si printre prieteni i se va spune constant Doina, iar in literatura se va numi Ana Blandiana.
-1959 Debuteaza in revista Tribuna din Cluj cu poezia Originalitate, semnand pentru prima oara Ana Blandiana
– 1960 Se casatoreste cu scriitorul Romulus Rusan.
-1963 Dupa o interdictie de patru ani, redebuteaza, de data aceasta irevocabil, in revista Contemporanul, condusa de G. Ivascu.
-1963-1967 Urmeaza si termina cursurile Facultatii de filologie a Universitatii din Cluj
-1964 ii apare prima carte,,Persoana intaia plural “,versuri,cu o prefata de Nicolae Manolescu,Editura pentru Literartura.
-de-a lungul anilor ii apar numeroase carti,la diferite edituri si face multe traduceri

– 2001 Este aleasa membru fondator al Academiei Mondiale de poezie care ia fiinta la Verona sub egida UNESCO.
Ana Blandiana este o militanta de frunte a vietii publice romanesti.O femeie frumoasa,inteligenta,cu o voce blanda,receptiva cu tot ce se petrece in jurul domniei sale si este o adevarata profesionista.                                                           Multumesc din suflet ca a acceptat interviul care urmeaza.Prenumele domniei sale de poeta,ziua si luna de nastere coincid cu ale mamei mele,o bucurie in plus pentru mine.

“Nu e nevoie sa ajungi la poezie, este destul sa tinzi catre ea pentru a fi salvat.”

Adalbert  GYURIS – De cand e colaborarea cu poezia  si cu    cuvintele ?
Ana  BLANDIANA- Imi amintesc momentul cand am scris primul text cu rime si ritm,asta intelegeam atunci prin poezie,in clasa a doua.Dar nu imi mai amintesc de cand toata lumea considera ca acesta este destinul meu,in orice caz, tot din prima copilarie.N-am avut niciodata problema optiunii.A hotarat pentru mine cineva mai de sus.

Atunci v-a venit ideea de a folosi un pseudonim ?
– Pseudonimul s-a nascut,din numele satului Mamei – Blandiana – si rima sa, cand eram in ultima clasa de liceu am trimis, mai multi colegi, poezii semnate cat mai melodios la revista ,,Tribuna” din Cluj.Ale mele au aparut,iar pseudonimul  s-a transformat in nume pentru ca Tata fiind detinut politic,n-as fi putut publica cu numele meu real-Otilia Valeria Coman.De altfel,nici asa nu mi-a folosit prea mult,pentru ca oficialitatile din orasul meu,Oradea, au avut grija sa comunice tuturor publicatiilor din tara ca”sub pseudonimul Ana Blandiana se ascunde fiica unui dusman al poporului”.

Cantariti mult inainte de a asterne pe hartie gandurile dumnea-  voastra ?
– In poezie,de obicei, inceputul vine de undeva din afara mea,primele cuvinte,sau primele versuri.Munca este sa fiu in stare sa continui,sa rotunjesc si sa inchei la acelasi nivel .Este ca si cum ar trebui de fiecare data sa dovedesc ca merit sa fiu destinatara acestor mesaje.

Poetului i s-a dat un talent de la Dumnezeu pentru a remodela lumea,de a o retrai si apoi  a o retransmite celor ce iubesc  poezia ?
– Nu cred ca poetii au fost vreodata in stare sa remodeleze lumea,ceea ce Dumnezeu le-a dat a fost puterea de a transmite oamenilor revelatia samburelui de lumina pe care il ascund fiecare,de multe ori fara sa stie,in ei insisi.

Credeti ca poetul e un ales in felul sau ?
– Da,cu siguranta,da.El este ales sa transforme suferinta in cuvinte si cuvintele in suferinta.

Este un avantaj ca sotul dumneavoastra Romulus Rusan este scriitor ?
– Da.Am avut in felul acesta fiecare cate un critic de uz propriu.Ceea ce nu e putin lucru.

Care este deosebirea dintre un poet si scriitor ?
– Poetul transcrie “vocea zeeasca” despre care vorbea Socrate,scriitorul este un intelectual care incearca,muncind din greu,sa creeze oameni si lumi.

Poezia poate salva frumusetea unor sentimente care azi risca sa fie macinate de partea materiala ?
– In masura in care oamenii vor intelege ca “a aseza poezia in centrul lumii”(asa cum se spune in textul fondator al Academiei Mondiale de poezie UNESCO) este un fel de a salva lumea.De altfel nici nu e nevoie sa ajungi la poezie,este destul sa tinzi catre ea pentru a fi salvat.

Sunteti implicata in ,,Memorialul Sighet”,a venit cineva la dumneavoastra care a lucrat la penitenciarul din Sighet spovedindu-se ?
– Nu.Ar putea face asta doar daca le-ar fi frica sau rusine de ceea ce au facut.Dar atata vreme cat reprezentanti ai fortelor de represiune au inca pozitii importante in societate nu au de ce sa le fie frica de oameni,iar de Dumnezeu nu le-a fost frica niciodata.In ceea ce priveste rusinea,ea nu poate sa apara decat acolo unde exista discernamant intre bine si rau.

Credeti ca Romania intrand in Uniunea Europeana va scapa de partidele nationaliste ?
– Nu mai mult decat celelalte tari europene. De altfel, nici acum situatia nu e mult diferita de alte tari, ca Franta, ca Austria,ca Slovacia.

Stimata doamna Ana Blandiana va multumesc tare mult pentru aceste destainuiri si va doresc dumneavoastra si domnului Romulus Rusan,sotul domniei voastre inca multe realizari in domeniul scrisului.Sarut mainile !

Adalbert  GYURIS

Realismul tragi-comic si „Cobai in Tara Dezamagirilor” de Paul Polidor

Paul Polidor a evoluat constant si semnificativ. Ar fi putut ramane profesor de limba romana sau de limba rusa, dar si-a urmat chemarea inimii cu incredere, daruire si speranta. A ales cariera artistica, ce include nu de putine ori privatiuni materiale si chiar contestari. Au fost si acestea in viata sa, o viata de muzica si poezie. Neputand sa renunte la una in favoarea celeilalte, le-a ales pe amandoua. El scrie poezie, canta, compune, avand destinul tipic al artistului roman. E mai cunoscut in strainatate decat in tara. Canta in vreo 12 limbi straine, a lansat conceptul interferentelor muzicale, organizeaza turnee, festivaluri, isi editeaza opera sa, dar si a altor creatori; a inregistrat o serie de audio-book-uri in lectura unor autori contemporani – adevarate documente de istorie literara. El contrazice ideea gresita ca poetul ar fi cu capul in nori, dimpotriva, poetul reactioneaza lucid la evenimentele timpului sau cu arma cuvantului. A vibrat la drama Basarabiei, daca ar fi sa mentionam doar caseta ,,Basarabia, dragostea mea‘‘, dar si la multe alte drame, mai mari sau mai mici ale Romaniei postdecembriste.
Paul Polidor munceste mult si pe multe fronturi. Isi iubeste tara si de aceea vitupereaza impotriva celor ce au facut ca azi sa se traiasca prost intr-o tara frumoasa si bogata. E felul sau de patriotism, pe care nu-l gaseste nici anacronic, nici amendabil. Acesta este si sentimentul pe care ti-l lasa lectura recentei sale carti Cobai in tara dezamagirilor. Este o carte a revoltei, scrisa aproape furibund, cu dintii inclestati incercand sa opreasca hohotul de plans printr-un hohot de ras. Caci este vorba de Romania, tara lui rasu’-plansu’, tara balcanica, unde totul se ia usor, se schimba repede, fara avertisment si fara consecinte. Poeziile constituie reflexul la provocarea unei realitati contemporane, ofertanta intr-un fel de pitoresc promiscuu lezand morala, etica si estetica. Poetul, vorba lui Caragiale, simte enorm si vede monstruos, caci in jur sunt, cu adevarat, lucruri monstruoase. Ele sunt exprimate pe limba lor, in cuvinte tari, chiar licentioase, textele fiind uneori la limita dintre poezie si nonpoezie. Se apeleaza uneori la stilul folcloric, sau baladesc, ori chiar jurnalistic pentru a dezavua aspecte hilare ale unei societati malformate de vicii mai vechi sau mai noi, autohtone sau importate. ,,Am devenit tara americana‘‘ spune autorul, criticand valul de vulgaritate ce inunda canalele mass-mediei, spiritul de imitare gregara. ,,Am devenit tara de fite‘‘ mai spune, cu copii de bani gata, cu bodyguarzi, politicieni limbuti, tarfe de lux, droguri etc. ,,Sicriul patriei‘‘ e plin cu saracie, boli, crime, violuri. Cu o voita detasare cinica indica demagogia celor ce-si sacrifica propriul popor: ,,s-au facut donatii pentru Haiti, iar casele romanilor o iau la vale‘‘. Nu sunt uitati nici pensionarii umiliti de pensiile mici, muncitorii cu ,,salarii de caine‘‘, care sunt slugi la alogeni in propria tara, ori slugi dincolo de tara. Tara Mioritei a devenit ,,Tara disimularii‘‘, iar ,,maneaua a devenit brand national‘‘. Globalizarea, criza mondiala amalgameaza etniile, obiceiurile, metehnele. Romanii, printre chinezi, vietnamezi, tigani cu emblematicul Romica, subzista, obositi, dezamagiti, cobai ai unei democratii pe care nimeni nu o intelege. Cine este de vina pentru haosul din tara si din sufletele oamenilor? Raspunsul ni-l da tot poetul. Noi toti si fiecare in parte. Romanii, ,,popor rabdator‘‘ au uitat ,,aroma revoltei‘‘, care apare doar spontan, frizand comicul, autorul ironizand apelul razbunator cu trimitere la versurile unui clasic. ,,Sa nu dea Dumnezeu cel drept/ Sa vrem noi sange, nu curent/ N-o sa-apucati elicopterul/ Ca va-ngropam si noi, si cerul.‘‘
Sarja, umorul sec, expresiile necenzurate luate din vorbirea curenta dau un plus de autenticitate si savoare unei realitati tragi-comice, pe care Paul Polidor o surprinde supravietuind prin iluziile si deziluziile fiecaruia dintre noi.

Victoria Milescu