Partidul României Europene (P.R.E.)

COMUNICAT

din 23 iunie 2011

 

 

România va renaste în Uniunea Europeana prin adevar, dreptate, munca si credinta!”

 

Conducerea Partidului României Europene (P.R.E.), partid de unitate nationala, cu doctrina nationala si conceptie europeana, de centru-dreapta:

 

a. considerând ca discursul din 27 iunie a.c. în Parlament al celui care se mai vrea presedintele României este dovada clara a dictaturii unui tiran incompetent si corupt care vrea sa schimbe o Constitutie dupa vointa lui personala pentru a se eterniza la putere, iar conform Calendarului propus de Fundatia Academia DacoRomâna T.D.C., ne aflam în ziua de 27 iunie 10.011;

b. constatând ca starea natiunii dacoromâne devine din ce în ce mai dezastruoasa datorita regimurilor tradatoare si tiranice care au tâlharit-o cu buna stiinta dupa complotul sângeros reusit împotriva României din decembrie 1989, initiat de forte tradatoare din interior, la îndemnul si cu sprijinul extern continuu;

c. pornind de la faptul ca, în aceste vremuri tulburi, într-o lume instabila, bântuita de crize si razboaie, când chiar statul nostru national, aflat în deriva, este amenintat din interior de propriul regim politic bezmetic, tiranic si criminal, dispus sa-si sacrifice neamul si tara pentru a se eterniza la putere;

d. constienta ca numai spiritul de rezistenta generala, inclusiv armata (întrucât dreptul la rezistenta armata este, astazi, deplin constituit), poate înlatura actualul regim politic care initiaza revizuiri neconstitutionale pentru a frauda din nou alegerile, concomitent cu aplicarea unui genocid comandat din exterior;

e. solidarizându-se cu toate fortele nationale sanatoase si responsabile care presimt primejdia dezmembrarii statului si a risipirii natiunii pentru ca românii autohtoni sa fie înlocuiti de catre alte semintii, conform unui plan extern pus în aplicare de unii alogeni din interior;

f. luând în considerare ca, daca ar fi organizate noi alegeri în mod corect, puterea actuala le-ar pierde în mod sigur, iar multi dintre demnitarii ei ar ajunge la puscarie;

h. constatând ca Uniunea Europeana a devenit, de curând, prima putere economica a lumii si ca sunt premize sa fie construit si consolidat cu succes si pilonul de securitate si aparare europeana, în ciuda piedicilor externe, pentru a asigura pacea si prosperitatea pe batrânul continent – leaganul culturii si civilizatiei universale-, functionarea statului de drept, a economiei de piata si a democratiilor constitutionale în fiecare stat european;

i. preocupata si îngrijorata de starea de sanatate mintala a presedintelui, care, considerându-se deasupra Constitutiei, în loc sa vegheze la respectarea ei si la buna functionare a autoritatilor publice, încearca sa o modifice dupa bunul lui plac, încalcând grav juramântul depus conform art. 82 din Constitutie în mod iresponsabil;

j. luând în consideratie ca raul principal vine de la Cotroceni, ca acolo este sediul alienarii si al tiraniei care produce disperarea natiunii si ca, de altfel, circula zvonuri ca presedintele se pregateste sa fuga din tara împreuna cu familia lui, iar unele grupuri de cetateni vor sa îl izoleze;

k. profund îngrijorata de diversiunile grosolane cu care actualul regim si-a continuat campania electorala, manipulând cetatenii în scopul de a frauda din nou viitoarele alegeri;

l. constatând existenta unui blocaj decizional în plina criza economica privind luarea unor masuri reale si eficiente pentru iesirea României din criza,

 

este împuternicita sa declare urmatoarele:

 

    1. În aceste conditii exceptionale ale istoriei contemporane de haos generalizat, în care sunt atacate statele si natiunile de catre marile companii transnationale care au scapat de sub controlul politic, juridic si economic al statelor si în care sistemul O.N.U. este neputincios, natiunea româna trebuie sa ia decizii urgente si radicale pentru a se salva prin ea însasi de la dezastru politic, economic si cultural-educativ indus.

2. Deoarece fortele oculte, negre, sub masca globalizarii, vor sa iudaizeze fortat, în termen scurt, nu numai România, ci si întreaga lume, este nevoie de actiune ferma, hotarâtâ si rapida, unita cu natiunile suverane care aspira la libertate, democratie si demnitate;

3. Partidul României Europene (P.R.E.) sprijina toate miscarile, toate actiunile societatii civile din România, pentru unificarea si activizarea noilor forte nationale care lupta pentru libertate, democratie si pentru demnitatea natiunii române si a cetatenilor români, pentru ca statul român sa redevina cu orice pret, chiar cu pretul sângelui, stat national unitar român, suveran si independent, al carui teritoriu este inalienabil si indivizibil, nevandabil.

4. Cere acestui regim politic tiranic si criminal sa respecte actuala Constitutie si normele administrativ-teritoriale existente si sa plece înainte de a fi alungat la lada de gunoi a istoriei. Constitutia României nu e perfecta, dar, revizuita în aceste conditii, de un regim tiranic, care si-a pierdut credibilitatea si s-a dovedit incapabil sa rezolve problemele grave ale tarii, viitoarea Constitutie revizuita de actualul regim iresponsabil, ar deveni antinationala. De altfel, orice schimbare a Constitutiei în actualele conditii politice economice si militare, ar pune sub semnul întrebarii însasi existenta statului national român.

5. Natiunea româna nu are nici o alta prioritate strategica mai importanta decât apararea democratiei constitutionale în România pe baza valorilor europene ale libertatii, democratiei, demnitatii umane, a unitatii în diversitate, într-o Europa Unita. Armata, subordonata exclusiv vointei poporului pentru garantarea suveranitatii, a independentei si a unitatii statului, a integritatii teritoriale a tarii si a democratiei constitutionale, conform art. 118, alin. (1) din Constitutia României este îndreptatita sa preia oricând puterea pentru a organiza, în toamna acestui an alegeri corecte, cu adevarat libere si democratice. Sindicatele militare, din care fac parte cele doua treimi din Oastea cea mare a tarii, sunt chemate, în baza juramântului militar depus pe Tricolor, sa sprijine Natiunea si Armata pentru a salva tara de clanul Basescu – Udrea – Boc si acolitii lor.

6. Actualul regim politic nu mai reprezinta vointa natiunii, nici nu mai respecta vointa cetatenilor sai si ignora actuala Constitutie în vigoare. Credibilitatea lui s-a prabusit definitiv. Cetatenii patrioti trebuie sa cucereasca toate centrele de putere pentru a lua decizii urgente numai în interesul întregii natiuni. Pentru a detensiona situatia din România este nevoie de o greva generala în aceasta vara pentru a provoca alegeri anticipate generale concomitent cu o actiune directa a cetatenilor liberi si responsabili de soarta tarii, pentru a-si impune drepturile, izolând pe Traian Basescu si clanul sau. Dreptul se impune, nu se cerseste. Basescu trebuie suspendat, demis prin vot popular si judecat pentru crimele comise împotriva natiunii.

7. P.R.E., îngrijorat de starea sanatatii presedintelui, cere domnului Traian Basescu sa se supuna unui control medical general în România, iar rezultatele sale sa fie publicate în Monitorul Oficial al României.

8. P.R.E. cheama toate fortele politice, sindicale, toate organizatiile profesionale responsabile, oamenii de cultura, oamenii de stiinta si arta, pe toti cercetatorii, toate organizatiile nonguvernamentale, tineretul si studentii sa sustina Armata Româna si sindicatele militare pentru a consolida democratia constitutionala în România si pentru a apara valorilor nationale consacrate in Constitutia României, valorile europene si universale pe care le binemerita, toate fiind câstigate prin lupte si jertfe nemuritoare!

 

România va renaste în Uniunea Europeana

prin adevar, dreptate, munca si credinta!”

 

Dr. Geo STROE

Presedinte fondator al Partidului României Europene – P.R.E.

Sediul legal: Bucuresti, Drumul Taberei nr. 26

Bloc T-1, apart. 119, sect. 6 (Favorit) cod 061335

Tel/fax: 0214138434, 0722972522

Oficiul postal 66, ghiseul nr.1 C.P. 58-14 CIF 22085130

Cod IBAN RO08CECEB60443RON1879199

CEC Bank Dr.Taberei, S. M. Bucuresti

Dosar nr. 19007/3/2006, TMB Sectia a III-a civila

Dec. civ. nr.2 din 22.01.2007, def. si irevoc.

înregistrat în Registrul partidelor politice la 27.06.2007.

www.partidulromanieieuropene.ro, geostroe@gmail.com

Bucuresti, nr.6 din 27 iunie 2011

 

ROMÂNIA CURATA

ROMÂNIA CURATA:

S.U.A. – AFARA DIN ROMÂNIA!!! BASESCU – AFARA DIN ROMÂNIA!!! P.D.L. – AFARA DIN ROMÂNIA!!!


prof. dr. Adrian Botez

 

Într-o lume/Terra, condusa de banditi, România îsi joaca, în ultimii 21 de ani, atât de prost, TOATE cartile, încât iata la ce grad de intruziune în treburile ei interne s-a ajuns, în anul de gratie 2011:

 

1-Pe de o parte, teritoriul României este „diktat” si „desenat” la Budapesta – de premierul Ungariei,Viktor Orban, cu complicitatea unui golan, numit Traian Basescu (în aceste zile, Basescu se afla la Budapesta: el nu vorbeste cu românii, despre…România, ci cu dusmanii ei! Da, Basescu este o pramatie ordinara si un tradator paranoic, care are pretentia, în urma acelor alegeri trucato-prestidigitate, din 6 decembrie 2009, sa-i zicem „presedinte”, vorba lui Jaroslav Hašek, despre un gunoier betiv, care-i obliga pe cetatenii Pragai sa-i zica „domnul conte”…).

Din pricina tradarilor, în serie, ale acestui golan prezidential, iata la ce declaratii „mesianico-paranoice” s-a ajuns, din partea statului maghiar si a reprezentantilor sai oficiali, care intra si tropaie, pe pamântul Românei, cu mai multa nonsalanta decât pasesc pe pamântul Ungariei… – si-si permit sa vorbeasca si sa recite versuri, scuipatoare de români, chiar pe teritoriul României, ca la un soi de…”Cântarea Ungariei”!:

Presedintele Parlamentului Ungariei, Kover Laszlo, a declarat, sambata seara, pe 12 martie a.c., la TARGU MURES, unde a primit premiul “Gabor Aron”, din partea CNS, ca statul ungar sprijina dorinta de autonomie, IAR CEEA CE VREA CONSILIUL NATIONAL SECUIESC (CNS) ESTE “LEGAL, CORECT SI MODERN”, ESTE “VIITORUL NATIEI SI PORUNCA LUI DUMNEZEU.Presedintele Parlamentului Ungariei a spus ca DORINTA DE OBTINERE A AUTONOMIEI ESTE INTEMEIATA SI DIN PUNCT DE VEDERE MORAL, “CORESPUNDE VOINTEI CREATORULUI SI VOINTEI OAMENILOR”, iar maghiarii trebuie sa aiba incredere in “succesul politicii nationale”.

AVEM INCREDERE IN FORTA NOASTRA, CEREM DOAR DREPTURILE CARE NI SE CUVIN IN MOD FIRESC, a mai spus Kover, subliniind ca premiul primit nu il considera o recunoastere a meritelor sale, ci o “indicatie pentru viitor”.

Voi face tot ce pot in anii ce vin ca sa nu va insel sperantele”, a incheiat presedintele Parlamentului Ungariei. (sursa: Mediafax)

In cadrul aceleiasi manifestari, presedintele Consiliului National Secuiesc, Izsak Balazs, a declarat ca, asa cum Kover Laszlo, cu ocazia organizarii la Budapesta a sedintei Consiliului National Secuiesc, a declarat: “Fratilor secui, ati ajuns acasa!”, intrucat drapelul Tinutului Secuiesc era arborat pe cladirea Parlamentului budapestan, tot asa, si secuii au inaltat pe cladirea Palatului Culturii din Targu-Mures drapelul Ungariei. Acesta a precizat ca maghiarii din Transilvania considera ca acest drapel (n.n.: cel al <<Tinutului Secuiesc>>!!!) trebuie sa fluture pe cladirile oficiale nu doar la ocazii speciale, ci permanent. “Odata si odata trebuie sa cream conditii legale ca toti maghiarii din Transilvania sa îsi poata folosi simbolurile oriunde si oricand doresc”, a aratat Izsak” (sursa: Agerpres, necenzurat înca).

…Toate acestea, dupa ce sotia ambasadorului ungar, la Bucuresti, Oszkar Fuzes, Bajtayi Erzsebet, a elucubrat, la Târgu Mures, un discurs iredentisto-revizionist delirant, care venea, dupa afirmatiile domniei sale, din partea liderilor politici ai Ungariei – discurs care se sfârseste cu versurile lui Albert Wass, criminal de razboi antisemit si antiromân: “Legyen Erdély újra, ami volt!/ Óvjuk meg a székelyeket/ a románok rémtetteit?l” (“Sa fie Ardealul din nou ce-a fost!/ Sa-i aparam pe secui/ De faptele odioase ale românilorcf. Wass Albert – poezia Eliberarea Ardealului – cf. Ziaristi online, 20 iunie 2011.

Ungurii astia sunt la fel de nebuni si de parsivi (EGAL!), precum George W. Bush, cel care, în fata întregii Terre, la CNN, afirma ca a primit vizita Lui Dumnezeu, de fiecare data când TREBUIA sa invadeze vreun stat oriental, CU PETROL DIN BELSUG… – vizita divina MUSTRATOARE, precum ca “de ce n-a invadat mai degraba”…!!!

…Si care au fost reactiile Ministrului de Externe, Theodor Bakonsky, sau ale presedintelui României (s-au întâlnit doi golani si tradatori, unul sluga, altul, “jupânul”!), la aceste nemernicii si sfidari ale maghiarilor, chiar pe pamânt ROMÂNESC? ZERO BARAT!!!

2-…Pe de alta parte, iata ce intruziune grosolana are ambasadorul „Marelui Licurici”, la Bucuresti, dl Mark Gitenstein (originea sa israelita este incontestabila, cum a fost si aceea a tuturor ambasadorilor americani, în România, dupa 1989):

 

Ambasada SUA este îngrijorata de hotarârea Curtii Constitutionale cu privire la constitutionalitatea propunerilor de modificare a Constitutiei României”, arata ambasadorul Mark Gitenstein, care aprecieaza drept “laudabila” dorinta autoritatilor române de a consolida administrarea justitiei în România ca parte a luptei împotriva coruptiei.

Ambasadorul SUA la Bucuresti afirma, de asemenea, ca amendamentele la Constitutie care ar face posibila punerea sub sechestru si confiscarea bunurilor obtinute în mod ilegal si ar limita imunitatea extinsa de care se bucura în prezent parlamentarii si ministrii, menite sa asigure alinierea la normele occidentale, joaca un rol esential în aceste eforturile României în lupta împotriva coruptiei.

“Decizia Curtii constituie un obstacol în calea acestor eforturi si, în numele ‘drepturilor fundamentale’, rapeste poporului posibilitatea de a decide. Poporul român ar trebui sa poata analiza liber aceste schimbari prin intermediul reprezentantilor alesi”, atrage atentia ambasadorul Mark Gitenstein.

El apreciaza, de asemenea, ca într-o republica democratica, modificarea Constitutiei nu ar trebui sa depinda de capriciile celor care detin temporar majoritatea si, în consecinta, poporul ar trebui sa aiba puterea de a corecta erorile. Ambasadorul Mark Gitenstein da exemplu în acest sens situatia din Statele Unite si arata ca,
pentru a schimba Constitutia si a îndrepta o greseala a Curtii Supreme, în SUA este nevoie de o majoritate calificata a Congresului si a legislaturilor statelor.

“Fara aceasta procedura, nu ar fi fost posibila anularea cunoscutei decizii din cazul Dred Scott, din 1857, care legaliza sclavia în numele protejarii ‘drepturilor’ proprietarilor albi de sclavi si care a avut un rol în declansarea Razboiului Civil. În SUA, nimeni, nici macar însasi Curtea Suprema, care a luat decizia, nu a pus la îndoiala dreptul constitutional al Congresului de a adopta Amendamentele 13 si 14 la Constitutia SUA, care au anulat respectiva hotarâre judecatoreasca”, explica ambasadorul Mark Gitenstein.

El observa, în consecinta, ca, în România, Constitutia acorda Curtii Constitutionale autoritatea exceptionala de a bloca procesul de reformare a Constitutiei. “În SUA, exista o traditie îndelungata a ‘retinerii judecatoresti’, prin care judecatorii Curtii Supreme aleg sa nu îsi exercite întreaga autoritate. Felix Frankfurter, unul dintre cei mai importanti judecatori ai Curtii Supreme, a spus la un moment dat: ‘nu este datoria acestei curti sa emita politici. Ea trebuie sa arate o extrem de atenta consideratie fata de limitarile propriilor sale puteri, ceea ce împiedica aceasta instanta sa-si urmeze propriile idei cu privire la ceea ce este întelept si chibzuit. Aceasta retinere autoimpusa este esenta juramântului judecatoresc’, mai spune ambasadorul SUA la Bucuresti. “Poate ca o astfel de ‘retinere autoimpusa’ ar fi fost potrivita în acest caz”, conchide ambasadorul Mark Gitenstein.

CCR a decis, vineri, ca anumite propuneri trimise de presedintele Traian Basescu încalca limitele revizuirii Constitutiei. Astfel, judecatorii au apreciat ca eliminarea din proiectul de revizuire a Constitutiei a tezei potrivit careia “caracterul licit al dobândirii averii se prezuma” este neconstitutioinala, deoarece are ca efect suprimarea garantiei dreptului la proprietate. De asemenea, CCR a hotarât ca articolul din proiectul de revizuire care elimina actele care privesc politicile fiscale si bugetare ale guvernului de la controlul judecatoresc este neconstitutional, deoarece suprima liberul acces la justitie. Nici eliminarea obligativitatii avizului dat de Legislativ pentru retinerea, arestarea si perchezitionarea unui parlamentar, dar si a unui ministru care este si parlamentar nu este constitutionala, deoarece suprima un drept al persoanei care ocupa o demnitate publica. – cf. realitatea.net

…Mai Gitule, dar de când îti permiti tu sa comentezi CCR-ul si o decizie a CCR?!

 

Daca noi ne-am lua de deciziile Curtii voastre de Justitie, din SUA, în cazuri infinit mai grave (cum au fost cele ale asasinarii membrilor familiei prezidentiale Kennedy…sau în legatura cu Rapoartele voastre falsificate, cu privire la activitatea C.F.R. ( “C.F.R. controleaza guvernul SUA, iar membrii acestuia au infiltrat, de-a lungul timpului, institutiile puterii executive a Statului american: Departamentul de Stat, CIA, Departamentul Justitiei, cele mai înalte functii în Armata. Toti presedintii SUA, de la Roosvelt încoace, împreuna cu directorii CIA, au provenit din rândul membrilor C.F.R.” – cf. Constantin Retezeanu, art. CLUBUL (GRUPUL) BILDERBERG, în revista Manifest, 2010) – …sau privind oribilele afaceri ale FED (Fondul de Rezerva Federala al SUA:

Domnule presedinte, noi avem in aceasta tara una dintre cele mai corupte institutii pe care le-a cunoscut lumea vreodata. Ma refer la Consiliul Rezervei Federale si la bancile Rezervei Federale. Consiliul Rezervei Federale, un consiliu guvernamental, a inselat Guvernul Statelor Unite si pe americani cu destui bani pentru a plati datoria nationala. Pradaciunile si faradelegile Rezervei Federale si ale bancilor Rezervei Federale, care actioneaza împreuna, au costat aceasta tara suficient de multi bani pentru a lichida datoria nationala de cateva ori. Aceasta institutie diabolica a saracit si a ruinat populatia Statelelor Unite;  s-a falimentul intentionat, si, practic, a falimentat Guvernul nostru. Asta s-a datorat defectelor legii sub care opereaza,  prin administrarea defectuoasa a acestei legi de care FED, si prin practici de coruptie cu banii Vulturilor care o controleaza” – striga, în zadar, T. Louis McFadden, fost presedinte al  House Banking Committee în anii ’30, în înregistrarile Congresului, paginile 1295 si 1296, pe 10 iunie 1932 – în Louis T. McFadden’s Speech In the House of Representatives 10 June 1932) – …sau fie si numai despre …apertura gurii Monicai Lewinsky si ce amestec au avut, în “cazul Bob/William Clinton-Monica Lewinsky” – CIA si Mossad-ul…si de ce nu s-a sesizat Curtea voastra cea breaza… – …daca un român ti-ar zice “de astea”, asa-i ca ati tipa, tu si tot neamul tau, ca din gura de sarpe?! “Cum îsi permite România…?!” – …si, da, ai avea perfecta dreptate: n-aveti decât sa va lingeti si sugeti între voi, cât vreti, pâna va sufocati…E TREABA VOASTRA INTERNA!!!

Dar lasati-ne, pentru Dumnezeu, sa ne rezolvam “noi înde noi”, “trebile”, ca nici macar Sublima Poarta Otomana (si asta însemna AUTORITATE VERITABILA, bre!) nu se baga în aceste “trebi interne” ale valahilor, pâna sa nu “defecteze” Dumitru al lui Cantemir si Brâncoveanu Constantin, si sa vina domniile fanariote…!!!

…Deci, nici tu, ambasadorule de “Mare Licurici”, nu te baga si nu te tot baza, mereu, pe “cozile noastre de topor”, ca ai sa vezi ca se rup, si tot cu “fierul” nostru ai sa ai de-a face, musiu – si numai bine nu ti-o pica la stomac!! – …nu te tot “sprijoni” pe caiafa aia de Basescu…pentru ca e, si el, un biet muritor, cu creierii deja murati, pâna la …mucozitate!!! – si lasa CCR-ul sa-si exprime vointa! Ai sau nu dreptate, în ceea ce gândesti despre CCR – n-ai dreptul (ca ambasador într-o tara europeana si libera!) sa faci altceva decât sa bârfesti pe la colturi, iar nu sa dai comunicate oficiale, pe toate posturile TV! Obraznicia asta a ta, daca ai fi în Grecia, te-ar cam “frige la fund”, te asigur, Gitule! Tu ai capatat (prin tradatorii si lingaii nostri!) certitudinea, însa, ca ai nimerit, prin Basescu, un “sat fara câini”, si-ti place grozav s-o faci pe “stapânul/vataful Terrei”, si “te plimbi, grozav de fudul, fara bat” – sau chiar sub chip de ober-macelar…asa cum le-au placut “pionierilor” vostri criminali, în preeriile cu indieni fara aparare…!

Ei, nu fi asa de sigur ca românii nu pot deveni, dintr-odata, deci surprinzator, pentru un “calculatorist” ca tine… – ”greci”!!! (“surprinzator”, pentru ca suntem un popor atipic, care, adica, nu intra în tiparele voastre freudian-behavioriste, de comportament!)

 

…Pe 24 martie 2004, România devenea membru cu drepturi depline al Aliantei Nord Atlantice (NATO). Ca urmare, de atunci si pâna-n zilele noastre, România si-a trimis fiii, ca mercenari (…jalnice iude, cumparate de americani pe “30 de arginti” – 30 de dolari pe zi!), pe fronturile petrolistilor americani, unde jalnicii români (…dotati cu echipamente de razboi de pe timpul lui Pazvante Chiorul!) au murit…”din abundenta”, în razboaie care n-au fost, nu sunt, nu vor fi ale noastre, nicicând!!!

Care a fost motivul invocat, de TOATE partidele românesti guvernante si, implicit, tradatoare (într-o epoca sau alta, dupa 1989)?! “Pericolul rusesc!” Care “pericol rusesc”, mai ales dupa ce, în decembrie 1991, evreul si spionul CIA, Boris Eltân, a proclamat, oficial, “decesul “ URSS – dezmembrarea “Imperiului Sovietic” ?! – …si aducerea rusilor într-un asa hal de foame si umilinta, încât au început sa manifesteze, pe strazile Moscovei si Sankt Petersburgului, proslavindu-i pe Lenin si pe Stalin si propunând, nici mai mult, nici mai putin, precum ca cei doi criminali bolsevici trebuie…URCATI ÎN CALENDAR, CA SFINTI! Oarecum explicabil, pentru ca gloria bolsevica „mondiala”, sub cei doi tirani cosmaresti, desi barbara, a fost una reala si magulitoare, pentru un popor sarac, de când se stie el… – …dar aceste accente „isteroide si de masa” sunt un simptom foarte periculos, pentru „pacea lumii” – ca si „Republica Sovietica Bavareza”, din 1919, care i-a exasperat pe germani în asa hal, încât n-au sesizat pericolul „azvârlirii” în cealalta extrema…si nemtii au sfârsit prin a-l alege, PERFECT DEMOCRATIC!!! – …în 30 ianuarie 1933, pe Hitler, drept Cancelar al Germaniei…

Iata cât de mari pericole ascunde „democratia” masonica, aplicata NU pentru „binele poporului”, ci pentru dezbinarea si distrugerea tuturor popoarelor Terrei!!!

…Si Rusia a fost determinata sa aleaga un lider KGB, Vladimir Putin – …nationalist el, în felul lui…dar care, în ultima vreme, se întelege îngrijorator de bine, cu SUA, adica, cu cei care l-au impus, în Rusia, pentru a mai potoli avântul „sfintitoro-bolsevic” al rusilor (tot atât de nauciti de aceste jocuri mondiale murdare ale iudeo-masoneriei, cât si românii…!).

…Dar, când s-a pus problema energiei, în iarna lui 2009, s-a vazut clar ca pericolul nu venea dinspre Rusia lui Putin, ci dinspre agentul-golan si lacheu-lingau-sef, al Marelui Licurici/SUA, în România – Mascariciul Hahaila, Traian Basescu: ober-lingau fiind, pentru „Marele Licurici” – a uitat sa joace, pentru români, macar de forma, rolul de „presedinte al României”, si a jignit atât de prosteste Rusia si pe liderul ei, încât, de atunci, platim gazele de trei ori mai scump decât Polonia sau Ucraina, spre pilda…Iar „Marele Licurici” nici vorba sa compenseze pierderile economice fantastice ale României, din pricina relatiilor încordate cu Rusia, produse de Prostul nostru, cel vesnic „aburit”! În definitiv, S.U.A., conglomerat de negustori, are dreptate: de ce sa platesti oalele sparte de un tâmpit si betiv, oricât de bun si profitabil lingau va fi fiind el: bine ca ele-S.U.A., au dat de un popor de „rabdatori” si de fraieri, care îl mentin pe omul lor, ORICE TICALOSII SI ORISICE CRIME AR FACE ACEL TÂMPIT, PE POST DE „PRESEDINTE OTEVISTO-MANELIST!!!

…Noi suntem ferm convinsi ca România este terenul unor experimente, cinice si criminale, din partea „celei mai mari si exemplare democratii de pe Terra” – SUA.

Când SUA au obtinut, în mod perfect servilo-absurd, de la Primul Tradator al Romniei, Ion Iliescu, în 2002, legea imunitatii cetatenilor americani, în fata legilor României si ale C.P.I.-Haga (Acordul bilateral de imunitate, semnat de România în 2002, când înca nu era membra a UE, prevede ca orice cetatean American, aflat pe teritoriul românesc, nu poate fi extradat Curtii Penale Internationale, indiferent de gravitatea faptei comise” – cf. EuroAvocatura.ro, 10 mai 2008) – si când au verificat cât de bine ne tinem noi de “linia” acestui “legamânt” violent antinational/antiromânesc (stergându-ne la…”pardon” cu noile juraminte/legaminte, cele catre Europa Occidentala/U.E., care vor fi depuse, în 2007, la Strasbourg!) – …atunci, din 2004, când puscasul marin Christopher VanGoethem l-a ucis pe românul Teo Peter, iar oficialitatile sereiste de la Bucuresti l-au fost trecut granita, pe la Jimbolia, cu…scuze românesti, pentru “deranjul” de-a-l trimite americanilor lui ticalosi, care i-au dat un soi de “mustrare verbala”… – …ei bine, din acel moment, S.U.A. si-au dat seama ca, pe teritoriul geo-politic al României, s-au creat conditiile optime de ocupatie-invazie DEFINITIVA.

România devine, astfel, nici macar al 51-lea stat al SUA, ci COLONIA CEA MAI BUNA/ADAPTATA, PENTRU A FI CALCATA ÎN PICIOARE, ÎN JOCUL POLITICO-MONDIALISTO-PRADUITOR AL S.U.A.!!!

România a devenit “buna” nu doar pentru înfiintarea de baze militare SUA – prima fiind cea din Dobrogea, de la Mihail Kogalniceanu (în 2003, re-functionalizata începând cu 2007!), unde au fost “anchetati”, în avioane SUA, patrioti arabi, numiti, cu parsivenie evreiasca specifica – “teroristi”! – …dar vor mai urma si altele, curând, dupa nevoile, crescânde, de invazie neo-hunica ale SUA!) – ci si pentru a deveni, oficial, “prostii Europei”: dupa ce Polonia si Cehia AU REFUZAT, CATEGORIC, AMPLASAREA SCUTULUI ANTIRACHETA AMERICAN, SUA “ a pus degetul”, în 2011, pe Basescu si pe România, înfeudata neconditionat, de acest golan ordinar, “Marelui Licurici”.

Ca urmare a anuntului presedintelui Traian Basescu, ca scutul antiracheta american va fi amplasat în localitatea Deveselu, din judetul Olt, analistul Bogdan Chireac a declarat ca România devine o tinta pentru eventuale miscari teroriste (…). <<Scutul nu a fost bine primit într-o serie de state din estul Europei. România, care initial nu era inclusa din motive tehnice sub acest scut, a intrat direct ca parte componenta a acestuia, în urma negocierilor si dupa refuzul Poloniei si Cehiei. Relatia dintre România si SUA se afla la cel mai ridicat nivel>>” – afirma analistul politic Bogdan Chireac, în Adevarul.ro, din 3 mai 2011. Si românii se bucura, precum handicapatii mental, când li se pune în mâna…ceva, fie si… o grenada cu “cuiul” scos! “Românii vor avea locuri de munca!”(…si femei violate “cu nadejde”, ca negresele de pe plantatiile sudiste, în stil neo-colonialist!)…

… Da, românii vor fi sclavi, la straini, PE PROPRIUL LOR PAMÂNT! – devenit, prin tradari prezidentiale, “mosia Vatafilor Prostilor Planetei”… “Din momentul în care va fi semnat acest acord, va fi întarita orice pozitie a României în domeniul securitatii si în interiorul Aliantei Nord-Atlantice“, a declarat “analistul” lu’ Peste, Iulian Chifu. Dar, boule balan, CINE NAIBA AMENINTA “SECURITATEA ROMÂNIEI”, MAI GRAV DECÂT ÎNSESI SUA SI LACHEUL LOR DIPSOMAN, TRAIAN BASESCU?!

Si s-o mai luam si prin alta parte: la câti stapâni a intrat sluga România, dupa 1989?! Ca, pe 1 ianuarie 2007 – România intra/adera la U.E., cu obligatii clare (cel putin despre plata a 1% din PIB, catre U.E., stim sigur si oficial…cât despre celelalte angajamente ANTINATIONALE/ANTIROMÂNESTI si tradari, aflam, zi dupa zi, în mod neoficial, dar…perfect verificabil, prin faptele „de a doua zi”!!!).

Ori, poate, aceste „amanunte” chiar nu mai au nicio importanta, pentru ca familiile ROTHSCHILD („patroana” finantelor europene) si familiile „vampirizatoare” de averi americane, ROCKEFELLER („Într-un interviu, regizorul Aaron Russo povesteste cum a verificat marturisirile socante ale lui Nick Rockefeller care i-a spus personal ca scopul ultim al elitei mondiale este de a se ajunge la o populatie controlata prin microcipuri si ca razboiul împotriva terorismului e o înscenare. Rockefeller a prezis cu unsprezece luni înainte ?evenimentul? din 11 septembrie care a declansat invadarea Irakului si Afganistanului. De asemenea, Rockefeller i-a spus lui Russo ca familia sa a fondat si finantat miscarile feministe cu scopul de a distruge familiile si ca reducerea numarului populatiei si implantul de microcipuri sunt scopuri fundamentale ale elitei mondiale (…)Scopul final este sa fie toti implantati cu cipuri, sa controlam întreaga societate, iar bancherii si elita sa controleze lumea (…)Rockefeller chiar l-a asigurat pe Russo ca daca ar intra în elita, cipul sau ar fi marcat special astfel încât sa se evite controlul nedorit de catre autoritati ” – cf. yogaesoteric, din ianuarie 2008) sau/si VANDERBILT si MORGAN sunt…acelasi lucru, „aceeasi Marie, cu alta palarie” : „Raportul dintre ei [ n.n.: membrii familiilor americano-evreiesti Morgan si Vanderbilt] si Hitler fusese acelasi ca si raportul dintre Lenin si împaratul Germaniei care-l trimisese în Rusia în tren blindat sa faca revolutia; toti acestia ascultasera ordinele unor superiori” – cf. Ion Coja, Noua Arhiva Româneasca, 11 august 2007De care „Sublima Poarta” mai apartine România, azi – hai?! Sa ne decidem, daca tot acceptam sa fim sclavi – AI CUI SA FIM?! Parca slugaream SUA/NATO…apoi, am „dat-o pe coarda europeana”, cu Biblia deciziilor U.E. – …atunci, ce s-a-ntâmplat, de fapt?! : ori U.E., ori S.U.A.!

Sau, cumva, U.E. SI CU SUA = ACELASI LUCRU – …adica, s-a instaurat (globalist, cum altfel?)„BANDITISMUL TRANSATLANTIC”, fara nicio sensibilitate europeana, sau cu vreun… „blazon” european, al „Vechii Lumi?!

ROTSCHILD SI CU ROCKEFELLER – ACEIASI HOTI SI CRIMINALI MONDIALI?! – …si, deci, Basescu si-a aflat „gasca”, cu o precizie milimetrica?!

Se pare ca aceasta este explicatia sfidarii noastre, de catre „banditul si tradatorul prezidential” („bandit” si „tradator”, în relatie cu poporul român, pe care-l uraste de moarte si care-i este perfect strain!!!) – acesta este singurul adevar, în relatiile, criminale si tradatoare, egal paguboase pentru noi/românii, dintre Basescu si SUA/NATO/Bancherii Transatlantici, respectiv dintre Basescu si bancherii UE.
…Orice “revolutieumano-istorica (numai Revolutia cea de pe Golgota a fost/este Revolutie Spirituala si, deci, în favoarea evolutiei întru Duh Luminos/Revelatoriu de Dumnezeu Cel Viu, a lumii terestre!) s-a dovedit a fi, cel putin în ultimii 400 de ani, o CONSPIRATIE ÎMPOTRIVA POPOARELOR, pentru aneantizarea/masacrarea popoarelor Terrei (…cei ce vor fi pastrati în viata, vor deveni sclavii unui “pumn” de “beneficiari”, de regula selectati din rândul “poporului ales”) – si, deci, si cu speranta ca va fi atins si distrus acel Arhetip Sacru, al NEAMULUI (ca entitate divina!). Si aceste conspiratii, botezate “revolutii”, au învins popoarele, cu “asupra de masura”, prin …tradarea popoarelor, din partea intelectualilor/”carturarilor” (vorba lui Julien Benda – cf. Tradarea intelectualilor, Paris, 1927) – “carturari” în care popoarele fac, mereu si de nelecuit, prostia de a se încrede (nu-i vorba, sunt si buni “guristi”, respectivii – de la Cromwell, la Danton, Robespierre si Marat – si pâna la Marx, Engels, Lenin, Stalin, Hitler, Gorbaciov, Eltân, J.F. Kennedy, Clinton, Obama…pentru ca NAZISMUL, LIBERALISMUL, SOCIALISM-COMUNISMUL etc. NU SUNT DECÂT “COPIII”, CA “VARIANTE GENETICO-FAMILIALE”, ALE FRANC-MASONERIEI, victorioase, prin “revolutii burgheze”, împotriva popoarelor, începând cu secolul al XVII-lea si culminând cu Revolutia Franceza, ETNOCIDICA si ATEE, din 1789!) : “În 1795, socialistul Gracchus Babeuf explica bazele teoretice ale necesitatii masacrarii populatiei: el arata ca Robespierre si consiliul lui gasisera ca “depopularea era o necesitate, caci ei calculasera ca Franta nu are resurse suficiente pentru populatia ei si … erau prea multe mâini pentru treaba strict necesara care trebuia facuta.” Victoria socialismului reclama depopularea, scrie Babeuf (pp. 424-425). Astazi aflam de la conducatorii “democratiei de tip occidental” si de la savanti ca Jacques Coustau acelasi lucru: ca globul e suprapopulat si trebuie eliminati dintre cei vii cel putin 80 %; Cousteau zice 90 %. În ultima vreme am început sa ne îndoim de veracitatea conducatorilor natiunilor si ai diverselor organizatii neguvernamentale când se aduna în conferinte în care discuta problemele mediului înconjurator. E clar ca ei doresc sa dezlantuie masacre identice cu cele descrise mai sus si din aceleasi rationamente” – cf. Ion Coja, Noua Arhiva Româneasca, 11 august 2007. Care continua: “În Franta, victoria “libertatii, egalitatii si fraternitatii” a fost imediat urmata de eliminarea religiei. Preotii care supravietuisera au fost obligati sa jure ca nu exista alt Dumnezeu decât libertatea si egalitatea. A fost instaurata zeita Ratiunea (a carei statuie o vedem astazi la New York botezata “statuia libertatii”), bisericile au fost jefuite de capodoperele cu care le împodobisera generatii de creatori si de care se bucurase întreg poporul timp de generatii, altarele au fost pângarite si cultul Ratiunii si Virtutii a fost proclamat public de nimeni altul decât acolitul lui Marat, marchizul de Sade, acel mare umanitarist de la numele caruia deriva adjectivul “sadic”. La cultul ratiunii si-a adus contributia si Anacharsis Klootz (n.n.: evreu), care s-a declarat “dusmanul personal al lui Iisus Hristos” si a îmbogatit ideologia “marii” revolutii franceze, cu internationalismul” – iata radacinile moderne (cele antice sunt în Imperiul Roman, iar nu, cum pretend evreii, în Regatul Egiptean!) ale globalismului/mondialismului, din veacul al XXI-lea – si scopurile lui mârsave si criminale (cum crimnali se dovedesc a fi, pe zi ce trece, tot mai clar si alarmant, de 2000 de ani încoace, cei ce-L urasc pe Hristos-Iubirea…dar anestezia spirituala si-a facut, din pacate, efectul, si nu stim când se va trezi, de sub anestezic, “pacientul terestru”, Omenirea – vinovata de neatentie, egoismo-plezirism, frivolitate si iresponsabilitate sinucigasa!) : GLOBALIZAREA ATEE , GENOCIDUL TERESTRU-GLOBALIST si CORCIREA FARA NICIO LIMITA (pentru desfiintarea sacralitatii Neamurilor!). Toate acestea vor duce omenirea spre cea mai grava criza – ONTOLOGICA, DE IDENTITATE si MORAL-SPIRITUALA, din întreaga ei istorie terestra. Daca nu va fi atenta, civilizatia umano-terestra poate sa dispara, TOTAL, în urmatorii 50 de ani – CEL MULT!!!

…Si dl Ion Coja nu minte deloc, despre milionul de evrei, care invadeaza România, peste orice lege!!!

Dupa venirea la Cotroceni a lui Basescu am luat legatura, indirect, prin colonelul Diomid Perciun, cu un consilier al presedintelui informat asupra subiectului. Mi-a transmis prin Diomid Perciun ca în final va fi sa fie un milion de evrei care se vor stabili în România si Republica Moldova… Ca o compensatie, se va face unirea cu Basarabia… Acesta a fost raspunsul!Un raspuns aproape oficial (…).Nu se pregateste, el este în plina desfasurare. Si nu este exod, este invazie, facuta pe sest, ca sa folosesc o expresie de argou din idis! O invazie care se produce dupa o stratagema inedita, înca neexperimentata în istorie! Mergi la Frumusani sau lânga Urziceni, poate si-n alta parte, unde s-au construit deja orasele întregi, veritabile ghettouri de lux pentru evreii mai speciali, sa traiasca izolati de populatia autohtona. Asta pe lânga miile de locuinte, apartamente si vile, cumparate de evrei pe cont propriu, în Bucuresti si orasele mai mari. Este evident ca au o strategie anume, nu vin deodata toti cei o mie de mii de evrei. Mizeaza pe iuteala lor de picior si pe neatentia spectatorilor, a noastra! (…)Scopul urmarit nu este numai dezamorsarea situatiei din Israel sau chiar abandonarea Israelului si plasarea israelienilor în tarile de origine. Scopul este mutarea Israelului în România! Nu la anul si nici peste zece ani. Deocamdata la anul si în urmatorii 10-15 ani se vor îngriji ca numarul evreilor si ponderea lor în viata economica din România sa fie tot mai mare, iar numarul românilor si ponderea lor în viata social-economica sa fie tot mai mica. Nici nu le trebuie o schimbare de nume a ?arii! Nu forma conteaza, nu ambalajul, ci continutul, iar continutul va fi tot mai evreiesc pâna ce se va atinge masa critica, daca pot spune asa. Masa critica necesara pentru a declara si consfinti caracterul evreiesc al statului numit în acte România. În realitate, caracterul românesc al acestui stat va deveni o amintire. Desigur, asa vad eu lucrurile, la nivelul meu de informatii si de întelegere a lumii în care traiesc. Acesta este scenariul pe care îl consider ca se afla în derulare. Acestea sunt intentiile unui adversar care are toate atuurile materiale în mâna, mai putin atuurile spirituale. Si în niciun caz sustinerea la care spera orice om cu mintea întreaga Stiu bine ca acest scenariu, pus de mine pe seama intentiilor evreiesti, va suscita proteste, ale unui Dorel Dorian sau Liviu Ornea, ale unui Andrei Cornea sau Gabriel Andreescu ori Andrei Oisteanu. Stiu si ca voi fi înjurat de tot felul de nerozi sau ticalosi. Dar îi rog pe oamenii cu capul pe umeri sa se gândeasca la doua aspecte: au plecat din România în Israel 350.000 de evrei, iar de întors nu se întorc mai putini, cum ar fi de asteptat, ci mai multi. Al doilea aspect: sunt oferte în Occident, în America, prin care evreii de acolo, nu cei din Israel, sunt încurajati sa se stabileasca în România, iar Comunitatea le ofera tot sprijinul pentru instalare: circa 300.000 de dolari de caciula. Informatia mi-a parvenit din mediul evreiesc canadian. Asadar, venirea în masa a evreilor în România nu se limiteaza la a fi o solutie salvatoare pentru evreii din Israel, tot mai amenintati de presiunea araba, musulmana! Ci, conform dictonului românesc, potrivit caruia pe cine nu-l lasi sa moara, nu te va lasa sa traiesti, marii statregi sionisti ai evreimii se apuca iar de vechiul lor vis: Israelul pe pamânt românesc. Cine nu pricepe si nu simte ca tot ce ni s-a întâmplat dupa 1990 converge spre un sens numai din perspectiva acestui scenariu, este sau imbecil, sau este platit sa serveasca realizarea acestui proiect netrebnic (…)Sa nu uit, situatia care ni se pregateste este agravata de faptul ca acest milion de evrei înseamna circa opt sute de mii de alegatori, care vor vota foarte disciplinat, grupat. Ei vor putea sa basculeze rezultatul alegerilor din România si sa impuna guvernul pe care îl vor dori. Vom intra sub un jug strain, alogen, israelit, cum nu am mai fost nici sub ocupatia sovietica sau fanariota!” – cf. reteaualiterara.ning.com, din 26 aprilie 2011.

Si spunem, aici, ca nu este, în afirmatiile dlui Ion Coja, nicio “mistificare antisemita” (cum ar urla un Andrei Oisteanu sau un Andrei Cornea etc.), pentru ca, din zona Urziceni, sunt/ne vin informatii “pe surse”, mereu, care-l confirma pe dl Ion Coja…!!!

…Asa ca, ia sa tragem noi linia, peste spinarile acestor ticalosi, unii cu fumuri de invadatori si de colonizatori ai „preeriei” românesti (?!) – altii, „cozi de topor”, de la noi, din batatura…:

IA MAI DUCETI-VA DRACULUI, TOTI CÂTI CREDETI CA NE PUTETI VINDE TARA SI SUFLETELE, „LA KILOGRAM”!

S.U.A. – AFARA DIN ROMÂNIA!!!: nu suntem nici indieni sioux, nici zulusi, nici macar panamezi!

Luati-va „catrafusele” voastre paduchioase, bazele si „scuturile” voastre militare si, de asemenea, luati-va de la noi (si duceti-i unde a dus surdul roata si mutul iapa) ambasadorii-„caporali” si/sau „diriginti de clasa de handicapati” – …daca n-ati fost în stare sa va educati altfel de slujbasi ai politicii voastre externe! Lasati-ne în pace, sa fim Thraci (CURATI, la suflet si Duh…de aceea, noi nici nu suntem printre sustinatorii spurcarii a ceea ce a mai ramas nespurcat, în România, prin…AUTOSTRAZI, drumuri mai „late”, care, ca si pe „drumurile romane”, ale anticilor hoti europeni, ne erau/ne vor fi furate, mai repede, agoniselile de milenii!)…Da, Thraci – asta însemnând ca suntem si…PRIMII EUROPENI!!!

Nu ne comandati voi, cazarmageste, cum sa (ne) judecam (tocmai voi, „civilizatilor” si „democratilor”, care ATI PASTRAT PEDEAPSA CU MOARTEA, de tip nazist, prin gazare, sau prin prajire pe scaunul electric, sau prin medievala…”strenguire” etc.!) …cum sa respiram, cum sa ne stergem (sau nu) la nas, cum sa mestecam („ciunga”!), cum sa ne tinem picioarele (pe Sfânta Masa a Pâinii Vietii, evident!)… – iar voi, în vremea cât noi facem exercitii de „supunere…prieteneasca” (?!) – …ne furati, rânjind scârbos, curat „americaneste”, panglicarilor si mârlanilor ce sunteti (dintr-o atât de scurta istorie…mica-mica-mica…cât…”rotula” de furnica!!!), si ne masacrati Pamântul cu Bogatiile, Istoria cu Marturiile Vechimii si Gloriei Eroice si cu Sfintii Martiri, Traditia cu Dumnezeu-Hristos…! Noi, românii, suntem Thraci – adica, cel mai vechi Neam din lume, de pe planeta Terra! Iar voi, mucosilor aroganti „pe daiboj”, deocamdata, nici nu v-ati nascut, daca e pe-asa: ia comparati voi Declaratia de independenta din 1776, cu vechimea civilizatiei thracice, de sute de mii de ani!

 

Iata ce scria despre SUA, celebrul romancier, eseist si filozof francez, Henry de Montherlant (1896-1975), nu foarte demult, în Haosul si moartea: “O singura <<natiune>> a reusit sa micsoreze inteligenta, moralitatea si calitatea omului pe aproape întreaga suprafata a Pamântului – iar aceasta nu s-a mai vazut de la Facerea Lumii. ACUZ S.U.A. DE COMITERE CONSTANTA DE CRIME ÎMPOTRIVA UMANITATII”.

 

GOLANULE SI TRADATORULE DE BASESCU – AFARA DIN ROMÂNIA!

Nu-i tara lui tac-tu, nici a mamicutei tale, asa ca n-o vei “mânari” tu România, în niciun fel…nici administrative-teritorial, nici la voturi, ca nu mai suntem, demult, prostii tai, “multimea/turma”, în care sa-ti bagi…”scula”, ca sa “faca baie” de “multime”…bleaga – …bleaga estescula” ta – si a fostmultimea” noastra!! Nu suntem vitele de grajd, pe care sa le pierzi ori sa le câstigi la “popa prostu’ ”, cu Udroaica ta, si nici sa le negociezi, în miez de noapte, “economic” (adica, bagându-ti piciorul în sufletul nostru si-n agoniseala si-n necazurile si nevoile noastre!), cu toti banditii planetei Terra, înrobind (prin împrumuturi calculate de diavol) România-Mocsa/Pamântul nostru Sfânt – evreilor de la toate bancile Zarafilor Lumii…si, în niciun caz, nu ne vei alunga din Gradina data noua, spre Paza Sfânta, de Maica Domnului si de Hristos-Mântuitorul Lumii – CI NOI TE ALUNGAM PE TINE, DIN PAMÂNTUL NOSTRU SFÂNT – SI NU ORICUM, CI TE ALUNGAM CU: “ANATHEMA SIT”!!!

MAMELUCILOR DE PEDELISTI (dar nu numai! – ca fiare hraparete, venetici infractionali au TOATE PARTIDELE POLITICE DIN ROMÂNIA!), care nu blestiti un sunet în fata bulibasei de la Cotroceni (pentru VOI, bulibasa… – ca noi am avut si vesnic le vom pastra, drept Calauze prin Lume si Viata! – Duhurile de Sfinti Voievozi! – …iar Martirii ne conduc, în Duh Viu si-n Fiinta Vie, si azi!!!) – … dar, cum va deschide omul usa ori postul TV, îndata guitati si râgâiti, la comanda, potop de minciuni sfidatoare “din rât”! – …si va umbla si va freamata mâinile, furnicând, peste tot, sa mai aflati ceva de furat, prin casa NOASTRA…sa mai dibuiti ceva de spurcat! – HOOO!!! – GATA, “A-NTARCAT BALAIA”!!! AFARA DIN ROMÂNIA, NEISPRAVITILOR, SCHILOZI DE SUFLET SI CONSTIINTA – VAMPIRILOR SI VÂRCOLACILOR !!!

LASATI SA NI SE NASCA PRUNCII PE PAMÂNT SFÂNT SI CURAT, IAR NU SPURCAT SI ÎMBALORAT DE COPITELE SI DE GHEARELE VOASTRE, DE VITE NESIMTITE SI DE FIARE PUSE PE PRADUIALA, ÎN DISPERARE!!!

Românii n-au nevoie sa “primeasca” România lor (asa cum zice Antena 3), de la NIMENI!!! ROMÂNII TREBUIE SA ÎNVETE SA SI-O IA ÎNAPOI, CU TOATA FORTA SI RESPONSABILITATEA – acum, caci le este furata, de sub nas, atât de veneticii straini, cât si de veneticii…veniti “DINLAUNTRU” (precum ciocoiul Dinu Paturica/Basescu) la Masa Pradarii de Românie!!!

…Uitati-va cum, vazând lipsa de reactie a românilor, fata de maghiari – se ridica si tiganii (ma uit la unul Aurel Pascu, cumnat cu “liderul tandaleric” al Partidei Romilor, dl Nicolae Paun, care a “accesat” fonduri pentru …sine, iar nu pentru amarâtii si “brownienii”, disper(s)atii rromi/tigani, de prin toate coltisoarele si…firidele României!), sa ceara…”regionalizare”, ca sa ciordeasca, “barosanii” lor, din “clanuri”…”la nivel (mai) înalt” – LA NIVEL REGIONAL!!! …

Numai românii nu au dreptul sa-si spuna cuvântul (PRIN REFERENDUM NATIONAL ROMÂNESC, ORGANIZAT OFICIALO-GUVERNAMENTAL!!!) – nici nu sunt chemati, nici nu-s întrebati ori luati luati în seama, când e vorba de SOARTA LOR si a Gliei lor Stramosesti, Multimilenare, THRACICE!!! De parca tocmai EI, Românii, cei COVÂRSITOR majoritari, cele cca 20 de milioane, ar fi minoritari, pe undeva, prin…Patagonia!!!

GATA, PADUCHILOR, CU…”SARBATOAREA” VOASTRA!!!

ROMÂNIA E TARA NOASTRA, A LOCUITORILOR EI MUNCITORI SI CINSTITI SI CREDINCIOSI/LOIALI – ATÂT PRIN TESTAMENTUL/”LEGATUL” LASAT NOUA DE CATRE STRAMOSII NOSTRI EROICI SI MARTIRI – DAR, MAI CU SEAMA, PRIN SI PENTRU VIITORUL COPIILOR SI NEPOTILOR NOSTRI, CEI CARE TREBUIE SA SE NASCA ÎNTR-UN VAZDUH LIBER SI PUR – …SPURCAT, DEOCAMDATA, DE RASUFLAREA VOASTRA OTRAVITA… – O, DEGENERATILOR, SIFILITICILOR VENETICI!!!

JOS LABELE DE PE ROMÂNIA, PARAZITILOR SI LEPRELOR VENETICE!

Vorba lui Stefan al V-alea Musatin, din Apus de soare (capcauni si diavoli ce sunteti, ati interzis, în scoala, copiilor nostri, pâna si amintirea lui Stefan cel Sfânt si a “apostolului” sau româno-artistic, din veacul trecut – Barbu Stefanescu Delavrancea! – …ati scos piesa din manuale, ca, cica, era… “ceausista”!, da, avocatul si Artistul Barbu Delavrancea era marxist, tot asa cum era si nazist…dupa cum va bate voua vântul dementei paranoice, prin dovleac!!! – …ce sa va fac, daca Ceausescu avea, în general, specialisti foarte buni, în învatamânt, care faceau manuale judicioase, în esenta lor de Duh, manuale care ne-au luminat bine si pe destui, generatii în sir…de era respectata si invidiata Scoala Românesca, pâna si de cele mai snoaba popoare vest-europene!!! – …apoi, ca piesa e si “nationalista”; pai, javrelor si cotarlelor fara capatâi, trasni-v-ar sa va trasneasca: asa si TREBUIE sa fie o opera artistica – NATIONALISTA!, daca vrea Creatorul-Artistul sa foloseasca pruncii nostri cu ceva, de pe urma parintilor si mosilor lor…dar voi predicati Bezna si Uitarea/Amnezia Tâmpirii… – pentru ca “a fi nationalist” înseamna, tocmai, ca ramâi cu bun-simt si sfânta masura/echilibru de cuget, cu amintirea sfaturilor celor 7 ani de-acasa si ca nu îndraznesti sa urinezi peste icoane/troite (precum odrasla…Placintei!), peste sfinti, peste amintirile Neamului Arhetipal si ale Misiunii de Neam!) : “Moldova/[ROMÂNIA] n-a fost a stramosilor mei, N-A FOST A MEA SI NU E A VOASTRA, CI A URMASILOR VOSTRI SI A URMASILOR URMASILOR VOSTRI, ÎN VEACUL VECILOR…

 

…Si “Marele Licurici”, si Basescu, si toti politicienii partinici, nu sunt decât niste venetici nerusinati – care ne-au potopit, precum omizile, pe pomii cei buni de rod! “Din Boian la Vatra-Dornii/Au umplut omida cornii, /Si strainul te tot paste/De nu te mai poti cunoaste (…)Vai de biet Român saracul!/Îndarat tot da ca racul (…)//Cine-au îndragit strainii, /Mânca-i-ar inima câinii, /Mânca-i-ar casa pustia, /Si neamul nemernicia!” – …blestema si prorocea, cu lacrimi de obida în gât, Aminul nostru Cel Vizionar si Sfânt!!!

…S.U.A. “se suie ca scroafa în copac”, tratându-ne ca pe niste mamifere antropoide sau chiar ca pe niste specii inferioare (moluste, sa zicem!), pentru ca si-a proptit la Bucuresti veneticii si “cozile de topor” – asa ca, vorba altui nationaliast româno-ardelean, George Cosbuc (prindeti-i urma si lingeti-o… – …pentru unii ca voi, JAVRELOR APATRIDE, pâna si urma Gospodarilor Neamului Românesc, a Martirilor si a Marilor nostre Duhuri – trebuie sa fie SFÂNTA!!) – vorba graita catre si pentru toti cei care nu respecta România ca pe-o BISERICA A LUI DUMNEZEU – “În laturi, venetici!/Pamântul nostru-i scump si sfânt, /Ca el ni-e leagan si mormânt;/Cu sânge cald l-am aparat, /Si câte ape l-au udat/Sunt numai lacrimi ce-am varsat -/Noi vrem pamânt!//N-avem puteri si chip de-acum/Sa mai traim cersind mereu, /Ca prea ne schingiuiesc cum vreu/Stapâni luati din drum!/Sa nu dea Dumnezeu cel sfânt, /Sa vrem noi sânge, nu pamânt!/Când nu vom mai putea rabda, /Când foamea ne va rascula, /Hristosi sa fiti, nu veti scapa/Nici în mormânt!

AMIN, AMIN, Atot-Înduratorule DUMNEZEU-LUMINA LUMII !!!

 

Cea mai buna cale

Jianu Liviu-Florian

 

Iar iese flasnetarul pe ecrane,

Si pune vorbe ce se bat in cap,

Si scoate papagali, ca si icoane,

In logoreea-i ce o ia la trap –

 

Ies sanatosi, pe-o pensie ca boala,

Ascultatori de care nu-i nevoie,

In cai troieni, barbarii ies din scoala

Straina, sa mai spulbere o Troie –

 

Ecrane mari arata procopseala,

Ochi mici nu vad din ce sa mai achite

O intretinere, si tot cer alandala,

Servicii, cu salarii in chibrite –

 

Nu se ajunge nici macar nimicul,

Nu se ajunge Raiul, la toti “sfintii”,

Copiii cata-n pleava lumii spicul,

Pe care l-au pierdut, demult, parintii –

 

Pe banda iese cruce dupa cruce,

Vorbeste-n miez de samburi, flasnetarul,

Si de pe umaru-i cu nimburi, ne conduce

Pe cea mai buna cale, papagalul …

 

17 iunie 2011

 

ROMÂNIA MEA: „FRUMUSETE PURA…”

CONCURSUL DE ESEURI „ROMÂNIA MEA” – PNL VASLUI 2011

 

 

Denisa IRIMIA- Grupul Scolar Agricol Murgeni

Eleva in clasa a XII-a

 

 

ROMÂNIA MEA: „FRUMUSETE PURA…”

 

 

 

România este gradina tuturor izvoarelor, este iubirea scaldata cu mii si mii de ani în urma de catre stramosii nostrii care s-au luptat si au sadit în noi sângele latin si florile sacre de comunicare, în cuvinte frumoase din limba noastra de origine latina.

 

România este tara fagaduintei, este tara mea si a tuturor. Ma mândresc cu frumusetile ei nebanuite, ma îmbat cu parfumul ei si ma nasc cu placerea de a fi român, de a visa, a trai si a ma bucura de înmiresmatele file ale istoriei ce sunt strabatute de mii de ani de curaj si vitejie.

[pullquote]

România este gradina tuturor izvoarelor, este iubirea scaldata cu mii si mii de ani în urma de catre stramosii nostrii care s-au luptat si au sadit în noi sângele latin si florile sacre de comunicare, în cuvinte frumoase din limba noastra de origine latina.” Denisa Irimia

[/pullquote]


Cu entuziasm si placere redau aceste cuvinte care nu pot descrie îndeajuns minunile „României mele”, o Românie pe care nu multi o cunosc sau nu doresc a o cunoaste, dar care prin frumusetea ei uimeste fiecare strain” si îl face sa se îndragosteasca de aceea Doamna frumoasa îmbracata în podoabe alese, de muntii plesuvi în tacere de piatra adânca, de paduri milenare cu arbori ce pastreaza frumusetea paletei folosita de o mâna maiastra si sfânta.

 

Ma plimb cu mândrie pe Valea Prahovei admirând surâsurile îmbatatoare ale primaverii, visez în trecut atunci când ma trezesc la Marginile Sibiului si iubesc cu patima când ma ratacesc pe Valea Oltului împreuna cu arhitectura universala a acestui pamânt care pare a fi desprins dintr-o lume minunata, o lume a visarii, o lume în care imaginatia pare reala.

România este o capodopera a globului pamântesc care a fost cioplita de-a lungul istorie si care s-a luptat pentru o independenta pura alaturi de Alexandru Ioan Cuza la Unire, a tinut piept marelui nazist Hitler si a reusit sa doboare obstacolele create de dusmanii nostrii. Prin istoria României se întelege în mod conventional, o istorie a popoarelor întregii regiuni românesti care prin vitejie si curaj au tintit spre malul victoriei si au razbatut scuturile trecutului care si acum ne este întiparita în minte ca o cerneala pe care nu o putem scoate. Legendele cum ar fi cele ale contelui Dracula sau istoria autentica a României sunt marturii ale acestui trecut fascinant si totodata dureros.

România ne încânta cu nenumaratele ei traditii care o definesc în totalitate. Una dintre aceste sarbatori este cea a Sfântului Andrei care mai este denumit de catre bucovineni „Andreiu’ cap de iarna”, o sarbatoare care apartine în totalitate iernii noastre sobre. Ea se sarbatoreste la 30 noiembrie îmbinând cele doua componente, spiritual si istoric care se contopesc pentru a fi comemorate în acele clipe în care postul Craciunului este în desfasurare, pregatindu-se pentru venirea Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Noaptea de Sfântul Andrei este povestita inca din batrâni ca fiind o trecatoare între cele doua lumi, cea vazuta si cea nevazuta, lumi care prin legatura lor ofera informatii cu caracter de prosperitate pentru anul care vine. În acelasi timp dezvaluie într-o maniera ireala planurile malefice si cele benefice. Se crede ca în aceasta noapte „umbla strigoii” sa fure „mana vacilor”, „mintile oamenilor” si „rodul livezilor”. Împotriva acestor primejdii oamenii folosesc ca principala arma de aparare usturoiul pisat folosit la alungarea duhurile negre de peste tot.

Mos Nicolae aduce sarbatoarea copiilor si a dragostei oferita de catre parinti. Cu totii ne amintim de acele clipe magice când stateam înfrigurati cu ochii spre geam pentru a vedea ce ne aduce „mosu”. Legenda lui Mos Nicolae provine de origine din tarile catolice unde este cunoscut ca fiind un ocrotitor al familiei ceea ce îi ofera astfel dreptul sa se implice în educatia copiilor. Legenda s-a raspândit în toata lumea si a luat caracteristicile fiecarei tari. În Europa ziua de Sfântu Nicolae a devenit ziua darurilor si a activitatilor caritabile.

Colindatul la noi este o traditie din strabuni care este respectata de catre copii în toata legea ei. Pot spune ca este cea mai asteptata sarbatoare împreauna cu Nasterea Domnului Iisus Hristos, care aduce cu ea practici vechi prin care se sarbatoreste Echinoctiul de Iarna, moment în care natura ne ofera sperante ca va renaste în toata splendoarea ei. Asociata cu cântece si gesturi ritualice, colindatorii transmit mesajele si simblolurile unei stravechi spiritualitati românesti si vestesc cu bucurie Nasterea Domnului.

Multe traditii si povesti dainuiesc pe acest pamânt, traditii care nu vor fi lasate niciodata în uitare si care împodobesc prin mireasma lor fiecare coltisor al acestui pamânt. Mereu o sa avem în suflet trecerea dintre ani cu acele momente speciale petrecute cu persoana iubita. În gândirea populara cumpana dintre ani semnifica în aceeasi maniera data mortii dar si a renasterii ordinii cosmice. Multe obiceiuri sunt împânzite în acest moment al anului, majoritate flacailor se pregateasc pentru a ura gospodariile din toate satele. Cele mai cunoscute obiceiuri sunt: Ursul, Capra”, Bungherii, Caiutii, Malanca, Jienii, Mascatii si multe altele care sunt transmise din tata în fiu…

Am cutreierat acesta particica de pamânt în lung si în lat si au ramas imprimate în memoria mea capodoperele naturale ale patriei mele pe care as dori cu multa dragoste sa vi le împartasesc si dumneavoastra. România este cunoscuta pentru frumusetea ei naturala si pentru imaginea aparte constituita de peisajul exotic al Deltei Dunarii. Aceaasta este cea mai mare delta din Europa si cel mai întins tinut umed care ia formele unui labirint vast, care se pierde printre vaile adânci ale Carpatilor. Se întinde pe o lungime de aproximativ 3.446 Km patrati si constituie totodata cea mai mare rezervatie unde coabiteaza aproximativ 320 de specii de pasari si 45 de specii de peste de apa dulce în numeroasele sale locuri.

Putem spune cu mândrie ca România este detinatoare a celei de-a opta minune a lumii si anume Salinele României… Datorita potentialului natural existent, aceste palate de sare cu aerosoli ce au efect terapeutic asupra sanatatii au facut din România un loc ideal pentru a convietuii. Puritatea aerului si frumusetea locului te captiveaza din prima clipa, din primul pas facut pe treptele istoriei, trepte care au fost cioplite de ocnasii de altadata care au lasat în urma arta adevarata. Pur si simplu te minunezi numai la auzul surâsului de sare a unei bisericute sapate la aproximativ 27 de metri adâncime, un lucru cu adevarat maiestros. Aceasta capela catolica daltuita în sare poarta hramul Sfintei Maria si aduna de mai bine de doua veacuri localnicii la serviciul divin de Sf. Varvara.

România este locul visurilor mele si al tuturor, ea este locul în care natura ne îndeamna, ne sprijina si ne îndruma prin cântarea muntilor, prin murmurul stropilor de ploaie, prin zumzetul pasarelelor si prin râurile domolite ce duc sperantele românilor de pretutindeni si lacrimile strabunilor nostri ce au trai si au murit pe si pentru acest pamânt, dar care ne-au lasat drept mostenire aceasta Românie. Ea va dainui mereu în sufletul meu si sper ca si în sufletul tuturor românilor.

Sunt românca si ma mândresc cu asta…

Într-o ultima instanta as vrea sa mentionez despre România de astazi care cu totii stim ca este o Românie bolnava, o Românie în dureri. De ce cu totii vreti acum sa o parasiti, sa o lasati în voia sortii? Este o întrebare de milioane la care as vrea sa raspund cu cea mai mare sinceritate… Stiu ce a patit România, îi cunosc si îi împartasesc durerea, îmi sunt cunoscute în cel mai mic detaliu loviturile capitale, loviturile naturale dar si aceea lovitura sufleteasca care si-a facut simtita prezenta si a luat un loc de frunte în inimile tuturor românilor.

Cu totii ne dorim o Românie mai buna, fiecare om îsi doreste siguranta în propria tara si asigurarea zilei de mâine într-un mod decent. Eu la vârsta mea îmi doresc ca România sa-mi ofere sansa de a-i demonstra ca sunt si voi fi mereu alaturi de ea.

Nu ne prabusim nici de numarul dusmanilor si nici de armamentul lui, boala o avem în suflet, e o epidemie înfricosata de meningita morala!

Denisa IRIMIA

Grupul Scolar Agricol Murgeni

14 mai 2011

 

INTERVIU CU NICU COVACI

Gabriela CALUTIU-SONNENBERG

 

Interviu cu NICU COVACI

 

Nicolae (Nicu) Covaci pictor, grafician si muzician român, absolvent al Academiei de Arte Plastice din Timisoara este cunoscut ca fondator si lider al celei mai bune formatii de muzica rock din România, trupa Phoenix. Dupa interdictia de a mai performa cu Phoenix pe orice scena din România socialista, a parasit tara în anul 1976, revenind incognito, pentru a duce la bun sfârsit evadarea spectaculoasa a colegilor din formatie.

Considerat ca fiind unul dintre cei mai buni chitaristi rock din România generatiei sale, a activat timp de aproape doua decenii în Gemania de Vest ca artist, profesor si docent universitar. Fidel motto-ului pasarii Phoenix, menite sa renasca în repetate rânduri din propria cenusa, Nicu Covaci a mentinut în viata legendara formatie rock, continuând sa sustina concerte, în componente diferite, pe scene din tara si din strainatate. Un detaliu cunoscut doar de publicul avizat: citita în ordine cronologica, lista realizarilor trupei Phoenix poseda mai multe repere si aparitii dupa, si nu înainte de plecarea baietilor din tara. Nicu Covaci a compus peste 300 de piese originale. Locuieste de aproape 20 de ani pe litoralul spaniol al Mediteranei, în Moraira (Costa Blanca).

 

Gabriela Calutiu Sonnenberg: Buna ziua, Nicu Covaci. Îti multumesc ca ai acceptat sa gazduiesti acest interviu si ma bucur sa te regasesc plin de energie, deschis, cu vitalitatea caracteristica, cea prin care reusesti mereu sa-i electrizezi pe toti cei care te înconjoara. Esti unul din cei mai renumiti români stabiliti în Spania. Spune-mi, pentru început, ce anume te-a determinat sa te stabilesti aici?

Nicu Covaci: Sunt mai bine de treizeci de ani de când am vizitat pentru întâia oara Spania, dar dorinta de a ajunge aici a fost generata înca de pe vremea când traiam în România si ne vizitau formatii de muzica spaniola ca „Los Paraguayos“ sau „Los Plateados de Mejico“. Când am început sa cânt la chitara, imitam cântecele lor. Cânt si astazi „Malagueña“. Absolvind mai târziu Artele Plastice, am aprofundat cunostintele despre cultura spaniola. M-a fascinat aceasta sinteza arhaica arabo-latina, care a generat o cultura deosebit de interesanta.

GCS: Din câte observ, ti-ai amenajat în Spania un studiou de sunet foarte bine pus la punct. Ce intentii ai cu el?

NC: Draga mea, intentia e una, ce se materializeaza e altceva. Totusi sper sa reusesc, asa cum, în general, am reusit sa realizez tot ce mi-am propus pâna acum în viata. Ce-i drept, cu mari sacrificii. Intentia mea este sa sprijin trupele tinere, care vor sa faca arta pentru arta si care nu neaparat sunt interesate sa câstige bani. Sunt foarte multi care au ceva de spus, care au personalitate. Am gasit câteva formatii de genul acesta si i-am sprijinit cât am putut, dar casele de discuri îi nenorocesc, îi silesc sa faca ce se cere pe piata, sa fie vandabili. Rostul studioului este sa-i produc si sa-i pun pe piata. Motto-ul meu este: nu bussines, ci arta! Eu vreau sa ajut formatii tinere sa nu pateasca ce am patit eu.

GCS: Înteleg ca valorifici si transmiti mai departe experienta ta personala.

NC: Întocmai, pentru ca eu am fost mereu un om liber. N-a reusit nici comunismul sa ma îndoaie. De asta are nevoie un artist. În momentul în care începe sa gândeasca prin prisma banilor, nu mai este artist, ci comerciant. Nu mai e sincer, nu mai transmite. Rolul unui artist este sa dea. Numai daca esti bun, poti asta. Când cânta Gheorghe Zamfir, plânge sala, dar si lui îi curg lacrimile.

GCS: Din pacate, studioul e în Spania…

NC: Asa este. Sunt necesare investitii care lipsesc. As vrea sa leg aparitiile românilor pe plan cultural în Europa. Sa nu mai existe mici „tiganeli” amarâte, ci arta. Noi cântam Rapsodiile lui Enescu cu 150 de oameni pe scena! Exista deja un disc minunat cu fundal orchestrat, Symphoenix.

 

GCS: Pomenesti de aventuri nefaste. Ai avut experiente descurajante?

NC: Bineînteles. Îngrozitoare. Ceea ce înseamna Phoenix nu este doar legenda, ci si o suita de nenorociri, de riscuri asumate, de sacrificii gigantice. Lumea nu stie si nici nu trebuie sa stie totul. De aceea s-au si pierdut atâtia membri pe parcurs. Au trecut peste 40 de artisti prin componenta grupului. Patruzeci de oameni în cincizeci de ani! Uite, anul viitor Phoenix împlineste cincizeci de ani. Unii au rezistat o jumatate de an, altii un an sau cinci. Uzura e imensa.

GCS: Înteleg ca plecarea din tara a fost o încercare grea, dar nu ma îndoiesc ca ati avut de luptat si înainte, sub traumatica orânduire comunista. De ce natura au fost dificultatile pe care le-au întâmpinat membrii cooptati pe parcurs?

NC: N-as numi-o neaparat o trauma, dar sa nu uitam ca, de la un moment dat, noi si muzica noastra am fost complet interzisi. Cu toate acestea, am continuat sa cântam, urmariti de politie si de securitate.

 

GCS: Cu permisiunea ta, as vrea sa fac o mica paranteza, legat de experientele incredibile avute de voi în primii ani dupa înfiintare. Am avut placerea sa rasfoiesc cartea ta „Phoenix însa eu”, aparuta la editura Nemira într-un tiraj care s-a epuizat rapid. M-a captivat asa de tare încât n-am mai lasat-o din mâna. Amintirea acelor vremuri e palpabila, plina de amanunte remarcabile, unele familiare, altele cu caracter de revelatie. E o carte demna de toata lauda. Nu pot decât s-o recomand cititorilor, sau acelor privilegiati care mai apuca sa dea de ea.

NC: Ma bucur ca-ti place. Nu e doar o carte, ci primul volum dintr-o trilogie în lucru. La ora actuala lucrez la volumul secund. Fireste, nu pot sa scriu totul, dar e bine ca tineretul sa stie. Telul meu este sa încurajez tânara generatie sa aiba curajul de a avea o sira a spinarii. Sa nu se lase „mânariti”, turtiti si striviti de niste hahalere care nu stiu sa se gândeasca decât la bani, bani si iar bani. Arta înseamna altceva. Cine face arta cu adevarat, o face din necesitatea de a comunica. Daca o faci bine si dai randament, daca se transmite oamenilor si le place, izvoraste un feedback. Boomerangul se întoarce si atunci vin si banii. Dar fa-o mai întâi! Fa-o din convingere! Noi am cântat numai pentru a cânta. Abia mai târziu au venit si banii.

GCS: Crezi ca astazi se mai poate câstiga prin muzica asa de bine? La început, rockul era un curent protestatar. Astazi starurile sunt la a doua tinerete, valori recunoscute. În Anglia sunt ridicate le rang de nobil, precum Sir Paul McCartney, Sir Bob Geldorf sau Sir Elton John. Oare în România exista o viziune similara? Ce viitor prevezi rockului?

NC: Am avut si eu placerea sa primesc o distinctie onoranta, Insigna de Cavaler din partea Presedintelui României, Traian Basescu. Desi nu pun pret pe premii, apreciez acest gest din partea unui presedinte de stat, care oricum are timpul dramuit. Si-a luat ragazul de a învata pe derost „Nebunul cu ochii închisi” si l-a recitat perfect, fara greseala. Dealtfel am facut cunostinta personal cu toti presedintii României de dupa 1989. Însa la politica ma pricep mai putin si prefer sa nu vreau sa dau niciun fel de verdict. În general, pe mine politica ma îngretoseaza. Trebuie sa ai, sau mai bine zis sa nu ai un anumit caracter pentru a o suporta.

Sigur ca exita viitor pentru muzica rock, mai ales în România. Daca te uiti mai atent, în muzica româneasca abunda exemplele. Folclorul este rock! De ce? Pentru ca este o muzica energica si ritmica. Asta înseamna muzica rock. O expresie dura, clara, directa. Numai oamenii care simt asa se pot exprima credibil. Deci, un om cu sira spinarii trebuie sa faca rock. De aceea am început sa sintetizez muzica româneasca si curentul balcanic. Rar întâlnesti în alta muzica atâta putere de comunicare si de transmitere a sentimentelor.

GCS: În ciuda intentiilor pacifiste si pasiunii pentru frumos, înteleg ca nu doar odata ati fost respinsi si defaimati de unele capetenii religioase, pe motiv ca ati fi pagâni. Cine are interes sa vada o provocare în textele simple, cu fluiere care înmuguresc sau fete verzi, cu parul padure?

NC: Hai sa-ti dau un exemplu concret. Am trecut prin Castellon, unde la ora aceea traiau vreo 36 de mii de români, raportat la 70 de mii de spanioli. La ora actuala sunt 200 de mii de români acolo. Ne-am gândit sa facem un concert în sala de sport, mizând cu pesimim pe prezenta a circa 30 % din ai nostri. Am adus doua autocare cu dubasii din Branesti, din Banat, instalatii, scena, lumini, tot ce e nevoie pentru un spectacol colosal. Am facut investitii gigantice, m-a sprijinit si o banca. În sala am avut doar 300 de fani si prieteni, multi straini. Afara se bulucisera cinci mii de oameni, care nu îndrazneau sa intre în sala, pentru ca biserica le „recomandase” sa se tina departe de noi, „pagânii”. Ce sa spun? Noi cântam paparude. Din pacate, ele sunt precrestine.

GCS: Pacat, mare pacat. Stiu ca voi sunteti inegalabili, iar tobosarii fageteni sunt practic un cadou ceresc. Cred totusi ca e o neîntelegere la mijloc.

NC: Da. Nu e vorba de religie si de crez, ci de mentalitate. Iar neîntelgerile vin de la bani. Phoenix este o trupa care nu unge, nu da spaga, nu se târguieste si nici nu jecmaneste. Din pacate, mentalitatea moderna româneasca este foarte alunecoasa si mie personal îmi provoaca greata. Am un respect enorm pentru tiganii care pot face muzica dumnezeiasca, pentru ca sunt talentati, chiar geniali. Dar apucaturile „de afaceri” ale unora dintre ei dauneaza enorm poporului nostru. Sunt decis sa combat cu toate puterile confuzia care se face mai nou în strainatate între poporul români si conlocuitorii nostri incorect asimilati. Mi-e sila. Sinti si rroma sunt popoare migratoare, care au trecut si pe la noi. Radacinile noastre nu sunt la sinti si rroma!

GCS: Dar înteleg de la tine ca bate totusi un vânt prielnic din partea altor institutii românesti?

NC: Adevarat, am gasit câteva adrese si persoane bine intentionate: Institutul de Cultura Românesc, Ministerul Culturii. Pentru prima oara în cincizeci de ani, Ministrul Culturii mi-a oferit sprijin pentru proiectul la care lucrez acum. La fel, Ministrul Mediului sustine initiativa bazata pe ideea legaturii noastre vitale cu natura. Ei bine, acesti doi Domni sunt unguri! Nu e un comentariu, ci doar o constatare. În orice caz, proiectul este în faza de finalizare. Pornim de la conceptul de radacini, cu scopul de a reda tineretului român imaginea reala despre trecutul sau, pentru ca momentan si-a pierdut radacinile. Va fi un ciclu existential, care începe cu înmormântarea, îngropatul anului care a trecut, apoi primavara, toamna, iarna, fiecare din aceste sase mari perioade fiind însotita de muzica, datinile, colindele si ritmurile specifice etapei respective. Punctul culminant, firesc, va fi nunta, cu tot ce tine de sarbatoarea apogeului. Vom face o sinteza, vom vorbi pe limba tinerilor de azi, pentru a patrunde prin ceata si confuzia generata de bombardamentul actual din mass media. Si vom convinge.

GCS: Pomenind de ciclicitate, recunosc aici asemanari cu minunatul vostru album „Cei ce ne-au dat nume”. E posibil ca acest proiect sa reprezinte si pentru tine o întoarcere ciclica?

NC: Sigur. De fapt asta-i toata viata noastra. Revenim în spirala vietii pe o treapta mai înalta, undeva în dreptul aceluiasi punct, dar pe un nivel superior. Sau, ma rog, altii la un nivel inferior.

GCS: Ai deja planuri concrete? Stii cu cine vei lucra? Cum vor decurge operatiunile, concret?

NC: Primul cu care am luat contact si care ma va sustine cu trup si suflet este Grigore Lese. Bineînteles si Gheorghe Zamfir, poate si Mircea Florian, care s-a specializat pe linia electronica. Toti nume mari, talente de exceptie, capacitati. Vom sintetiza mijloace de expresie. Ne întrebam cum sa ne exprimam pentru a putea comunica. Pentru ca exista atâtia oameni foarte întelepti, care nu stiu sa comunice. Termenul de finalizare a acestui proiect este 10 decembrie, anul acesta. Sper sa se tina de cuvânt si Domnii din Minister.

GCS: Mai ai si alte proiecte în pregatire?

NC: Desigur. Ma preocupa mult istoria poporului nostru. Învatând istoria artelor, vrând-nevrând începi sa-ti pui întrebarea, de ce toti zeii greci veneau din nordul Balcanilor? Nu cumva Olimpul era în Carpati? Cea mai veche cultura de pe planeta nu este Babilonul, ci Dacia. Stiu asta din ceea ce am studiat. Acum 6500 de ani, Dacia se întindea de pe la Stockholm pâna la Atena, de la Marea Caspica pâna în Elvetia. Sa încercam sa revenim ca popor la pozitia de demnitate a dacilor reprezentati prin sculpturile din Antichitate! Se poate asta! Pornind de la legenda Mioritei si, implicit, de la filozofia ei de resemnare împacata, am întreprins cercetari. Povestea aceasta pastorala este legata de niste rituri de pastorit care, de fapt, se întâlnesc în toate civilizatiile. Ce nu-mi place mie la varianta româneasca este ca oaia îi spune degeaba ciobanului ca-l paste nenorocirea, pentru ca el nu se apara. Nu poate fi voia Domnului asa! Nimeni n-are interes sa vrea raul. Varianta baladei de la granita României cu Serbia este cu totul alta. Divulg doar doua elemente cheie: apare pentru prima oara personajul prietenului de nadejde, câinele, caruia baciul îi spune: „No, desara ne-om bate!” În Babilon, la greci, la egipteni si la romani, finalul este mereu cel tragic. Dar au venit peste noi celtii si ne-au dat varianta barbateasca, de a ne lua soarta în propriile mâini. Aceasta este varianta româno-sârba, cea pe care o vom prelucra muzical.

GCS: Mesajul mi se pare foarte potrivit pentru etapa actuala de grele încercari. Va functiona trezirea?

NC: Nu se poate altfel. Cu cât mai devreme, cu atât mai bine. Dar ma tem ca pierdem firul. Vor fi scene: începe cu Babilonul, grecii, romanii, egiptenii si finalizam cu celtii. Va fi un spectacol impresionant si cutremurator, cu titlul firesc de „Ante-Miorita”, adica axat pe ce-a fost înainte, nu „anti”, cu sens de opus, contrar. „Radacinile” este proiectul de finalizat pe anul acesta, iar dupa aceea, începând de anul viitor, voi lucra la „Antemiorita”, cu ocazia împlinirii celor 50 de ani de Phoenix.

GCS: Sunt convinsa ca nu e usor sa-ti gasesti timp pentru toate. Stiu ca te dedici cu trup si suflet sprijinirii tinerilor muzicieni talentati, chiar daca mijloacele materiale sunt extrem de zgârcite. Vad ca ai creat în Spania galeria ta personala de arta, lucrezi în continuare la tablouri. Dealtfel ti-ai creat un renume de artist foarte bun si în Germania, în special pentru acuratetea cu care surprinzi dinamica si miscarea. Tablourile cu peisaje de pe coasta stâncoasa a Mediteranei imortalizeaza incredibila lumina solara, atât de puternica, pe care numai aici am întâlnit-o. Dar esti greu de fixat, mereu într-o continua pendulare între România si Spania.

NC: În Spania îmi încarc bateriile. Sigur ca ma misc, pentru ca e nevoie sa organizez eu totul la fata locului. Din pacate, în România nu exista spirit organizatoric. Românii înca se mai ghideaza dupa cum bate vântul, ca iarba unduitoare, se apleaca si nu patesc nimic, fire-ar sa fie! Filozofia mioritei, fatalitatea.

GCS: Concret, daca cineva din Statele Unite, Spania sau alta tara ar invita trupa Phoenix sa vina sa cânte, cum s-ar desfasura procesul? Ar avea loc concertul cu adevarat?

NC: Sigur ca da! Ma suna, fixeaza data, spune unde si eu ma ocup de toata organizarea, de transport, de tehnica de tot. Pentru ca nu pot sa dau nimic pe mâna nimanui. Am încercat o vreme si am avut mari dezamagiri. Putem sa ajutam formatii tinere, dar trebuie sustinute material, pentru ca interesul tarii este sa ne aratam cu fruntea sus peste tot. Nu mai suntem golani. Lucrez cu profesionisti desavârsiti, care lupta pentru a-si întretine familiile si sunt nevoiti sa accepte compromisuri sub demnitatea lor. Sa aratam lumii ce stim, sa stam drepti si sa ne uitam în ochii lor. Putem spune: „suntem cel putin la fel de buni!” Eu nu joc hora nimanui; eu am hora mea!

GCS: Pentru final, care ar fi ideile si concluziile pe care vrei sa le transmiti?

NC: Ideea de baza este ca suntem un popor care a trecut prin foarte multe si a reusit sa tina steagul sus. Românii sa nu se lase umiliti, sa fim mândri, pentru ca avem de ce. Sa nu se lase calcati în picioare. Lozinca mea – imprimata pâna si pe maieurile mele – este „Gaseste-ti sira spinarii si-nvata sa spui NU!” Toti suntem oameni. Popoarele se amesteca. Vom sfârsi în viitorul îndepartat prin a deveni un popor unic, la nivel planetar. În ultima instanta e absurd sa pretinzi ca un popor ar fi mai breaz decât altul. N-avem decât de câstigat, învatând unii de la altii. Si daca facem o sinteza, s-ar putea sa iasa ceva foarte bun. Fiecare om sa porneasca de la el. Sa fie corect, sa fie bun, sa se poata uita în oglinda si sa spuna: Bravo! Si sa faca bine. În acel moment, paradisul va fi aici, pe planeta aceasta. Gratie educatiei mele germane din Banat stiu ca putem sa ne îndreptam. Nemtii au câteva proverbe care m-au zguduit. Pe ele mi-am axat filozofia si toata existenta. Unul dintre ele este: „o bucurie împartasita este o bucurie dubla”. Imagineaza-ti ca toata omerirea ar practica acest motto! Paradisul nu e în ceruri. Aici pe Pamânt îl avem deja! Noi suntem orbi, nu-l vedem. Fiecare face rau cât poate si asteapta sa fie bine. Calitatea umana se impune. Prin satele din România, înca se mai gaseste.

 

Muzica este arta primordiala. Este un fenomen fizic prin care se pot trezi cele mai teribile emotii, chiar si fara text. Daca reusesti sa încarci emotional piesa, te apuci sa-i dai nume, creând cuvintele. Eu, prin piesele mele ma exprim. Am la ora actuala un text de cântec, care spune ce doresc sa transmit fanilor mei, exprimat în maniera mea. Iata-l! Vi-l dedic: FANILOR MEI; „Cei ce poarta un nume”


Sa nu va fie frica!


Sa nu va fie frica

Când soarele apune!

Caci rasari-va iarasi

Si fara rugaciune.

Sa nu va fie frica

Când nori au sa se adune,

Când potopi-va ploaia

Si bezne au sa tune!


Sa nu va fie frica

Sa spuneti la prost: prost!

Face-l sa-si dea seama

Ca pâna aici i-a fost

Caci nu ajuti natângul

Lasându-l sa se plimbe;

Doar când prostia doare-i

probabil sa se schimbe.


Sa nu va fie frica

Sa ziceti la hoti: hoti!

Sa îi cunoasca lumea

Si sa-i urasca toti!

Caci multi îsi fac azi veacul

În lumea asta mica-i

va parasi norocul

Sa nu va fie frica!


„Sa nu va fie frica

Sa va pretindeti Dreptul!“

Cu glas de vis si-ambrozie

Vorbeste înteleptul.

Dar asta nu se face

În colt batând matanii;

Ci alungând cu bâta

Hidoasele dihanii.


Si nu lega cu dracul

În veci nicio fratie!

Caci de vei trece puntea

Nu-i nimeni sa te tie.

Iar capul cel plecat

Ce iute taie spada,

Priviti-i drept în ochi,

Sa nu le placa prada!


Cine râde la urma

E ultimul ce râde…

Se bucura românul

De adevaruri crude.

Întelepciunea noastra

Ne-o tragem de la oi,

Ce-ar fi sa-ntoarcem placa

Si sa fim lupi si noi?


Sa nu va fie frica

De cei cu banii gârla,

Ca sunt putini la numar

Si sunt crescuti la târla!

Caci n-au facut avere

Fara vreo silnicie

În câtiva ani politici

Numiti democratie.


Sa nu va fie frica

De cei postati pe sus,

Ce-atârna azi de grinda

Si mâine vezi ca nu-s,

Ca e subtire sfoara

Si mintea lor e mica.

Se scutura iar tara

Sa nu va fie frica!

———————————————–

Gabriela CALUTIU-SONNENBERG

Moraira, Spania

11 mai, 2011

 

„CÂND PE SUS SI CÂND PE JOS”

Gheorghe A.M. CIOBANU


REGASIREA INSTRAINARII si PERIPLU PE BICICLETA de  MIHAI STRIBU

 

 

Dar nu-ntr-una si… frumos’’. O alta zicala populara, care se potriveste de minune si la spatiul istorico-existential, generat de ultimele doua aparitii editoriale ale scriitorului Mihai Stirbu: „Regasirea înstrainarii” volumul I si „Periplu pe bicicleta”.

Autorul are o experienta îndelungata în arta condeiului, mânuind-o pe aceasta înca de pe când era si student si elev. Pixul în doua culori si bicicleta pe doua roti, îi sunt pe mai departe ca o a doua Patrie a sa.

 

Ramânând si noi pe coordonata timp, vom zabovi, la început la cea dintâi. O dezvoltare postuma a unor notari dureroase, retinute în fuga vietii de catre tatal autorului. Un moment tragic uman si absurd istoric, amândoua fiind, parca, un destin repetabil, tocmai apartenent unui neam a carei sorginte se pierde în urma, spre radacina geto-dacica a poporului nostru. Un „Va ordon’’ continuu, când „Pe aici nu treceti’’, când „Ce-i cu voi, afara” si tot asa de la un veac la altul, fara sa stii cui e de spus: „Stai” si cui un „Hai’’ pornit de la Focsani.

Desi deloc germanici, spre-a repeta Walkiric doar „Jawohl”!, eroul nostru – tatal, se strecoara din linistea serala a „unei ultime nopti de dragoste pentru viata” spre-a fi pe undeva, pe unde-i bezna celei „dintâi nopti belicoase, coplesita de lehamite”. Cronica dureroasa a începutului de la origini ca un crud razboi, amplificata în aceste pagini, nu motiveaza sau prefigureaza, nici „da’’-uri si nici „nu”-uri, nici „Ave” si nici „Vae”, ci doar surprinde cu un ocular neutru, ce se petrece, azi din nou, cu „Sapientia” lui Homo. Deocamdata „autorii” ne pregatesc pentru „eroisme’’, deoarece acel „putergai din Danemarca” nu mai poate fiinta.

De la „senile”’ sa trecem pe „roti” la bicicleta zilelor noastre, careia autorul i se daruieste cu pasiune. E un mijloc de locomotie, ce foloseste o a ceeasi energie nativa ca pe timpul „Razboiului cu Troia” si nu pe aceasta din import, prin „Cernobâl” sau „toluen-nitro”.

Acum, la orizont, orizontul, iar sub bolta cereasca ozonul. Sunt notari spontane din drumetiile autorului, nu în conditii de confort ci doar pendulari. Pentru autor, „bicicleta’’ simpla îi este în viata ca o „sora’’ cu care împarte si restul de pâine si oboseala lui „nu opri” ca si bucuria, uneori postuma, de a se gasi, nu pe o „pseudo-terra’’, ci într-o matura suta la suta.

Volumul cuprinde, eterogen, trei „popasuri” editoriale: un poem, alteori amar, adus celor doua „cercuri alaturate si sincrone” constituind „galaxia bicicletei”, apoi „primi pasi’’ ca evadari adolescentine, spre obiective, turistice sau „foto” prin împrejurimi si în ultima plecare, manevra superlativa, buna pentru o Olimpiada, „zborul biciclistic’’ al sau, pe „pârtia” Transfagarasanului, la care admiram nu ca l-a „atacat”, ci, mai ales e faptul ca a coborât dincolo, nu cu un Aro sau Volskwagen, ci cu un fluturas fragil, cu aripioare din filet. Parcurgerea acestui „zid chinezesc” carpat ramâne pentru oricine si oricare, un act temerar, o performanta. Si autorul Stirbu a fost un „suisgeneris’’ olimpic temerar.

Doua volume cu doi temerari, ce au luptat si au înfruntat din plin, o inertie cosmico-terestra care, ori e sublima ori e demonism, confirma si prin pana autorului de-acum, ca totul misuna pe lume, nu pentru faptul ca orice se misca, ci ca miscarea duce spre altceva”.

Gheorghe A.M. CIOBANU

iunie 2011

—————————————————–

STIRBU Mihai, scriitor, jurnalist, cineast, inginer, profesor. Nascut la 15 aprilie 1957, în localitatea Cârligi, judetul Bacau. Membru al Ligii Scriitorilor din România, Filala Iasi – Moldova. Absolvent al Institutului Politehnic „Gheorghe Asachi” Iasi (Universitatea Tehnica „Gheorghe Asachi Iasi) 1977-1982. Secretar de redactie si fotoreporter la revista ,,Opinia studenteasca”. Profesor la Liceul „Roman-Voda’” din orasul Roman 1983-1987. A coordonat activitatea unui fotocineclub, obtinând trei premii întâi la nivel judetean. Premiul Editurii Panteon la Concursul National I. Creanga Iasi, 1985.

 

Carti publicate:

Povestea nemuritorului (Piatra Neamt, 1995, Editura Panteon);

Comoara verii (Iasi, 1998, Editura Junimea);

Regasirea înstrainarii (Iasi, 2010, Editura PIM);

Periplu pe bicicleta (Editura PIM, 2010).

 

ROMÂNIA MEA: „O TARA MINUNATA!”

CONCURSUL DE ESEURI „ROMÂNIA MEA” – PNL VASLUI 2011


Teodora Cristina CIOBANU: Colegiul National „Cuza Voda” – Husi

Eleva clasa a XI-a

 

 

ROMÂNIA MEA: „O TARA MINUNATA!”

 

 

România mea este o capodopera naturala: tara frumoasa si binecuvântata de Dumnezeu!

[pullquote]

“Ma gândesc acum ca Dumnezeu a facut, cu dragostea Sa de Tata, o tara binecuvântata: o gradina frumoasa pe pamântul, unde m-am trezit la viata si eu! Sunt sigur, ca Arhitectul acestui Univers infinit ne-a iubit pe noi: românii mai mult, de ne-a dat o tara atât de frumoasa, care sa ne fie unicul loc de pe lume, unde sufletul nostru nu este surghiunit în sentimente de dor, caci este Acasa! Ce n-are frumos tara mea, România?” Teodora Ciobanu

[/pullquote]

Ma gândesc acum ca Dumnezeu a facut, cu dragostea Sa de Tata, o tara binecuvântata: o gradina frumoasa pe pamântul, unde m-am trezit la viata si eu! Sunt sigur, ca Arhitectul acestui Univers infinit ne-a iubit pe noi: românii mai mult, de ne-a dat o tara atât de frumoasa, care sa ne fie unicul loc de pe lume, unde sufletul nostru nu este surghiunit în sentimente de dor, caci este Acasa! Ce n-are frumos tara mea: România? Gradini si livezi în culorile de curcucubeu, munti plesuvi în tacerea de piatra adânca, paduri milenare, cu arbori ce pastreaza frumusetea paletei folosita de-o mâna maiastra si sfânta, dealuri cu miile de flori, cu o multime de culori, ce ne mângâie privirea, cu livezile îmbracate în sarbatoarea de clorofila si viata, trezite din somnul de iarna la o alta dimineata, scaldata în soarele mai luminos si mai calduros, cu râurile izvorâte de peste tot cuprinsul tarii, ca sa astâmpere setea românului cuprins de harnicie, când trudeste pamântul, munceste-n uzina sau scrie vreo poezie, caci românul se naste poet, cântându-si bucuria si dorul, durerea si nefericirea, sperantele si iubirea…

România mea este locul meu de nastere; si toti românii îmi sunt frati. Sunt fratii mei de bucurie si jale, de cântec sau înlacrimare, de optimism, de credinta si biruinta… Purtam toti, cu noi o casa, în sufletele noastre, cu ochi, ca ferestre spre cer; si o tara numita limba româna, primita ca dar de la strabunii ce au sadit în noi – ca zestre sfânta si buna – florile sacre de comunicare, în cuvintele frumoase din limba noastra de origine latina.

România mea are însa, pe lânga prezentul complicat, un trecut glorios. Prezentul complicat? Pai… Da! Practicile politice si cele economice promovate în România sunt recunoscute peste tot în Occident... ca fiind penale. Sau hilare. Valorile culturale ii sunt recunoscute peste tot în lume (Vezi cazul Costel Busuioc. Pentru cei care nu stiu despre ce vorbesc, este vorba de un zidar român care a câstigat un glorios concurs de lalait pentru emigrantii din Spania).

[pullquote]

Mult e dulce si frumoasa,/ Limba ce-o vorbim!./ Alta limba-armonoasa/ ca ea nu gasim./ Salta inima-n placere,/ când o ascultam,/ Si pe buze-aduce miere,/ când o cuvântam./ Românul o iubeste cu sufletul sau…/ O, vorbiti, scrieti româneste,/ pentru Dumnezeu(…) De ce limba stramoseasca sa n-o cultivam?” George Sion

[/pullquote]

 

Natiunea romana este respectata si, în acelasi timp, temuta peste tot în Europa. Mai ales în Italia, unde romanii sunt ocoliti cu respect si teama în toate marile orase. Da, asta este povara pe care orice mândru român trebuie sa o duca din cauza apartenentei sale la Marea si Glorioasa Natiune Româna! Asta este singuratatea celui din frunte, a celui Ales.

Cu toate astea, eu vreau sa iau partea buna a lucrurilor si anume ca Roamânia mea este o gradina imensa de 237.500 kilometri patrati, îngrijita si pastrata frumoasa, prin munca harnica a milioanelor de frati si surori ale mele, de care ma simt legat prin neam stramosesc si prin sânge latin ce ni l-a dat Dumnezeu când ne-a daruit un suflet si o credinta si o limba frumoasa pentru comunicare, când am vazut întâia data soarele pe felia de glie ce-o numesc de-atunci tara mea: Acasa…

Am cutreierat aceasta gradina sadita de Arhitectul Universului, în lung si în lat, imprimând pe pelicula creierului meu capodopere naturale ale patriei mele, ca sa le am mostenire si sa fiu fericit ca m-am nascut într-o tara asa de minunata, ce a fost, ce este si va fi o creatie binecuvântata a lui Dumnezeu… Muntii falnici, dealurile în culori de curcubeu, câmpii manoase, ape curgatoare, lacuri binecuvântate, marea cu valurile ei neastâmparate, delta Dunarii, apele termale, ape minerale, lanuri bogate de grâu „pe cel mai gras si bogat pamânt din Europa”, aur si argint, sare si multe alte bogatii se ascund „în pântecele” tarii mele, gradini lânga gradini, cu flori, din curcubeul de culori, livezi cu fructele gustoase si bune, podgorii de vii si alte bogatii îmi spun ca am de ce sa fiu fericit ca sunt român, afirmând plin de bucurie: Este nu numai frumoasa, dar si bogata a mea Românie!

Limba româna, este una dintre cele mai frumoase limbi vorbite din lume, având o istorie vrednica de poporul a carui obârsie se adânceste în istorie pe o perioada de aproape doua milenii. Este o limba romanica, având la baza structurii gramaticale si a fondului principal de cuvinte vocabularul si gramatica limbii latine. Vorbita de peste 30 de milioane de vorbitori din actuala Românie si de românii aflati în diaspora, inclusiv în America si Canada, limba stramosilor nostri români se bucura de prestigiu pentru muzicalitatea si pentru strucutra ei gramaticala atât de bine închegata si atât de logica în redarea precisa a sensurilor exprimate în îngemanarea sunetelor în cuvinte, a acestora în propozitii si fraze, prin care vorbitorii se înteleg între ei, în vorbire sau în scris.

Frumusetea limbii române, ca muzicalitate, bogatie de vocabular si logica de organizare structurala i-a facut pe multi oameni de cultura români si straini, care au studiat limba noastra, s-o aprecieze, scriind cu entuziasm despre ea. Voi da exemplul de mai jos cu singura dorinta de a trezi interesul românilor aflati departe de tara: de Acasa, dar cu inima si vorba legati de izvorul acela lingvistic si sufletesc de la poalele Carpatilor nostri si al Dunarii strabune… si – de ce nu? – Pentru strainii care vor dori sa cunoasca o cultura si o tara minunata, sa fie una din tarile cele mai frumoase din lume, cu oameni deosebiti si cu o limba de comunicare dintre cele mai alese dintre limbile pamântului!

În secolul al 19-lea, un scriitor român, pe nume George Sion, scria poezia, cu sufletul plin de mândrie pentru limba si neamul românesc, intitulata „Limba româneasca”, în care ne contopim în admiratie, alaturi de autor, pentru neamul si limba noastra ce-o vorbim si printre straini; si cautam sa n-o stricam prin pocirea ei, introducând sintagme nedorite, din „amalganul” atâtor limbi vorbite pe aceste meleaguri. Dar iata cuvintele izvorâte din inima unui român ce si-a iubit limba si neamul, cum ar trebui sa facem si noi, memorând aceste versuri simple, dar izvorâte din inima sincera a unuia ce a gustat frumusetea acestui mijloc de comunicare lingvistica: Limba româna… „Mult e dulce si frumoasa,/ Limba ce-o vorbim!./ Alta limba-armonoasa/ ca ea nu gasim./ Salta inima-n placere,/ când o ascultam,/ Si pe buze-aduce miere,/ când o cuvântam./ Românul o iubeste cu sufletul sau…/ O, vorbiti, scrieti româneste,/ pentru Dumnezeu(…) De ce limba stramoseasca sa n-o cultivam?(…)”

 

România mea este o tara frumoasa, cu un popor temator de Dumnezeu, cu oameni ce gândesc si vorbesc româneste. România mea este un tablou unic în lumea de culori a globului nostru pamântesc, care se învârteste majestic de atât amar de vreme…

România visurilor mele, din copilarie si din prezent, este locul în care muntii cânta în bataia vânturilor, vaile rasuna de murmurul stropilor de ploaie si de trasnetele care strabat adesea vazduhul, iar pârâiasele zburda, ca apoi, râurile domolite sa duca sperantele românului în lumea larga, contopindu-se cu zbuciumul continuu al Marii Negre, în care s-au acumulat si lacrimile din sufletele strabunilor mei, ce-au trait si-au murit pe plaiurile Mioritei, dar mi-au sadit în suflet mirabila samânta a sentimentului de dragoste pentru România mea si pentru limba ei frumoasa româna!

E România mea!

Teodora Cristina CIOBANU

Colegiul National „Cuza Voda” – Husi

 

ROMÂNIA MEA: „A FI SAU A NU FI… ROMÂN”

 

CONCURSUL DE ESEURI „ROMÂNIA MEA” – PNL VASLUI 2011

 

 

Madalina Geta DIACONU: Colegiul Economic „Anghel Rugina” – Vaslui

Eleva clasa a XII-a

 

 

ROMÂNIA MEA: „A FI SAU A NU FI… ROMÂN”

 

 

România. Si iata cum sufletul este iarasi navalit de mii de sentimente contradictorii, ca de fiecare data când constiinta îndrazneste sa rosteasca acest cuvânt. Gânduri, idei, frânturi din propiile amintiri dar si mai multe din ale altora roiesc în jurul acestui substantiv propriu, împiedicându-ma sa îmi formez o imagine clara a propriei patrii. Prin ochii care dezvaluie un suflet înca imatur, România apare acoperita de un val de povesti si ipostaze pozitive si negative deopotriva care, din imposibilitatea de a fi ignorate, deformeaza adevaratul chip al tarii mele. Momentan pot descrie România doar din cele vazute si auzite de altii si prea putin din propria experienta care este departe de a fi vasta. Balanta judecatii mele este înca în echilibru si, desi talerele sale de abia au început sa cântareasca, mintea-mi frageda si-a format o parere despre societatea în care traiesc.

 

[pullquote]

România apare acoperita de un val de povesti si ipostaze pozitive si negative deopotriva care, din imposibilitatea de a fi ignorate, deformeaza adevaratul chip al tarii mele.Madalina Diaconu

[/pullquote]

„Tara tuturor posibilitatilor”. Cliseu care îl aud aproape zilnic. Societatea, de obicei, acapareaza individul, impunându-si propriile idei si conceptii. Insul este obligat sa se supuna, modelându-si gândirea în functie de mentalitatea colectivului. Cu timpul, aceasta etichetare a României a devenit pentru multi un adevar general valabil dar eu, în încapatânarea specifica vârstei, refuz sa accept aceasta prejudecata tipic româneasca.

Nu, România nu este tara în care orice urgie este posibila la fel cum nicaieri pe Glob nu vom gasi un loc plin de lapte si miere. Cred cu fermitate ca orice lucru, om, tara are parti bune si rele si sunt sigura ca tara mea nu face exceptie. Îmi iubesc tara si spun asta fara a fi coplesita de un sentiment de patriotism fanatic, astazi aproape inexistent în sufletele compatriotilor mei. O iubesc pentru bogatiile si frumusetea sa si pentru toate traditiile si obiceiurile care ne fac pe noi, românii, deosebiti printre celelalte popoare de pe Terra. Îi iubesc si pe români, sau, mai bine zis, o anumita categorie: aceia care pleaca de la locul de munca bucurosi ca si-au îndeplinit cu succes sarcinile, aceia care sunt onesti si generosi si care, cu umorul caracteristic, trec peste greutatile vietii având, în acelasi timp, crestinismul puternic înradacinat în suflete.

Desigur, nu obiectivismul este cel care îmi dicteaza sentimentele. Îmi iubesc tara pentru ca este a mea si a parintilor mei, pentru ca aici am crescut si aici mi-am format o lumea a mea. Cu toate acestea, nu ma pot preface ca partile rele nu exista si ca plaiul mioritic este unul de basm.

Se spune ca trebuie sa privim jumatatea plina a paharului, dar personalitatea ma împiedica sa ma complac si sa ma multumesc doar cu jumatate din potential. Nu pot sa bag capul în pamânt si sa cred ca o sa fiu în siguranta. Sunt multe lucruri pe care le-as schimba în România, mai exact la români, la mentalitatea lor caci cred cu tarie ca modul de gândire deosebeste fundamental un popor. Desi de-a lungul secolelor românii au trecut prin multe încercari dificile, se pare ca firea delasatoare si conformista s-a transmis din generatie în generatie. Nu poti progresa daca nu îti doresti acest lucru, daca nu îndraznesti sa ai vise si sa le urmezi. Românul se multumeste mereu cu ceea ce i se da si refuza sa spere la mai mult, desconsiderându-se continuu. Am avut ocazia sa cunosc tineri din alte tari si diferentele de caracter s-au facut imediat remarcate.

 

Refuz sa cred ca suntem mai prejos de celelalte popoare. Suntem cu totii oameni si nu îl poti judeca pe cel de lânga tine în functie de nationalitatea sa. Am dovedit de nenumarate ori ca suntem capabili de lucruri marete în diferite domenii. Totul este sa îndraznesti sa speri si sa fii pregatit sa risti. Din pacate pentru România, tinerii, singurii care au puterea de a schimba ceva, aleg sa îsi caute fericirea în afara granitelor. Noul, necunoscutul, misterul, au fascinat dintotdeauna fiinta umana care va tinde mereu sa creada ca un mediu nou în care neprevazutul este la fiecare pas are mult mai multe de oferit decât rutina, obisnuitul, viata cotidiana care nu ne mai poate surprinde cu nimic bun. Speriati de un sistem care, practic, nu le ofera nici o optiune demna de luat în seama, mii de studenti aleg calea usoara, plecarea, pentru ca este mult mai simplu sa lasi o problema nerezolvata decât sa cauti o solutie echitabila, mai ales în cazul de fata.

Acum, când mintea îmi face în continuu planuri pentru viitor, când deseneaza zeci de schite care vor sfârsi mototolite si aruncate într-un colt al subconstientului, pe biroul constiintei au ramas doua mari planuri de lucru cu abordari total diferite. Întrebarea fundamentala ramâne aceeasi: „Sa încerc sau nu? Am vreo sansa sa schimb ceva sau ar trebui sa dau frâu liber egoismului si sa urmez exemplul tinerilor plecati în Marea Britanie, Olanda sau Danemarca?”.

Gândul unei departari definitive de locurile natale ma îngrozeste, dar iau în calcul posibilitatea efectuarii studiilor în strainatate pentru ca, ulterior, sa ma pot întoarce pentru a schimba ceva. Neobosita constiinta, însa, lucreaza neîncetat si nu se stie când pe biroul ei vor trona alte planuri total diferite de cele care astazi si-au primit atributul de „principale”.

 

 

„TIGANIADA” MAGHIARILOR

TIGANIADA” MAGHIARILOR SI…GRIJILE „INTELIGHENTIEI” ROMÂNESTI CONTEMPORANE


prof. dr. Adrian Botez


…Aflam, prin presa scrisa si vizuala, ca Ministrul Culturii Românesti, dl Kelemen Hunor (ce nume sonor de valah!), îi îndeamna pe etnicii unguri, din România, sa iasa în strada – sa „manifesteze” contra regionalizarii în 8 „zone” (ale ABSURDULUI PERFECT SI DISTRUCTIV DE ROMÂNIE!!! – …dar aceasta/DISTRUGEREA, nu doar pentru si nu în primul rând pentru maghiari…caci România, distrusa si rastignita prin aceste „regiuni-zone” este, în primul rând, a Românilor…însa pe români, se vede treaba, nu-i manânca, înca, la…”manifestatie”!!!). Nu zice el, Hunor-ul, foarte clar – dar deducem ca nu vor iesi în strada ca sa strige „Chiralesa!” – ci cu arme în mâini! – …ca daca, nici acum, urmasii lui Dücsö Csaba (autorul manifestului „Nincs kegyelem” – Fara îndurare!, Budapesta, 1939) nu-si folosesc Garda Secuiasco-Maghiara, le ruginesc, degeaba, armele, trecute, din 1989 încoace, zi de zi si noapte de noapte, prin Vama Bors…

…Oare maghiarii (cetateni români, cica!) ies sa „manifesteze” pentru drepturile „tuturor românilor” si…de dragul României Românilor? Evident, nu: ci pentru drepturile maghiarilor, de a avea dreptul sa-i lipseasca pe români de…ORICE DREPT (…foarte curând, pâna si la LIMBA!), în Tara lor, a Românilor! (DREPT la care românii par a fi renuntat!) – …si pentru dreptul maghiarilor de a anexa (cel putin moral, dar si geografic, zic si clameaza ei, tot mai sfidator…!) România, la…piticul maghiar, bagat în colaps economic, de premierul Ungariei, Viktor Orban – si de fascistii lui!

…Da-da, ca ei, românii, n-au de ce sa se rascoale si sa „manifesteze” (macar cu oarece bolovani…!) – pentru ca ei, românii, au „gatit” cu capatarea drepturilor lor, în propria tara… – …mai exact: cât au renuntat ei, de buna-voie si din prostie (doar un naiv ar putea numi atitudinea lor, a lepadarii de Demnitate si de Cautare a Adevarului Hristic, drept: „crestineasca”!), cât le-au fost „gatite”/ispravite/”furluate” si eludate toate drepturile, de catre guvernanti români tradatori – … si, de-acum, în România, au ramas, cu DREPTUL DE A-SI CERE DREPTURIDOAR MAGHIARII!

…”BRAVO LOR, RUSINE NOUA!!!” – ai fi tentat a zice, la o prima „ocheada”.

…Pentru ca Presedintele Românilor, dl Traian Basescu, dupa spusa popii Tökes, este cel mai „de inima” prieten al secuio-maghiarilor… – si asta, pentru ca, gata, „i-a trecut de dorul” …românilor! Si asta vitregire ”de tatic” li se trage românilor…tot de la „Iesi afara/Javra ordinara!” – ….ca Traianu-i Traian odata si el NU UITA, EL NU IARTA…! – ce mai, adevarat „Roman” (înlocuitor al lui Neulander…Petre „Romanul”)!!!

…Dar si pentru ca valahilor le-au întepenit mintile, gâtul si salele, de când se to-o-o-ot uita în gura…tacerii si rabdarii. De când jinduiesc dupa slujba de „apa si balie a lui Basescu”, cel îmbaiat (desi nebotezat!), în multimea (gregara) a prostiei lui Gura-Casca cel Valaho-Manelist, grozav de sictirit pe munca si viata: prefera „muieti-s posmagii”, decât sa „munceasca” si sa lupte, în strada ori pe câmpul de bataie, precum mosii lui, MARTIRI SI EROI – pentru Dreptul lui Cel Sfânt!

 

…Deci, cu „janalaii” si „baroreii” si „slobozanii” în frunte, maghiaro-„tiganii” (deveniti la fel de grotesti, ei, cei de „strada”, ca si manelistii nostri, cei de …”e-strada”!) ies la parada, dând lectii de autentic maghiarism…ÎN BURICUL ROMÂNIEI! Sa-si ceara drepturile maghiarii „cei viteji” (precum „tiganii” lui Ioan Budai-Deleanu, în vremea lui Tepes Voda… – de a-si face STAT…în Stat!!!), într-o Românie, în care românii au renuntat, suparati doar …„în imagine”…îîîhhîîî: adicatelea, vezi tu – ei, românii, nu mai au nevoie nici de drepturi, nici de Dreptate! „Da-le-e-e-ee…cui le-o lua!

Si, iaca, se cam gasesc destui, care sa vrea sa ia/fure, din Gradina Maicii Domnului, Cea (ACUM!) Nepazita de Arhangheli Gradina!!! Nici de PSD, nici de PNL, nici de PDL…ca toti au fost (din 1990 si pâna azi, în 2011!) la „puterea” HOTIRII SI DISTRUGERII BARBARE DE ROMÂNIE, cu UDMR-ul DIMPREUNA!!!

…Sa mai amintim, oare, ca vecinii nostri iubiti, ucrainienii, carora le-am dat („Luati de ici, bre, de sufletul…bunicilor nostri : Basarabia de Sud, Bucovina de Nord, Tinutul Hertei, Insula Serpilor…luati, va rugam frumos, chiar sa nu ne refuzati…ca tot se strica degeaba!”), CU MÂNA NOASTRA („emilconstantineasca” si „adrianseverineasca”!), prin Tratatul din 1997, aproape o treime din Glia Basarabo-Musatina! – vor acum si treimea Moldovei de DINCOACE de Prut, ca s-o „în-soreasca”, cu aia de DINCOLO de Prut („ca sa nu se piarda de neamuri, deh!”) …sau ca, în ziarele din Sofia, bulgarii cer, de cel putin 21 de ani încoace, „Dobrogea de Nord” (de parca cea „de Sud” ar fi fiind, de la sine înteles, a lor!)…sau ca la Belgrad, de tare multa vreme, se striga dupa cealalta jumatate de Banat, cea româneasca, pentru ca sa împlineasca Banatul… pe malul lor, cel sârbesc…!!! – …la fel si pe „sora” Oltenia…”de ce sa n-o <<maritam>>, peste Dunare, cu Drina”?!

…Care va sa zica, valahii stau si se uita la televizor cum, în România, maghiarii ies sa-si ceara dreptul…la ce?! La „Tara Secuilor”! La coridorul de ungarizare a Ardealului – „Covasna-Harghita-Mures-Salaj-Bihor…cu statia „pe dreapta”, <<UNGARIA>>”!!!

Mesajul de la Târgu-Mures/ROMÂNIA, al premierului dreptei maghiare-Fidesz, Viktor Orban al Ungariei, din 15 martie 2011: <<Sa fie Ardealul CUM A FOST si natiunea ungara CUM A FOST!>>, este mesajul transmis de premierul ungar, Viktor Orban, maghiarilor care participau la manifestarile de marcare a Revolutiei de la 1848-1849, organizate, marti, de Partidul Civic Maghiar (PCM) si de Consiliul National Secuiesc (CNS), la Târgu Mures”, relateaza Agerpres.

 

Bravos, natiune româna…deznationalizata! Priviti, români „verzi ca balega de gâsca”, la marsul glorios al „tandalerilor” si „parpanghelilor” gingasi, urmasi ai „celei mai nobile rase”…cea a hunilor lui Attila – pentru a va înlocui la Masa Drepturilor Românesti, DIN ROMÂNIA!

…Iar la Budapesta, ungurii nu mai sufera nici macar sa se ASEMENE culorile steagului lor, cu culorile steagului nostru (este evident acest lucru: desi steagul nostru are dungile verticale, iar al Budapestei are dungile orizontale, ei l-au smuls, la modul revolutionar-fascistoid, si-l vor re-arbora, numai când va avea TOTUL schimbat, fata de cel al României, „tovarasa si pretena”: „alb, pe margini cu triunghiuri rosii, albe si verzi, în centru având stema Budapestei”!)…

…Steagul nostru? Steagul pe care, la casa popii Tökes, în decembrie 1989, l-am si mutilat, cu o inconstienta grotesca si sinistra, în acelasi timp…: l-am gaurit, exact în dreptul „gaurii” de autoritate statala româneasca de azi: ÎN MIJLOC, exact acolo unde UDMR-ul si Partidul Civic Maghiar (partid al lui popa Tökes si al lui Basescu-nasul „partinic” – deci, partid egal „apartinatoriu”, popii si presedintelui României, întru vina si tradare de Românie!) „deseneaza”, azi, ÎNCEPUTUL visului lor de secesiune (fata de România) a Ardealului Sfânt…urmând, într-o logica hunico-attiliana, alipirea fortata la „Ungaria Mare” (???!!!), sub ochii închisi a tradare miselnica, ai unei Uniuni Europene care a acceptat, senina si criminala, „precedentul Kosovo”!!!

***

…Si-n vremea asta, capetele luminate ale Valahiei, ce zic si ce fac, „pentru binele si prosperitatea României”?! Pai, cam tot asa fac…vorbesc! (DACA o fac si pe asta, de frica sa nu-i spulbere „jupânul” de la Cotroceni, si el academician, deh!): „Catavencu: Dupa lupte seculare, care au durat aproape treizeci de ani, iata visul nostru realizat! Ce eram acuma câtva timp? (…) Am luptat si am progresat: ieri obscuritate, azi lumina! ieri bigotismul, azi liber-pansismul! ieri întristarea, azi veselia!… Iata avantajele progresului! Iata binefacerile unui sistem constitutional! Pristanda: – Curat constitutional! Muzica! Muzica!

…De exemplu, cel mai înalt for intelectual al României – ACADEMIA ROMÂNA! – … ce zice, oare…- …cât nu doarme ea si se zbate, oare?! Pai, nu prea zice NIMIC, ba si doarme de rupe, si nu se zbate nici în somn, macar – de grija a ceva! Un academician cam zurliu, dl Dinu C. Giurescu (cel care, în 1997, striga, pe toate posturile TV, ca Tratatul cu Ucraina, Tratat Nesilit Ultimativo-Armat!!! – …Tratat de Rapt si Sfâsiere din Trupul Basarabo-Musatinilor – …este o necesitate nationala”!), acum a „schimbat macazul”, si, cu clatinari din cap de baba cu dureri de dinti, o face pe Pytia, slobozind, odata cu ploaia de scuipat, prorociri de… Apocalipsa Maghiara!

…Din pacate, spusele lui de proroc întârziat acopera un adevar cumplit: s-a reusit, prin tesaturi diabolice ale Masoneriei Globalizante, ca (aproape) niciun elev/student/tânar, din generatia noua, sa nu mai aiba sentimentul de apartenenta la un Dumnezeu-Hristos si la un Neam, simtamântul ca s-a nascut nu la maternitate, ci dintr-un ANUME popor (mai brav si mai vechi, pe Pamânt, decât toate celelalte, si cu o Misiune Terestra Minunata!) , aflat între niste granite sfinte (ne-reîntregite, AZI, din pricini de slabiciuni de Duh al poporului istoric al Românilor!), trasate cu sânge de Martiri si de Sfinti…si cu un Duh aparte de al tuturor celorlalte Duhuri de Neamuri ale Terrei! Daca ar vedea, acesti tineri, pe geamul de la bucatarie, venind, prin curtea lor, spre cimitirul satului, niste tancuri, ceva… – ei nu ca n-ar întreba macar ale cui sunt si cu ce drept trec pe-acolo (si ce misiune ar avea EI, EI cei locuitori în acea casa, fata de samavolnicia trecerii tancurilor, peste mormintele cele sfinte, de mosi si stramosi!), ci s-ar urca în ele/tancurile (placându-le motorul „tare”!)… – … chit ca, apoi, ar trebui sa traga, cu tunul de pe turela, în casa lor de la bunici si în carnea parintilor si fratilor lor, de-o carne si-un sânge!

…Am devenit un neam de mercenari nemernici, de roboti numai buni de facut sclavi, pe plantatiile mondialiste, ale demonilor care ne vor da doar de mâncare, cât sa lucram pentru ei…iar de ne-om înghesui prea multi, ne vor învrajbi (ca sa nu cheltuiasca, tot ei, munitie ori cânepa de streang!), pâna ne vom macelari NOI ÎNTRE NOI, de-om ajunge la un numar „rational si convenabil/confortabil” Negustorilor Lumii: de la 7 miliarde jumate, la cel mult…DOUA!!!

…Am devenit si înca vom mai deveni O LUME CORCITA STRASNIC, iar corceala „preste fire si preste orice hotar de întelepciune si chibzuinta” produce întunecarea Duhului si slabirea, pâna la uitare, a cugetului si a instinctelor celor dumnezeiesti!!!

…Dar, pentru Dumnezeu, daca tot esti la o zvârlitura de bat de Cotroceni, dle Dinu C. Giurescu, BATRÂN ISTORIC AL NEAMULUI ROMÂNILOR SI DIN NEAM DE BATRÂNI ISTORICI AI NEAMULUI ROMÂNILOR! – de ce nu iei …batul cu care ti-ai masurat „distanta”, si sa-l altoiesti cu el, pe spate, pe Traianul cel delirant (de la „bauturile alcoolice”!), ranchiunos, HIDOS CA DRACUL… si TRADATOR (…desi e greu ca Braunovici sa-i tradeze pe Ion si pe Gheorghe… – …MACAR SPERJUR SI BLASFEMIATOR TOT ESTE, CA A JURAT PE BIBLIE SI PE CONSTITUTIE, EGAL!)?!

…Pentru Dumnezeu, voi, cei din Bucuresti, care sunteti la doi coti de el, de Traian si de „ceata lui Pitigoi” pedelista, de ce nu-i alungati cu pietre, din Tara Românilor (nu „Tara Secuilor”…logic, daca asta ar mai însemna ceva, azi: nu pot 260 de oameni, urmasi ai unor venetici din Asia, de prin veacul al V-lea! – sa se instituie într-o tara…si, mai ales, peste capul a 22 de milioane de oameni-locuitori multimilenari, ai României Thracilor!!!), pe toti acesti nemernici care, în vremuri normale si de catre un popor cu fond moral normal, ar fi spânzurati de cracile primului copac mai zdravan, mai de „Doamne,-ajuta”?!

…De ce?! Pentru ca ROMÂNII NU MAI AU LIDERI MORALI, pentru ca liderii morali (cum erau ei întelesi în veacurile trecute: oameni de isprava si gospodari, curati la suflet si chibzuiti la cuget si fapta – dar napraznici, în fata nedreptului si a umilintei nemeritate!) au fost lasati, sau…”ajutati” (precum VIRGIL SAHLEANU, de la Tepro-Iasi, asasinat, pe 7 septembrie 2000, de oamenii cehului František Priplata, hot si escroc, „patronul” firmei cehe “Zelezarny Veseli” -“Fierarii Veseli” – …da, Priplata, abuziv „cocotat”, prin privatizarile banditesti pe 1 LEU!!! – … pe care le-a început Neulander si le continua familia Basescu-Braunovici!!!) sa moara, rând pe rând…iar în locul lor, televiziunile cele parsive au fabricat LIDERI DE MUCAVA, plini, în gusa, de veninul cel negru al TRADARII!!!

…Uitati-va, spre exemplu, nu doar la Academia Româna (condusa de un inginer cvasi-anonim, ca afirmare a personalitatii – poltron si fricos si de umbra lui, care se încalzeste la proriile-i flatulatii – Ionel Haiduc!), ci si la U.S.R.! Scriitorii (cu exceptia câtorva sute… – în majoritatea lor, cica peste 2.000, o majoritate de „nule”!, care ne exaspereaza, prin „gonflarea” ei!) au devenit niste negustori slinosi, care nici gânduri nu au, nici cuget, d-apoi vise de foc, vizionare: Cartarescu vorbeste cu aceeasi limba pe care-o învârt, între dintii lor ascutiti, „pleziristii” de Liiceanu si Plesu (care-si faceau, pâna mai ieri, un promo elegant si sforaitor si „cascacios”, chiar pe TVR-1, sâmbata, „la ora de vârf”, între orele 18-19!!!), si toti trei vorbesc, în esenta, ca Patapieviceanul cel Viteaz…”viteaz” cât un fund de ponei cu zwastika!…sau cât „omagiul” erect al lui Iuda… – si toti „seniorii” sunt „armonizati” la vorba si la NE-IDEE cu „juniorul-junele” Petre Fluierasu…Fluerasu e la fel de coprologic precum Mihail Galatanu…, si nu vrea niciunul (NICIUNUL, macar, din liota asta de netrebnici si pacalici gretosi!) GLORIA IDEILOR, ci…vor, toti, cu foame de boa constrictor si anaconde, sa-si vânda, pe bani multi, cât mai multe carti, cât mai multor fraieri – …ACUM, si cât mai degraba sa fie „acum”-ul!!!

Posteritatea este… posteriorul”, mediteaza si graieste, cu fruntea-i încretita, rau de tot, Întelepciunea sa Gângava, „canonizatul” (de catre „PREAFERICITUL” N. MANOLESCU!) – dl Mircea Cartarescu…!!!

…Iar când un poet onest (nu mereu eleganto-rafinat, dar, cel putin, foarte apropiat de ONESTITATE, ceea ce-i o calitate cvasi-incredibila, în aceste vremi… – …cel putin asa-l „pipai” eu, dupa expresie si scris…) vrea sa strige (si chiar STRIGA!) ca „Împaratul e gol!” (adica, „hristosul mincinos”, N. Manolescu, cel care-si conduce „turma valaha”…de la Paris, pe multe miliarde pe luna, ca ambasador U.N.E.S.C.O. la …„franci”!), atunci el, nefericitul „strigacios” se alege cu „streangul de matase” (la modul turcesco-fanariot!), din partea „imbrohorului”-sef de filiala U.S.R.-Sibiu, Ioan Radu Vacarescu! SA-SI DEA DEMISIA ADRIAN SUCIU, CA I-A FACUT DE RÂS PE HOTI, ZICÂNDU-LE HOTILOR – CHIAR…HOTI – SI IMPOSTORILOR – CHIAR…IMPOSTORI, SI SUSANELISTILOR – CHIAR SUSANELISTI!!! Adica, a NUMIT Adevarul, cu Numele Lui cel Adevarat/”Necosmetizat”.

Pai, de aia te-am primit noi ca <<nembru>>, de aia ti-am si dat premii pentru Poezie, ca tu sa nu stii sa ne acoperi, princiar, hotia si impostura si susanelismul, în …metafore imperiale?! Hai-hai, da-ti, repejor, demisia, ca nu stii decât sa vorbesti pe sleau! Or, noi avem nevoie de ADEVARATI artisti, care sa-mbrace rahatul… în staniol sclipitor!

…Iata ce zicea Poetul Adrian Suciu, într-un articol, de care redactorul-sef al Retelei literare online (Gelu Vlasin) s-a dezis urgent si taios, ca Iuda de Hristos:

Fariseul Manolescu si sfertoautorii. Un articol de Adrian Suciu Postat de Alexandru Petria, în Iunie 14, 2011 la 5:57pm

Nimic durabil nu se construieste pe minciuna. Literatura româna de azi, în latura ei oficiala, aceea de care tin pîrghiile administrative ale fondurilor publice si puterile iluzorii ale unor institutii inutile e jalnica. Ca unul care a trait cît sa fie constient în regimul comunist si a vazut, în amîndoua regimurile, scriitori români lingînd dosurile puternicilor zilei, pentru trei arginti, onoruri inutile si tinichele zornaitoare, am dreptul sa spun ca, pentru mine, diferenta între o constiinta vie si o jigodie e limpede. Ca unul care nu doreste în literatura nimic, care nu datoreaza nimic nimanui si dispretuieste profund elasticitatea coloanelor vertebrale ale majoritatii colegilor de breasla, voi deschide gura si voi vorbi liber. Ca unul care este neinteresat de bunavointa mai marilor literaturii române, de burse si sinecuri, de cabale literare si de dispute de dugheana, voi spune ca împaratul e gol!

Literatura româna contemporana, în latura ei oficiala, e o minciuna. Prima minciuna e în chiar vîrful ei: de ani de zile, un întreg complex financiar, organizational si mediatic este pus în miscare în chip absolut inutil pentru a-l transforma pe Mircea Cartarescu într-un scriitor nobelizabil. Mircea Cartarescu este un mare scriitor si o spun ca unul fascinat de literatura lui. Dar nu va lua niciodata premiul Nobel pentru literatura, iar orbirea celor care nu pricep acest lucru este sublima daca n-ar fi vinovata, cîta vreme fonduri publice imense raportate la saracia din literatura româna, de pilda prin Institutul Cultural Român, sînt folosite pentru a promova în exterior literatura acestuia. Mircea Cartarescu e un mare scriitor, dar un individ atît de profund ratat ca si constiinta publica, încît simtul ridicolului ar trebui sa-l împiedice a se mai manifesta ca atare. Asta, înca, n-ar fi un pacat asa de mare. În spatele naivitatii sale funciare, însa, o întreaga armata de profitori, lichele, impostori, panglicari, curve obosite si geambasi literari – constituie o curte de tip bizantin, atît de intens preocupata sa conserve privilegii, sinecuri si relatii, în dauna oricarei evolutii a literaturii române, încît Mircea Cartarescu, care nu va lua premiul Nobel, este si principalul obstacol în calea unui Nobel românesc pentru literatura, cîta vreme curtea sa, în frunte cu nevasta, va fi buricul literaturii române oficiale.

O feroce cabala a mediocrilor, de functionarea careia Cartarescu se face vinovat doar prin naivitate, aneantizeaza orice competitie reala, la adresa acestuia- si permite o cariera literara internationala, cu voie de la oficialitatile literaturii romane, doar unor mediocritati, care au facut pactul cu „sistemul ticalosit” si au acceptat sa-i reprezinte interesele. Institutul Cultural Român este, în acest moment, o institutie la fel de utila pentru prestigiul international al literaturii române, ca si o frectie la papionul lui Horia-Roman Patapievici.

Aproape toate ierarhiile oficiale ale literaturii române contemporane sînt profund viciate de coruptie, majoritatea premiilor cu relevanta nationala se dau în urma unor negocieri de talcioc, între critici, editori, scriitori si organizatori. Uneori, presedintii juriilor respective împart sumele de bani aferente premiilor respective cu scriitorii premiati. Alteori, criteriul dupa care se fac nominalizarile si premierile e sa nu se „supere” vreo editura importanta ca n-a fost la masa bogatilor iar Uniunea Scriitorilor a devenit o simpla bursa a trocurilor literare. O literatura în care una dintre cele mai bune carti de poezie ale ultimului deceniu, „Aerostate plîngînd” a lui Traian T. Cosovei e complet ignorata de mai-marii literaturii pentru ca personajul le e neplacut e un fals în acte publice. O literatura în care cei mai puternici debutanti ai ultimilor ani, Marius Stefan Aldea, Dan Herciu sau George Asztalos sînt trecuti cu vederea pentru ca sînt excentrici complexului editorial si mediatic specializat în crearea de mituri umflate cu pompa pe care sa le vînda pulimii e o impostura. O literatura în care scriitori de talia Danei Banu, a Ancai Mizumschi, a lui Eugen Suciu, a lui Viorel Muresan ori a lui Ion Chichere, ca sa dau doar cîteva nume din generatii diferite, sînt nebagati în seama de establishment – e o literatura de labari. As putea sa dau exemple în continuare, dar prefer sa ramîn la acestea, în scop didactic. Oricum, o dezbatere reala si onesta asupra functionarii mecanismelor succesului si promovarii în literatura româna contemporana nu va avea loc în curînd, cîta vreme lichelele conduc, se autoreplica si-si conserva privilegiile meschine – e acelasi lucru cu „reforma clasei politice”. La alta scara, dar identic.

Astfel, literatura româna, în latura ei oficiala, seamana ca doua picaturi de apa cu viata publica româneasca si nici n-ar fi putut fi altfel. Mizele luptei literare, însa, sînt rizibile. Daca politicienii se lupta pentru acces la resurse, femele si putere, scriitorii se lupta pentru mize ridicole si glorii de carton. As putea glosa în continuare pe marginea acestui subiect dar prefer sa tac mai departe.

Pentru ca mai departe gasim Uniunea Scriitorilor din România. Uniune de breasla, cum ar veni. Vorbesc din calitatea de membru al USR si premiat de doua ori cu premii ale acesteia, deci n-am alta frustrare, decît aceea ca institutia asta e prost condusa. În fruntea USR îl gasim pe Nicolae Manolescu, un individ care este cea mai limpede ilustrare a adevarului ca niciun om nu traieste pîna la moarte. În cazul lui Manolescu, acesta a încetat sa mai traiasca, în sensul adagiului sus-mentionat, prin anii 90, de cînd s-a transformat într-o pernuta de înfipt acele decoratiilor, insignelor si tinichelelor. De fapt, pe Manolescu îl doare undeva de scriitorimea româna: plantat la Paris, într-un functiune decorativa, domnia-sa a delegat, practic, conducerea Uniunii unor nenea si unor tanti. Trecînd peste pierderea sediului USR, Casa Monteoru (în niste procese în care e limpede ca cineva, nu stiu cine, a încasat spagi babane pentru non-combat), Manolescu a patronat o dramatica pierdere de statut a scriitorului român. Maestru al dezinformarii si manipularii, pe care le practica atît de abil, încît eu unul îl banuiesc de participarea la stagii periodice de perfectionare, dintr-o pozitie activa si acoperita, Nicolae Manolescu este cel mai prost administrator pe care l-a avut Uniunea Scriitorilor în ultimii douazeci de ani. Fariseu si impostor, contestat virulent si pe buna dreptate, Nicolae Manolescu se tine cu dintii de o functie de care îsi bate joc, desi n-ar avea motive sa fie atît de încrîncenat în a reprezenta prost scriitorimea româna: ramîne în istoria literaturii române ca cel mai bun produs al regimului comunist în materie de critica literara, nu cred ca are probleme financiare si nici pupincuristii din jurul domniei-sale nu merita un sacrificiu atît de dramatic! Mai ales ca, lipsit de legitimitatea pe care o da competenta, dl. Manolescu începe a se transforma, din dorinta de a-si salva gasca, într-un simplu instrument de propaganda politica. Urît final pentru cineva cu pretentiile d-voastra, dle. Presedinte!

Un alt personaj detestabil ale literaturii române contemporane e geambasul literar. Atotstiutor si trend-setter, de obicei scriitor ratat si interesat nu de literatura ci de propria lui statuie, geambasul literar român preseaza asupra oricui, mituieste în dreapta si în stînga, pupa mîni si cururi daca e cazul, spala pahare la chefurile celor puternici, are prieteni în lumea buna si practica machiaverlîcul de balta. E prieten cu politicieni, ia bani de la Minister, de la Consiliul Judetean, de la Fundatii si Asociatii. În sine, n-ar fi nimic rau în asta, lumea e plina de personaje detestabile. Din nefericire, însa, geambasul literar român e persoana cu influenta; orice scriitor care nu-i face temenele si nu-i ridica osanale va fi marginalizat si considerat ciumat. La vîrful literaturii române, asa cum e ea acuma, nu rezista decît cei dispusi sa-si miroasa reciproc pîrturile si sosetele nespalate prefacîndu-se ca reprezinta o elita valorica. Din pricina geambasilor literaturii române, mari scriitori sînt trecuti cu vederea si aruncati în uitare! Cum ierarhiile oficiale sînt, în buna masura, rezultatul activitatii acestor personaje sinistre, literatura româna e o gluma. Sigur, în tot acest complex mizerabil, chiar si statistic vorbind, aterizeaza si scriitori de calitate, doar atunci cînd acestia, din diverse pricini, nu mai pot fi ignorati. Simptomatic e cazul lui Ion Muresan, care, dintr-un „marginal” al generatiei 80 – a ajuns sa ameninte pozitia de lider a lui Mircea Cartarescu. Dar nu ne intereseaza soarta lui Ion Muresan, ci soarta literaturii române.

Care, atîta vreme cît va ramîne doar o anexa a intereselor actualilor diriguitori ai destinelor sale, va ramîne o activitate de sera, menita sa satisfaca orgoliile si interesele meschine ale unei întregi categorii de trepadusi. Literatura româna oficiala este atît de departe de public si atît de rupta de realitate, încît numai naivii se pot mira ca, de cele mai multe ori, evenimentele literare oficiale sînt atît de plicticoase, încît se scorojeste varul pe peretii salilor care le gazduiesc. Rupta de public, literatura româna oficiala e un fel de snobareala fara miza, în care diversi sfertoautori se afla în situatia de a pretinde ca fac revolutie cu voie de la Guvern si avangarda cu bani de la stat.

Adrian Suciu” – cf. Reteaua literara, 14 iunie, 2011

Neîndemânaticul (cu… “limba”!) Poet primeste “streangul de matase”, sub urmatoarea forma, subtil-parsiva, neo-fanariota:

Domnule Adrian Suciu,
am luat la cunostinta cu stupefactie de atacul dvs., pe blogul personal, la adresa USR, a domnului presedinte Nicolae Manolescu si a conducerii Uniunii. Va anunt oficial, deocamdata pe acest mail, ca Filiala Sibiu, prin Comitetul sau, dezavueaza cu toata taria afirmatiile dvs. la adresa celor de mai sus, considerindu-le minciuni si jigniri cum rar se poate vedea in lumea noastra de azi. Ati fost premiat de curind de Filiala Sibiu pentru o carte de poeme. E cea mai buna dovada ca vi s-a acordat atentia cuvenita. Raspunsul dvs. la acesta atentie este de neimaginat pentru un scriitor si un om pe care, pina azi, l-am apreciat si l-am invitat in urma cu cinci ani de a face parte din Filiala Sibiu a USR. Va anunt ca, in perioada urmatoare, Comitetul Filialei Sibiu a USR va propune Consiliului USR excluderea dvs. din USR, pentru incalcarea grava a Statului organizatiei noastre. In orice caz, din acest moment, va rog sa nu va mai considerati coleg cu noi in Filiala Sibiu a USR si, eventual, sa va dati demisia de onoare din Filiala noastra.
Ramas bun, Ioan Radu Vacarescu, presedinte Filiala Sibiu a USR”.

 

si mai are obrazul, acest domn Adrian Suciu, sa “posede” si raspuns demn si inteligent, în fata calailor sai improvizati si…improvizatori:

Dle. Ioan Radu Vacarescu,
Nu am motive sa-mi demisia din Uniunea Scriitorilor din România, nu stiam ca Statutul Uniunii interzice dreptul la libera exprimare! Desigur, ca sa va usurez sarcina, nu o sa fac uz de dreptul la aparare, prevazut de Statutul Uniunii Scriitorilor din România. Asa încît va invit sa-mi comunicati pe cale oficiala Decizia de excludere a mea din Uniunea Scriitorilor din România, urmînd sa o pastrez în cutiuta cu amintiri personale, laolalta cu belciugele boilor de la bicicleta!
Cu mult respect si cu siguranta ca, în ciuda tonul d-voastra oficial, Nicolae Manolescu nu e vesnic în fruntea Uniunii Scriitorilor din România,
Adrian Suciu” – Reteaua literara, 16 iunie , 2011.

***

Mda. Unii ar zice ca “am picat în plasa fleacurilor si bârfelor”. Eu va zic asa: câta vreme românii din România nu vor avea suflete arzatoare si cugete drepte si mândre, nu vor merita decât ceea ce au acum!!! – …adica, NIMIC!!! – …sfârtecari umilitoare, de steag si de mândrie si de teritorii geografice.

CACI TARA CEA SFÂNTA VINE DUPA OAMENII CEI SFINTI SI DE NADEJDE SI MÂNDRI SI DE ISPRAVA (…iar nu invers!!!) – IAR OAMENILOR NEMERNICI SI “FARA SIRA SPINARII DREAPTA” – LE FUGE PÂNA SI PAMÂNTUL CÂT ÎL AU EI SUB PICIOARE!!!

Si avem, mai avem, oare, oameni SFINTI?!

Avem, dar noi nu ne uitam în directia în care trebuie si nu facem ce se cuvine: în loc sa privim (ori sa “tragem cu ochiul”, MEREU SI NUMAI!) la ecrane mincinoase si paralizante de personalitate si de dumnezeire – SA ARDEM ÎNSPRE MÂNASTIRILE SI CHINOVIILE SI SIHASTRIILE ORTODOXIEI!!!

Iar spre învatatura, sa nu ne luam dupa cuvântul cel fals al iudelor “intelighentiei” românesti contemporan-tradatoare (…cum altfel, când “buzele lor reci” se-ncalzesc prin posteriorul…basesc?!), ci dupa graiul de flacara al Sfintilor Parinti si Martiri!!!

Nu sa ne ghiontim la pomana, înlaturând pe fratii nostri, cel putin la fel de flamânzi si lipsiti, ca si noi… – si sa tratam Sfintele Sarbatori ori Sfintele Moaste ca pe-un CIRC si ca pe-o CRÂSMA ori ca pe-o ZALHANA A MIEILOR! – …ci s-ar cuveni ca noi SA ARDEM ÎNTRU DUHUL LUI HRISTOS-MÂNTUITORUL LUMII!!!

Deci, si Mântuitorul Duhurilor noastre (de ne-om pocai ca Dismas, fie si în ultima clipita de viata/vreme/istorie!)…si iertatorul tâmpeniilor si lenilor noastre, “cele de toate zilele”!

 

ROMÂNUL EMIGRANT

de Viorel VINTILA

 


În tara lui totul merge prost, românasul care nu mai vede nicio luminita de la capatul tunelului, îsi face bocceluta si pleaca pe alte meleaguri, unde spera sa aiba un trai decent si o viata fara grija zilei de mâine
… Numai în ultimii cincisprezece ani au plecat peste trei milioane de românasi si numarul lor este în crestere. S-au creat deja adevarate enclave românesti în Italia si Spania. În 50 de ani românasii vor cuceri Europa si nu numai…

Din nefericire pleaca multi oameni de valoare, cu ani buni si experienta în domeniul medicinei, IT-uli, marketingului sau managementului… un adevarat exod de creiere cu neuroni capabili!

Într-adevar, „dincolo” nu te asteapta EL Dorado-ul ,dar macar ai o sansa sa fii apreciat, sa traiesti uman si decent, sa dai macar o sansa mai buna copiilor tai si sa te bucuri de o batrânete mai linistita. Îngrijorator este faptul ca daca se continua acest trend al emigrarii, în 30 de ani vom avea o tara de pensionari,  o tara fantoma, o tara cu 16 milioane de locuitori dintre care jumatate vor fi pensionari. Va puteti da seama ca cei care vor fi muncitori activi, vor fi putini si va fi foarte greu sa sustina o tara de pensioanari si de oameni bolnavi?

Statul român îl doare însa  la basca, nimeni nu se gândeste la strategii care sa ofere ceva perspective tinerilor, nu exista proiecte economice pe termen mediu sau lung, nu exista motive care sa te mai tina în spatiul mioritic. Fiecare grupare politica îsi urmareste un scop machiavelic în urma caruia sa-si vada sacii în caruta, nepasându-i cât de putin de votantul care l-a pus acolo pentru a fi  în slujba cetateanului… chipurile.

În schimb îti arunca în nas, sa te distraga de la adevaratul dezastru economic, reorganizari administrative, voievodate regionale si mai arunca si un mar al discordiei, gen „tinutul secuiesc”, creând dihonii si discordii între românasi si ungurasi.

Patetic mi se pare faptul ca emigrantii au fost acuzat pentru votul care l-a propulsat pe Basescu în fotoliul de prim vizitiu al tarii… Really? Pai de ce nu sunt acuzati cei din România care au votat pentru el? Macar acesti emigranti au trimis  anul trecut în tara, desi în plina criza, peste 3 miliarde de dolari! Asadar, haideti sa nu aruncam cu pietre daca locuim într-o casa de sticla… Si nu spun asta ca un simpatizant al niciunei parti politice… Ceea ce ma sperie si mai tare este ca nici varianta opozitiei nu-mi inspira nimic. „Pleaca ai nostri, vin ai nostri”!


Solutia: Ma tem ca nu mai exista
! Scapa fiecare cum poate… iar calea emigrarii este usa care înca mai e deschisa si care mai ofera o oaza de speranta si trai decent… Asadar, nu mai trageti în pianisti!

 

Viorel VINTILA

San Francisco, SUA

16 iunie 2011

PRIZONIERI ÎN LIBERTATE

de Dona TUDOR

 

Ies cuvintele ca niste roiuri de tântar din televizor. Stam pe tabla de sah. Pioni resemnati. Cai dresati. Regi. Regine. Nebuni. Si câte o tura. Unii se învârtesc mereu. Nebunia nu e molipsitoare. Si totusi. Regii aiureaza. Reginele au ajuns iele. Pionii cad singuri. Caii au uitat ca au fost salbatici. Vremea merge înainte. Învrajbita vreme. Framântarile politice fac, din gândurile noastre, hârtie de prins muste. Tacuti, privim duios spre spectacolul vietii. Supravietuitori zilnici.

Ne prinde somnul cu grijile politicii în perna. Nu mai stim ce ne fac toate neamurile, dar ce fac blondele si brunetele din politica si de pe lânga, stim în amanunt. Din tot ce avem, parca nimic nu ne mai apartine. Descoasem si înnodam divorturi, crime, violuri, presedinti, premieri, nunti, botezuri, spaime, preturi, inflatie, accidente, morti, vii, în acelasi cazan cu vorbe. Vorbe daruite. Vorbe ostenite. Cazanul suna. Când a gol, când a plin. Încordati în ascultare, zumzetul dintre pereti, fac grijile sa dispara.

Gândurile noastre se volatilizeaza. Ramânem doar cu el. Cu televizorul. Ecranul straluceste ca o bacnota. E a fiecaruia. E a noastra. Mirati, speriati, fericiti, ne platim cu ea un ochi de viata. Pumnul, strâns pe telecomanda, ne duce în alte ochiuri de viata. Paienjenisul cu vise nedormite se scamoseaza în lumina zorilor de zi.

Un salas pentru clatit privirea. Cuvintele, dimineata, s-ar vrea sa fie de plus. Molatice s-ar vrea. Matasoase. Vorbele fara ecran sunt aspre ca un pârjol. Nu mai gasim în ele un loc de taina. Realitatile de ieri se întorc. Tiptil. Furtunos. Tandru. Spicuitor. Discret. Zgomotos. Artagos. Încercate de vise si iluzii. Ar trebui sa intram în realitate cât nu e prea târziu.

Creste pretul la cartofi mai repede decât creste iarba si nu stiu daca s-a marit suprafata cultivata. Nu prea s-au înghesuit doritorii de solarii în curte. Se înalta întrebarile în marile piete de legume si fructe. Dar, nu prea alearga multi, la casa parinteasca, sa mai planteze niste fire de rosii sau de ardei. Ne uitam la pamânt ca si cum el ar trebui sa produca singur. Nu mai suntem nici cu sapa, nici cu mapa. Nu mai suntem nicicum. Sus cu munca, sa nu ajungem noi la ea, se spunea zeflemitor.

Oameni traitori din munca, ignorând munca. Nu mai pica orice para malaiata, în gura oricarui natafleata. Nu mai stim sa ne întindem cât ne e plapuma. Ba, chiar ne-am simti mai bine, în a altuia. Pamântul la indiferenta se razbuna. Suntem saraci, într-o tara bogata. Ne convine, sa aruncam nemunca, în spinarea altora.

 

De peste 20 de ani, tara se scurge. Ca niste boabe, a fost risipita printre degete. Cine a stiut sa strânga, a strâns. Cramponati în rafuiala cu statul, oamenii muncii au uitat munca. Cine e în putere se duce sa munceasca pe pamântul altora. Pamântul tarii se înabusa nemuncit. Lacrima parasirii pârjoleste. Traim, în Gradina Maicii Domnului, orbiti de ochiul dracului.

Dona TUDOR

Bucuresti

15 iunie 2011

 

EMINESCU ÎN ETERNITATE

de Elena ARMENESCU

 

Mi-au venit în minte, aduse de un gând razlet, urmatoarele versuri despre demnitate scrise în urma cu peste o suta de ani:

Din zei de-am fi scoborâtori,

C-o moarte tot suntem datori!

Totuna e dac-ai murit

Flacau ori mos îngârbovit;

Dar nu-i totuna leu sa mori

Ori câine-nlantuit.

(G Cosbuc – Decebal catre popor)


Acest mesaj a lui Decebal, regele dacilor m-a purtat fulgerator pe tunelul istoriei, si scanner-ul memoriei cauta, cauta acea rugaciune a unui dac, cu siguranta un întelept cu a carui gânduri numai Eminescu a putut intra în rezonanta anulând veacurile, aducându-l în prim planul presei sfârsitului de secol nouasprezece, ca prin intermediul acesteia sa ajunga la popor, sa-l trezeasca, pentru ca Eminescu a fost un trezitor al neamului sau! Redau doar prima parte a acestei poezii si propun ca nimeni sa nu mai citeasca partea a doua, cea cu blestemele, pentru ca se stie ca energetic, putem atrage fortele raului. Ele nu asteapta sa fie de doua ori invocate, pentru ca salasuiesc printre oameni, în oameni.

 

Rugaciunea unui dac

 

Pe când nu era moarte, nimic nemuritor,

Nici sâmburul luminii de viata datator,

Nu era azi, nici mâine, nici ieri, nici totdeuna,

Caci unul erau toate si totul era una;

Pe când pamântul, cerul, vazduhul, lumea toata

Erau din rândul celor ce n-au fost niciodata,

Pe-atunci erai Tu singur, încât ma-ntreb în sine-mi:

Au cine-i zeul carui plecam a noastre inemi?

El singur zeu statut-au nainte de-a fi zeii

Si din noian de ape puteri au dat scânteii,

El zeilor da suflet si lumii fericire,

El este-al omenimei izvor de mântuire:

Sus inimile voastre! Cântare aduceti-i,

El este moartea mortii si învierea vietii!

Si el îmi dete ochii sa vad lumina zilei,

Si inima-mi umplut-au cu farmecele milei,

În vuietul de vânturi auzit-am al lui mers

Si-n glas purtat de cântec simtii duiosu-i viers,

Si tot pe lânga-acestea cersesc înc-un adaos:

Sa-ngaduie intrarea-mi în vecinicul repaos!

S-a trezit oare acest popor? Acest neam caruia i-au fost dedicate atâtea pagini de catre toti gânditorii nascuti din el, din miezul lui, purtând în fiecare celula a corpului lor fizic genomul originar din aceste locuri, indiferent unde si-au petrecut fiecare pâna la urma viata: Mircea Eliade în America, Emil Cioran în Franta, Petre Tutea în închisorile din România, Pan Vizirescu în hruba casei din Slatina si lista ar putea continua pe sute de pagini.În oricare dintre acestia, fie în glorie si libertate, fie în poienile interioare ale spiritului neîncatusat a fost prezent mereu Eminescu, atât cu poezia sa flozofica, cu setea sa de alsolut –magistral analizata de Rosa del Conte*, ori cu poezia sa devenita rugaciune!

S-a vorbit mult si s-a scris despre credinta ortodoxa a poetului. Impresionante sunt relatarile supravietuitorilor din închisorile comuniste. De pilda, în urma cu câtiva ani, am ascultat cu profunda emotie pe doctorul Mija Teofil** – Teo-fil, nume predestinat sa-l iubeasca pe Dumnezeu – fost detinut politic povestind despre efectul întaritor al poeziilor lui Mihai Eminescu pentru psihicul celor aflati în iadul închisorilor comuniste.

Generatii întregi, în perioada comunista nu au cunoscut decât ceea ce a permis cenzura acelor vremuri, subliniind doar geniul sau poetic care culmina în Împarat si proletar cu revolta poetului împotriva celor avuti. Despre opera sa politica, despre caracterul profund nationalist în sensul bun al cuvântului pentru ca scria totul din dragoste de adevar si de neamul despre care –dupa îndelungate dialoguri cu Densusianu – aflase cât de vechi este pe acest pamânt, chiar de la facerea lumii! Cine stia în acele vremuri de dictatura, (în afara celor ce apartineau generatiei interbelice) poezia care a devenit rugaciune pentru cei întemnitati?

Copiii erau învatati de profesorii lor ca Eminescu a fost ateu, nu un cautator, nu un om care este strabatut de îndoieli, framântat de a gasi raspunsuri, asa cum se întâmpla cu multi pâna îsi gasesc calea cea dreapta spre Dumnezeu. Dupa ce trecuse prin toate treptele cunoasterii, nefiind strain de marile religii ale lumii, inclusiv cea indiana care promoveaza credinta în metempsihoza, în migrarea eterna a sufletelor pâna la desavârsire, dupa ce suferise ca un orfan de dumnezeu considerându-se „Bolnav în al meu suflet”, se întoarce la matca credintei practicata de parintii, mosii si stramosii sai.

Pentru ca este mai putin cunoscut, transcriu poemul: Bolnav în al meu suflet, în inima bolnav,/ Cu mintea depravata si geniul trândav,/ Închin a mea viata la scârba si-ntristare/ si-mi târâi printre anii-mi nefasta aratare,/ Prea slab pentru-a fi mare, prea mândru spre-a fi mic/ Viata-mi, cum o duce tot omul de nimic./ Nascut far’ de-a mea vina, traind far’ mai s-o stiu,/ Nu merg cum merg alti oameni, nu-mi pasa de-unde viu,/ Supus doar, ca nealtii, la suferinte grele/ Unesc cu ele stirea nimicniciei mele./ Sfânt n-am nimic, în bine nu cred si nici în rau./ Viata mea aceasta nici vreu si nici n-o vreu:/ A vietii osteneala o simt si n-o combat,/ As râde doar de-o viata, dispretuind-o toata,/ Muncind cu mii de chinuri suflarea ei spurcata,/ Muncind în mine însumi, vointa-n orice nerv,/ Peirea cea eterna din mine sa o serv,/ Dar vai! nici siguranta n-o am ca mor pe veci,/ – si daca oare – a mortii mâni palide si reci/ În loc sa sfarme vecinic a vietii mele norma/ Ar pune al meu suflet sarman în alta forma?/ La sorti va fi pus iarasi, de catre lumi din cer,/ Ca cu acelasi suflet din nou sa reapara,/ Migratiei eterne unealta de ocara?/ Nimic, nimic n-ajuta – si nu-i nici o scapare./ Din asta lume – eterna ce trecatoare pare,/ Gonit în timp si spatii, trecând din forma în forma,/ Eterna fulgerare cu inima diforma,/ De evi trecuti fiinta-mi o simt adânc ranita,/ Pustiu-alergatoare, cumplit de ostenita…/ Si-acum din nou în evu-mi, lui Sisif cruda stânca/ Spre culmea mortii mele ridic s-ast’ data înca./ S-ast’ data?/ Cine-mi spune ca-i cea din urma oara?/”

Despre aceasta poezie, Zoe Dumitrescu Busulenga avea sa afirme: „Nu cunosc pagina existentiala mai disperata în toata poezia lumii. Se îmbina aici atâta durere, atâta spaima de viata, atâta groaza de posibilele reveniri (migratia eterna) preconizate de filosofia indiana, atâta dorin’a, neputincioasa însa, de a distruge voin’a de a trai (aceea în care Schopenhauer vedea izvorul vietii), dar si atâta umilinta si dispret de sine (nimicnicia lui) încât existentialistii secolului al XX-lea apar, pe lânga el, ca niste snobi dezgustati de o viata odioasa. Deznadejdea concentrata aici, atât de cumplita, nu e crestina, însa izbucneste dintr-o sinceritate sfâsietoare”.

Acesta sinceritate, deschiderea sufletului ca la o spovedanie, este caracteristica totusi omului crestin, trasatura împregnata copilului Mihai care copilarise în tara de vis si de basm a Bucovinei (Tara fagilor), tara colindelor care ne încânta si azi, asa cum cu siguranta l-au încântat si pe viitorul poet, acum o suta cincizeci de ani.

Spre sfârsitul scurtei dar luminatoarei sale vieti, dându-si seama asemeni Fericitului Augustin care afirma patruns de adevar: „Unde sa te caut Doamne, daca eu ma aflu chiar în pântecul Tau?”, sub imperiul amintirii slujbelor de liturghie si a cântarilor slavitoare ascultate în copilarie în bisericuta din curtea casei parintesti, ori a corului calugarilor de la Mânastirea Neamt, patruns de dorinta de apropiere fata de Dumnezeu, scrie o invocare devenita nemuritoare, recitata ori cântata acum de multe corale: „Rasai asupra mea, lumina lina,/ Ca-n visul meu ceresc de-odinioara;/ O, Maica Sfânta, pururea fecioara,/ În noaptea gândurilor mele vina./ Speranta mea tu n-o lasa sa moara/ Desi al meu e un noian de vina./ Privirea ta de mila calda, plina,/ Înduratoare – asupra mea coboara./ Strain de toti, pierdut în suferinta Adânca a nimicniciei mele,/ Eu nu mai cred nimic si n-am tarie./ Da-mi tineretea mea, reda-mi credinta si reapari din cerul tau de stele,/ Ca sa te- ador de-acum pe veci, Marie!/”. Poezie învatata ( pentru ca acea generatie o memorase înainte de a intra în acel iad!) stiuta, recitata cu smerenie de oricare dintre supravietuitorii închisorilor comuniste.

Eminescu se roaga scriind, ori scrie rugându-se: „Privirea ta de mila calda, plina, Înduratoare – asupra mea coboara”, culminând cu acceptarea (sub influienta lui Creanga) a tratamentului sau din perioada ultima a bolii, la Mânastirea Neamt, unde se spovedeste si primeste si sfânta împartasanie. Aceasta atitudine vine sa confirme întoarcerea sa definitiva la credinta mântuitoare.

Amintindu-ne ca Eminescu facea, cu privire la iubirea de patrie precizarea: „Oare n-am uitat cumva ca iubirea de patrie nu e iubirea brazdei, a tarânei, ci iubirea trecutului” sa nu uitam nici îndemnul sau profund crestinesc cu privire la înlaturarea dezbinarii: „Nu merge la mormintele Domnilor tai cu samânta desbinarii în inima, ci precum mergi si împartasesti cu sângele Mântuitorului, astfel împartaseste-ti sufletul tau cu reamintirea trecutului; fara patima si fara ura între fiii aceluiasi pamânt, cari, oricât de deosebiti ar fi în pareri, frati sunt, fiii aceleiasi mame sunt.”

Tendinta actuala este ca cititorul sa devina egal cu autorul într-un sistem de valori legat de trairea în aceeasi gama, de rezonanta, de recunoastere, dovedind aceasta prin propria ardere pâna la incadescenta, cum ne-a sugerat poetul, ardere metaforica interioara a propriei fapturi, asa cum scriam – închinând un poem lui Eminescu – în urma cu câtiva ani:

Flacara gândului bun

Vesnic arzator, plinitor

Alearga prin univers

într-o credincioasa dezvaluire

a sacrului

Întru Adevar”!

Poetul a dat operei sale sansa de durata – alaturi de operele nemuritoare ale literaturii universale care s-au scris înaintea sa ori dupa – cel putin cît va exista si neamul omenesc, pentru ca Eminescu se înscrie, mai bine zis a fost înscris de Dumnezeu în cartea celor vii, ai Cuvântului.

Scrierile lui Eminescu ramân alaturi de cele ale altor luminatori ai neamului, adevarate torte aprinse la lumina carora, noi si generatiile care urmeaza, favorizati de era schimbarilor în care am intrat sa putem împleti gândul cu fapta, sa reliefam si sa ne regasim partea aceea ascunsa din noi responsabila cu armonia, blândetea, dreptatea si echilibrul, trasaturi pe care le avem înscrise în codul nostru genetic. Procesul extraordinar de trezire a Omenirii, pe care l-am trait pe parcursul primilor zece ani din secolul al XXI-lea, a fost miraculos! Se vorbeste mult despre transformarea constiintei care va avea drept rezultat unirea a milioane de oameni.

Sa nu uitam ca Eminescu a început aceasta lucrare în urma cu peste o suta de ani, si acest interval de timp ar trebui sa conteze mult în devenirea noastra.

———————————————-

* Rosa del Conte, critic si scriitor italian care în anul 1956 l-a propus pe Lucian Blaga pe lista nominalizatilor la Premiul Nobel pentru literatura.

** Doctorul Mija Teofil – iubire demonstrata conform îndemnului cristic, prin iubirea aproapelui concretizata de domnia sa prin înfiintarea si organizarea Azilului pentru batrâni din Sacele, judetul Brasov

Elena ARMENESCU

Bucuresti

15 iunie 2011

 

REGIONALIZAREA ROMÂNIEI – PASUL DECISIV CATRE DESFIINTAREA EI?!

de Magdalena ALBU

 

[pullquote]

În trecut ni s-a impus o istorie,

în viitor sa ne-o facem noi.”

Mihai Eminescu

[/pullquote]

 

 

 

 

 

Daca secolul al XIX-lea a însemnat perioada de formare a statelor nationale pe continentul european, atunci putem spune ca sfârsitul mileniului XX si începutul celui de-al XXI-lea de istorie postcristica reprezinta timpul sfarâmarii acestora si constituirea unei entitati suprastatale cu iz imperial, unde asa-zisa ordine mondiala de fapt si de drept este opera unei autointitulate elite mondiale, care face si desface în scurta vreme a existentei ei finite itele unei lumi pe care si-o închipuie aidoma unei jucarii de plastic aflata în mâinile unui copil oarecare. Imago mundi se schimba cu din ce în ce mai mare repeziciune, iata, pe zi ce trece, iar responsabili de parcursul ei istoric zbuciumat nu sunt decât acei exponenti umani de moment, care uita în fiece clipa, din pacate, ca, la rândul lor, nu apar în catastifele vremii decât doar ca niste simple entitati muritoare din necuprinsul sir de generatii ale omenirii. Oase goale, dar cu sufletul crud si vândut, care ucid, cu sânge rece si deplin constienti, Viata.

Lumea nu îsi da seama ca a parasit coordonatele unei dictaturi sumbre spre a intra cu pasi siguri într-o alta, mai înrobitoare, asezata sub auspiciile unei libertati aparente. Satana dezlantuita a morbului urii îsi face numarul din plin, victimele sale sigure fiind cei care nu vor sa distinga Lumina de întuneric în mrejele unui timp care seamana vânt si nu culege decât furtuna.

Când soldatii Armatei Române s-au dus sa salveze în cel de-al doilea razboi mondial Ungaria lui Miklós Horthy de sub ocupatie fascista (am mai scris acest lucru de curând!), populatia maghiara nu mai catadicsea a le turna eliberatorilor lor apa fiarta în cap de la etajul caselor pe lânga care acestia treceau. În momentele acelea cumplite si umilitoare însa, acesti români nu se gândeau la faptul ca tara lor este una de mâna a doua si ca va disparea într-o buna zi cu totul de pe harta Europei ca stat national, unitar si independent, devenind o adunatura de zone oarecare stabilite în raport de directa proportionalitate cu interesele josnice ale partidelor politice conjuncturale si a aliantelor vremelnice dintre acestea. Nici vorba.

Când mestecau printre dinti praful pustei panonice ori când erau încovoiati de frigul din muntii Cehoslovaciei, când scheletele lor vii si pline de paduchi erau strânse de pe coclaurile rusesti si duse în lagarele de concentrare ale Siberiei înghetate pentru igienizare, hrana, tratament si, în final, pentru munca în minele de carbuni ori în padure, acelorasi soldati ai Armatei Române – foarte putini ramasi astazi în viata ca martori vii ai unei istorii de un tragism recent apus – nu le traversa prin minte atunci decât un singur gând: sa-si mai vada o data Tara (nu regiunea) si pe cei lasati sa-i astepte acasa cu inima îndoita de chinul amarnic al nerevederii. Niciunul dintre acesti eroi, care au avut un rol fundamental din punct de vedere istoric în a înclina acul balantei victoriei asupra nazismului in illo tempore pe continentul european, nu socotea ca se va întoarce acasa într-o tara second hand, sfârtecata cu totul si cu totul nejustificat într-un numar fix de regiuni la diverse comenzi politice externe sau interne, ci doar acasa, în tara lor – România.

Ceea ce se întâmpla azi, dupa mai bine de sase decenii de la finele celui de-al doilea Razboi Mondial – razboi care a înghitit în maruntaiele sale criminale un numar impresionant de vieti omenesti -, este un fapt conjunctural de o matematica a gândirii înfiorator de tulburatoare. Diversele motivatii politicianiste de tot soiul, care nu tin cont sub nicio forma de parerea poporului român, anuleaza, de fapt, istoria anterioara a acestuia, calcând în picioare cu mârsavie, iresponsabilitate si rationalitate demonica jertfa de sine a sutelor si sutelor de mii de victime sacrificate programat de catre calaii bolnavi de vanitate ai acestei lumi efemere. „Miza este de prima însemnatate: este vorba de destramarea treptata a statului român si a hotarelor sale.”, spunea academicianul Dinu Giurescu de curând. Si o voce de calibrul domniei-sale, o autoritate recunoscuta în domeniul istoriei, nu poate decât sa dea de gândit profund tuturor factorilor decidenti din patria aceasta (înca îi putem spune asa – Patrie) si poporului însusi despre conturul destinic al propriului lor teritoriu aflat, iata, la cheremul unor interese vremelnice de grup politic. Mai mult decât evident ca praful si pulberea istoriei se vor împrastia navalnic peste numele acelora care-si vor aseza, la ordin si cu rânjet diabolic, semnatura pe certificatul de deces al României. Pentru ca, a-ti vinde esenta pura a ceea ce te defineste pe tine ca neam în numele unor interese marunte de moment, înseamna, nimic altceva decât crima. Iar acest fapt este condamnat, dupa cum se stie, de toate religiile pamântului, indiferent de zona lor de sorginte.

Când Mihai Eminescu, pus la zid, la rându-i, prin telegrama trimisa de catre Petre Carp lui Titu Maiorescu de la Viena, în care îi scria acestuia din urma: „Si mai potoliti-l pe Eminescu!”, formula fraza: „În trecut ni s-a impus o istorie, în viitor sa ne-o facem noi.”, cu siguranta ca nu putea previziona nicidecum permutarile de borne topografice cu caracter deznationalizant ce au loc în prezent. Iar daca se va adeveri ca algoritmul de desfiintare a României a început cu elan în anul Domnului 2011, atunci ar fi bine, dupa parerea mea, ca statuia maiestuoasa a lui Nicolae Ceausescu sa fie înaltata cât mai curând în capitala sa, Bucuresti (nu Budapesta), fiindca simplul cizmar ajuns presedinte a stiut avea multa demnitate în momente cheie ale propriului sau mandat. O parte din arhitectura timpului ceausist arata cam asa: erau darâmate anumite biserici, dar tara avea granite fixe si era lipsita complet de datorii în momentul mortii fostului presedinte. Schita momentului actual are urmatorul facies însa: se construiesc temple peste temple de orice rit, iar scufundarea în mâlul eutrofizat al datoriilor si tendintele vadite de destramare a ei întrec orice închipuire.

Sa fie, oare, procesul de regionalizare a României pasul decisiv catre desfiintarea sa?! Daca da, atunci în mod cert ca peste urmele de sânge ale Armatei Române din anii de foc, de foame, de paduchi, de lagare si de frig ’40 ori peste cele ale multilor poporeni nevinovati ucisi în tumultuosul decembrie al lui 1989 mirosul de streang înaltat la cer de curând de cetateanul Csibi Barna pe teritoriul românesc (prin „spânzurarea” papusii ce-l simboliza pe Avram Iancu – unul dintre elementele fundamentale ale identitatii poporului român) se va îndrepta amenintator înspre însasi beregata României reale ca stat national, suveran si independent, unitar si indivizibil, unde, conform art. 2, alin. (2) din Constitutia sa: „Nici un grup si nici o persoana nu pot exercita suveranitatea în nume propriu.” Daca nu, înseamna ca domnul academician Giurescu greseste, ceea ce îmi este cu neputinta a crede, caci între profesorul Dinu Giurescu si actualii guvernanti diferenta de calitate nu poate fi cuantificabila în vreo unitate de masura încadrabila actualmente în SI (sistemul international de unitati de masura).

Magdalena ALBU

13 iunie 2011