Tag: pictura

PLASTICA INSPIRATA DE POEZIE LA CASA ARTISTILOR DIN HEDERA

On By nelursIn InspirationalLeave a comment

Iata o idee iesita din comun: o expozitie cu lucrari pictate sau sculptate inspirate de poezie. Faptul in sine ingradeste imaginatia creatorului sau, dimpotriva, ii stimuleaza  inspiratia? Raspunsul nu poate fi decit echivoc pentru ca depinde de dispozitia absolut individuala  a celor care se angajeaza in aceasta aventura, iar rezultatele, pe masura, trebuie interpretate conform reactiei publicului.

Poezia (din grecescul poesis) inseamna creatie. Ea foloseste calitatile estetice si evocative ale limbii, completeaza sau imita semnificatiile aparente ale realitatii. Lirica  se afla deseori in conjunctie cu alte arte, cu opere dramatice, imnuri, texte de muzica usoara, oratorii. Dar si cu artele plastice? Posibil pentru ca sentimentele, pasiunea, fantezia, semnificatiile interioare  – le regasim in toate artele …

Coincidenta sau mai degraba nu, multe din curentele care au caracterizat evolutia in timp a poeziei au echivalentele lor in artele plastice.  Artele vizuale, dar si  poezia au cunoscut  clasicismul si  romantismul, simbolismul si dadaismul, expresionismul si constructivismul, realismul (inclusiv cel “socialist”) si postmodernismul…Este poezia ermetica un echivalent literar al picturii abstracte? Sau poezia pura o ruda a picturii figurative, realiste? Ca sa nu mai pomenim de subspecii ale genului liric cu denumiri picturale, precum pastelul, idila, pastorala.

Am notat aceste consideratii legate de expozitia deschisa la Casa Artistilor din Hedera
la care publicul are ocazia sa intilneasca rodul confruntarii unor creatori cu ideia de care pomeneam la inceput.  Modalitatile de expresie sunt diferite. Mihal Askenazi sugereaza prin jocul si limbajul mainilor comuniune si intimitate. Tirta Askenazi se confrunta, in cautarea frumusetii, cu obsesii existentialiste. In tablourile regretatului Baruch Elron regasim chintesenta timpului si spatiului in valentele lor eterne. Aviva Beigel cauta in culori  puternice adincimi spirituale. Beatrice Ben Maor subliniaza intr-un cadru elegant relatiile intre generatii. Nitzi Bacal e expresiva in relatarea cromatica a relatiilor umane. Avraham Hazan, in cautari plastice, confera interpretari noi lucrarilor. Victor Franco evoca timpuri si locuri mingaiate de nostalgie. Hila Ciolski , in gravuri monocrome, reintilneste natura. Miriam Cojocaru interpreteaza plastic versurile prietenului nostru Zoltan Terner. Hava Sherf descopera poezia lucrurilor simple, simbolistica amanuntelor.

De vizitat !
                                                                                            Dr. DOREL  SCHOR

ARTA NAIVA NU RESPECTA NICI O REGULA

On By nelursIn Art1 Comment

Nu exista o apreciere unanima despre arta zisa naiva. Unii o considera o expresie a inocentei, proprie copiilor si neprofesionistilor autentici. Altii o categorisesc ca  fiind o  expresie deliberata, de traire sincera a sentimentului comuniunii  originale cu natura si cu supranaturalul.  Icoane si picturi naive, ceramica naiva sau picturi pe sticla au existat din alte veacuri si e interesant cum iubitorii de arta, colectionarii se grabesc sa le achizitioneze.

Pentru ca, de cele mai multe ori, pictorii “naivi” sunt oameni de la tara, cu putine studii, ei au o viziune originala asupra satului si a naturii, subiectele se concentreaza pe muncile cimpului, pe animale, pe peisajul schimbator al anotimpurilor, dar si pe costume populare, simboluri, povesti si elemente folclorice sau fabuloase.

In principiu, se poate spune ca artistii naivi, de cele mai multe ori autodidacti, nu respecta nici una din regulile de aur ale picturii culte. Ei se  distanteaza de curentele artistice, fie prin vointa, fie pentru ca le ignora. Ei nu respecta regulile perspectivei (diminuarea marimii proportional cu distanta), atenuarea culorilor din planurile indepartate, diminuarea preciziei detaliilor la distanta. Rezulta efecte de perspective geometrice eronate, folosirea culorilor vii pe toata suprafata tabloului, minutiozitatea detaliilor pe toate planurile. De aceea, unii au numit arta naiva “arta indisciplinata” …Dar tocmai aici se ascunde farmecul si atractia.

Artistii naivi sunt foarte numerosi, chiar daca nu intotdeauna ajung sa fie cunoscuti. Cel mai faimos este  Rousseau- vamesul care, desi primit in cercul unor pictori si poeti  celebri ai Parisului inceputului de veac XX, refuza cu incapatinare sa respecte perspectiva. Ceea ce nu a impiedicat ca tablourile sale sa atinga cote incredibile. Se povesteste ca adresindu-se mostenitorilor lui, un colectionar a ramas uimit de pretul cerut pentru un tablou. Nu i s-a facut nici o reducere, dar i s-a propus un bonus: sa aleaga gratuit unul din tablourile unor prieteni, azvirlite in pod. Nu mica i-a fost acestuia uimirea constatind ca podul era plin de tablouri ale unor maestri.

Arta naiva ramine , oricum, viziunea cea mai apropiata de realitate. O realitate simpla, neinfluentata de scoli si curente, de tehnici si subtilitati. Daca pictorii naivi nu se incadreaza in nici o scoala sau curent artistic, s-a inimplat adesea invers, cite un profesionist incercind sa picteze in maniera lor.
                                                                                   Dr. DOREL  SCHOR

PICTURA IN ACUARELA

On By nelursIn Art, Essays, InspirationalLeave a comment

OPERA  FRAGILA  SI  IMPRESIONABILA

Este, intr-adevar, acuarela una dintre cele mai rafinate tehnici de pictura, asa cum sustin unii? Sau cea mai dificila, asa cum spun altii? Afirmatiile nu sunt departe de adevar pentru ca, spre deosebire de o pictura in ulei, la care poti corecta orice nemultumire cu o tusa de culoare (chiar si dupa trecerea mai multor saptamini), in cazul acuarelei acest lucru nu e posibil. Aici, fiecare tusa necesita precizie adusa la rang de virtuozitate.

Acuarela este o pictura pe hirtie sau carton executata in culori de apa. Culorile utilizate sunt transparente si se compun din pigmenti aglutinati cu guma arabica si glicerina sau …miere. Se pare ca metoda a fost inventata in China inainte de era noastra, introdusa cu multe secole mai tirziu de mauri in Spania, de unde a ajuns in Italia, Franta si Anglia…In Europa, acuarela a fost precedata de fresca, pictura murala care utilizeaza, de asemenea, pigmenti in mediu apos. Pictori renumiti, precum Rafaelo Santi, Albrecht Durer, van Dick , Thomas Gainsborough, John Constable, dar mai ales William Turner au excelat (si) in acuarela.

Tehnica acuarelei implica superpozitia unor tuse fine si se bazeaza pe albul hirtiei pentru a obtine efectele. Iar acestea pot fi diferite in functie de tematica, de conceptie, de proportie, perspectiva, incadrare. Pictorul acuarelist trebuie sa lucreze cu spontaneitate si promptitudine, respectind distributia luminii si propriul mod de expresie. Efectul de prospetime, lumina blinda, atmosfera aerata caracterizeaza, de regula, aceste lucrari. Dar, din pacate, acuarela (opera fragila si impresionabila nu numai la influenta luminii, ci si la cea a aerului) paleste in timp, si se degradeaza mai ales daca e expusa la soare.In ciuda acestui fapt, pictorii indragostiti de acuarela, ramin adesea tributari genului.Unii dintre ei, chiar si in tablourile lucrate in ulei, dau impresia unor acuarele…

Acuarela se dovedeste, in compensatie, o specie generoasa. Ea permite abordarea unei tematici foarte largi: peisaj, portret, natura static, flori, compozitii tematice, nuduri. Presupune insa, asa cum am mentionat, o sensibilitate acuta, un acord deplin cu atmosfera specifica, o gama cooristica clara, chiar delicatete, o nota de originalitate.
Pictori romani precum Stefan Luchian, Stefan Popescu, Max Arnold, Henri  Catargi si israelieni ca Reuven Rubin, Marcel Iancu, Naftali Bezem sauYardena Sharabi au folosit tehnica acuarelei cu binemeritat succes.
                                                                              Dr. DOREL SCHOR

EVA DANON – O PIANISTA CARE PICTEAZA

On By nelursIn Art, InspirationalLeave a comment

by Dr. Dorel SCHOR

S-ar putea crede ca afirmatia din titlu este o metafora. Dar nu este… Ma aflu în fata unei doamne mignione fragile si elegante, într-un apartament cu peretii acoperiti de tablouri. Pictate de ea. Numai ca doamna Eva Danon are alta formatie: e pianista de profesie. A studiat ani de zile pianul la Conservatorul din Bucuresti ca apoi sa predea lectii în scoli de balet si, mai mult, sa însoteasca formatii de mare tinuta, balerini vestiti si coreografi de faima internationala, precum Mia Arbatova, Gertrud Krauss, Rina Scheinfeld… Si altii.

Cum a ajuns la pictura? La aceasta întrebare nu e greu de raspuns. Sunt foarte multe exemplele cu oameni talentati, dotati pentru mai multe arte. În cazul Evei, începuturile se pierd în copilarie si adolescenta. Întotdeauna i-a placut sa deseneze. Sa picteze. Tablourile ei, din diferite perioade, deci din vîrste diferite, au un numitor comun. O pregnanta sensibilitate. O deschidere catre un romantism nealterat de trecerea anilor si de framântarile firesti ale vietii. Poate ramâne romantica o femeie care a cunoscut, ca mai toata lumea, ce înseamna lupta pentru existenta? Dovada ca da…

Stilurile sunt totusi diferite. Fara sa-si propuna în mod special, Eva Danon aluneca în surrealism într-un tablou în care pianista ar putea fi chiar ea, pianul ajunge la plafonul unei sali de concert aristocratice si în aer pluteste bustul lui Toscanini. Alteori, stilul e aproape naiv, mai ales cînd tabloul îsi propune un aer familial, nostalgic. Multe pânze sunt impresioniste, dar altele au o curioasa alcatuire, cu o parte figurativa si o alta care se poate încadra în expresionismul abstract. Influentele marilor maestri sunt, de asemenea firesti si explicabile, simtim uneori o linie din modernistii francezi, alteori o respiratie larga ca a peisagistilor rusi sau spanioli.

Tematica abordata este si ea diversa. Natura statica, compozitii cu personaje, peisaje câmpenesti, flori, portrete. Eva Danon are remarcabila capacitatea de a povesti în tablourile ei. Demonstreaza o întelegere profunda a oamenilor vîrstnici, a neputintei si dezolarii, vizavi de naivitatea si jocurile fara de griji ale copilariei. Sau predilectia si atasamentul pentru familie, cu personaje exemplare, surprinse în trecerea anilor… O anume dinamica a culorilor din mai toate lucrarile pledeaza fara îndoiala pentru optimism si sinceritate. Iar întâlnirea muzicii culte cu pictura de sevalet nu face decît sa le permita ambelor un spectru mai larg de exprimare. Nu degeaba exista în muzica termenul de coloratura, iar în artele plastice uzitata metafora „o simfonie de culori”.

CORNELIU IONESCU – DESCOPERIREA FORMELOR ESENTIALE

On By nelursIn Inspirational, Romania1 Comment

by Dr. Dorel SCHOR
13 februarie 2010

Pe vremea studentiei, scriam versuri umoristice si cuplete pentru celebra, pe atunci, formatie artistica “Seringa” a medicinistilor din Iasi. Recompensa venea vara, când primeam un bilet la tabara studenteasca de la Costinesti. Tabara era o asezare de corturi cu cîte trei sau patru locuri. Într-un an, m-am împrietenit cu un „coleg de cort”, student la arte plastice, baiat inteligent, cu mult bun simt si care studia pictura, fapt pentru care îl admiram si… invidiam. Corneliu Ionescu…

Au trecut câteva decenii si iata, cu totul întîmplator, am descoperit într-un articol numele Corneliu Ionescu. Doctor în arte vizuale, profesor universitar la Iasi, membru al unor asociatii internationale si posesorul unui palmares expozitional impresionant. Sa fie fostul meu tovaras de plaja? Acela era oltean, student la Bucuresti, acesta e iesean. I-am scris totusi si…el era.

E foarte interesanta evolutia unui artist pe care l-ai cunoscut înainte de a-si începe cariera. Corneliu a avut norocul sa-l aiba profesor pe maestrul Corneliu Baba. Aparent, nimic din ce picteaza el acum nu are comun cu pictura maestrului sau decît, desigur, secretele meseriei si marea dragostea pentru arta. Poate ca aceasta este conditia pentru a fi remarcat: sa fii altfel. Deosebit, în sensul bun al cuvântului. Corneliu a cautat mereu noul, a aspirat catre descoperirea formelor esentiale, catre o geometrie a spatiului, sinteza a universului. Cu elemente cerebrale insolite si însotite de fantezie, de visare, de simbioza dintre real si imaginar.

E adevarat ca impactul initial al unui privitor neavizat cu arta sa poate nedumeri pentru o clipa. Dar acelasi privitor descopera numaidecît o lume poetica, neîngradita, în care culoarea e libera, iar liniile si formele, cautând fantasticul, nu tin seama de reguli stricte,
realizînd constructii armonice cu valente simbolice. E greu sa cataloghezi creatia sa. Uneori patrunde pe teritoriul expresionismului abstract, alteori pe cel al fantasticului, al constructivismului, al unui expresionism sui-generis, al abstractionismului sintetic.

Exegeti reputati s-au pronuntat elogios despre creatia sa înca din anii începutului. Petru Comarnescu afirma în 1969: „Pictura de calitate, cu constructii riguroase, tematica sintetica si îndrumata spre fantastic…”. Ion Frunzetti era, în 1974, „surprins de sensibilitatea proprie, de nobila tinuta lirica si de cromatismul angajant…”. Dan Grigorescu descoperea în 1981 „o lume poetica, o întelegere stricta a functiei constructive a culorii…”. Capacitatea de sinteza si expresivitate a lui Corneliu Ionescu este cheia fermecata a operei sale. I-am cerut prietenului Zoltan Terner o parere, aratindu-i ilustratiile. Mi-a raspuns entuziasmat: „E un pictor adevarat. ?tie multa carte si simte puternic viata culorilor si dramele lor, armoniile sunt de-a dreptul muzicale. Jocul formelor la fel. Pictura autentica…!”

VICTOR FRANCO EXPUNE PEISAJE LA PARIS

On By nelursIn InspirationalLeave a comment

by Dr. Dorel SCHOR
5 februarie 2010

Am primit invitatia de a vizita Galeriile Thuillier din Paris unde expune pictorul Victor Franco. Victor Franco este un nume circulat. Exista un matematician cunoscut la Universitatea Berkeley din California, un istoric reputat si un celebru businessman, un muzician francez si un editor elvetian, un vicepresedinte de companie internationala si un boxer mexican, un inventator belgian si un economist luxemburghez… si toti se numesc asa, precum omul nostru din Hulon.

L-am cunoscut la vernisajul unor pictori colegi. Un barbat simpatic, vorbitor (si) de franceza, comunicativ… Cu o biografie interesanta care începe în Egipt, unde s-a nascut si de unde a ajuns în Israel la virsta de 11 ani, cam o data cu declaratia de independenta a statului. În continuare, trairile lui se confunda cu istoria recenta a tarii, pâna la prezentul în care preocuparile artistice ocupa primul loc.

Victor Franco este sculptor, pictor, gravor. În palmaresul lui se înscriu mai mult de zece expozitii personale si participarea la o suta douazeci de expozitii internationale în Europa, Statele Unite, Australia, Canada, Noua Zeelanda… Statui monumentale îmbogatesc peisajul mai multor localitati urbane.

Si acum, expozitia de la Paris. Adica din “groapa cu lei”… Mai poate un artist plastic sa trezeasca interesul în capitala internationala a artelor, locul unde s-au nascut si au murit stiluri si curente, experiente nastrusnice si revolutii ciudate, încercari extravagante si cautari exuberante?! Poate ca aici e locul si acum e momentul unei arte calme, care invita la meditatie si poezie. Victor ne propune în tablourile lui o lume a caror elemente realiste se confunda cu imaginarul. Peisajele, pictate într-un loc bântuit de conflicte si atentate ucigase, pledeaza pentru umanism si întelegere. Dragostea artistului pentru natura este evidenta si interpretarea sa ne propune o frumusete imaginara, la marginea surrealismului. Peisajul este minimalist, romantismul evident.

Omul e ca pomul din câmpie. Metafora, preluata de la poeti, se dovedeste si mai elocventa în pictura. Singuratatea omului exprimata printr-un arbore si o carare care se pierde într-un nesfârsit nestiut capata incarcatura mistica. Orizontul e plin de promisiuni, poate de surprize… Si atunci, ramânem visatori si cautatori ai frumosului, asa cum ne propune Victor Franco.

EXPRESIONISMUL O ARTA SINCERA SI SPONTANA

On By nelursIn Inspirational1 Comment

by Dr. DOREL SCHOR
24 ianuarie 2010

La începutul secolului trecut, în Germania s-a nascut Expresionismul. Unii l-au definit o miscare culturala aparuta ca o reactie la pozitivism, la naturalism, chiar la impresionism. O replica moderna care dorea sa nege academismul si conventiile estetice rigide. În continuare însa, expresionismul s-a impus mai mult ca stil decât ca o miscare artistica.

Oricum, pictorii adunati la Munchen, în gruparea intitulata „Die Brucke” (Puntea) si cei din Dresda, mai târziu la Berlin, din jurul revistei „Der Blaue Reiter” (Cavalerul albastru)
nu aveau un program sau o ideologie. Le era comuna libertatea de creatie absoluta, primatul expresiei asupra formei. Creatia lor era spectaculoasa, influentata de van Gogh, de Munch, de arta primitiva. Viziunea personala, a fiecaruia, era distincta. Pentru ca si interpretarea era foarte subiectiva.

Dar, de ce sa vorbim despre expresionism la trecut? Elementele caracteristice ale acestui stil le regasim, în proportii diferite, la artisti plastici de peste tot si de oricând. Nume mai mult sau mai putin celebre se înscriu la capitolul acesta. Max Beckman, Emil Nolde, Otto Dix, Franz Marc sau Kathe Kollwitz, Egon Schile si Oskar Kokoschka, Willem de Kooning, Vassily Kandinsky, Chaim Soutine si chiar Marc Chagall sau Natalia Gonciarova deschid o pleiada de pictori expresionisti sau în parte expresionisti absolut remarcabili.

Ce au, mai mult sau mai putin, an comun tablourile expresionistilor? Culori arbitrare, compozitii ardente, un dinamism al liniilor care se poate prelungi pâna la abstract. Fiecare pânza este o experienta sentimentala. O usoara distorsionare a formelor obtine un efect emotional special. Forta inventiva poate sugera orice simtamânt, orice traire puternica, de la angoasa la exuberanta. Viziunea personala este în mod evident distincta, semnatura autorului este inconfundabila.

S-ar spune ca expresionismul reflectâ o lume uneori alienata, alteori impulsiva. Culorile senzuale, ritmul simplu, tensiunea vizuala si un original sens al spatiului tradeaza efervescenta creatoare, temperament artistic si neastâmpar novator. Dar, ca orice stil în arta, este influentat de evolutiile politice si de climatul social. Tocmai în sensul respingerii structurilor dominante.

A fost expresionismul o revolutie în arta? Interpretarea e libera si desigur subiectiva. Vom remarca totusi influenta sa pe teritoriul altor muze: în literatura, în drama, scenografie, dans, film si arhitectura. De la exemple radicale în cazul unor artisti, sau numai în perioade limitate la altii.

CUBISMUL – O IMAGINE BAZATA PE APROPIERE

On By nelursIn NewsLeave a comment

by Dr. Dorel SCHOR
14 ianuarie 2010

S-a întâmplat ca unii prieteni sau cunoscuti sa-mi spuna ca nu agreeaza cubismul sau ca nu îl înteleg. De regula, sânt cei care prefera pictura realista, figurativa, „care oglindeste realitatea asa cum este ea”. Or, pictura adevarata nu-si propune niciodata sa oglindeasca realitatea exact asa cum este. Treaba asta o face fotografia de amator. Pictura îsi propune sa atace conventia, sa distruga iluzia, sa comunice privitorului interpretarea subiectiva a artistului.

Cubismul, aparut la începutul secolului trecut, a fost poate cea mai importanta revolutie în pictura, dupa cea a descoperirii perspectivei în epoca Renasterii. Initiat de George Braque si Pablo Picasso si-a câstigat repede multi adepti. Istoria artelor consemneaza „Domnisoarele din Avignon” (Picasso) si „Viaduct în Estaque” (Braque) ca fiind primele tablouri cubiste. Ele erau puternic geometrizate, în ele dispare perspectiva. În fapt, cubismul, nascut fara o platforma, fara un manifest, precum alte miscari, îsi propune sa atace conventia, sa distruga iluzia, sa creeze o imagine bazata pe apropiere.

De aici, o noua conceptie asupra lumii, care genereaza în fapt un nou mod de gândire… Evolutia cubismului a cunoscut cel putin trei etape. La început, predominau formele geometrice fundamentale, apoi, a urmat o faza analitica, cu descompunerea obiectului în suprafete geometrizate pâna la abstract. În sfârsit, s-a ajuns la cubismul sintetic, care restabileste contactul cu realitatea prin asocierea unor motive cunoscute.

Cubismul datoreaza mult artei africane ca maniera de redare a fe?elor, prin stilizarea formelor pâna la redarea stricta a esentialului si prin expresivitate. Obiectul pictat nu mai este înfatisat dintr-un singur unghi de vedere (ca la realism), ci vazut simultan din mai multe unghiuri. Interesant este faptul ca nu numai artele plastice au suferit influenta cubismului. În arhitectura cubismul se regaseste în stilul Bauhaus. Tot cubismul este cel care duce la „design”-ul industrial, al bunurilor de larg consum, al ambalajelor. El decide ca frumosul trebuie sa fie util si utilul trebuie sa fie frumos.

În afara de cei doi „initiatori”, cubismul a avut performeri în pictura precum Juan Gris, Robert Delaunay, Fernard Leger, Max Ernst care l-a completat cu colaje, Juan Miro care a pornit de aici, arta pop care îsi recunoaste sorgintea si, evident, arta abstracta. Cubismul în sculptura a fost reprezentat de Brancusi, Arhipenko, Lipchitz, Zadkin… În Romania s-au remarcat Marcel Iancu, H. Maxy si multi altii. În Israel, Jean David (nascut în România), Zvi Meirovici, Arie Lubin, Leo Roth, Aharon Meseg, s.a.

Pictorul Romeo Niram a fost decorat de Garda Reales Tercios din Spania

On By nelursIn Europe, Inspirational, NewsLeave a comment

Comunicat de Presa – Defeses Fine Arts Madrid

În data de 17 octombrie, reprezentantii garzii Reales Tercios au organizat cea de a IX-a Editie a „Reuniunii Oficiale Regele Juan Carlos I”. La evenimentul care se desfasoara anual într-un cadru solemn, au participat membrii institutiei din toate zonele Spaniei.
Artistul Romeo Niram a fost prezent la eveniment în calitate de invitat de onoare. În cadrul festivitatii, artistul a fost decorat de generalul Manuel Fuentes Cabrera, presedintele garzii Reales Tercios.
„Romeo Niram a primit decoratie pentru merite deosebite. Am dorit sa îi acordam artistului aceasta distinctie pentru tabloul realizat pentru Printii de Asturias si pentru sprijinul altruist pe care ni l-a oferit”, a declarat generalul Manuel Fuentes Cabrera.
Romeo Niram este singurul strain din garda Reales Tercios si unicul membru care a fost decorat la numai sase luni dupa ce a fost admis în institutie.
La eveniment, a fost prezent Capitanul General Onorific al garzii Reales Tercios, Leandro Alfonso Luis de Bourbon Ruiz, unchiul regelui Juan Carlos I al Spaniei. Capitanul general l-a felicitat personal pe artistul român pentru tabloul realizat si pentru întreaga sa cariera. „Am aflat despre activitatea lui Romeo Niram si mi-a facut placere sa îl întâlnesc. Este primul român pe care l-am cunoscut”, a declarat Leandro Alfonso Luis de Bourbon Ruiz.
La sfârsitul saptamânii trecute, printii de Asturias au trimis o scrisoare garzii Reales Tercios, în care i-au transmis artistului Romeo Niram multumiri pentru tabloul oferit si si-au manifestat dorinta de a-l întâlni, în cadrul unei reuniuni private. La aceasta reuniune, vor participa generalul Manuel Fuentes Cabrera si locotenent-colonelul Miguel Angel Galán Segovia. La sfârsitul ceremoniei de decernare a premiilor si decoratiilor, presedintele garzii Reales Tercios a citit publicului scrisoarea trimisa de printi artistului.
„Este o onoare pentru garda Reales Tercios faptul ca printii ne-au anuntat oficial despre primirea tabloului realizat de Romeo Niram si au multumit si în scris pictorului. Peste 15 artisti din institutia noastra, pictori si sculptori, au dorit de-a lungul anilor sa ofere mostenitorilor tronului opere de arta, dar din nefericire, Casa Regala i-a refuzat”, a declarat locotenent-colonelul Miguel Angel Galán Segovia. Acesta este de parere ca tabloul lui Romeo Niram a fost acceptat deoarece artistul a facut o conexiune originala între operele lui Leonardo da Vinci, Dali si Brâncusi. „Operele din colectia regala pot fi admirate de vizitatori. Se gasesc opere de El Greco, Rubens, Caravaggio, Velázquez, Goya si foarte putine de arta contemporana. Este o mare responsabilitate primirea unei opere noi într-o colectie ce va reprezenta Casa Regala si peste generatii.”

Video: Romeo Niram in Garda Regala:

Video: Romeo Niram in atelier si Portretul Printilor de Asturias

Mai multe fotografii de rezolutie mare:
http://revistaniramart.wordpress.com/2009/10/19/pictorul-romeo-niram-a-fost-decorat-de-garda-reales-tercios-din-spania/

VIOREL COTOIU – SEMNE PENTRU VIITOR

On By nelursIn Interview, RomaniaLeave a comment

by Adalbert GYURIS

Viorel Cotoiu este un artist al penelului, un pictor neînteles într-o lume confuza, reflectând trecutul si prezentul într-un viitor apropiat, evadând din viitor în prezent. Este un poet al pânzei.

Artistul s-a nascut în 19 septembrie 1962 la Resita. Copilaria, scoala, inclusiv liceul le-a facut în Bocsa, oras în care de altfel locuieste. Scoala de arte o urmeaza la Resita, specialitatea pictura-clasa profesorului Petru Kneipp. Spre bucuria mea la aceasta scoala am fost colegi de clasa. Între 1986-1990 învata pictura bisericeasca cu Gheorghe Costiurin. Executa restaurari de pictura în ulei la biserica din Domasnea cu Dan Caceu. Picteaza în fresca Biserica Saraca si biserica din Valisoara, situata la 2 km de Caransebes. La Berecsau picteaza biserica folosind tehnica în ulei.

În 1993 câstiga concursul Institutului de Arta din Timisoara,unde din 1990 era student la sectia pictura,clasa profesorului Romul Nutiu, promotia 1996. Preferând compozitiile, se apropie de linia bizantina exprimând o dinamica aparte, încercând sa se apropie de poezia picturii. Artistii pe care îi admira sunt Brâncusi si iconarii bizantini.

Din 1982 participa la numeroase expozitii personale si de grup. De asemenea a participat la mai multe tabere de creatie. Din anul 1997 este membru al Uniunii Artistilor Plastici din România,filiala Resita, judetul Caras-Severin.

Într-o seara am stat de vorba, la un pahar de vin, cu un artist, un om deosebit, prietenul meu Viorel Cotoiu. Soarta a fost mai aspra cu el, în primul rând probleme grele în sânul familiei, apoi traind într-o lume care l-a înteles târziu… pornind de jos, urcând treapta cu treapta pe altarul artei a reusit sa-si îmblânzeasca propriul lui destin. Ca fapt divers deseneaza cu ambele mâini la fel de bine. Pictorul Viorel Cotoiu lucreaza mult si din pacate nu este recunoscut înca la valoarea lui! Se pare ca aceasta este destinul artistului.

***

Adalbert GYURIS: Când îti aduci aminte ca ai desenat prima oara?

Viorel COTOIU: Când eram la gradinita, apoi ce vedeam la televizor puneam pe hârtie, lasând imaginatia sa vorbeasca. De copil m-a interesat ceea ce era mai deosebit.

– Locul natal poate modela omul?

– Da.M-am nascut în Resita la 19 septembrie 1962 însa am copilarit la Bocsa unde de altfel si locuiesc. Aici m-am simtit liber si cred ca asta spune multe…

– Când ti-ai dat seama ca ai avea mâna de pictor?

– Pâna la liceu am desenat ca toti colegii mei. Nu am iesit în evidenta, ba mai mult eram mereu certat ca desenez cu mâna stânga. Abia mai târziu, prin ultimii ani de liceu mi-am dat seama ca asi putea sa ma dedic artei.

– Care este crezul tau artistic?

– Sa respecti regulile artei,cunoscându-te pe tine însuti;nu gasesti niciunde ceea ce poti gasi în interiorul tau si ca de aici poti ,,exploata” deosebitul, o lume fantastica. Eu personal ma exprim mai greu prin vorbe si atunci recurg la culori. Încerc sa fiu un poet prin ce exprim pe pânza. Încerc sa fac arta, mai exact pictura. Drumul început de multe ori e anevoios si sunt constient ca cel care urmeaza va fi si mai greu. Acest drum doresc sa-l continui învatând din experienta proprie, descoperindu-ma.

Explorând în ideile mele senzatiile neobisnuitului, întelesului si a enigmei, a transpunerii materiale a ideii prin pictura, caut etapele periculosului voiaj hotarâtor al unei arte spirituale, aceasta cerând mult timp, nerv, în permanenta gasindu-ma în fata unui esec sau reusite, sperând totusi ca voi gasi ceea ce mi-am dorit – evadarea din obisnuit si terestru. Caut drumul meu negând si aprobând, fiind de multe ori nehotarât ca si cum când fac experiente. Vreau sa ma bucur de ceea ce fac si sa fie receptata aceasta desfatare si de catre cei din jur.Visez la liniste si fericire în iubirea de Dumnezeu.

– Ce pasiuni ai?

– Fotografia, poezia si filmul.

– Care crezi ca ar fi deosebirea dintre un pictor si un sculptor?

– Sculptorul merge la esential pe când pictorul exprima mult mai multe. De exemplu Contantin Brâncusi în „Facerea lumii” – în ou exprima întreaga esenta a ideii de nastere.

– Cum va evolua arta de mâine?

– Un artist trebuie sa fie constient în tot ceea ce face si de aici vine… viitorul imprevizibil.

– Si cum vezi viitorul tau?

– Nu sper multe anului care vine ca e mai pre?ioasa clipa, ca nu aduce anul ce aduce ceasul… nu mai îmi fac planuri, ma lupt sa fac fata, sa-mi împlinesc câte ceva, câte-mi permit si ce pot. Am observat ca atunci când nu sper, mai apare contrariul. Munca mea aici îsi va gasi rostul si meritul… Ce va fi, vom vedea… le traim pe toate, fie bune sau rele.

– Draga Viorel îti multumesc pentru raspunsurile tale. Îti urez multe succese si realizari în domeniul artei!

ACEASTA NU ESTE O PASARE CANTATOARE-EXPOZITIA PICTORULUI BARUCH ELRON

On By nelursIn NewsLeave a comment

by Dorel Schor

DOREL SCHORLydia Elron mentine in atentia permanenta a publicului remarcabila creatie artistica a regretatului pictor Baruch Elron. De data aceasta, ne propune o tematica interesanta, “tablouri realiste si surrealiste in care apare pasarea, ca simbol al aspiratiilor, al libertatii”.
Ea ne propune ca exemplu “o pasare maiastra care face ceasuri in loc de oua, alta care hraneste puii cuibariti intr-o palarie (simbol al maternitatii), sau o pasare care duce vestile peste acoperisurile din Iaffo ori poarta…o masca de gaze”.

Aceasta prezentare modesta poate fi, desigur, mult completata. Opera lui Baruch Elron este foarte bogata in simboluri. Creatia, Natura, Omul se afla in impact permanent, un impact care imbina simultan elemente dintr-o lume constienta, inconstienta si subconstienta. O lume a visului conectata cu o viziune creativa de o mare originalitate. La el, procesul creativ se bazeaza pe simboluri si metafore, pe echilibrul dintre contrarii, acesta fiind in esenta conditia progresului.

Analogiile si aspectele ambivalente servesc cu prisosinta imaginatiei si limbajului pictural. Emblematica folosita de Elron poate fi perceputa, desigur, in interpretari diferite. Arta lui se identifica cu scoala realismului fantastic, acel stil care accepta realitatea moderna prin intelegerea complexitatii umane. Intuitiv si logic, in creatia sa conceptul timpului si spatiului variaza spectaculos intr-un bogat simbolism. Zborul pasarii sugereaza ideea de libertate, setea de infinit. Pasarea este considerata simbolul elevatiei spirituale, dar si al pacii, al dragostei. La Elron, pasarile apar in picturile cu tema biblica, in cele erotice, in seria creatiei, ca imagini ale luminii, alegorii ale dorintei sau ale mobilitatii. Pasarea inseamna si abilitate, contemplatie, maiestate, forta, victorie a spiritului.

Intreaga opera a pictorului are o baza filozofica, cauta un echilibru intre substanta si idee, intre abstract si imaginatie, intre vis si realitate, chiar intre copilarie si batranete. Imaginatia lui Elron nu are margini. Dar, in acelas timp, vede lumea concreta ca un sat global. Puterea sa de a exprima reactiile adanci ale eului ne invita intr-un labirint in care se gasesc frumosul, rationalul, fantezia, imaginatia. El ne conduce prin acest labirint (cu experienta sa personala, dar si cu cea colectiva), ne plimba printre subiecte biblice, istorice sau sociale pentru a ne lasa la final convinsi ca “aceasta nu este o pasare cantatoare” ci un simbol al multor intelesuri, pe care santem liberi sa le interpretam conform cu personalitatea individuala a fiecaruia.
Dr. DOREL SCHOR

Expozitia Elron (curator Daniel Cahana Levenson) e deschisa la Beit Gabriel, pe malul Kineretului.

S-A STINS DIN VIATA PICTORUL NICOLAE SPIRESCU

On By nelursIn Inspirational, InterviewLeave a comment

Galati, Romania, Galeriile „N. Mantu” 2003
Angela BACIU, poet,publicist,membru U.S.R.filiala Iasi

INTERVIU CU PICTORUL NICOLAE SPIRESCU – in memoriamcu pictorul N SPIRESCU-foto

MOTTO:
„Niciodata nu ma gandesc la timp.”
„Cerul si apele Venetiei se schimba de la o ora la alta.”
„Fericirea nu vine din afara, fericirea vine din noi.”

S-a stabilit in orasul de la malul Dunarii in 1946, iar in 1952, alaturi de Nicolae Mantu, infiinta primul Cenaclu Artistic.
A fost initiator de scoala de pictura la Galati si a oganizat nenumarate expozitii in tara, dar si peste hotare, in Anglia, Austria, Canada, Grecia, Italia, Israel, Iugoslavia si SUA. De asemenea, are numeroase tablouri in colectii private.
Din 1939, incepe sa primeasca diferite premii si medalii la concursuri nationale si internationale,printre acestea, cele mai importante fiind: trei medalii de aur in Italia, iar in 1990 Distinctia internationala „Grandosso”, Brescia, tot in Italia.
In 2006 devine cetatean de onoare al Galatiului, dar…in Venetia i s-a acordat aceasta distinctie inca din anul 1977, pentru parteneriat cultural Italia-Romania
S-a numarat printre putinii artisti care au stiut sa faca donatii orasului, astfel un spatiu pentru suita „Eminesciana” a fost gasit la Biblioteca „V. A Urechia” din Galati, dar …galeria voievozilor sai a ramas in garajul / atelierul sau.
Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!

A.B. – Domnule Nicolae Spirescu, doresc sa va felicit din toata inima pentru acest nou vernisaj!
Cum si cat timp lucrati pentru pregatirea unui asemenea vernisaj?

N.S.- Niciodata nu ma gandesc la timp,(zambeste) nu se poate incadra in timp lucrul la un tablou, am sute de compozitii, portrete, peisaje, nu pot spune in cat timp le termin.
?i doresc sa va dau un exemplu: un tablou lucrat in Venetia, cand mergeam acolo, il lucram in aproximativ 2-3 zile, lucram doar de la 7 la 8.30 dimineata, o ora si jumatate, pentru ca cerul si apele Venetiei se schimba de la o ora la alta, deci trebuia sa revin a doua zi, la aceeasi ora, sa prind culoarea, nuanta pe care o doream.
?i, totusi, timpul pe care il folosesc pentru crearea unei lucrari este indefinit.
Alta data, am terminat un tablou in 2 ani sa zicem, il intorc cu fata la perete, dupa un timp il privesc cu mare atentie, sa vad ce ii lipseste, sau dimpotriva, daca are ceva in plus.

A.B. – Intotdeauna reveniti asupra unei lucrari?

N.S. – Da, asa fac, revin la o lucrare, asa cum faceti si dumneavoastra probabil cand scrieti, este necesar.

A.B. – Ce cuprinde aceasta expozitie?

N.S.- Aceasta expozitie cuprinde lucrari facute mai demult, asa cum am spus multe lucrari le refac, desigur in aceeasi tinuta.
Va dau un exemplu, am un portret inceput acum… 16 ani, mi-a placut o anumita ipostaza, o anume privire, un zambet, pe care numai cel care priveste cu ochi artistic stie ce inseamna. Am rugat un anume model sa-mi pozeze numai fata, sau numai gura… privirea.

A.B. – Ati avut modele speciale, frumoase?

N.S.- Nu stiu cum s-a intamplat, dat toate modelele mele au fost frumoase, si ma gandesc acum cand o sa primesc un „angel radios”, ca sa va fac o bucurie, mi-ar placea foarte mult sa va pictez pe Dumneavoastra …frumoasa poeta Angela Baciu.

A.B. – Ar fi pentru mine o mare onoare si bucurie, va multumesc foarte mult.

N.S.- Va astept sa colaboram.

A.B. – Acest vernisaj a fost foarte bine primit de iubitorii de arta din Galati. Ce mai urmeaza?

N.S.- In septembrie a.c. voi pleca la Viena cu o expozitie, la baiatul meu. Sper ca si aceasta expozitie sa fie bine primita, desigur totul se va filma, fotografia si se va aduna intr-un material.
Mai concret, sper sa se alcatuiasca un album ce va aparea cat mai curand, cu aproximativ 80 de pagini si voi sintetiza pe etape, ani, decenii, pe jumatate de secol ceea ce am lucrat eu de-a lungul timpului.

A.B. – Pictorul Nicolae Spirescu este un om implinit? Dar fericit?

N.S.- Imi place, este o intrebare filosofica, as putea face filosofie pe marginea acestei teme, am muncit mult, implinirea vine cu timpul. Fericit?
Fericirea nu vine din afara, fericirea vine din noi…

A.B. – O ultima intrebare: v-ati dori sa va scrie cineva biografia?

N.S.- Nu, biografia mea …mi-am scris-o singur, prin munca si lucrarile mele.

A.B. – Domnule Nicolae Spirescu, va felicit pentru tot si va multumesc.

O tanara din Baia Mare spune "DA" picturii

On By nelursIn Europe, Romania, YouthLeave a comment

IoanaFarcasOrice arta presupune pasiune si dedicatie. Pe langa acestea, mai este nevoie de bun gust si de inspiratie. Si nu in ultimul rand, de un strop de iubire, de puterea de a oferi ca artist, ce ai mai de valoare in tine. Mai presus de toate, insa, arta inseamna pana la urma, si destin. Un astfel de destin i-a fost harazit si Ioanei Farcas, un talent in devenire. La numai douazeci de ani, cati numara in prezent, aceasta face cinste generatiei tinere de plasticieni. In viziunea ei, pictura este pe deplin sinonima cu un legamant, asemenea celui al casatoriei. Cine opteaza pentru arta trebuie sa isi aminteasca intotdeauna, ca a facut o promisiune solemna pentru toata viata. Cine opteaza pentru arta nu are voie sa uite ca si-a luat angajamentul de a trai pentru si prin frumos, pana in ultima clipa ce i-a fost harazita in marea sa trecere pe pamant. Continue reading “O tanara din Baia Mare spune "DA" picturii” →