CORNELIU IONESCU – DESCOPERIREA FORMELOR ESENTIALE

by Dr. Dorel SCHOR
13 februarie 2010

Pe vremea studentiei, scriam versuri umoristice si cuplete pentru celebra, pe atunci, formatie artistica “Seringa” a medicinistilor din Iasi. Recompensa venea vara, când primeam un bilet la tabara studenteasca de la Costinesti. Tabara era o asezare de corturi cu cîte trei sau patru locuri. Într-un an, m-am împrietenit cu un „coleg de cort”, student la arte plastice, baiat inteligent, cu mult bun simt si care studia pictura, fapt pentru care îl admiram si… invidiam. Corneliu Ionescu…

Au trecut câteva decenii si iata, cu totul întîmplator, am descoperit într-un articol numele Corneliu Ionescu. Doctor în arte vizuale, profesor universitar la Iasi, membru al unor asociatii internationale si posesorul unui palmares expozitional impresionant. Sa fie fostul meu tovaras de plaja? Acela era oltean, student la Bucuresti, acesta e iesean. I-am scris totusi si…el era.

E foarte interesanta evolutia unui artist pe care l-ai cunoscut înainte de a-si începe cariera. Corneliu a avut norocul sa-l aiba profesor pe maestrul Corneliu Baba. Aparent, nimic din ce picteaza el acum nu are comun cu pictura maestrului sau decît, desigur, secretele meseriei si marea dragostea pentru arta. Poate ca aceasta este conditia pentru a fi remarcat: sa fii altfel. Deosebit, în sensul bun al cuvântului. Corneliu a cautat mereu noul, a aspirat catre descoperirea formelor esentiale, catre o geometrie a spatiului, sinteza a universului. Cu elemente cerebrale insolite si însotite de fantezie, de visare, de simbioza dintre real si imaginar.

E adevarat ca impactul initial al unui privitor neavizat cu arta sa poate nedumeri pentru o clipa. Dar acelasi privitor descopera numaidecît o lume poetica, neîngradita, în care culoarea e libera, iar liniile si formele, cautând fantasticul, nu tin seama de reguli stricte,
realizînd constructii armonice cu valente simbolice. E greu sa cataloghezi creatia sa. Uneori patrunde pe teritoriul expresionismului abstract, alteori pe cel al fantasticului, al constructivismului, al unui expresionism sui-generis, al abstractionismului sintetic.

Exegeti reputati s-au pronuntat elogios despre creatia sa înca din anii începutului. Petru Comarnescu afirma în 1969: „Pictura de calitate, cu constructii riguroase, tematica sintetica si îndrumata spre fantastic…”. Ion Frunzetti era, în 1974, „surprins de sensibilitatea proprie, de nobila tinuta lirica si de cromatismul angajant…”. Dan Grigorescu descoperea în 1981 „o lume poetica, o întelegere stricta a functiei constructive a culorii…”. Capacitatea de sinteza si expresivitate a lui Corneliu Ionescu este cheia fermecata a operei sale. I-am cerut prietenului Zoltan Terner o parere, aratindu-i ilustratiile. Mi-a raspuns entuziasmat: „E un pictor adevarat. ?tie multa carte si simte puternic viata culorilor si dramele lor, armoniile sunt de-a dreptul muzicale. Jocul formelor la fel. Pictura autentica…!”

One thought on “CORNELIU IONESCU – DESCOPERIREA FORMELOR ESENTIALE

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.