Vernisaj la Galeria de Arta a Bibliotecii Bucovinei

CONSILIUL  JUDETEAN  SUCEAVA

BIBLIOTECA BUCOVINEI

UNIUNEA SCRIITORILOR DIN ROMaNIA – FILIALA  IASI

LIBRARIILE  ALEXANDRIA

Cu binecuvantarea i.P.S. PIMEN, Arhiepiscopul Sucevei si Radautilor

Organizeaza

EXPOZITIE – INSTALATIE  DE  ICOANE

EIKON – SYMBOLON – EIDOLON

TERAPIE  VIZUALA

De Parintele

EMILIAN  A. GAVRILEAN

Prezinta:

Criticul VALENTIN  CIUCA,

Preot profesor IOAN  IRIMIA,

Psiholog CATRINA  COTOARA

Moderator: scriitoarea ANGELA  FURTUNA

Vernisajul va avea loc joi, 9 decembrie, ora 13, la Galeria de Arta a Bibliotecii Bucovinei

***

Pictorul de icoane isi incepe intotdeauna lucrarea cu o rugaciune: „Tu, Doamne, Dumnezeule, Stapane a toate, lumineaza si indreapta sufletul, inima si mintea robului Tau; calauzeste-mi mainile ca sa pot infatisa cum se cuvine si in mod desavarsit chipul Tau, al Sfintei Tale Maici si pe cele ale tuturor sfintilor pentru slava, bucuria si infrumusetarea Sfintei Tale Biserici”.

O expozitie de icoane crestine ortodoxe este o treapta unica a revelatiei: omul devine ceea ce contempla, asadar se preschimba el insusi in lumina de dincolo, care tasneste din icoana.

Felul in care aceasta lumina datatoare de pace, intelepciune si iubire lucreaza asupra sufletului omenesc este analizat, inca de la inceputurile vietii spirituale si respectiv ale medicinii, nu numai de catre teologi si semioticieni, ci si de catre medicii sau psihologii terapeuti.

Parintele Emilian A. Gavrilean pledeaza nu numai pentru Arta Icoanei ci si pentru Terapia vizuala, prin schimbul de priviri dintre om si Dumnezeu. Autorul avertizeaza, precum altadata Ava Visarion, unul din Parintii Bisericii de la inceputurilor secolului al V-lea, ca iluminarea omului, adica indumnezeira (theôsis), este legata deopotriva de fizica vederii precum si de spiritualitatea vederii.

Expozitia Eikon, Symbolon, Eidolon deschide o noua paradigma a raportarii omului la lumina revelatiei („un intuneric care-ti ia ochii“); pe de alta parte, viziunea autorului – originala, subtila, propunand un exercitiu de salvare a omului prin indumnezeirea vizual – autohipnotica – inchide un arc peste timp, ducand mai departe conceptul marelui Sfant Grigore Palamas (+ 1359), dupa care a participa la energiile dumnezeiesti inseamna a deveni tu insuti, intr-un anume fel, lumina.

Relatia terapeutica dintre privirea omului si privirea divina, relatie care se stabileste in cadrul contactului dintre om si icoana, are valente multiple: Emilian A. Gavrilean pledeaza pentru imbunatatirea calitatii omului contemporan prin optimizarea modului sau de a vedea lumea, dincolo de ochii trupesti, si cu ajutorul ochilor mintii si ai sufletului (Angela FURTUNa)
Despre EMILIAN  A. GAVRILEAN:
Nascut la 19 august 1975, intr-o familie renumita pentru carturarii si artistii prof. univ. Dr. Dimitrie Gavrilean, Nicolae Gavrilean (pictor bisericesc) si George Gavrilean; inca din liceu, autorul participa la pictarea unor biserici si isi face ucenicia alaturi de acesti maestri care il introduc in tainele mestesugului. Mai departe, urmand Colegiul National „Ciprian Porumbescu” din Suceava, Sectia Pictura, autorul se formeaza si la scoala regretatului maestru Ioan-Carp Fluierici si a doamnei Camelia Rusu.

Intre 1994-1998,  urmeaza cursurile Facultatii de Teologie Ortodoxa din Iasi, sectia Pastorala, obtinand Licenta in Teologie Morala cu tema ,,Relatia dintre suflet si trup in Teologia Morala’’, sub indrumarea preotului profesor Dr.Gheorghe Popa. Actualmente doctorand al Universitatii de Arta ,,George Enescu”- Iasi, sectia Arte Vizuale.

Cateva realizari, notabile deja, ii recomanda cariera artistica pentru o evolutie in registrul excelentei:

Expozitii personale de icoana in tara:

2004 – Sala ,,Tisa’’a hotelului Best Western Bucovina – Gura – Humorului;

2008 – Muzeul Obiceiurilor Populare din Bucovina – Gura -Humorului;

Expozitii personale de icoana in strainatate:

2004 – Ambasada Romana din Polonia – Varsovia;

2004 –Casa de Cultura – Pi?a,Polonia;

2004 – Centrul Cultural Pravoslavnic – Bia?ystok,Polonia.

Lucrari de arta religioasa  decorativa si murala:

2002 – Catapeteasma Bisericii ,,Sf.Arhangheli Mihail si Gavriil’’, tempera pe lemn,Tolva(Moara) – Suceava;

2006-Catapeteasma Bisericii ,,Pogorarea Sfantului Duh’’, acrylice pe lemn, Vama-Suceava

2007 – Catapeteasma Capelei Militare ,,Sf.Gheorghe si stefan cel Mare si Sfant’’,tempera pe lemn-Botosani;                                                                                                              2007-Capela ,,Sf.M.Mc.Dimitrie’’, al secco ,Capu – Codrului – Suceava;

2009-Catapeteasma Bisericii ,,Sf.Ilie’’, acrilyce pe lemn, Botosana – Suceava;

Lucrari intrate in uzul liturgic al unor Biserici:

Icoane Praznicare pentru:

2002 – Biserica ,,Sf.Arhangheli Mihail si Gavriil’’, Tolva (Moara) – Suceava;

2003 – Biserica ,,Sf.Apostoli Petru si Pavel’’din cartierul Boureni – Gura-Humorului;

2005 – Biserica ,,Pogorarea Sf.Duh’’, Vama – Suceava;

2006 – Biserica ,,Sfanta Treime’’, Talpa(Candesti) – Botosani;

2007 – Biserica ,,Nasterea Maicii Domnului’’, Mironu – Suceava;

2008 – Biserica ,,Sf.Apostoli Petru si Pavel’’, Berchisesti – Suceava;

2008 – Biserica ,,Sf.Nicolae’’, Spitalul vechi – Suceava;

2009 – Biserica ,,Sf.Nicolae’’, Colacu (Fundu-Moldovei) – Suceava.

Prapuri si Cruci de procesiune pentru:

2001 – Schitul ,,Sf.Treime’’, Pojorata-Suceava; 2007 – Biserica ,,Sf.Ilie’’, Dragoiesti-Suceava; 2008 – Biserica ,,Sf.Parascheva’’, Solonet (Todiresti)-Suceava; 2008 – Biserica ,,Sf.Ilie’’, Botosana-Suceava; 2009 – Biserica ,,Sf.Pantelimon’’, Capu-Codrului-Suceava; 2009 – Biserica ,,Sf.Dumitru’’, Ciprian-Porumbescu-Suceava;

Lucrari in colectii particulare

In tara: Bucuresti, Iasi, Constanta, Botosani, Suceava, Gura-Humorului.

In strainatate: SUA, Canada, Franta, Anglia, Germania, Spania, Italia, Grecia, Polonia.

Angela Furtuna

Biblioteca Bucovinei

Scriitoare, publicista, membra a Uniunii Scriitorilor din Romania

Specialist in Marketing Cultural si PR

Master in Comunicare si PR, Master in Semiotica Limbajului in Massmedia si Publicitate

Espacio Niram, paradis intercultural

Madridul – metropola in care amurgul trezeste parca la viata toata suflarea. In centru, strazile sunt animate de forfota trecatorilor de toate varstele. De pe terasele localurilor razbat voci vesele, in felurite limbi, exprimand tumultul vietii de noapte in care se desfasoara evenimente uluitoare. Intrand  pe strada Independencia Nº2, pe partea stanga te intampina cu o caldura un lacas amenajat cu bun gust, al carui aranjament de interior, realizat cu maiestrie, te introduce intr-o lume mirifica ce te poarta prin labirintul artei. Atmosfera placuta si privirile calde ale unor oameni sinceri si deschisi la suflet te invaluie ca intr-un nor de magie care te determina sa te lepezi de cele lumesti si sa te alaturi, neconditionat, unui taram parca desprins dintr-o lume lipsita de pacat, animata numai de intelepciune si frumos.
Asa mi-as permite sa descriu, cu putine cuvinte, activitatea acestor oameni fara odihna care, prin eforturi, uneori depasind cu mult limitele fizice dar si financiare ale conditiei umane, reusesc cu prisosinta sa duca pe simezele cunoasterii cultura de pe intregul mapamond.
De o modestie si sinceritate dezarmante, fondatorul si sufletul acestei miscari culturale, artistul Romeo Niram te cucereste de la prima vedere. Hotarat si inzestrat cu un simt dezvoltat al cunoasterii, bun organizator al unor evenimente de un rafinament aparte, a atras alaturi de el o serie de oameni de cultura de origine romana, spaniola, dar si de alte nationalitati. Devotamentul sau pentru promovarea culturii universale si realizarile deosebite pe care le-a obtinut l-au propulsat in randul elitei culturii spaniole, fiind astfel primul cetatean strain care a fost invitat sa faca parte din Garda Regala a Spaniei (Reales Tercios), cu gradul de locotenent. Pentru aceasta prodigioasa activitate, in 2009, artistul a primit decoratia pentru merite deosebite, fiindu-i inmanata de generalul Jose Manuel Fuentes Cabrera, presedintele garzii Reales Tercios. In acest an, cu ocazia ceremoniei anuale de decernare a „Premiilor Reales Tercios“, Romeo Niram a primt distinctia „Premiul pentru Merite Deosebite“, pentru bogata activitate de promovare a artei si culturii universale, pe care artistul plastic roman o desfasoara in Spania, fiind invitat si un alt artist plastic roman, Tudor Serbanescu. Ceremonia s-a desfa?urat in prezen?a Altetei Sale Regale Leandro Alfonso Luis de Borbón Ruiz, unchiul Regelui Spaniei, Juan Carlos I de Borbón.
Inconjurat de o multime de oameni consacrati fenomenului artistic cum ar fi: Tudor Serbanescu, fondator al Centrului Pro-Art, Fabianni Belemuscki, director la Revista Niram Art, Bogdan Ater, sculptor si fotograf, aduc in lumina unui public numeros dar in acelasi timp si select, adevarate perle ale culturi universale. Febra acestei miscari a atras astfel si o serie de personalitati din lumea culturii spaniole care in prezent sunt angrenate in acest proces extraordinar de promovare culturala: Miguel Angel Galan Segovia- directorul Edituri Niram Art; Antonio Calderon de Jesus, fondator al Galeriei Artejescal, Hector Martinez Sanz, scriitor si director al Revistei culturale Madrid en Marco, Ignacio Pajon Leyra, dramaturg, director al Edituri Antigona, Tales Jaloretto, jurnalist cultural si actor s.a.
Pornind de la premisa promovarii culturii romanesti in metropola spaniola, artistul plastic roman Romeo Niram pune bazele unui puternic curent artistic prin care sa atraga publicul tanar spre arta contemporana. In decursul celor cativa ani de activitate arealul cultural s-a extins atragand la sanul sau valori incontestabile ale culturii romanesti dar si valori culturale apartinand Spaniei, Portugaliei, Moldovei, Israelului si altor natii care s-au bucurat in aceeasi masura de atentia si daruirea acestei oaze de cultura, al carui oxigen s-a raspandit cu un iures nebun in randul publicului madrilen.  
Numeroase expozitii realizate in Galeria de Arta Nicole Blanco, din incinta Cafenelei literare Espacio Niram, fondata de doua mari personalitati ale culturii: Prof. Dr. Dan Caragea si Dr. Begona Fernandez Cabalerio, au promovat o serie de artisti contemporani: pictori, graficieni, fotografi.
Pragul acestui lacas de cultura a fost trecut de o serie de personalitati ca: Laurentiu Damian, Matei Visniec, Cristian Mungiu, Doina Levintza, Ioan Es. Pop, Dan Caragea, Simion Doru Cristea, Stefan Mitroi, Varujan Vosganian, George Roca, Ionela Flood – a caror opera culturala cuprinde de la arta la muzica si literatura, la  film si teatru.
De asemenea au fost promovati tineri artisti si poeti romani: Cristina Vlasin, Maria Chirila, Ioan Dan Tolgy, Daniel D. Marin, Ofelia Prodan, Claudiu Komartin, Ana Maria Popa, Constantin Popa, Constantin T. Ciubotaru, Marin Trasca.
Viata efervescenta, spiritualitatea ce salasluieste in sufletele acestor „ingeri” neobositi, robi pe altarul artei,  creeaza in acest spatiu pamantean situat in inima Madridului o adevarata „oaza spirituala” in care, daca patrunzi fie si o singura data, spiritul ti se descatuseaza alaturandu-se unui ideal ce tinde spre Univers asemenea coloanei brancusiene.  

George Smarandache,
Noiembrie, 2010

O OAZA A DREPTATII

STILURILE  ORIENTULUI SI OCCIDENTULUI

Neve Tzedek este numele unui cartier situat in sud vestul Tel Avivului. Este prima asezare construita in apropierea vechiului port din Yaffo, inceputurile sale datind de prin 1887, adica cu douazeci si doi de ani inainte de data fondarii oficiale a primului oras ebraic modern. Astazi, cartierul este inglobat in mijlocul marei metropole dar, prin grija municipalitatii, si-a pastrat caracteristicile inceputului, ramanind un loc expresiv, cu o atmosfera ce aminteste de localitatile rurale.

Constructiile joase, strazile inguste, fatadele picturale realizeaza in Neve Tzedek o oaza pastorala in mijlocul marelui oras trepidant. De altfel, numele cartierului, in traducere inseamna “o oaza a dreptatii” , expresie extrasa din biblie unde este considerata una din denumirile dumnezeirii. Multi artisti si scriitori au locuit si au creat aici. Printre ei, laureatul premiului Nobel pentru literatura Smuel Joseph Agnon, vestitul rabin Abraham Kook, pictorul Nahum Gutman…

Era firesc ca artistii plastici sa gaseasca o permanenta sursa de inspiratie. Reuben Rubin, Tziona Tager, Yehoshua Grossbard, Yehezkel Streichman, Arie Lubin, Shimshon Holzman, Nachum Gilboa, Miriam Cojocaru, Silvia Ghinsberg si altii au fixat pe pinza  pitoresti paisaje urbane sau interioare in care se amestecau stilurile orientului si occidentului, eclectismul unei perioade atit de deosebite. Interesant este insa faptul ca, indragostiti de acest loc, cel mai mult s-au inspirat doi pictori nascuti in Romania, ajunsi de foarte tineri pe aceste meleaguri.

Primul este Nahum Gutman, unul din cei mai cunoscuti artisti israelieni (n. in 1898 la Tebulesti), cu un stil pictural foarte distinct, in care influentele europene si atmosfera orientala recreaza spiritul timpului, prima jumatate a secolului trecut.
Tablourile lui surprind peisaje, dar si scene de viata, imortalizind oameni, ocupatii si obiceiuri care au disparut. Gutman e un pictor figurativ, dar novator si nu odata se dovedeste un revotat, trecind la elemente abstracte sau linii nervoase, sugestii colorate.

Cel de al doilea, contemporan cu noi, este Avi Schwartz, bucurestean prin nastere, un artist patimas indragostit de zona care cuprinde vechiul port din Yafoo, cafenelele din piata de vechituri si cartierul Neve Tzedek. Bun colorist, exigent cu umbrele si lumina, Avi introduce in peisaj pesonaje pitoresti, elemente vetuste dar caracteristice, reconstituind pentru noi o lume miraculoasa, care a disparut, dar si-a lasat cu demnitate semnatura in modernitate.
                                                                       Dr. DOREL  SCHOR

O EXPOZITIE DE ARTA POPULARA ROMANEASCA IN DRUM SPRE CANTERBURRY

Cel mai recent Eveniment marca Adsum!

Va invitam duminica 3 octombrie 2010 la

„POPAS PUB”

din strada Liviu Rebreanu nr. 1, sector 3, Bucuresti
(langa piata Ramnicu Sarat)
unde Asociatia Culturala Adsum organizeaza impreuna cu
„Popas Band” si formatia „Celest”
un spectacol pentru a sustine

Expozitia de arta populara „Romanian Roots European Branches”

cu care asociatia noastra participa la

KENT’S INTERNATIONAL ARTS FESTIVAL
Canterbury, Regatul Unit al Marii Britanii

http://www.vremeanoua.ro/lansare-de-carte-si-expozitie-de-icoane-pe-sticla-la-barlad

http://www.monitoruldevaslui.ro/2010/09/mester-popular-barladean-expozant-la-canterbury.html

http://www.b-o.ro/Stire-video-Est1TV-Barlad-1516-ICOANE_MASTI_SI_CARTE.html

Cu deosebit respect,

Ion Gabriel PUSCA
tel: 0728586680

P.S. Asociatia Culturala Adsum dispune de spatiu pentru diferite activitati culturale: intalniri literare, spectacole de teatru, team-building, recitaluri de poezie, lecturi publice.

OMAGIUL MAESTRILOR: INTRE ADMIRATIE SI PARODIE

Vedem adesea tablouri intitulate „Omagiu lui”. De regula, urmeaza numele unui maestru, in orice caz a unui artist de mare notorietate. Presupunem imediat ca este vorba de o marturie speciala de stima si respect, expresia publica a admiratiei pentru creatia acestuia.

De cele mai multe ori, tabloul in cauza este o lucrare creativa care imita o alta lucrare,
bine cunoscuta de marele public. Cel care picteaza „omagiul” repeta o compozitie sau foloseste elemente de stil in maniera modelului. Uneori, rezultatul este o parodie pentru ca exagereaza  anumite caracteristici tipice. Este loc, deci, de unele aluzii umoristice sau ironice, putem vorbi de asa numitele sarje amicale, chiar daca distanta in timp si notorietate se pastreaza.

Probabil ca cea mai parodiata opera picturala este Gioconda, Mona Lisa lui da Vinci. Am vazut-o cu mustati, cu ochelari, strambindu-se, plingind, cu burka sau mancand…

Nu intotdeauna de bun gust… E indoielnic ca maestrul din Renastere ar fi fost incintat de acest gen de omagii. Mi-a placut insa replica lui Botero care, in stilul sau binecunoscut, ne ofera o Mona Lisa supraponderala, dar cumsecade si simpatica. Picasso a fost  „omagiat” foarte frecvent, dar chiar el insusi a pictat o serie de replici la operele unor impresionisti, pastrind esenta compozitiei, dar contorsionind figurile pina dincolo de granitele grotescului.

Artistul care semneaza un omagiu va cauta, in linii mari, sa sugereze propria lume, propriile legi creative, respectind un sistem nealterat al narativului pe care il va reduce la esenta. Rezultatul trebuie sa angajeze imaginatia privitorului in actul de receptare. Aceasta in intentia fireasca de a confirma si specificitatea artei sale. El se va stradui sa transfigureze in spirit novator arta „modelului” (maestrului), rezultatul urmind sa fie o simbioza.

In fapt, este dificil sa reproduci lucrarile altui pictor pentru ca la baza lor sta ideia,  trairea si pasiunea acestuia. Chiar daca tehnic e posibil. De acea, ar trebui sa ne aflam in fata unor formule reluate, a unor idei usor prelucrate, a spiritualitatii respectate. Aceste lucrari demonstreaza admiratie, exprima entuziasm sau, poate, nostalgie.

Incerc sa ilustrez subiectul cu o lucrare a lui Picasso dupa „Dejunul in iarba” a lui Manet, cu un omagiu al lui Eduard Grossman lui Picasso, cu cel al lui Miriam Cojocaru la „Bar in Follies-Bergere”, cu o replica a lui Vladimir Strihan la „Pasarile” lui Braque si cu tabloul lui Fernando Botero de care am pomenit.

Dr. Dorel SCHOR
septembrie 2010

EVA DANON – O PIANISTA CARE PICTEAZA

by Dr. Dorel SCHOR

S-ar putea crede ca afirmatia din titlu este o metafora. Dar nu este… Ma aflu în fata unei doamne mignione fragile si elegante, într-un apartament cu peretii acoperiti de tablouri. Pictate de ea. Numai ca doamna Eva Danon are alta formatie: e pianista de profesie. A studiat ani de zile pianul la Conservatorul din Bucuresti ca apoi sa predea lectii în scoli de balet si, mai mult, sa însoteasca formatii de mare tinuta, balerini vestiti si coreografi de faima internationala, precum Mia Arbatova, Gertrud Krauss, Rina Scheinfeld… Si altii.

Cum a ajuns la pictura? La aceasta întrebare nu e greu de raspuns. Sunt foarte multe exemplele cu oameni talentati, dotati pentru mai multe arte. În cazul Evei, începuturile se pierd în copilarie si adolescenta. Întotdeauna i-a placut sa deseneze. Sa picteze. Tablourile ei, din diferite perioade, deci din vîrste diferite, au un numitor comun. O pregnanta sensibilitate. O deschidere catre un romantism nealterat de trecerea anilor si de framântarile firesti ale vietii. Poate ramâne romantica o femeie care a cunoscut, ca mai toata lumea, ce înseamna lupta pentru existenta? Dovada ca da…

Stilurile sunt totusi diferite. Fara sa-si propuna în mod special, Eva Danon aluneca în surrealism într-un tablou în care pianista ar putea fi chiar ea, pianul ajunge la plafonul unei sali de concert aristocratice si în aer pluteste bustul lui Toscanini. Alteori, stilul e aproape naiv, mai ales cînd tabloul îsi propune un aer familial, nostalgic. Multe pânze sunt impresioniste, dar altele au o curioasa alcatuire, cu o parte figurativa si o alta care se poate încadra în expresionismul abstract. Influentele marilor maestri sunt, de asemenea firesti si explicabile, simtim uneori o linie din modernistii francezi, alteori o respiratie larga ca a peisagistilor rusi sau spanioli.

Tematica abordata este si ea diversa. Natura statica, compozitii cu personaje, peisaje câmpenesti, flori, portrete. Eva Danon are remarcabila capacitatea de a povesti în tablourile ei. Demonstreaza o întelegere profunda a oamenilor vîrstnici, a neputintei si dezolarii, vizavi de naivitatea si jocurile fara de griji ale copilariei. Sau predilectia si atasamentul pentru familie, cu personaje exemplare, surprinse în trecerea anilor… O anume dinamica a culorilor din mai toate lucrarile pledeaza fara îndoiala pentru optimism si sinceritate. Iar întâlnirea muzicii culte cu pictura de sevalet nu face decît sa le permita ambelor un spectru mai larg de exprimare. Nu degeaba exista în muzica termenul de coloratura, iar în artele plastice uzitata metafora „o simfonie de culori”.

CORNELIU IONESCU – DESCOPERIREA FORMELOR ESENTIALE

by Dr. Dorel SCHOR
13 februarie 2010

Pe vremea studentiei, scriam versuri umoristice si cuplete pentru celebra, pe atunci, formatie artistica “Seringa” a medicinistilor din Iasi. Recompensa venea vara, când primeam un bilet la tabara studenteasca de la Costinesti. Tabara era o asezare de corturi cu cîte trei sau patru locuri. Într-un an, m-am împrietenit cu un „coleg de cort”, student la arte plastice, baiat inteligent, cu mult bun simt si care studia pictura, fapt pentru care îl admiram si… invidiam. Corneliu Ionescu…

Au trecut câteva decenii si iata, cu totul întîmplator, am descoperit într-un articol numele Corneliu Ionescu. Doctor în arte vizuale, profesor universitar la Iasi, membru al unor asociatii internationale si posesorul unui palmares expozitional impresionant. Sa fie fostul meu tovaras de plaja? Acela era oltean, student la Bucuresti, acesta e iesean. I-am scris totusi si…el era.

E foarte interesanta evolutia unui artist pe care l-ai cunoscut înainte de a-si începe cariera. Corneliu a avut norocul sa-l aiba profesor pe maestrul Corneliu Baba. Aparent, nimic din ce picteaza el acum nu are comun cu pictura maestrului sau decît, desigur, secretele meseriei si marea dragostea pentru arta. Poate ca aceasta este conditia pentru a fi remarcat: sa fii altfel. Deosebit, în sensul bun al cuvântului. Corneliu a cautat mereu noul, a aspirat catre descoperirea formelor esentiale, catre o geometrie a spatiului, sinteza a universului. Cu elemente cerebrale insolite si însotite de fantezie, de visare, de simbioza dintre real si imaginar.

E adevarat ca impactul initial al unui privitor neavizat cu arta sa poate nedumeri pentru o clipa. Dar acelasi privitor descopera numaidecît o lume poetica, neîngradita, în care culoarea e libera, iar liniile si formele, cautând fantasticul, nu tin seama de reguli stricte,
realizînd constructii armonice cu valente simbolice. E greu sa cataloghezi creatia sa. Uneori patrunde pe teritoriul expresionismului abstract, alteori pe cel al fantasticului, al constructivismului, al unui expresionism sui-generis, al abstractionismului sintetic.

Exegeti reputati s-au pronuntat elogios despre creatia sa înca din anii începutului. Petru Comarnescu afirma în 1969: „Pictura de calitate, cu constructii riguroase, tematica sintetica si îndrumata spre fantastic…”. Ion Frunzetti era, în 1974, „surprins de sensibilitatea proprie, de nobila tinuta lirica si de cromatismul angajant…”. Dan Grigorescu descoperea în 1981 „o lume poetica, o întelegere stricta a functiei constructive a culorii…”. Capacitatea de sinteza si expresivitate a lui Corneliu Ionescu este cheia fermecata a operei sale. I-am cerut prietenului Zoltan Terner o parere, aratindu-i ilustratiile. Mi-a raspuns entuziasmat: „E un pictor adevarat. ?tie multa carte si simte puternic viata culorilor si dramele lor, armoniile sunt de-a dreptul muzicale. Jocul formelor la fel. Pictura autentica…!”

VICTOR FRANCO EXPUNE PEISAJE LA PARIS

by Dr. Dorel SCHOR
5 februarie 2010

Am primit invitatia de a vizita Galeriile Thuillier din Paris unde expune pictorul Victor Franco. Victor Franco este un nume circulat. Exista un matematician cunoscut la Universitatea Berkeley din California, un istoric reputat si un celebru businessman, un muzician francez si un editor elvetian, un vicepresedinte de companie internationala si un boxer mexican, un inventator belgian si un economist luxemburghez… si toti se numesc asa, precum omul nostru din Hulon.

L-am cunoscut la vernisajul unor pictori colegi. Un barbat simpatic, vorbitor (si) de franceza, comunicativ… Cu o biografie interesanta care începe în Egipt, unde s-a nascut si de unde a ajuns în Israel la virsta de 11 ani, cam o data cu declaratia de independenta a statului. În continuare, trairile lui se confunda cu istoria recenta a tarii, pâna la prezentul în care preocuparile artistice ocupa primul loc.

Victor Franco este sculptor, pictor, gravor. În palmaresul lui se înscriu mai mult de zece expozitii personale si participarea la o suta douazeci de expozitii internationale în Europa, Statele Unite, Australia, Canada, Noua Zeelanda… Statui monumentale îmbogatesc peisajul mai multor localitati urbane.

Si acum, expozitia de la Paris. Adica din “groapa cu lei”… Mai poate un artist plastic sa trezeasca interesul în capitala internationala a artelor, locul unde s-au nascut si au murit stiluri si curente, experiente nastrusnice si revolutii ciudate, încercari extravagante si cautari exuberante?! Poate ca aici e locul si acum e momentul unei arte calme, care invita la meditatie si poezie. Victor ne propune în tablourile lui o lume a caror elemente realiste se confunda cu imaginarul. Peisajele, pictate într-un loc bântuit de conflicte si atentate ucigase, pledeaza pentru umanism si întelegere. Dragostea artistului pentru natura este evidenta si interpretarea sa ne propune o frumusete imaginara, la marginea surrealismului. Peisajul este minimalist, romantismul evident.

Omul e ca pomul din câmpie. Metafora, preluata de la poeti, se dovedeste si mai elocventa în pictura. Singuratatea omului exprimata printr-un arbore si o carare care se pierde într-un nesfârsit nestiut capata incarcatura mistica. Orizontul e plin de promisiuni, poate de surprize… Si atunci, ramânem visatori si cautatori ai frumosului, asa cum ne propune Victor Franco.

EXPRESIONISMUL O ARTA SINCERA SI SPONTANA

by Dr. DOREL SCHOR
24 ianuarie 2010

La începutul secolului trecut, în Germania s-a nascut Expresionismul. Unii l-au definit o miscare culturala aparuta ca o reactie la pozitivism, la naturalism, chiar la impresionism. O replica moderna care dorea sa nege academismul si conventiile estetice rigide. În continuare însa, expresionismul s-a impus mai mult ca stil decât ca o miscare artistica.

Oricum, pictorii adunati la Munchen, în gruparea intitulata „Die Brucke” (Puntea) si cei din Dresda, mai târziu la Berlin, din jurul revistei „Der Blaue Reiter” (Cavalerul albastru)
nu aveau un program sau o ideologie. Le era comuna libertatea de creatie absoluta, primatul expresiei asupra formei. Creatia lor era spectaculoasa, influentata de van Gogh, de Munch, de arta primitiva. Viziunea personala, a fiecaruia, era distincta. Pentru ca si interpretarea era foarte subiectiva.

Dar, de ce sa vorbim despre expresionism la trecut? Elementele caracteristice ale acestui stil le regasim, în proportii diferite, la artisti plastici de peste tot si de oricând. Nume mai mult sau mai putin celebre se înscriu la capitolul acesta. Max Beckman, Emil Nolde, Otto Dix, Franz Marc sau Kathe Kollwitz, Egon Schile si Oskar Kokoschka, Willem de Kooning, Vassily Kandinsky, Chaim Soutine si chiar Marc Chagall sau Natalia Gonciarova deschid o pleiada de pictori expresionisti sau în parte expresionisti absolut remarcabili.

Ce au, mai mult sau mai putin, an comun tablourile expresionistilor? Culori arbitrare, compozitii ardente, un dinamism al liniilor care se poate prelungi pâna la abstract. Fiecare pânza este o experienta sentimentala. O usoara distorsionare a formelor obtine un efect emotional special. Forta inventiva poate sugera orice simtamânt, orice traire puternica, de la angoasa la exuberanta. Viziunea personala este în mod evident distincta, semnatura autorului este inconfundabila.

S-ar spune ca expresionismul reflectâ o lume uneori alienata, alteori impulsiva. Culorile senzuale, ritmul simplu, tensiunea vizuala si un original sens al spatiului tradeaza efervescenta creatoare, temperament artistic si neastâmpar novator. Dar, ca orice stil în arta, este influentat de evolutiile politice si de climatul social. Tocmai în sensul respingerii structurilor dominante.

A fost expresionismul o revolutie în arta? Interpretarea e libera si desigur subiectiva. Vom remarca totusi influenta sa pe teritoriul altor muze: în literatura, în drama, scenografie, dans, film si arhitectura. De la exemple radicale în cazul unor artisti, sau numai în perioade limitate la altii.

CUBISMUL – O IMAGINE BAZATA PE APROPIERE

by Dr. Dorel SCHOR
14 ianuarie 2010

S-a întâmplat ca unii prieteni sau cunoscuti sa-mi spuna ca nu agreeaza cubismul sau ca nu îl înteleg. De regula, sânt cei care prefera pictura realista, figurativa, „care oglindeste realitatea asa cum este ea”. Or, pictura adevarata nu-si propune niciodata sa oglindeasca realitatea exact asa cum este. Treaba asta o face fotografia de amator. Pictura îsi propune sa atace conventia, sa distruga iluzia, sa comunice privitorului interpretarea subiectiva a artistului.

Cubismul, aparut la începutul secolului trecut, a fost poate cea mai importanta revolutie în pictura, dupa cea a descoperirii perspectivei în epoca Renasterii. Initiat de George Braque si Pablo Picasso si-a câstigat repede multi adepti. Istoria artelor consemneaza „Domnisoarele din Avignon” (Picasso) si „Viaduct în Estaque” (Braque) ca fiind primele tablouri cubiste. Ele erau puternic geometrizate, în ele dispare perspectiva. În fapt, cubismul, nascut fara o platforma, fara un manifest, precum alte miscari, îsi propune sa atace conventia, sa distruga iluzia, sa creeze o imagine bazata pe apropiere.

De aici, o noua conceptie asupra lumii, care genereaza în fapt un nou mod de gândire… Evolutia cubismului a cunoscut cel putin trei etape. La început, predominau formele geometrice fundamentale, apoi, a urmat o faza analitica, cu descompunerea obiectului în suprafete geometrizate pâna la abstract. În sfârsit, s-a ajuns la cubismul sintetic, care restabileste contactul cu realitatea prin asocierea unor motive cunoscute.

Cubismul datoreaza mult artei africane ca maniera de redare a fe?elor, prin stilizarea formelor pâna la redarea stricta a esentialului si prin expresivitate. Obiectul pictat nu mai este înfatisat dintr-un singur unghi de vedere (ca la realism), ci vazut simultan din mai multe unghiuri. Interesant este faptul ca nu numai artele plastice au suferit influenta cubismului. În arhitectura cubismul se regaseste în stilul Bauhaus. Tot cubismul este cel care duce la „design”-ul industrial, al bunurilor de larg consum, al ambalajelor. El decide ca frumosul trebuie sa fie util si utilul trebuie sa fie frumos.

În afara de cei doi „initiatori”, cubismul a avut performeri în pictura precum Juan Gris, Robert Delaunay, Fernard Leger, Max Ernst care l-a completat cu colaje, Juan Miro care a pornit de aici, arta pop care îsi recunoaste sorgintea si, evident, arta abstracta. Cubismul în sculptura a fost reprezentat de Brancusi, Arhipenko, Lipchitz, Zadkin… În Romania s-au remarcat Marcel Iancu, H. Maxy si multi altii. În Israel, Jean David (nascut în România), Zvi Meirovici, Arie Lubin, Leo Roth, Aharon Meseg, s.a.

ACEASTA NU ESTE O PASARE CANTATOARE-EXPOZITIA PICTORULUI BARUCH ELRON

by Dorel Schor

DOREL SCHORLydia Elron mentine in atentia permanenta a publicului remarcabila creatie artistica a regretatului pictor Baruch Elron. De data aceasta, ne propune o tematica interesanta, “tablouri realiste si surrealiste in care apare pasarea, ca simbol al aspiratiilor, al libertatii”.
Ea ne propune ca exemplu “o pasare maiastra care face ceasuri in loc de oua, alta care hraneste puii cuibariti intr-o palarie (simbol al maternitatii), sau o pasare care duce vestile peste acoperisurile din Iaffo ori poarta…o masca de gaze”.

Aceasta prezentare modesta poate fi, desigur, mult completata. Opera lui Baruch Elron este foarte bogata in simboluri. Creatia, Natura, Omul se afla in impact permanent, un impact care imbina simultan elemente dintr-o lume constienta, inconstienta si subconstienta. O lume a visului conectata cu o viziune creativa de o mare originalitate. La el, procesul creativ se bazeaza pe simboluri si metafore, pe echilibrul dintre contrarii, acesta fiind in esenta conditia progresului.

Analogiile si aspectele ambivalente servesc cu prisosinta imaginatiei si limbajului pictural. Emblematica folosita de Elron poate fi perceputa, desigur, in interpretari diferite. Arta lui se identifica cu scoala realismului fantastic, acel stil care accepta realitatea moderna prin intelegerea complexitatii umane. Intuitiv si logic, in creatia sa conceptul timpului si spatiului variaza spectaculos intr-un bogat simbolism. Zborul pasarii sugereaza ideea de libertate, setea de infinit. Pasarea este considerata simbolul elevatiei spirituale, dar si al pacii, al dragostei. La Elron, pasarile apar in picturile cu tema biblica, in cele erotice, in seria creatiei, ca imagini ale luminii, alegorii ale dorintei sau ale mobilitatii. Pasarea inseamna si abilitate, contemplatie, maiestate, forta, victorie a spiritului.

Intreaga opera a pictorului are o baza filozofica, cauta un echilibru intre substanta si idee, intre abstract si imaginatie, intre vis si realitate, chiar intre copilarie si batranete. Imaginatia lui Elron nu are margini. Dar, in acelas timp, vede lumea concreta ca un sat global. Puterea sa de a exprima reactiile adanci ale eului ne invita intr-un labirint in care se gasesc frumosul, rationalul, fantezia, imaginatia. El ne conduce prin acest labirint (cu experienta sa personala, dar si cu cea colectiva), ne plimba printre subiecte biblice, istorice sau sociale pentru a ne lasa la final convinsi ca “aceasta nu este o pasare cantatoare” ci un simbol al multor intelesuri, pe care santem liberi sa le interpretam conform cu personalitatea individuala a fiecaruia.
Dr. DOREL SCHOR

Expozitia Elron (curator Daniel Cahana Levenson) e deschisa la Beit Gabriel, pe malul Kineretului.

S-A STINS DIN VIATA PICTORUL NICOLAE SPIRESCU

Galati, Romania, Galeriile „N. Mantu” 2003
Angela BACIU, poet,publicist,membru U.S.R.filiala Iasi

INTERVIU CU PICTORUL NICOLAE SPIRESCU – in memoriamcu pictorul N SPIRESCU-foto

MOTTO:
„Niciodata nu ma gandesc la timp.”
„Cerul si apele Venetiei se schimba de la o ora la alta.”
„Fericirea nu vine din afara, fericirea vine din noi.”

S-a stabilit in orasul de la malul Dunarii in 1946, iar in 1952, alaturi de Nicolae Mantu, infiinta primul Cenaclu Artistic.
A fost initiator de scoala de pictura la Galati si a oganizat nenumarate expozitii in tara, dar si peste hotare, in Anglia, Austria, Canada, Grecia, Italia, Israel, Iugoslavia si SUA. De asemenea, are numeroase tablouri in colectii private.
Din 1939, incepe sa primeasca diferite premii si medalii la concursuri nationale si internationale,printre acestea, cele mai importante fiind: trei medalii de aur in Italia, iar in 1990 Distinctia internationala „Grandosso”, Brescia, tot in Italia.
In 2006 devine cetatean de onoare al Galatiului, dar…in Venetia i s-a acordat aceasta distinctie inca din anul 1977, pentru parteneriat cultural Italia-Romania
S-a numarat printre putinii artisti care au stiut sa faca donatii orasului, astfel un spatiu pentru suita „Eminesciana” a fost gasit la Biblioteca „V. A Urechia” din Galati, dar …galeria voievozilor sai a ramas in garajul / atelierul sau.
Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!

A.B. – Domnule Nicolae Spirescu, doresc sa va felicit din toata inima pentru acest nou vernisaj!
Cum si cat timp lucrati pentru pregatirea unui asemenea vernisaj?

N.S.- Niciodata nu ma gandesc la timp,(zambeste) nu se poate incadra in timp lucrul la un tablou, am sute de compozitii, portrete, peisaje, nu pot spune in cat timp le termin.
?i doresc sa va dau un exemplu: un tablou lucrat in Venetia, cand mergeam acolo, il lucram in aproximativ 2-3 zile, lucram doar de la 7 la 8.30 dimineata, o ora si jumatate, pentru ca cerul si apele Venetiei se schimba de la o ora la alta, deci trebuia sa revin a doua zi, la aceeasi ora, sa prind culoarea, nuanta pe care o doream.
?i, totusi, timpul pe care il folosesc pentru crearea unei lucrari este indefinit.
Alta data, am terminat un tablou in 2 ani sa zicem, il intorc cu fata la perete, dupa un timp il privesc cu mare atentie, sa vad ce ii lipseste, sau dimpotriva, daca are ceva in plus.

A.B. – Intotdeauna reveniti asupra unei lucrari?

N.S. – Da, asa fac, revin la o lucrare, asa cum faceti si dumneavoastra probabil cand scrieti, este necesar.

A.B. – Ce cuprinde aceasta expozitie?

N.S.- Aceasta expozitie cuprinde lucrari facute mai demult, asa cum am spus multe lucrari le refac, desigur in aceeasi tinuta.
Va dau un exemplu, am un portret inceput acum… 16 ani, mi-a placut o anumita ipostaza, o anume privire, un zambet, pe care numai cel care priveste cu ochi artistic stie ce inseamna. Am rugat un anume model sa-mi pozeze numai fata, sau numai gura… privirea.

A.B. – Ati avut modele speciale, frumoase?

N.S.- Nu stiu cum s-a intamplat, dat toate modelele mele au fost frumoase, si ma gandesc acum cand o sa primesc un „angel radios”, ca sa va fac o bucurie, mi-ar placea foarte mult sa va pictez pe Dumneavoastra …frumoasa poeta Angela Baciu.

A.B. – Ar fi pentru mine o mare onoare si bucurie, va multumesc foarte mult.

N.S.- Va astept sa colaboram.

A.B. – Acest vernisaj a fost foarte bine primit de iubitorii de arta din Galati. Ce mai urmeaza?

N.S.- In septembrie a.c. voi pleca la Viena cu o expozitie, la baiatul meu. Sper ca si aceasta expozitie sa fie bine primita, desigur totul se va filma, fotografia si se va aduna intr-un material.
Mai concret, sper sa se alcatuiasca un album ce va aparea cat mai curand, cu aproximativ 80 de pagini si voi sintetiza pe etape, ani, decenii, pe jumatate de secol ceea ce am lucrat eu de-a lungul timpului.

A.B. – Pictorul Nicolae Spirescu este un om implinit? Dar fericit?

N.S.- Imi place, este o intrebare filosofica, as putea face filosofie pe marginea acestei teme, am muncit mult, implinirea vine cu timpul. Fericit?
Fericirea nu vine din afara, fericirea vine din noi…

A.B. – O ultima intrebare: v-ati dori sa va scrie cineva biografia?

N.S.- Nu, biografia mea …mi-am scris-o singur, prin munca si lucrarile mele.

A.B. – Domnule Nicolae Spirescu, va felicit pentru tot si va multumesc.

"In tot ceea ce am intreprins am pus suflet."Dialog cu Delia Florea, studenta la pictura

DeliaFlorea1Delia Florea provine dintr-o familie cu serioase si multiple preocupari artistice, de aceea, decizia ei de a studia pictura a venit ca un lucru firesc, normal. In prezent, Delia Florea este studenta la Facultatea de Arte plastice si decorative, in orasul natal, Baia Mare si in paralel cu scoala, lucreaza la Biblioteca Judeteana “Petre Dulfu”, din aceeasi urbe. Delia Florea este de asemenea, licentiata a Facultatii de Litere, specializarea Teologie Ortodoxa  Asistenta sociala, din Baia Mare si are un masterat in Etnologie si antropologie sociala. Delia Florea s-a nascut pe 9 mai 1965. Continue reading “"In tot ceea ce am intreprins am pus suflet."Dialog cu Delia Florea, studenta la pictura”