Jianu Liviu-Florian
Privesc viata mea
Si nu vad nimic,
O ascult,
Este muta,
O miros,
Este inodora,
O pipai,
Si nu simt nimic –
Zilele trecute
Ma intrebam
Care este cea mai frumoasa amintire a vietii mele
Si nu imi aduceam aminte nimic
De aceea sunt atat de bucuros
Cand imi citesc cartile
Si aflu ca, totusi,
Am trait…
Jianu Liviu-Florian
Atatea maini mi s-au intins
Cand mi-am bagat in buzunar
De frig, o mana de invins –
Sa le mai dau ceva in dar –
Atatea glasuri mi-au cerut,
Cand voci, si-n mintea mea, aveam –
Sa le tot dau, cand n-am avut
Nici pentru mintea mea, balsam –
Atatia ochi mi-au plans in gand,
Cerandu-mi doar o mangaiere,
Doar sfarc dintr-o lumina, cand
N-aveam nici eu, sa vad, putere –
Pe-atati si-atati, ii stiu mereu,
Cerandu-mi, vesnic, ocrotire,
De parca sunt un Dumnezeu,
Ce n-are nici macar iubire,
Ce n-are nici macar iubire…
Jianu Liviu-Florian
Toamna ca un cal de moara,
Da-ne timpul inapoi,
Sa ne mai iubim o vara,
Sotioara, amandoi –
Toamna, ca o herghelie
Fara hamuri, fara sei,
Da-ne timp o vesnicie,
Sa iubim mai cu temei –
Toamna, ca o ciuta iute,
da-ne verdele-napoi,
Azi, nu mana sa-ti sarute,
mandra mea, ci nurii goi –
Toamna, ca un crug de mure,
Da-ne lumea indarat,
Sa-mi fii, draga mea, padure,
Inverzind de sub omat….
In memoria lui Nicolae Iorga si Ionel I. Bratianu
Jianu Liviu-Florian
Au fost odata, intr-un parlament,
Un inginer si-un mare intelept.
Se discuta cu patima, ardent,
Vreun caz despre Istorie, si Drept.
Si inginerul, Prim Ministru , chiar,
Dupa-ntelept, vru sa deschida gura.
“Ce sa ne-nveti?, spuse-nteleptul, rar.
Si inginerul a raspuns: “Masura!”
Jianu Liviu-Florian
Ce anonimi sunt norii, apa, muntii,
Ce anonima este si natura,
Ce anonim, in catedrala fruntii,
Isi lasa Anonimul, semnatura –
Ce anonim, padurile fac valuri
De umbra, in oceanele de soare,
Ce anonime vieti raman pe maluri
Din marea de elanuri migratoare –
Ce anonima, iarba creste verde,
Ce anonim, zapada cade-n lume,
Ce anonima stie sa dezmierde
Lumina celui care ne da nume…
Jianu Liviu-Florian
…
Bucura-te, urzeala a gândurilor de lumina,
Bucura-te, pridvor de izvoare soptite,
Bucura-te, padure crestina,
Bucura-te, cer cu genele ceruite,
Bucura-te, aripi ale celui neputincios,
Bucura-te, pâinea celui strivit în tina,
Bucura-te, omat de frumos
Peste universala lepadare si vina –
Bucura-te, milostiv baobab,
Bucura-te, degetar de sihastri,
Bucura-te, ochi de credinta ai celui slab,
Bucura-te, liturghie de astri –
Bucura-te, cucernicie de fragi,
Bucura-te, paius de rabdare,
Bucura-te, lumina celor mai dragi
Suflete framântatoare –
Bucura-te, pirostrie de taine,
Bucura-te, candelabru de heruvimi,
Bucura-te, cea care împarti la straini
Bogatie fara pâine si haine –
Bucura-te, sânge ce se daruieste,
Bucura-te, haina ce-acopera golatate,
Bucura-te, foc ce liturghiseste
Numele Tau, Doamne Sfinte, în toate –
Bucura-te, Grabnica Ajutatoare a Celor Îngenuncheate!
…
Bucura-te, prag al casei parintesti,
Bucura-te, margaritar al luminii,
Bucura-te, liturghier de povesti
Care cerne virtutea de rana rusinii –
Bucura-te, lacrima sfânta de mama,
Bucura-te, leagan de bucurie,
Bucura-te, fericire fara durere si teama,
Bucura-te, sfânta lui Dumnezeu omenie –
Bucura-te, prea cucernica armonie !
…..
Bucura-te, nufar de luceferi pe mare,
Bucura-te, far al celor împovarati,
Bucura-te, mângâietoare acoperitoare
De smerite femei si cucernici barbati –
Bucura-te, tresarire de papadie,
Bucura-te, tril îngeresc,
Bucura-te, Maicuta de iasomie
A celor care se roaga pentru Binele Dumnezeiesc!
Bucura-te, scorbura minunata,
Bucura-te, rai de pastori,
Bucura-te, Maicuta curata,
Zamislita de Domnul din doua liturghice flori –
Bucura-te, lacra de lacrimi,
Bucura-te, fântâna neînceputa,
Bucura-te, aparatoare de patimi,
Inima sfânta de mama care cu sufletul ei ne saruta!
Bucura-te, inima ierbii,
Bucura-te, roua duioasa si pura,
Bucura-te, cer din care beau cerbii,
Bucura-te, cuminecatura!
…
Bucura-te, miscatoare a zadelor,
Bucura-te, feciorelnic rasad,
Bucura-te, Maicuta Aparatoare a tuturor plamadelor,
Bucura-te, cetina ceruita de brad!
Bucura-te, Maicuta care porti în pântece Universul,
Bucura-te, floare tesuta pe cer,
Bucura-te, cea mai odihnitoare decât versul
Talangilor de fapte ale turmelor sfintilor dintru Adevar –
Bucura-te, stâna Dumnezeiasca,
Bucura-te, strunga prin care sufletul nostru vine
Sa se curateasca si înduhovniceasca,
Bucura-te, stupina crestina a sufletelor de albine –
Bucura-te, limonariu în floare,
Bucura-te, cea desculta intrând la Domnul în naos,
Bucura-te, minunata carare
Care ne descopera Raiul, din haos –
Bucura-te, acatist de argint
În care dorm pruncii lumii, de odinioara,
Bucura-te, filocalic alint
Care prin sufletul pruncilor, cu dragoste, ara –
Bucura-te, Maicuta Marie, pururea Fecioara!
Bucura-te, altar de otava,
Bucura-te, Craiasa care culegi
Sufletele prea-curatilor din a lumii otrava,
Bucura-te, livada de bunatate a saracilor Domnului regi!
Bucura-te, Zamislitoare samânta de rodii,
Bucura-te, sipet al faptelor bune,
Bucura-te, nestiutoare minune,
Bucura-te, lumina pe care o gângura orbii!
Bucura-te, Fecioara Marie, pururea nascatoare de rugaciune!
Bucura-te, nectar al luminii,
Bucura-te, oaza ascunsa în care vegheaza
?i se desfateaza cu putinul, putinii,
Bucura-te, Maicuta copiilor care la Domnul, viseaza!
Bucura-te, Împaratie care se apleaca
Pâna la marea durerii celor sarmani,
Bucura-te, inima bogat-simtitoare de împarateasa saraca
Care, din Dumnezeiasca Iconomie, sufletul îsi daruieste, în loc de slava si bani!
Bucura-te, icoana a mamelor
Care traiesc cu pruncii în pântec pâna când, vii,
Trecând judetele vamelor,
Se roaga si-n ceruri pentru copii –
Bucura-te, Fecioara Marie, pururi urzitoare de filocalii!
Bucura-te, pace cuminte,
Care acopera copiii cu viata de veci,
Bucura-te, floare de înviere peste morminte,
Care întoarce în leaganul tainelor Domnului, saraci, ca si Regi!
Bucura-te, culegatoarea inimii Domnului, legi!
…
Bucura-te, sicrias de nisip
Pe care urmele noastre sunt sarutate
De îngeri de grija, mila, duiosie, bunatate, dreptate,
Bucura-te, Aparatoare a celor cu Domnul de-un chip!
Bucura-te, Fecioara Marie, pururea urzitoare a celor curate!
Bucura-te, mugur de seu,
Bucura-te, luntre astrala,
Care ne darui lui Dumnezeu
Copilaria, nestiutoare si goala!
Bucura-te, fagure de amin-uri,
Bucura-te, floare de ceara,
Racoreste-ne în grija si chinuri
Cu a crucii tamaduitoare povara!
Bucura-te, ghiocel de lumina,
Bucura-te, al nadejdii cuibar,
Diamant îngeresc care scalda o mina
În care sufletul omenesc e ascunsul Împaratiei margaritar –
Bucura-te, zamislirea Sfântului Duh aurar!
Bucura-te, pestera de metanii,
Bucura-te, mir înflorit,
Usa a Raiului pe care intra sarmanii
Rugându-se pentru cei care i-au chinuit!
Bucura-te, geana de cer a celui în zeghe,
Bucura-te, asternutul de îngeri al celui bolnav,
Bucura-te, iubirea ca o candela de veghe
A parintilor pentru copiii cu suflet jilav!
Bucura-te, livada înflorind de cuvinte,
Bucura-te, poiana de fragi nestiuta,
Bucura-te, lacrima dumnezeiasca peste rabdatoare morminte,
Bucura-te, cer mirat aninat în privire de ciuta!
Bucura-te, borangic al iertarii,
Bucura-te, tei din lacrima sfânta,
Bucura-te, negraita întelepciune a toate rabdarii,
Bucura-te, si ne binecuvânta!
Bucura-te, Maicuta Marie, tara de lut cu sufletul rupt:
Îngropata în cer, lânga inima Domnului,
Si în cer îngropata, la picioarele Domnului,
Bucura-te, Mântuitorule început!
Jianu Liviu-Florian
Cu cat iti pare mai prejos,
Cu cat iti pare de nimic,
Fii bun, fii drept, si generos
Respecta-l, si pe cel mai mic…
Cu cat in Univers, setos,
Ai sori, planete, pic cu pic
De stors in visul tau frumos –
Respecta-l si pe cel mai mic …
Cu cat vei fi mai virtuos,
Mai Rege, Lumii, mai amic
Cu dumnezeii de prinos –
Respecta-l si pe cel mai mic…
Cu cat iti pare de prisos
Un dar umil, unui pitic –
O picatura de frumos –
Respecta-l si pe cel mai mic…
Cu cat iti pare mai prejos,
Cu cat iti pare de nimic,
Fii bun, fii drept, si generos
Respecta-l, si pe cel mai mic…
Respecta-l si pe cel mai mic…
Jianu Liviu-Florian
Pentru omul onest are întâietate sanatatea
Dramaturg norvegian, director de teatru, si poet, supranumit parintele dramei moderne, si unul dintre fondatorii modernismului in teatru, Henric Ibsen (20 Martie 1828 – 23 Mai 1906) scrie in 1882 piesa de teatru “Un dusman al poporului”. Dar ce legatura sa fie intre aceasta piesa si discutiile furtunoase din Romania, privind exploatarea, sau interzicerea exploatarii rezervelor aurifere ale tarii, de la Rosia Montana?
Actiunea piesei “Un dusman al poporului” se desfasoara intr-un orasel in care un medic, si fratele lui, om de afaceri, pun bazele unei statiuni balneare. Medicul contribuie cu ideile, fratele lui, cu punerea lor in practica. Omul de afaceri devine primar al orasului, si presedintele comitetului de actionari ai bailor, iar medicul, vizionarul, este angajat ca medic al bailor. Statiunea prospera de la an la an, i se intrevede un viitor imbelsugat, burghezia locala, ca si saracimea, prospera, pana in momentul in care medicul, un idealist, si un altruist, descopera ca apa pe care o beau pacientii statiunii este otravita, datorita amplasamentului unei tabacarii in amontele bailor, si datorita conductelor de slaba calitate utilizate in proiectul bailor.
Medicul isi expune ideile directorului ziarului local Curierul poporului, si reprezentantului burgheziei locale, proprietara imobilelor in care se cazeaza pacientii, si acestia ii promit tot sprijinul pentru a sili administratia bailor sa faca cuvenitele modificari. Mai mult, ii multumesc si il aclama ca prieten al poporului.
Si fratele medicului, primarul, este incunostintat, dar acesta ii cere imperativ sa ingroape descoperirea, intrucat obtinerea unei ape fara otrava ar reclama bani multi din profitul comitetului actionarilor bailor, si doi ani de inchidere a acestora.
La refuzul medicului de a trece sub tacere descoperirea faptului ca apa bailor otraveste pacientii, primarul santajeaza comunitatea cu ideea falimentului bailor, care ar insemna falimentul tuturor: al Curierului poporului, al burgheziei si al saracimii locale. In fata acestei perspective, toti dau inapoi, toti isi retrag sprijinul promis medicului, mai mult, in conferinta disperata organizata de acesta intr-o incapere a unui prieten, in fata orasenilor, toti il huiduie si il proclama DUSMAN al POPORULUI.
Medicul este concediat, prietenul care ii pusese incaperea la dispozitie incaperea, pentru prezentarea pericolului reprezentat pentru pacientii statiunii de apa otravita, este concediat si el, geamurile locuintei medicului sunt sparte. Dar medicul, cu sotia lui, desi parasiti de toti, continua idealist lupta pentru viata.
La Rosia Montana , baile din piesa lui Ibsen sunt aurul. Apa otravita bauta de pacienti, sunt cianurile rezultate in procesul de obtinere a aurului. Primarul, burghezia si saracimea locala, sunt sustinatorii exploatarii aurului de la Rosia. Care invoca faptul ca tara va obtine 20 de miliarde de dolari, in 20 de ani. Uitand ca a imprumutat 40 de miliarde de dolari in 2 ani, de care s-a ales praful. Medicul sunt cei care spun ca apa/cianurile sunt otrava, si care ar dori sa vegheze somnul aurului in tarana, pentru vremurile urmasilor, asemeni voievozilor moldoveni din Descrierea Moldovei, a lui Dimitrie Cantemir, care nu decopertau dealuri cu mine de sare, pentru a o asigura urmasilor, desi sarea avea atata cautare in toate punctele cardinale.
Eu nu sunt medicul din piesa lui Ibsen. Dar, daca as fi, as aduce aminte, nu primarului, nu burgheziei, nu saracimii, ci copiilor, o povestioara: Un tanar sarac se plangea zi dupa zi ca nu este bogat. Ca nu are bani, vila , masina, calculator, piscina, si cate si mai cate minuni au venit, si vin, din viitor. Auzindu-l, a venit la el chiar Dumnezeu, si i-a spus: De ce te plangi toata ziua? Nu e drept, Doamne. Vreau atatea, si sunt atat de sarac. Bine, a spus Dumnezeu, da-mi piciorul tau drept, si iti voi da cea mai scumpa, si moderna masina. Asta nu o fac, a spus tanarul. Atunci, a spus Dumnezeu, da-mi mana ta dreapta, si iti voi da un palat in care sa locuiesti. Nu ti-o dau, Doamne. Atunci, da-mi ochii tai amandoi, si iti voi da o multime de bani, cat nu poti cheltui intr-o viata de om. Ba nu iti dau niciun ochi! Vezi atunci, dragul meu, cat esti de bogat, pentru ca esti intreg si sanatos? Caci din bogatia ta nu ai da nimic pentru a obtine ceea ce iti doresti! Tanarul a zambit, si a dat din cap, rusinat.
|
Incepe azi o scoala, ca o viata – Mai slaba si mai mica ca o scama – Ce despre Raiul pe pamant, invata, Cel ocrotind ca dragostea de mama –
Sunt multe scoli deschise azi, in lume, Invata multe, poate despre tot – Dar pe pamant, a face Rai, anume, Doar cei mai mici din lume dascali, pot –
Mi-e teama chiar ca de a lor micime Nici nu se vad, si nici chiar auzi, Caci Raiul pe pamant, e-o milionime, Din ce visam mai bun pentru copii –
Precum un deget pregeta sa tina In brate, trupul unui nou nascut – Cum poti sa tii lumina din lumina In duhul tau, ca Raiul, nevazut?
Incepe azi o scoala, ca o viata – Precum incepe viata ta, mereu – E Raiul pe pamant, care te-nvata Ca viata ta e insusi Dumnezeu… |
Jianu Liviu-Florian
Mai e o prasila de vreme, si-apoi iar
Isi mana toamna frunzele-n pamant,
Spoita va fi dragostea, cu var,
Si cimitirele, cu florile de vant –
Mai e un pas de-un stanjen, la rascruci,
Si-apoi, din ploaie, curcubee stinse
Vor cobora in plumbuite nuci –
Si noi, gutui vom fi, in geamuri ninse –
Mai e de o cadere inapoi,
Si-apoi doar iarba blanda, de cuvinte,
Va rasari, tacuta, peste noi,
Rotindu-si Universul, inainte …
Jianu Liviu-Florian
Jianu Liviu-Florian
La Organizatia Fiintelor Unite:
Ierbivorele au cerut economie ecologica. Leii si-au impus punctul de vedere prin forta spiritului : economia de consum.
Abia dupa ce vecinul s-a pus capra, s-a bucurat si a zis: Sa moara si capra vecinului.
Popa vorbeste foarte putin, pentru ca stie ca vorba lunga, e saracia omului.
Politicianul vorbeste foarte putin, si el, pentru ca stie ca viata este scurta, si la obiect.
Numai saracul vorbeste mult, pentru ca stie ca omul care vorbeste mult, mananca putin.
Daca munca nu produce mai mult decat consuma, si asta in termenii resurselor neregenerabile, nu monetari, putem spune ca lenea face adevarate minuni.
Daca nu avem nicio certitudine ca ne vom naste, de unde atata siguranta ca vom muri?
Discurs in camera fetitei mele:
Sa trecem la urmatorul punct de pe dezordinea de zi.
Din Codul bunelor maniere pentru politicieni, mai ales pe vremuri de criza:
Nu e frumos sa vorbesti cu gura plina.
Indemn pentru subalterni:
Serveste, ca sa fii aservit.
O culme comunitara:
Detinutii sunt platiti, si oamenii liberi fac munca voluntara.
O a doua culme comunitara:
Toti de la unul, unul pentru toti.
A treia culme comunitara:
Toti de la stat, fiecare pentru sine.
A patra culme ( statala ):
Da-mi, sa-ti iau.
A cincea culme ( mondiala ):
Pestele cel mare il inghite – democratic – pe cel mic.
22 iulie 2011
N-am sa va dau nici apa, n-am sa va dau nici paine –
A voastra este munca de-a le avea pe masa –
Un sunet de chitara, si-un vers, de azi, pe maine,
Am sa va darui, prieteni, din tot ce ma apasa –
Cantati si voi, cu mine, creati si voi, cu mine,
Voi sunteti toti, cenaclul, in arderea-i frumoasa,
Lumina, libertate, si lupta – pentru bine !
Cantati cu mine-n limba romana, de acasa!
Traiasca toti parintii! Traiasca toti copiii!
Traiasca strabunicii, stiut, si nestiutii!
Murind, nu avem moarte! Am fost, si suntem viii
Romani, uniti pe viata, in cantecul virtutii!
Traiasca toti romanii! Traiasca Romania!
Cantati, cantati, prieteni! Atata va mai spun!
Rasar apocalipse, apune vesnicia,
Tu nu uita vreodata, romane, sa fii bun!
Cantati si voi, cu mine, istorii legendare,
Mihai, Stefan, si Mircea, poeti si voievozi!
Un Rai, sa facem, macar, din Romania Mare,
Chiar daca este Lumea ticsita de Irozi!
Vin cumpene, vin lipsuri, vin necurmate rele,
Si cine sa ma stie, ce toane ne mai vin –
Noi sa cantam, prieteni, calcand pe toate cele:
Traiasca toti Romanii, si Tara lor! Amin.
Autor – Jianu Liviu-Florian
Revista ARMONIA - Saltmin Media 