Ne închinam lui Dumnezeu sau ne cântam noua?

Dan Bercian

Material preluat din radiounison.ro

Lauda si închinare” este un concept mai nou folosit în bisericile evanghelice

Nu îl avem din Scriptura ci a aparut odata cu intrarea în bisericile evanghelice a unui nou mod de a se manifesta prin cântare a credinciosilor. Aparitia instrumentelor electronice (chitara, sintetizator, etc), a aparaturii de sonorizare si amplificare, a posibilitatilor de înregistrare si multiplicare, a favorizat larga raspândire a acestui fel de închinare Continue reading “Ne închinam lui Dumnezeu sau ne cântam noua?”

Cuvânt pentru atei

Aşa vorbeşte Domnul: „Înţeleptul să nu se laude cu înţelepciunea lui, cel tare să nu se laude cu tăria lui, bogatul să nu se laude cu bogăţia lui. Ci cel ce se laudă să se laude că are pricepere şi că Mă cunoaşte, că ştie că Eu sunt Domnul care fac milă, judecată şi dreptate pe pământ! Căci în acestea găsesc plăcere Eu, zice Domnul.”

                                                                                                 IEREMIA, 9.23-24

Nebunul zice în inima lui: „Nu este Dumnezeu!”

                                                                  PSALM, 14.1

 .

Ideile ateilor, preconcepute –

fără cercetare, analiză sau experimentare

.

ATEII: „CRED” FĂRĂ A CERCETA!

“Nebunul zice în inima lui: „Nu este Dumnezeu!” S-au stricat oamenii, fac fapte urâte; nu este niciunul care să facă binele. Domnul Se uită de la înălţimea cerurilor peste fiii oamenilor, să vadă de este vreunul care să aibă pricepere şi care să caute pe Dumnezeu. Dar toţi s-au rătăcit, toţi s-au dovedit nişte netrebnici; nu este niciunul care să facă binele, niciunul măcar Continue reading “Cuvânt pentru atei”

Sărbătoarea Paștilor Domnului!

George Danciu

Predica pastorului Nelu Urs din 8 Aprilie 2012 – Hickory, NC

prăznuieşte sărbătoarea Paştilor în cinstea Domnului Dumnezeului tău.”                                                                                                                                                Deuteronom, 16.1


O SĂRBĂTOARE A BUCURIEI!

.

Introducere în teologia despre moarte și păcat

Probabil în această săptămână am meditat mai mult ca în altele, la suferința și răstignirea lui Isus, la moartea și așezarea Sa într-un mormânt pecetluit de romani, dar poate că ne-am gândit și la moartea noastră, eveniment prin care trece orice om din această lume Continue reading “Sărbătoarea Paștilor Domnului!”

CRESTINISM SAU ISLAMISM?

George Danciu

La început era Cuvântul si Cuvântul era cu Dumnezeu si Cuvântul era Dumnezeu.

Si Cuvântul S-a facut trup si a locuit printre noi, plin de har si de adevar...

Isus a zis: Eu sunt calea, adevarul si viata. Nimeni nu vine la Tatal decât prin Mine

                                                 Evanghelia IOAN, 1.1; 1.14; 14.6

La început Dumnezeu a facut cerurile si pamântul.”                                

                                                                                        Geneza, 1.1

.

CE ALEGEM, ÎN CINE NE PUNEM CREDINTA

ÎN DUMNEZEU SAU ÎNTR-UN OM MURITOR?

 

.

Când te intereseaza doar partea materiala, jonglezi cât poti de bine cu sufletele oamenilor, amagindu-i, când pe unii, când pe altii, pe toti deopotriva!

.

 

Sub un titlu incitant, în CampusNews din 13 aprilie 2012, citim ca:

O universitate din Londra vrea sa interzica vânzarea de alcool în campus, pentru a atrage studenti musulmani.

de R.P. CampusNews

O universitate din Londra vrea sa interzica vnzarea bauturilor alcoolice in anumite zone ale campusului pentru a atrage mai multi studenti musulmani, scrie The Telegraph, care noteaza ca este prima propunere de acest gen din Marea Britanie.

Profesorul Malcolm Gillies a anuntat in cadrul unei conferinte de presa ca London Metropolitan University ia in considerare interzicerea comercializarii de bauturi alcoolice in campusul universitar, pentru ca “un procent ridicat” de studenti considera “imoral” consumul de alcool.

“Este o experienta negativa, de fapt o experienta imorala pentru un procent ridicat dintre studentii nostri”, a declarat profesorul universitar Malcolm Gillies. Potrivit acestuia, 6.000 dintre cei 30.000 de studenti ai universitatii sunt musulmani. Oficialul a sustinut ca infiintarea de zone in care este interzis consumul de alcool este o chestiune de “sensibilitate culturala”, precizand ca “nu este un mare sustinator al consumului de alcool in campus“.

***

Traim într-un secol mai degraba al întunerecului moral si spiritual, decât al prosperitatii

Imoralitatea a ajuns cumva o banalitate, o obisnuinta, ceva care face parte din viata normala a omului zilelor noastre, iar cei care traiesc moral sunt exceptii. Nu luam în seama dorinta acestora de-a promova creatia si Scriptura în scoli si institutii, de a-L onora si preamari pe Dumnezeu, creatorul si sustinatorul tuturor lucrurilor.

Tot ce nu e în concordanta cu pretentiile Lui Dumnezeu, cu încalcarea moralei crestine, este imoral si condamnat de Dumnezeu.

Din cauza lipsei de seriozitate al crestinilor ultimelor secole, morala a scazut tot mai mult, aceasta ajungând sa nu mai fie cunoscuta ca atare, iar anumite dorinte ale unor grupari de oameni se ridica în locul acesteia, ca si cum ar avea acest drept. Asa se face ca au aparut foarte multe denominatiuni crestine si religioase, una dintre acestea fiind si islamul.

Când Domnul nostru, Fiul lui Dumnezeu, vine si ne descopera prin Cuvântul Sau:

Isus a zis: Eu sunt calea, adevarul si viata. Nimeni nu vine la Tatal decât prin Mine” (Ioan, 14.6)

La început Dumnezeu a f?cut cerurile si pamântul.”  (Geneza, 1.1)

Din El, prin El si pentru El sunt toate lucrurile. A lui sa fie slava în veci! Amin.(Romani, 11.36)

atunci nu mai este loc de îndoiala si de necredinta si de alte surogate ale credintei, ci ne punem toata nadejdea în Dumnezeu, Creatorul nostru, care ne poarta de grij? prin Iisus Hristos si Sfântul Duh.

Sarbatoarea pastilor, poruncita de Dumnezeu în cinstea Lui, ne aduce o reîntâlnire cu Domnul Vietii si la o reînoire a mandatului de a-L vesti pe Dumnezeu (Isus) si altora.

Daca voi veti tacea, pietrele vor vorbi, a spus Isus. Si vedem ca El vorbeste prin pietrele cutremurelor de Pamânt, prin piatra cu care ploua adesea, sau chiar prin oamenii împietriti si nestiutori, dar care au îndrazneala sa spuna mesajul Lui.

Dumnezeu sa se îndure si sa aiba mila de noi! Amin.

Biserica Penticostală din Târnăveni (MS)

Editor George Danciu

…fiecare om să ia un miel de fiecare familie. (…)  Să ia din sângele lui şi să ungă amândoi stâlpii uşii şi pragul de sus al caselor unde îl vor mânca. (…)

În noaptea aceea, Eu voi trece prin ţara Egiptului şi voi lovi pe toţi întâii născuţi din ţara Egiptului, de la oameni până la dobitoace şi voi face judecată (…).  Sângele vă va sluji ca semn pe casele unde veţi fi. Eu voi vedea sângele şi voi trece pe lângă voi, aşa că nu vă va nimici nicio urgie, atunci când voi lovi ţara Egiptului.”                                                                                    EXOD, 12

Ioan Botezătorul a văzut pe Isus și a zis:  Iată Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii!

                                               Evanghelia IOAN, 1.29 Continue reading “Biserica Penticostală din Târnăveni (MS)”

Ne-asteapta mama iarasi de Înviere-acasa

Ne-asteapta mama iarasi de Înviere-acasa
Când numara tacuta, în gând curat – dorinte,
În ea se da o lupta: nu-i timp de suferinte!
Si pregateste pasca si miel si drob pe masa…

„Îmi vin  copiii-si spune – si-i gata cozonacul!”
Genunchii si-i apleaca, îngân-o rugaciune:
„Adu-mi-i, Doamne,-acasa si fa Tu o minune
Sa vada cum înfloare-n gradina liliacul!”

Ferestrele-s curate si-i casa primenita
Un cos cu oua rosii asteapta-n coltul mesei
Muscata-i înflorita, zâmbind, cârciumaresei
Îi cade-o frunza-n glastra de doruri napadita.

De Paste-i gata totul, dar dorul o apasa
Si-asterne lin privirea spre zari, caci stie bine…
Suntem departe, mama, mereu gândim la tine
Noi te purtam în inimi, venim la anu’-acasa!

Te-mbraca mândru, mama, cu sufletul curat
Du-te sa iei Lumina si pentru toti te roaga
Esti dulce mângâiere, maicuta noastra draga
Si-ti spunem cu iubire: HRISTOS A ÎNVIAT!

Georgeta Resteman
13 aprilie 2012
Koln, Germania

„Femeia care muta muntii”- o noua carte pentru femei!!

DANIELA DELIBAS, redactor-crainic la Radio Vocea Evangheliei Suceava a publicat la Editura Little Lamb în luna februarie a acestui an cartea intitulata într-o maniera curajoasa Femeia care muta muntii”.

 Aceasta noua carte pentru femei are ca motto versetul: Adevarat va spun ca daca va zice cineva muntelui acestuia: ”Ridica-te si arunca-te în mare”, si daca nu se va îndoi în inima lui, ci va crede ca ce zice se face, va avea lucrul cerut. (Marcu 11:23)

Inspirându-ma din viata personala dar si din trairile altor femei despre care am aflat citindu-le cartile, – Domnind peste împrejurarile vietii, de Ligia Seman, Anotimpurile Inimii, de Gigi Graham Tchividjian, Pathway to Purpose for Women, de Katie Brazelton, Adevarata valoare a unei femei,de Lisa Bevere si altele -, am scris aceasta carte cu gândul la tine, o femeie care se lupta în viata de zi cu zi cu o sumedenie de munti si care, rareori, gaseste în ea puterea de a transforma lacrimile de tristete din viata ei în lacrimi de bucurie. Nu sunt o femeie care a fost scutita, pe parcursul vietii, de lupta cu diferiti munti, fie ei sub forma de lacrimi, de framântari, de neajunsuri, de probleme si situatii dificile sau, fie ei, sub forma de stres, de cârtire, de nemultumire si de dezamagire fata de viata. Am avut si eu parte de astfel de momente, tocmai datorita faptului ca nici o femeie nu va putea vreodata fugi de durerea fizica, sau sufleteasca, oricât de buna atleta ar fi. Inima mea s-a ridicat atunci la Ceruri si Si-a întrebat Creatorul: Ce trebuie sa învat de aici? Cum anume trebuie sa ma comport în aceasta situatie pentru ca numele Tau sa fie proslavit, printre oameni, si pentru ca inima Ta sa gaseasca placere în mine?

Principiile prezentate în aceasta carte sunt raspunsul pe care Dumnezeu mi L-a dat, si care este unul atât de minunat! „Femeia care muta muntii” va marca pentru orice femeie care va avea placerea de a o citi începului unei noi vieti traite împlinind scopul minunat pentru care a fost creata si mutând deoparte multitudinea de munti care tinde sa o zdrobeasca, zilnic. Doar atunci femeia se va ferici pe sine si va ferici la rândul ei pe altii, prin simpla ei existenta! Îti doresc sa fii o femeie care muta muntii, astazi si în fiecare zi! Ma rog ca  Dumnezeu sa te ajute la aceasta, si Sa-si ia slava si gloria din viata ta, si din a mea, mereu!” (Daniela Delibas)

Esti casatorita si dezamagita sa constati faptul ca, alaturi de iubitul tau sot nu traiesti adevarata fericire si împlinire, asa cum ai crezut si ai visat? Esti casnica iar monotonia, frustrarile si greutatile vietii te aduc, câteodata, în pragul depresiei? Te desconsideri mereu spunând ca tu nu esti în stare sa faci nimic, în lumea aceasta, care sa conteze? Femeia care muta muntii, te va ajuta sa întelegi de ce, uneori, sotul tau te raneste, de ce statutul de mama poate fi presarat cu lacrimi, sau de ce viata îti poate parea, câteodata, searbada si fara sens. Tu nu esti doar o femeie neînsemnata din milioanele de femei din lume care se lupta, în viata de zi cu zi, cu o sumedenie de munti, ci esti o fiica a Cerului, creata cu un scop bine determinat si minunat. Doar îndeplinind acest scop divin, devii femeia care este o binecuvântare atât pentru familia ei, cât si pentru biserica si pentru societate. Devii femeia care muta muntii!

Femeia care muta muntii este titlul cel mai încurajator pentru femeia din ziua de astazi. Autoarea observa cu o finete nobila, situatia speciala în care se gaseste vasul sensibil – femeia se confrunta cu numeroase probleme delicate, prezentate în paginile care urmeaza cu o mâna sigura si matura -, însa, cartea aceasta nu se opreste la o prezentare obiectiva a vietii, cu toate punctele ei negative. Se pune pe tapet capacitatea femeii de a gasi solutii la problemele ei, aceasta calitate fiind rezultatul parteneriatului ei cu Dumnezeu.” (Ligia Seman)

Daniela Delibas este o crestina matura care nu-I aminteste zilnic Lui Dumnezeu cât de mari sunt muntii din viata ei, ci fiecarui munte îi spune cât de mare si biruitor este D-zeu. Studiind cu atentie cartea, îti dai seama ca muntii problemelor si suferintelor de tot felul  sunt un numitor comun, de cele mai multe ori.Autoarea nu ne îndeamna sa le poruncim triumfalistic sa se mute din calea noastra, ci ne ia într-o calatorie, pas cu pas, în escaladarea lor, indiferent de înaltime. Acest alpinism spiritual împreuna cu Domnul  întareste omul dinlauntru si ne schimba complet perspectiva. Împreuna cu Daniela, si cu cele care vor avea întelepciunea sa faca acest studiu, vom binecuvânta pe Cel care a pus muntii în calea noastra, nu ca sa ne limiteze orizontul, ci ca sa ne sporeasca dorinta de a ne înalta mereu mai sus.” (Angela Tiprigan)

Daniela Delibas este absolventa a Facultatii de Litere din cadrul Universitatii de Stat din Oradea si a Facultatii de Teologie din cadrul Universitatii Emanuel din Oradea. Este redactor-crainic la Radio Vocea Evangheliei Suceava si, împreuna cu sotul, Mitica, si cu cei trei copii, Marcu, David si Elisa, locuieste în Ipotesti, Suceava.

***

Daniela Delibas, din postura în care s-a consacrat, aceea de redactor-crainic la Radio Vocea Evangheliei,  face ea însasi  o interesanta si necesara prezentare VIDEO a cartii  Femeia care muta muntii, la Alfa Omega TV.

 

 

 

 

 

 

„Femeia care mută munţii”- o noua carte pentru femei!

Daniela Delibaş, redactor-crainic la Radio Vocea Evangheliei Suceava a publicat la Editura Little Lamb în luna februarie a acestui an cartea intitulată într-o manieră curajoasă „Femeia care mută munţii”.

Această nouă carte pentru femei are ca motto versetul: Adevărat vă spun că dacă va zice cineva muntelui acestuia: ”Ridică-te şi aruncă-te în mare”, şi dacă nu se va îndoi în inima lui, ci va crede că ce zice se face, va avea lucrul cerut. (Marcu 11:23)

Inspirându-mă din viaţa personală dar şi din trăirile altor femei despre care am aflat citindu-le cărţile, – Domnind peste împrejurările vieţii, de Ligia Seman, Anotimpurile Inimii, de Gigi Graham Tchividjian, Pathway to Purpose for Women, de Katie Brazelton, Adevărata valoare a unei femei,de Lisa Bevere şi altele -, am scris această carte cu gândul la tine Continue reading “„Femeia care mută munţii”- o noua carte pentru femei!”

Satul Dumbraveni (BN)

George Danciu

.

Câteva repere de istorie si geografie

Biserica Baptista din Dumbraveni

.

 „Si viata vesnica este aceasta: sa Te cunoasca pe Tine, singurul Dumnezeu adevarat, si pe Isus Hristos pe care L-ai trimis Tu.”                    Evanghelia lui Ioan, 17.3


 

 

Pregateste-te pentru întâlnirea cu Împaratul tau!

 

Dar toate aceste lucruri s-au întâmplat ca sa se împlineasca ce fusese vestit prin prorocul care zice:

Spuneti fiicei Sionului: „Iata, Împaratul tau vine la tine, blând si calare pe un magar, pe un magarus, mânzul unei magarite.”

 Noroadele care mergeau înaintea lui Isus si cele ce veneau în urma, strigau: „Osana, Fiul lui David! Binecuvântat este Cel ce vine în Numele Domnului! Osana în cerurile preaînalte!”                                                                                                                                                                                      Evanghelia lui  Matei, 21.1-9

 

A. DUMBRAVENI (BN) – date istorice si geografice

Comuna Ciceu-Giurgesti are în componenta doua sate: Ciceu-Giurgesti, satul de resedinta, si Dumbraveni. Se învecineaza la nord cu comuna Negrilesti si comuna Târlisua, la nord-vest cu judetul Maramures, la est cu comuna Caianu Mic, la sud-est cu comuna Uriu, iar la sud si sud-est cu comuna Petru Rares.

Satele Negrilesti, Breaza si Purcalete au trecut în anul 2002 în administratia comunei Negrilesti.

Prima atestare documentara pentru Ciceu Giurgesti, ar fi din 1405, într-un act de danie al regelui Sigismund. Actul nu este unul fundational, asezarea fiind întemeiata cu mult înainte de aceasta data. Când Stefan cel Mare a intrat în posesia cetatii si domeniului Ciceu, Ciceu Giurgesti exista cu mai bine de un veac în urma, cu numele pe care îl are si astazi. Prima mentiune documentara privind organizarea satului si apartenenta la o structura teritorial administrativa dateaza din 1553. Atunci satul era condus de cneazul Simion si facea parte din voievodatul Negrilesti, condus de voievodul Andreica.

Relieful comunei are aspectul unui amfiteatru circular, fragmentat în trei segmente de culoarele vailor Caprioara, Broastelor, Valea Podului si Meia. Sunt dominante dealurile care ocupa doua treimi din suprafata comunei. Vegetatia lemnoasa este formata din paduri de fag (70%) si gorun, tufarisuri de alun, paducel, carpen, macies, soc, salcii. Suprafetele mari de pasuni si paduri au permis dezvoltarea unei faune bogate: capriori, mistreti, jderi, iepuri, vulpi, râsi, rozatoare marunte. Braconajul din ultimii ani a împutinat exemplarele acestor specii. De-a lungul timpului oamenii priceputi si îndemânatici ai locului au deprins multe mestesuguri. În perioada celor doua razboaie mondiale în localitate erau caramidari, cizmari, cojocari, comercianti, croitori, dogari, dulgheri, fierari, horincari, lingurari, macelari, mecanici si morari.

La Ciceu Giurgesti au fost folosite vreme de doua secole 6 mori, dintre care una a mai functionat pâna în toamna anului 2001. La mijlocul secolului al XIX lea, 50-60 de localnici se ocupau cu cioplirea pietrelor de moara, pe care le transportau în centrele orasanesti ale Transilvaniei. De mare trebuinta în lumea satului, rotarii faceau care zdravene, de dus pietre de moara. Sobarii faceau sobe pentru încalzirea caselor iarna si cuptoarele în care fiecare gospodarie cocea pâinea. Mai târziu au aparut tâmplarii si zidarii.

Satul Dumbraveni, atestat la 1467 s-a numit Canci (Canciu) si a facut parte dintre acele localitati oferite de Matei Corvin lui Stefan cel Mare în cadrul domeniului cetatii Ciceului, apartinând Episcopiei de la Vad, înfiintata de domnul Moldovei. De la est de Carpati erau aduse “… carti de invatatura, aceasta vatra spirituala fiind sprijinita de protopopiatele de la Chiuesti, Ciceu-Poieni, Ciceu-Giurgesti, Muncel sau Targu-Lapus.” La 1798, biserica ortodoxa din Canci a devenit greco-catolica dupa mersul acelor vremi, situatie care s-a reglementat din nou dupa 1989.

B. Biserica Baptista din Dumbraveni (BN) – AZI

Si Eu îti spun: tu esti Petru, si pe aceasta piatra voi zidi Biserica Mea, si portile Locuintei mortilor nu o vor birui.”(Matei, 16.18)

Sunt cuvintele vii ale Domnului Isus care a zis Eu voi zidi Biserica Mea!

De aceea ea e o mireasa frumoasa si fara nici o pata sau zbârcitura. O asemenea Mireasa, a Domnului, am vazut în DUMINICA FLORIILOR din 2012 în Biserica Baptista din Dumbraveni (BN).

Acum, în 2012, ea e împodobita cu frati si surori ai Domnului, cu copii ai lui Dumnezeu, majoritatea lor fiind trecuti de 60 de ani, dar nascuti din nou pentru Noua Împaratie a Împaratului Vesniciei care a intrat în ovatiile multimii – acum mai bine de 2.000 de ani, triumfal, în Ierusalim, blând si smerit, calare pe un magar, pe un magarus, mânzul unei magarite.

Regele Universului a intrat în Ierusalim aclamat de multime deoarece toate manifestarile Mântuitorului îl prezentau ca El este Mesia.

Daca pâna atunci Isus zisese ca înca nu-i sosise ceasul, si a cautat sa pastreze cât mai bine ascuns secretul mesianic, în Aceasta mareata zi tot ce s-a întâmplat a încununat si ni s-a descoperit în toata splendoarea ca Isus este Mesia, Mântuitorul poporului lui Dumnezeu. El este Împaratul care vine în Numele Domnului! Glorie Domnului!

Ei ziceau: „Binecuvântat este Împaratul care vine în Numele Domnului! Pace în cer si slava în locurile preaînalte!”

Unii farisei din norod au zis lui Isus: „Învatatorule, cearta-Ti ucenicii!” Si El a raspuns: „Va spun ca, daca vor tacea ei, pietrele vor striga.” (Luca, 19.38-40)

Ati observat ca astazi nici de pe buze nu mai este înaltat Isus-Dumnezeu? Nu mai este ovationat-aclamat Numele Lui, dimpotriva, oamenilor le place ca ei sa fie înaltati.

Sunt certati cei care striga lauda Domnului. Nu mai e voie sa-L onorezi pe Isus Creatorul si Mântuitorul în Scoli si Institutii. Însa Isus a zis: „Va spun ca, daca vor tacea ei, pietrele vor striga.”

Tacem noi – oamenii – dar vorbesc pietrele, cutremurelor si ale ploilor cu ghiata (piatra), vorbesc copiii inocenti ai lui Dumnezeu, caci El n-a ramas fara marturie!

De aceea, pe oricine Ma va marturisi înaintea oamenilor îl voi marturisi si Eu înaintea Tatalui Meu care este în ceruri; dar de oricine se va lepada de Mine înaintea oamenilor, Ma voi lepada si Eu înaintea Tatalui Meu care este în ceruri.” (Matei, 10.32-33)

A Împaratului vesniciilor, a nemuritorului, nevazutului si singurului Dumnezeu, sa fie cinstea si slava în vecii vecilor! Amin.

C.  Biserica Baptista din Dumbraveni (BN)– date istorice

Biserica din Dumbraveni ia fiinta în anul 1928. Si exista o potrivire de date, deoarece e anul în care se naste si responsabilul bisericii, de acumi, Clapa Gheorghe (n.1928).

Cronologic, împreuna cu Pastorul cel bun, au lucrat aici si pastorii: Precup Gheorghe, Poienar Constantin, Mânzat Ioan, Mecea Augustin, Mânzat Petre.

Dintre primii membri mai amintim pe Precup Iosif, Valea Constantin, Clapa Costan (dirijor de cor).

Noua cladire – spatioasa si luminoasa, cu statie de amplificare a sunetului si încalzire centrala pe lemne – este ridicata în anul 1955.

Veteranul crestin Gheorghe Clapa, împreuna cu pastorul Petrica Mânzat si ceilalti frati seniori, calauziti de Sfântul Duh, îl preamaresc pe Mântuitorul lor, cum zice psalmistul: cu glasul meu strig catre Domnul si zic „Lucrarea mea de lauda este pentru Împaratul!”

Glorie-i fie adusa, în veci, lui Isus Mântuitorul!

Biserica Baptistă din Dumbrăveni (BN)

George Danciu

 „Şi viaţa veşnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Isus Hristos pe care L-ai trimis Tu.”               Ioan, 17.3

Fii gata pentru întâlnirea cu Împăratul tău!

” Dar toate aceste lucruri s-au întâmplat ca să se împlinească ce fusese vestit prin prorocul care zice:

Spuneţi fiicei Sionului: „Iată, Împăratul tău vine la tine, blând şi călare pe un măgar, pe un măgăruş, mânzul unei măgăriţe.” Continue reading “Biserica Baptistă din Dumbrăveni (BN)”

Tristete si speranta

Vavila POPOVICI

 .

Din Eul rastignit de iubirea pentru celalalt, curge viata vesnica.”

M.-A. Costa de Beauregard

 .

Trist poti fi atunci când esti singur, când ai nevoie de sprijin, de cuvinte mângâietoare sau când alaturi de altul fiind, suferi pentru suferinta celui de lânga tine, suferi împreuna cu el si încerci sa-i usurezi tristetea cu ajutorul cuvintelor, gesturilor… Tristi suntem când ne amintim de momentele dureroase ale vietii noastre, sau ale celor pe care îi iubim. Tristi suntem în aceasta Saptamâna a Patimilor lui Hristos, amintindu-ne de durerea si suferintele Sale: umilinta de a cara propria-I cruce si a fi scuipat, piroanele batute în membre, coroana de spini de pe cap, sabia împunsa în coaste… Si toate îndurate pentru ca noi sa avem drum liber spre Dumnezeu. Dar, la capatul celalalt sta speranta care face ca sufletele noastre sa poata primi bucuria Învierii. Prin cunoastere înlaturam tristetea din sufletele noastre. Avem nevoie de evadarea gândurilor catre trecut si viitor. Iar trecutul înseamna Traditie si Nicolae Iorga spunea ca „Traditia poate fi uitata, dar ucisa, nu!” Si generatia mea a trait vremurile uitarii… Omenirea s-a putut dezvolta, evolua, prospera datorita unui cod al valorilor, a unei traditii culturale si spirituale. În momentul când sunt negate traditiile culturale, oamenii se neaga de fapt pe sine, iar natiunea se poate confrunta cu o criza de identitate. Comunismul s-a opus cu vehementa oricarei traditii. În Manifestul Comunist al lui Marx – documentul principal al partidelor comuniste – se recunoaste pe fata rolul malefic al doctrinei: „Revolutia comunista reprezinta ruptura cea mai radicala cu relatiile traditionale; nu este de mirare ca dezvoltarea sa implica ruptura cea mai radicala cu ideile traditionale”. Dar iata ca roata vietii nu s-a blocat, ea ne-a readus traditiile, sarbatorile… si ele nu au putut fi ucise!

Traditie, înseamna trecut, o suma de valori, conceptii, obiceiuri sau credinte care se pastreaza la un popor sau chiar la nivelul întregii umanitati, concentrate fiind în jurul unui Adevar. Exista o traditie Sfânta si o traditie a poporului. Este bine sa ne dam seama de diferenta lor, cu toate ca amândoua slujesc Binele, frumosul si Adevarul. Traditia populara s-a transmis de-a lungul secolelor prin viu grai, inspirata din întâmplarile, observatiile, experientele acelor zile de demult, prin obiceiuri perpetuate (transmise de la o generatie la alta), iar Sfânta Traditie se refera strict la învataturile lui Hristos, transmise Apostolilor si continute în Sfânta Scriptura.

Iata ca intram în Saptamâna Patimilor si fiecare zi este marcata de Biserica prin slujbe minunate, numite Denii, numele lor venind de la slavonescul „vdenie”, însemnând priveghere sau slujba nocturna. Prima dintre Denii se tine chiar în seara Duminicii Floriilor si este Denia pentru Lunea Mare. Ultima are loc în Vinerea Mare si este cutremuratoarea Denie a Prohodului Domnului, dupa care urmeaza Noaptea Învierii.

Niciodata nu trebuie sa ramânem în bratele tristetii, „sa nu plantam copacul tristetii în inimile noastre”, dupa cum ne sfatuia un poet, ci sa avem în spate trecutul si în fata „cartea bucuriei”, pentru a putea duce lupta pe mai departe, în aceasta viata. Sa întrevedem, sa gândim un scop, cel mai mare fiind cel al mântuirii noastre, speranta sa ne umple sufletul! A spera este ca si cum ti-ai construi o barca, te-ai urca în ea si ti-ai propune sa ajungi la malul celalalt. Poate sa nu ajungi, sa se rastoarne barca, sa pierzi cârma, sa întâmpini valuri mai mari sau mai mici, dar daca stii sa eviti pe cât posibil toate obstacolele si sa lupti pentru înlaturarea lor, o data ajuns la celalalt mal, vei stii ca viata pe acest pamânt nu a fost zadarnica, ca ai avut o menire si te-ai straduit s-o îndeplinesti. Speranta care ne calauzeste, ne presara-n drum flori si ne daruieste energii dumnezeiesti.

În aceste zile triste, de sarbatoare religioasa crestina asteptam Învierea Domnului, ne pregatim sufletele pentru bucuria trairii ei. Sarbatoarea Învierii lui Hristos este numita si Paste sau Pasti, interpretarea duhovniceasca a cuvântului fiind acela de trecere. Ea a devenit o traditie în viata noastra, a crestinilor, în viata Bisericii, fiind cea mai veche sarbatoare crestina, sarbatorita înca din epoca apostolica.

Dupa credinta noastra crestina, în aceasta zi – Vinerea Patimilor – a avut loc moartea lui Iisus care a fost rastignit si a murit pe cruce pentru rascumpararea neamului omenesc de sub jugul pacatului stramosesc. Acestei zile i-am dedicat poemul:

Vinerea Mare a Patimilor lui Hristos./ Se-aude toaca./ Credinciosii se-ndreapta spre biserici./ Încep slujbele religioase./ Îngerii coboara blând din cer,/ întind aripile deasupra capetelor noastre./ Îsi pregatesc glasurile,/ Preotii-nalta rugaciuni./ Se-aud cântari de cinstire, se – nfioreaza întreaga fire./ Se-aprind lumânari,/ se lumineaza inimile si gândurile noastre./ Se cânta Prohodul…/ Îngerii tristi cânta cu noi! Clopotul bate./ Pe cer trec nori alungati de vânt./ Pasari tresar din somn speriate./ Printre fosnet de aripi si unde sonore,/ lumânarile noastre,/ unite-ntr-o singura lumina mare./ Învaluiti în propria lor lumina/ Îngerii sunt printre noi!/ Înconjuram biserica împreuna cu preotii,/ purtatori ai sfântului Epitaf./ Ne oprim de patru ori/ si ne hranim sufletele cu rugile lor./ Trecem pe sub Epitaf…/ Îngerii sunt cu noi!/ Biserica-i prea plina./ În jur roiesc enoriasii./ Vinerea Mare a Patimilor lui Hristos!/ Îngerii se afla printre noi!

De secole rememoram tristetea acelor zile, acelui timp, Patimile lui Hristos, Cel venit sa ne lumineze, sa ne dezvaluie sensul vietii, iar Învierea Domnului este un moment încarcat de lumina, de bucurie, seninatate, dragoste si speranta. Biserica, asezata si înaltata pe Traditia Apostolilor, propovaduieste aceasta sfânta sarbatoare prin episcopii asezati de catre Apostoli si urmasii acestora.

Ouale rosii pe care le pregatim simbolizeaza mormântul purtator de viata al Domnului nostru Iisus Hristos, care s-a deschis la Învierea Sa din morti. De aceea, când se aprinde Lumina Învierii, când se sparg ouale prin ciocnire la masa, când se întâlnesc oamenii pe strazi, crestinii îsi spun: Hristos a înviat! Adevarat a înviat!

 

Din Articole si eseuri – vol.II 

Despre obiectul credintei

George Danciu

Isus zicea:

S-a împlinit vremea, Împaratia lui Dumnezeu este aproape. Pocaiti-va si credeti în Evanghelie.” 

                                                                                                    Marcu, 1.14-15

Credinta într-o realitate istorica, prezenta si viitoare

.

CREDINTA, de care vorbeste Evanghelia,  este în legatura cu cineva.

Când vorbim despre credinta, aceasta implica imediat si o persoana fata de care ne raportam credinta.

În crestinism, ideea centrala si Persoana fata de care ne manifestam credinta este Isus Hristos. Este un singur Dumnezeu, Tatal nostru si Creatorul Universului, care S-a manifestat între oameni prin Isus. Înainte de înaltarea Sa la cer (dupa ce Si-a dat viata ca rascumparare pentru omul pacatos si a înviat) a spus ucenicilor ca e de folos sa mearga la Tatal, unde va mijloci pentru ucenicii Sai, însa nu ne va lasa singuri, caci ne va trimite un Mângâietor, Duhul Sfânt. Deci Dumnezeu s-a facut de cunoscut prin Cuvântul Bibliei, ca este Dumnezeu Tatal, Dumnezeu Fiul (Isus Hristos) si Dumnezeu Duhul Sfânt, Unul, manifestat în aceste trei Nume.

Isus este Evanghelia la care  S-a referit El Însusi,  apostolii si Biblia,  în contextul ei general si specific.

Ne punem întrebarea, de ce am asculta cutare sau cutare voce…? E o voce demna de încredere? Ce spune e  adevarat?

Câti oameni or fi crezut când Cristofor Columb (1451-1506) care, cautând o ruta noua spre Asia, ajunge prin Oceanului Atlantic în America, le-a vorbit contemporanilor lui despre marele Continent de dincolo de Ocean?

Câti oameni or fi crezut când Galileo Galilei (1564-1642) si-a prezentat celebra sa teorie, cum ca Pamântul se învârte în jurul Soarelui? Desi a fost persecutat de Biserica Catolica si de Papa Urban al VIII care nu au crezut adevarul promulgat de el în teza sa, adevarul a fost demonstrat si confirmat ulterior de stiinta…

***

Sundar Singh (1889, India -1929, Tibet), povesteste ca mama sa, care era hindusa (o religie cu traditii, obiceiuri si superstitii) ca orice mama care îsi iubea copilul l-a învatat si pe el religia hindusa, în care vaca e un animal sfânt si venerat. Însa, în modul cel mai serios si plin de grija i-a spus fiului ei si aceste marete cuvinte: Daca vreodata te afli în fata unui pericol iminent si nu ai alte solutii, când viata îti este pusa în pericol, sa stii ca mai este o forta, o putere, aceasta este Isus. Sa apelezi la el.

Si, într-o zi, pe când mergea pe o poteca îngusta de munte, dintr-odata i-a închis drumul un sarpe veninos care-l ameninta îndreptându-se direct spre el si, din cauza terenului de munte, nu mai avea unde fugi de sarpe. Paralizat de spaima, aproape inconstient, a strigat sau mai exact inima i-a strigat „Isuse, scapa-ma!” Si a fost scapat, sarpele a plecat într-alta parte deîndata.

Sundar a participat la o scoala primara condusa de Misiunea american prezbiteriana, în care Noul Testament a fost citit zi de zi ca un “manual”. Sundar a refuzat sa citeasca Biblia la scoala. Dar într-o oarecare masura, predarea Evangheliei si dragostea lui Dumnezeu i-a atras atentia, desi el înca nu credea chiar totul.

În mijlocul unei astfel de confuzii, când avea doar paisprezece ani, mama i-a murit si Sundar a suferit o criza de credinta. În furia lui, Sundar a ars o copie a unei Evanghelii în public. Dupa trei zile, într-o noapte târziu, în decembrie 1903, s-a ridicat din pat si s-a rugat ca Dumnezeu sa i se descopere, daca El într-adevar exista si e viu. În caz contrar “am planificat sa ma arunc în fata trenului care trecea aproape de casa noastra.

Sundar Singh s-a rugat. “O, Dumnezeule, daca exista un Dumnezeu, dezvaluie-mi-Te în seara asta.” Trenul urmator era la ora cinci dimineata. Orele treceau. Dintr-o data camera s-a umplut de o mare stralucire. Un barbat a aparut în fata lui. Sundar Singh a auzit o voce care-i spune: “Eu am murit pentru tine. Mi-am dat viata pentru tine. Cât timp te vei lepada de Mine? ” Sundar a vazut mâinile omului, strapunse de cuie….

Uimit ca viziunea a luat forma neasteptata a lui Isus, Sundar a fost convins în inima lui ca Isus este Mântuitorul adevarat si ca El este viu. Sundar a cazut în genunchi înaintea Lui si a cunoscut o liniste uimitoare pe care niciodata nu osimtise înainte. Viziunea a disparut, dar pacea si bucuria zabovit în el.

În ciuda amenintarilor si ale motivelor familiei sale, Sundar a vrut sa fie botezat în credinta crestina. Dupa ce tatal sau i-a vorbit d oficial si l-a respins, pentru credinta sa, Sundar a devenit un paria pentru poporul lui. Dar împotriva marii opozitii, el a fost botezat în Simla, de ziua sa de nastere, în anul 1905 într-o biserica de limba engleza.

***

Din Cer a coborât fiul lui Dumnezeu, Isus Hristos, si a adus oferta Sa de viata. Câti L-au crezut?

Daca citim Evangheliile vedem ca a fost cercetat de catre Pilat, de catre Irod, de mai marii Evrei, de Ana si Caiafa, dar Pilat a dat verdictul: NEVINOVAT! Cu toate acestea, multimea a strigat la unison Rastigneste-L!  Rastigneste-L! Doar un sutas si un tâlhar, L-au recunoscut ca Dumnezeu, si au crezut. Tâlharul, murind, înca din acea zi a fost cu Domnul ales, în cer. Glorie Domnului! Amin.

Isus a spus: „Adevarat, adevarat va spun ca cine asculta cuvintele Mele si crede în Cel ce M-a trimis are viata vesnica si nu vine la judecata, ci a trecut din moarte la viata. Adevarat, adevarat va spun ca vine ceasul, si acum a si venit, când cei morti vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu, si cei ce-l vor asculta vor învia. Caci, dupa cum Tatal are viata în Sine, tot asa a dat si Fiului sa aiba viata în Sine.” (Ioan, 5.24-26)

Faptele Apostolilor ilustreaza întâlnirea istorica a lui Pavel cu Isus

Capitolul 9

Saul din Tars (viitorul apostol Pavel) “sufla înca amenintarea si uciderea împotriva ucenicilor Domnului. S-a dus la marele preot si i-a cerut scrisori catre sinagogile din Damasc, ca, daca va gasi pe unii umblând pe Calea credintei, atât barbati, cât si femei, sa-i aduca legati la Ierusalim.”

Dar însusi Dumnezeul Isus îi iese în întâmpinare:

Pe drum, când s-a apropiat de Damasc, deodata a stralucit o lumina din cer în jurul lui. El a cazut la pamânt si a auzit un glas care-i zicea: „Saule, Saule, pentru ce Ma prigonesti?” „Cine esti Tu, Doamne?”, a raspuns el.Si Domnul a zis: „Eu sunt Isus pe care-L prigonesti. Ti-ar fi greu sa arunci înapoi cu piciorul într-un tepus.” Tremurând si plin de frica, el a zis: „Doamne, ce vrei sa fac?” „Scoala-te”, i-a zis Domnul, „intra în cetate, si ti se va spune ce trebuie sa faci.

În Damasc era un ucenic, numit Anania. Domnul i-a zis într-o vedenie: „Anania!” „Iata-ma Doamne”, a raspuns el. Si Domnul i-a zis: „Scoala-te, du-te pe ulita care se cheama „Dreapta” si cauta în casa lui Iuda pe unul zis Saul, un om din Tars. Caci iata, el se roaga; si a vazut în vedenie pe un om, numit Anania, intrând la el si punându-si mâinile peste el, ca sa-si capete iarasi vederea.” „Doamne”, a raspuns Anania, „am auzit de la multi despre toate relele pe care le-a facut omul acesta sfintilor Tai în Ierusalim; ba si aici are puteri din partea preotilor celor mai de seama, ca sa lege pe toti care cheama Numele Tau.” Dar Domnul i-a zis: „Du-te, caci el este un vas pe care l-am ales, ca sa duca Numele Meu înaintea Neamurilor, înaintea împaratilor si înaintea fiilor lui Israel; si îi voi arata tot ce trebuie sa sufere pentru Numele Meu.

Anania a plecat; si, dupa ce a intrat în casa, a pus mâinile peste Saul si a zis: „Frate Saule, Domnul Isus, care ti S-a aratat pe drumul pe care veneai, m-a trimis ca sa capeti vederea si sa te umpli de Duhul Sfânt.” Chiar în clipa aceea, au cazut de pe ochii lui un fel de solzi; si el si-a capatat iarasi vederea. Apoi s-a sculat si a fost botezat. Dupa ce a mâncat, a prins iarasi putere. Saul a ramas câteva zile cu ucenicii care erau în Damasc. Si îndata a început sa propovaduiasca în sinagogi ca Isus este Fiul lui Dumnezeu.” (Fapte, 9.1-20)

Isus Hristos este Împăratul!

George Danciu

Text inspirat de predica pastorului Nelu Urs din 1 Aprilie 2012 – Hickory, NC

INTRAREA LUI ISUS ÎN IERUSALIM

Isus a trimis pe doi din ucenicii Săi şi le-a zis: „Duceţi-vă în satul dinaintea voastră. Când veţi intra în el, veţi găsi un măgăruş legat, pe care n-a încălecat nimeni niciodată: dezlegaţi-l şi aduceţi-Mi-l. Dacă vă va întreba cineva: „Pentru ce-l dezlegaţi?”, să-i spuneţi aşa: „Pentru că Domnul are trebuinţă de el.” Cei ce fuseseră trimişi s-au dus şi au găsit aşa cum le spusese Isus. Şi când S-a apropiat de Ierusalim, spre coborâşul Muntelui Măslinilor, toată mulţimea ucenicilor, plină de bucurie, a început să laude pe Dumnezeu cu glas tare pentru toate minunile pe care le văzuseră.” Ei ziceau: „Binecuvântat este Împăratul care vine în Numele Domnului! Pace în cer şi slavă în locurile preaînalte!

                                                                               Luca, 19.29-32; 37-38 Continue reading “Isus Hristos este Împăratul!”