A ierta, e o datorie a fiecărui om.                                   George Danciu

“Atunci Petru s-a apropiat de El şi I-a zis: „Doamne, de câte ori să iert pe fratele meu când va păcătui împotriva mea? Până la şapte ori?”  Isus i-a zis: „Eu nu-ţi zic până la şapte ori, ci până la şaptezeci de ori câte şapte.” MATEI, 18.21-22

  .

     P A R A B O L A   I E R T Ă R I I

.

SFÂNTUL APOSTOL PETRU  avea reputaţia de a fi dintr-o bucată, ţi-o spunea de-a dreptul, cum se zice, nu pe ocolite. Era curajos, plin de indraznelă si franchete.  Petru avea o fire de lider, era mereu in fruntea celorlalti, el trebuia să stie totul si incă  inaintea celorlalti. Dar Petru a vrut să si iubească cel mai mult. A si declarat că chiar dacă toti il vor părăsi pe Domnul, el n-o va face. Era  foarte preocupat de iubirea fată de Domnul si  dorea ca nimic să nu-l despartă de Domnul său!

Şi iată-l acum pe Petru că vine la Isus cu această intrebare spinoasă:

„Doamne, de câte ori să iert pe fratele meu când va păcătui împotriva mea? Până la şapte ori?”

Isus i-a zis: „Eu nu-ţi zic până la şapte ori, ci până la şaptezeci de ori câte şapte.”

Petru de fapt ar intreba:  “Este oare limită in iertare?”  Domnul Isus răspunde “NU! Trebuie să ierti nelimitat!”

Adică iertarea nu e deloc o chestiune de calcule sau de  punere in balantă, de cumpănire, când trebuie să o acorzi si când nu.

Când ai in fata ta greseala celuilalt, nu e o problemă de-a căuta limitele datorate (datoriei), ci e o chestiune de atitudine a inimii, de-a avea un spirit iertător.

Chestiunea nu e atât de mult legată de logică si de ratiune. Nu iertăm din datorie, ci din har. Cum iubesti, asa ierti!

EXTINDEREA IERTĂRII

DOMNUL ISUS putea să vorbească asa, deoarece El avea in vedere dragostea Sa nemărginită pentru om (Jertfa de la Golgota), El ne-a iertat toată datoria – fără limite.

“Dar nu pot să se răscumpere unul pe altul, nici să dea lui Dumnezeu preţul răscumpărării.  Răscumpărarea sufletului lor este aşa de scumpă, că nu se va face niciodată. ”  PSALM, 49 (7-8)

Cu iertarea e ca si in Parabola cumunitătii – a Impărătiei,  unde spiritul  care o caracterizează trebuie să fie iertarea. In impărătia lui Dumnezeu nu există limite pentru iertare.

Dar există si conditii pentru a fi iertat de Dumnezeu. Dumnezeu nu te iartă dacă nu vii la El, in rugăciune, să-i ceri iertare. Apoi trebuie să iertăm si noi gresitilor nostri!

Nu venim inaintea Lui, generalizând, “Tată am gresit”, trebuie să ne rugăm specific, pentru ce anume am gresit, ca el să ne ierte si să ne dea putere de a nu mai repeta acel păcat.

 NU EXISTĂ IERTARE FĂRĂ MĂRTURISIRE

Nu există eliberare fără mărturisire

“Luaţi seama la voi înşivă! Dacă fratele tău păcătuieşte împotriva ta, mustră-l! Şi dacă-i pare rău, iartă-l! Şi, chiar dacă păcătuieşte împotriva ta de şapte ori pe zi, şi de şapte ori pe zi se întoarce la tine şi zice: „Îmi pare rău!”, să-l ierţi.”   LUCA, 17.3-4

Dacă îi pare rău să-l ierti

Profesorul universitar Emil Bartoş (predicând despre acest subiect) atrage atentia că, de regulă, fiecare parabolă a Domnului Isus subliniază un singur  adevăr.

Stăpânul (regele, patronulL, proprietarul) a dat un credit solicitantului, pentru a-l investi si a aduce un profit, care apoi să poată plăti datoria.

Parabola enuntată mai sus,  spune de unul care a investit gresit cei 10.000 de  galbeni (aur) imprumutati de la stăpân, adică pretul a  cca 164.000 de ani de muncă, cam 6 milioane de $, in ziua azi. Un pret enorm, extravagant chiar.   Stăpanul, fiindcă i s-a cerut insistent  milă si indurare – in loc sa-i ia familia in sclavie, – milos din fire îi acordă iertarea (stergerea) marii datoriei.

Dar nu iese bine datornicul pe usa iertării, că intâlneste pe un datornic al său, cu o sumă de  numai 100 de lei, plata a câteva zile de lucru. Si, netinând  cont de  iertarea extraordinară de care s-a bucurat el  insusi, il strânge de gât pe acel nefericit om.

Asta vine cam asa: “- Cum, nu poti ierta putin unui coleg?”
“- Ce inimă impetrită si nerecunoscătoare!”

….Dar, de această comportare  nemiloasă, află Stăpânul cel Mare, si Acesta nu rămâne deloc indiferent la atitudinea neiertătoare a celui iertat.

“Atunci stăpânul a chemat la el pe robul acesta şi i-a zis: „Rob viclean! Eu ţi-am iertat toată datoria, fiindcă m-ai rugat.  Oare nu se cădea să ai şi tu milă de tovarăşul tău cum am avut eu milă de tine?”

Modelul iertării e dat de stăpân, de rege, de insusi Dumnezeu. El te-a iertat mult, omule!
Trebuie ca si noi sa urmăm exemplul iertării datoriei aplicat de Dumnezeu, Tatăl nostru.  Si să extindem iertarea la toti cei care ne-au gresit intr-un fel sau altul, si au o datorie de plătit fată de noi. De fapt e datoria noastră de a ierta,  totul, si la toti.

Cum e numit cel care nu vrea să ierte? Viclean, deoarece el cerseste “sincer” iertarea (cea mare) lui Dumnezeu, dar e mare tiran fată de aproapele său, căruia nu-i iartă putinul datorat lui.

Dragostea autentică e altruistă, nu se onorează si nu  salvează pe sine. Isus nu coboară de pe Crucea durerii, ci rămâne răstignit pentru cel aflat în nevoie de a apela la Jertfa Sa.

Motivatia, nu e datoria, ci este harul

Puterea iertării intră in omul duhovnicesc prin Duhul Sfânt. Iertarea si mila Lui s-o prelungim si s-o extindem si in celălalt, de lângă noi. Regele judecă supusii Săi, nu doar păcatul nostru, nemijlocit, dar de asemenea consideră ca o mare fărădelege viclenia si ipocrizia.

Dacă ii pare rău, trebuie imediat să refuzi resentimentele care te incearcă, răzbunarea si umilirea celuilalt. Trebuie să avem initiativa de a-l cuceri prin bunătate.  David, omul cu inima plăcută lui Dumnezeu, a zis: “Mai e cineva din casa lui Saul, ca să mă port cu el cu o bunătate, ca bunătatea lui Dumnezeu?”

Forta stă in extinderea trăirii pe care trebuie s-o avem fată de Dumnezeu, si fată de ceilalti oameni. Să alegem să nu ne mai amintim greseala si datoria celuilalt.

Sfântul Augustin a spus că “Invidia e ca si când bei otravă si ai vrea ca dusmanul tău să moară.”

Nelson Mandela, presedinte al RSA (Republica Sus Africană), a fost intrebat de ce nu are resentimente pentru cei care l-au inchis 20 de ani pe nedrept si cum de  acum el are pace. Mandela a răspuns: “Amărăciunea te răneste numai pe tine insuti.”

Cum aleg să fiu? Iertător si plin de iubire?
Dacă urăsti, vei da inima si mintea ta celor pe care-i urăsti, deci nu fi niciodată plin de ură si invidie, ci de iubire!

Trebuie să iert deplin, pe oricine…

Prin aceasta vor cunoaste toti, că sunteti copiii lui Dumnezeu, dacă aveti iubire fată de altii, extinzând ceea ce ai primit de la Dumnezeu.

DOAMNE AJUTĂ! DOAMNE, DĂ IZBÂNDĂ!  ALELUIA! AMIN.

*

Cugetăari de aur, ale iertăarii

•   Iertând altora, vouă insivă vă iertati.  (Ioan Gură de Aur)
•  Când n-am iertat eu insumi, mai pot să fiu iertat?  (Mihail Lermontov)
•  Iertarea este o virtute crestină. (Alexandre Dumas)
•  Numai cei curajosi stiu să ierte. (Lawrence Sterne)
•  A ierta înseamnă a elibera un prizonier și a descoperi că prizonierul erai chiar tu. (Lewis B. Smedes)
•  Cine nu iartă distruge puntea pe care trebuie să meargă el însusi. (Anonim)
•  Când vom ierta totul, le vom câștiga pe toate. (Ioan Gura de Aur)