Suferinţa

O durere, care ne intrigă nespus de mult!

Auzim si cunoastem multe istorii  despre suferintele prin care trec oamenii. Un copil nascut cu infirmitati, bolile incurabile de care sunt cuprinsi,  tregedii în urma unor accidente rutiere, neîntelegeri în familie, divortul sau pierderea serviciului,   ratele la care nu mai facem fata, pentru case, masini sau alte bunuri luate pe credit.
Toate acestea nu fac altceva decât  sa ne produca mari suferinte, care adesea duc  la aparitia depresiei si a altor boli care ne chinuie trupul.

Pe bună dreptate, oamenii sunt tot mai contrariati si se intreabă de ce ingăduie Dumnezeu astfel de incercări in viata lor. De ce un Dumnezeu si un Tată bun lasă ca  copiii Săi să treacă prin suferinte ata de chinuitoare? Si incep să se indoiască tot mai mult  de El (de bunătatea Sa, de dragostea Sa si chiar de puterea Sa).

Nimeni nu este scutit de durere sau de dezamăgire, nici Dumnezeu Insusi nu a fost scutit de aceasta.

In Gradina Gheţimani, Domnul Isus a cerut (dacă e cu putinţă) să se depărteze de la El paharul suferintei care-i sta în faţă. Paharul plin cu tot ce e nedemn din lume, toate scârboşeniile si  urâciunile din omenire, tot ce e de dispretuit si tot ce e injositor – păcatele si fărădelegile noastre, si Crucea rusinii si a suferintei cumplite. Dar, din iubire de oameni, a trecut prin acel groaznic supliciu, neocolindu-l, ci supunandu-se dreptului Judecător.

Restaurarea omenirii, a Raiului din grădina Eden (cand ordinea creatiei fusese expusa in Geneza, la inceput Dumnezeu a creat cerurile si pămantul,  stelele,  mările, plantele si animalele, apoi Adam si Eva),  printr-o  opera de re-creatie, va surveni printr-un proces cu o ordine a lucrurilor create inversată.

Pentru noua Impărăţie, cu un Cer nou si un Pămant nou – în centrul căruia se va afla  Noul Ierusalim -,  de această dată Dumnezeu  a început   re-creaţia cu oamenii.

Lui Nicodim, invăţătorul lui Israel,  Mântuitorul Isus i-a spus:

Adevărat, adevărat îţi spun că, dacă nu se naşte cineva din apă şi din Duh, nu poate să intre în Împărăţia lui Dumnezeu.  Ce este născut din carne este carne, şi ce este născut din Duh este duh. Nu te mira că ţi-am zis: „Trebuie să vă naşteţi din nou.”  (Ioan, 3.5-7)

Cine nu cunoate “viaţa” nu are cum înţelege.  Adevărata viaţă este relevată în Biblie, în Isus Hristos. El e calea, adevărul si viaţa. (Ioan, 14.6), iar noi suntem din neamul Lui.(Fapte 17.28)

Ce era de la început, ce am auzit, ce am văzut cu ochii noştri, ce am privit şi ce am pipăit cu mâinile noastre, cu privire la Cuvântul vieţii –pentru că viaţa a fost arătată, şi noi am văzut-o şi mărturisim despre ea şi vă vestim viaţa veşnică, viaţă care era la Tatăl şi care ne-a fost arătată – deci ce am văzut şi am auzit, aceea vă vestim şi vouă, ca şi voi să aveţi părtăşie cu noi. Şi părtăşia noastră este cu Tatăl şi cu Fiul Său, Isus Hristos.” (1 Ioan, 1.1-3)

Isus spusese ucenicilor Săi: “V-am spus aceste lucruri ca să aveţi pace în Mine. În lume veţi avea necazuri; dar îndrăzniţi, Eu am biruit lumea.” (Ioan, 16.33)

*

Istoria legendarului Iov:

Fiii lui Dumnezeu au venit într-o zi de s-au înfăţişat înaintea Domnului. Şi a venit şi Satana în mijlocul lor.  Domnul a zis Satanei: „De unde vii?” Şi Satana a răspuns Domnului: „De la cutreierarea pământului şi de la plimbarea pe care am făcut-o pe el.”  Domnul a zis Satanei: „Ai văzut pe robul Meu Iov? Nu este nimeni ca el pe pământ. Este un om fără prihană şi curat la suflet, care se teme de Dumnezeu şi se abate de la rău.”  Şi Satana a răspuns Domnului: „Oare degeaba se teme Iov de Dumnezeu?  Nu l-ai ocrotit Tu pe el, casa lui şi tot ce este al lui? Ai binecuvântat lucrul mâinilor lui, şi turmele lui acoperă ţara.  Dar ia întinde-Ţi mâna şi atinge-Te de tot ce are, şi sunt încredinţat că Te va blestema în faţă.     Domnul a zis Satanei: „Iată, îţi dau pe mână tot ce are, numai asupra lui să nu întinzi mâna.” Şi Satana a plecat dinaintea Domnului.” Iov, 1.6-12

Se spune că Sarpele cel vechi, Diavolul, ar fi fost întrebat:
–  De ce  esti  atât de rău, cum de faci mereu numai rău si aduci multe necazuri oamenilor.
Răspunsul celui care aduce pâra inaintea lui Dumnezeu, despre viaţa noastră, nu a întarziat prea mult:
–  Dar de ce  vă miraţi? Oare nu ăsta e caracterul meu? Oare nu asta e slujba mea?

Să ne imaginăm bine scena consumată la nivel cosmic. Pe de o parte, Dumnezeu se laudă cu  Iov, creaţia Sa. Deoarece  Iov este un om de vază, un om întelept si neprihănit, care se depărtează de rău, care ascultă si îl iubeste pe Dumnezeu!
Dar acolo e si Satana care doreste întotdeauna să contrazică si să încurce lucrurile si să strice pacea din Univers. Pe de altă parte, apare si dilema introdusă prin insinuările Diavolului.

Situatia ivită prin afirmatiile lui Dumnezeu si de cele ale diavolului, se va clarifica prin atitudinea si viata lui Iov.

Iov devine astfel actorul principal, care, prin încercările succesive prin care trece, într-o zi pierzând întreaga sa bogatie si fericire,  pe fii si fiicele sale, chiar si pe slujitori săi, si, în cele din urmă, sănătatea sa. Dar, desi foarte mult si greu încercat, prin suferinte  mari si îndelungate, prin viata sa, Iov va întări afirmatiile făcute de Dumnezeu.

Si, cum era de asteptat, de rusine si de minciună s-a făcut Satana (care mai este  numit si tatăl minciunii).

Dar acest tipar, îngăduit de Dumnezeu,  dă rezultatele scontate de El. Si a fost  trasat în chip desavârsit de Insăsi viaţa lui Isus Hristos, la  Calvar, pe Crucea de lemn a rusinii si umilintei la care a fost supus în locul nostru (Suferinţa-Intunerec-Biruinţă).

S-a văzut că omul are libertatea de a alege. Si a ales să cadă, prin comiterea păcatului adamic. Dar are si libertatea de a se ridica, prin credinţă. Să se încreadă în Dumnezeu si în Isus Hristos, Mântuitorul si inlocuitorul nostru în moarte (pe Cruce). Isus a înviat pentru că noi am fost socotiţi neprihăniţi (jertfa sa a fost acceptată)-  Ep. către Romani, 4.25.

Dumnezeu alege  să fie reprezentat de om, de creatură, El creatorul  a toate.

De viata lui Iov, Dumnezeu putea fi  onorat sau dezonorat.  Slavă Domnului – este onorat de Iov!

Dumnezeu nu doreste ca noi să suferim, insă suferinta face parte din viată. El doreste ca  prin fiecare încercare pe care o trăim,  prin  suferintă si “lipsuri” sau privatiuni,  să ne testeze optiunea si caracterul nostru.  Il blamăm, sau ne incredem în El?  De asta va depinde vesnicia fiecăruia dintre noi.

Prin atitudinea noastră, în suferintă si durere, prin credinţă, ne vom ţese fiecare din noi locul unde vom petrece întreaga veşnicie.

Doamne ajută si dă izbândă să  Te aleg pe Tine mereu; să aleg să fiu de partea Ta si atunci si Tu vei fi de partea mea si-mi vei spune: “Vino rob bun si credincios de mosteneste impărătia care ti-a fost pregătită!”

Glorie Domnului Dumnezeu! Amin.

*

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.