Tag: familie

HRISTOS A INVIAT!

On By nelursIn Christian Life, Christian Perspective, FamilyLeave a comment

In aceste momente ale diminetii Invierii AFR – ALIANTA FAMILIILOR DIN ROMANIA – adreseaza tututor cititorilor, membrilor, prietenilor si simpatizantilor ei un calduros “Hristos a Inviat!”

Dorim ca sarbatorirea Invierii Mantuitorului sa redestepte in noi toti simtaminte de sfintenie si curatie morala. Dorim ca Invierea Mantuitorului sa fie un prilej de rededicare, personala si colectiva, fata de valorile crestine si fata de un crestinism autentic. O reinnoire a mintii si constiintei. Un punct de incept pentru o autentica renastere spirituala si morala a natiunii romane. Va dorim tututor un Paste Fericit, o Duminica placuta, si multe bucurii alaturi de familiile d-tre si de cei dragi.

Primiti de asemenea urari de bine si de propasire spirituala transmise credinciosilor in pastorala de mai jos primita pentru cititorii nostri din partea PS Nicolae, Arhiepiscopul Timisoarei si Mitropolitul Banatului. Multumim PS Nicolae pentru acest mesaj minunat si îi dorim si noi dinsului multa sanatate si propasire spirituala.

 

PASTORALA LA ÎNVIEREA DOMNULUI – 2011

+NICOLAE

Din mila lui Dumnezeu arhiepiscop al Timisoarei si mitropolit al Banatului

Iubitului cler, cinului monahal si dreptmaritorilor crestini din cuprinsul Arhiepiscopiei Timisoarei, har, mila si pace de la Dumnezeu Tatal si de la Domnul nostru Iisus Hristos! „Aceasta este ziua pe care a facut?o Domnul sa ne bucuram si sa ne veselim întru ea“.

Cinstiti credinciosi si credincioase,
Recunoscatoare multumire aducem Atotputernicului Dumnezeu ca S-a milostivit spre noi si ne-a ajutat sa ajungem din nou la „sarbatoarea sarbatorilor“, la praznicul cel mare al Învierii Domnului nostru Iisus Hristos, ori cum obisnuim sa-l numim: Sfintele Pasti.

Însasi numirea de Pasti înseamna trecerea de pe pamânt la cer, din moarte la viata, din robia pacatului la mântuire, din întuneric la lumina.. Bucuria noastra cu acest prilej este cu atât mai mare cu cât din învierea Domnului cunoastem „câte sunt adevarate, câte sunt de cinste, câte sunt drepte, câte sunt curate, câte sunt vrednice de iubire, câte sunt cu nume bun“ (Filipeni 4, 8). Tot de aici întelegem ca firea noastra cea stricata de pacat a fost ridicata si înnoita prin jertfa si învierea Mântuitorului Iisus Hristos.

Nadejdea care izvoraste din învierea Domnului, din biruinta vietii asupra mortii, nadejdea care încalzeste si lumineaza sufletul nostru, care a dat curaj Sfintilor Apostoli în raspândirea sfintei Sale învataturi, este învierea cea de obste, cum spune si Sfântul Apostol Pavel: „Acum Hristos a înviat din morti, fiind pârga învierii celor adormiti. Ca de vreme ce printr-un om a venit moartea, tot printr-un om si învierea mortilor. Si precum întru Adam toti mor, asa si întru Hristos toti vor învia“ (I Corinteni 15, 20–22).

Învierea Mântuitorului ne da tuturor celor ce credem si marturisim sfânta Sa învatatura convingerea ca la fel vom învia si noi când va veni Domnul „cu marire sa judece viii si mortii“. Moartea pentru bunul crestin este doar o trecere de la viata aceasta pamânteasca si trecatoare la viata cea vesnica, asa încât ea nu mai înfricoseaza pe nimeni.

Iubiti frati si surori în Hristos Domnul,
Celui chinuit de o boala grea si slabit de suferinta i se umple sufletul de nadejde când simte ca doctoriile ce le ia îi alina durerile. Dar întrucât din iubirea cea mare, pentru fapturile Sale, Dumnezeu a trimis în lume pe Unul Nascut Fiul Sau sa caute si sa mântuiasca pe cel pierdut, cu atât mai vârtos suntem datori sa iubim pe Dumnezeu, sa pazim rânduielile Sale si sa plinim întru toate voia Sa.

Din pacate, nu o data înclinarile spre fapte rele pun stapânire pe unii dintre noi, iar dorinta de a înfaptui tot ceea ce este bun este stingherita „de pofta trupului si de pofta ochilor“ (I Ioan 2, 16). Cei care nu pot înfrânge potrivniciile firii, nu vor putea arata din faptele lor ca iubesc pe Dumnezeu si deci nu îi dau marirea ce I se cuvine.

Prin urmare, sa alungam din sufletul nostru „mânia, iutimea, rautatea, defaimarea si cuvântul de rusine“ (Coloseni 3, 8). Sa îndepartam poftele rele si patimile care împiedica si abat de la calea care duce la Dumnezeu. Sa ne îmbracam deci „ca alesi ai lui Dumnezeu cu milostivirile îndurarii, cu bunatate, cu smerenie, cu blândete, cu îndelunga rabdare“ (Coloseni 3, 12). Precum primavara dupa amorteala din timpul iernii cheama la viata verdeata si florile care împodobesc câmpiile, padurile si livezile, tot asa si sufletul nostru la praznicul cel luminos al Învierii Domnului sa se împodobeasca cu fapte bune, placute lui Dumnezeu, cu virtutile credintei, nadejdii si dragostei, cu bunatate, smerenie, dreptate, adevar si mila spre a dovedi ca suntem si „umblam ca fii ai luminii“ (Efeseni 5, 8).

Numai cel ce-si îndreapta sufletul cu iubire la suferinta aproapelui sau îmbraca pe cel gol, hraneste pe cel flamând, cerceteaza pe cel bolnav, numai cel care doreste pacea si bunavoirea între oameni, numai acela este adevaratul credincios, care împlineste voia lui Dumnezeu si care „umbla în iubire“.

La nasterea Sa îngerii au cântat „pace si buna voire între oameni“, iar înainte de patimile Sale a lasat ca testament ucenicilor Sai tot pacea. Asadar, învatatura Mântuitorului este învatatura iubirii si a pacii, de unde urmeaza ca orice crestin e dator „sa fuga de rau, sa faca numai binele, sa caute pacea si sa o urmeze“ (Psalm 33, 13–15).

Totusi sunt unii care „iubesc raul mai mult decât binele si minciuna mai mult decât cuvântul adevarat“ (cf. Psalm 1, 2 si 5), care sunt cu gândul doar la a?si înmulti avutiile, a?si întari si întinde stapânirea asupra semenilor, care pregatesc uneltele necesare distrugerii asezamintelor omenesti si uciderii a milioane de oameni nevinovati. Acestia nu tin seama de cuvântul Mântuitorului care zice: „Tot cel ce scoate sabia, de sabie va muri“ (Matei 26, 52).

Acum când a rasarit primavara, când Hristos a înviat, când întreaga fire îmbraca haina de sarbatoare, de la mic la mare sa ne punem în slujba bunei întelegeri si a pacii dintre noi (cf. Romani 14, 19). Sa ne iubim unii pe altii, „sa zicem fratilor si celor ce ne urasc pe noi“, caci numai astfel facând si astfel lucrând Dumnezeu va fi cu noi si vom fi în stare sa oprim pornirile noastre spre rau.

Dreptmaritori crestini si crestine,
Din cele aratate întelegem ca lumina pe care ne-a adus-o Hristos reprezinta o calauza si un ajutor pentru viata de fiecare zi. Tot El ne-a spus: „Eu sunt lumina lumii, cel ce vine dupa Mine nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vietii“ (Ioan 8, 12). Ferice de noi daca în sufletul nostru se va zamisli credinta ca cele spuse de Domnul Dumnezeu si Mântuitorul nostru Iisus Hristos se vor împlini.

Sa ne silim asadar, la „acest praznic al praznicelor si sarbatoarea sarbatorilor“, la „Pastile lui Dumnezeu cele mântuitoare“, sa aratam prin faptele noastre ca aceasta neasemuita sarbatoare „una a praznicelor împarateasa si doamna“ pentru noi crestinii este o lege morala dupa care sa ne depanam firul vietii celei pamântesti si sa rugam pe Dumnezeu ca totdeauna sa împlinim numai fapte bune, placute lui Dumnezeu si semenilor.

Sa nu uitam a ruga pe Dumnezeu Cel care „ne-a trecut din moarte la viata“, sa-si reverse sfânta Sa binecuvântare si darurile Sale cele bogate peste noi si familiile noastre, peste întreg poporul si peste scumpa noastra tara în care se preamareste numele lui Dumnezeu.

De praznicul Sfintelor Pasti, va urez tuturor din adâncul sufletului sanatate deplina si viata îndelungata, împartasindu-Va fiecaruia arhieresti binecuvântari.

Hristos a înviat!
Al vostru catre Bunul Dumnezeu totdeauna rugator,
+Nicolae, Arhiepiscopul Timisoarei si Mitropolitul Banatului
Data în resedinta mitropolitana din Timisoara în anul mântuirii 2011, cu prilejul Învierii Domnului – Sfintele Pasti.

 

ALIANTA FAMILIILOR DIN ROMANIA
contact@alianta-familiilor.ro
24 aprilie 2011

VESTI BUNE!

On By nelursIn Children, Family, ParentingLeave a comment

Ne concentram astazi asupra vestilor bune! De obicei in scrisorile noastre de joi discutam subiecte sau evenimente mai putin placute care submineaza familia, credinta si valorile. Dar facem ceva inedit astazi. Pentru ca avem motive bine intemeiate sa o facem – in ultimele citeva luni o multime de evenimente pozitive privind valorile familiei s-au petrecut in multe parti ale lumii care trebuie mentionate. Pe unele le-am mentionat in editiile de marti ale buletinului informativ AFR, dar astazi recapitulam pe scurt citeva dintre ele, fara multe comentarii, si mai adaugam si citeva in plus. Le mentionam pentru a va incuraja si a sti ca  lupta pentru valori nu e zadarnica.

ROMANIA:

*          Amendamentele la legea pornografiei fac progres in comisiile parlamentare. Ele sunt desemnate in mod special sa protejeze minorii. Pe 4 aprilie Comisia de Cultura a Senatului a aprobat amendamentele, printre care si unul care prevede ca, pentru a functiona legal, site-urile pentru adulti vor avea nevoie de o autorizatie din partea Ministerului Comunicatiilor. http://stiri.rol.ro/legea-contra-pornografiei-adoptata-de-o-comisie-senatoriala-siteurile-xxx-parolate-si-contracost-694170.html

*          In cursul acestei saptamini, proiectul de lege privind reforma în domeniul sanatatii care prevedea introducerea acordului prezumat la donarea de organe a fost respins definitiv de Parlament. http://www.cdep.ro/pls/proiecte/upl_pck.proiect?cam=2&idp=8860 In 2009 un grup de organizatii neguvernamentale, printre care si AFR si Pro Vita, au lansat o actiune de opozitie impotriva acestui proiect legislativ si au inregistrat in Parlament o declaratie comuna. http://provitabucuresti.ro/activitati/lobby/45-nu-acordului-prezumatla-donarea-de-organe

*         Luna trecuta proiectul de legalizare a prostitutiei in Romania, initiat de d-l Vasile Prigoana (PDL Bucuresti), a fost respins cu unanimitate de voturi in Comisia Juridica a Senatului.

*          Luna trecuta proiectul de lege al d-lui Viorel Arion (PDL Hunedoara) de legalizare a uniunilor civile homosexuale in Romania a fost restras de bunavoie de catre dinsul dupa ce atit noi cit si presa din Romania am scris pe acest subiect. Va rugam inca o data sa votati impotriva d-lui Arion la alegerile din 2012 pentru a fi eliminat din Parlament.

*          Marsurile pro-viata de pe 26 martie au fost un real succes si au avut ecou international.

AUSTRIA: Luna trecuta parlamentul austriac a respins amendamente la legea nediscriminarii care vizau orintarea sexuala si cresterea despagubirilor in cazurile de discriminare impotriva homosexualilor.

MOLDOVA: Sub presiunea publicului si al lobby facut din afara Moldovei Guvernul Filat si-a retras proiectul de lege de nediscriminare pe baza de orientare sexuala. Moldova: Normalitatea a învins. Homosexualii capituleaza

UNGARIA:     La sfarsitul lunii Ungaria va vota o noua Constitutie. Printre altele Constitutia a fost revizuita sa defineasca casatoria ca fiind uniunea dintre un barbat si o femeie si sa declare ca dreptul la viata se aplica din momentul conceptiei. Efectiv, asta va insemna ca avortul va fi redus drastic in Ungaria. De cind avortul a fost legalizat in Ungaria 6 milioane de copii nenascuti au fost avortati acolo.

UNIUNEA EUROPEANA:   Rezistenta crestinilor europeni impotriva secularizarii e in crestere.  Dovada este preocuparea tot mai crescinda a stingii seculare europene fata de acest fenomen care nu mai poate fi tagaduit. Recomandam pe acesata tema articolul alaturat din ziarul englez Guardian scris de una din cele mai radicale si influente europarlamentare, autoare a multor rezolutii antivalori. Afirma, cu preocupare, ca deja si in Europa se poate vorbi despre “a movement of the Christian right” (o miscare crestina de dreapta) la fel ca si in SUA. Fiti deci incurajati. http://www.guardian.co.uk/commentisfree/belief/2011/mar/17/europe-religious-right

Pe 26 martie au avut loc cele mai mari marsuri pentru viata si impotriva avortului din istoria Europei. Si in cele mai multe tari europene. Simultan. Din Spania pina in Polonia. Sute de mii de oamni au demonstrat in Madrid si 2.000 in Romania. La Bruxelles 4.000. Haideti sa dublam numarul participantilor si al oraselor din Romania unde anul viitor se vor desfasura marsuri pentru viata!

STATELE UNITE:

*          Rezistenta crestinilor din statul Maryland a scontat un mare success luna trecuta cind, sub presiunea lor, legiuitorii statului au abandonat un proiect de lege de instituire a casatoriile homosexuale in stat.

*          Saptamina trecuta legiutorii statului Colorado au respins un proiect de lege care urmarea institutirea uniunilor civile homosexuale in stat.

*          Luna trecuta Tribunalul Suprem SUA a emis o decizie care intareste libertatea la libera exprimare. Specific, a decretat ca homosexualii nu pot suprima libertatea cuvintului chiar daca vocabularul folosit la adresa lor este jignitor.

*          Luna trecuta legiutorii statului Indiana au ratificat un amendament constitutional care interzice casatoriile intre persoane de acelasi sex si defineste casatoria ca fiind ingaduita doar intre un barbat si o femeie. Referendul constitutional urmeaza sa aibe loc in 2012.

*          Un studiu tocmai emis in SUA denota ca tinerele care sunt crescute in familii intacte si merg des la biserica au sansele cele mai mici de a ramine insarcinate inainte de casatorie sau de a avorta. http://downloads.frc.org/EF/EF11C38.pdf

*          Pe 4 aprilie Tribunalul Suprem al SUA a decretat ca parintii au, ca parte din drepturile lor parentale, dreptul de a beneficia de scutire de taxe pentru copiii lor inregistrati in scoli religioase si nu in cele publice. http://washingtonexaminer.com/opinion/op-eds/2011/04/high-court-school-choice-win-linked-obamacare

*          Saptamina trecuta statul american Arizona a devenit primul stat din SUA care sa interzica din capul locului avortarea copiilor nenascuti pe motive ca parintelui nu-i convine sexul sau rasa copilului nenascut.

UGANDA:      Parlamentarii ugandezi lucreaza la un proiect de lege pentru protejarea casatoriei. Inca sunt citeva diferente de opinii intre parlamentarii crestini si musulmani asupra acestui subiect, dar se crede ca se va ajunge la un numitor comun. In ultimii ani Uganda a fost tinta unor atacuri si presiuni internationale fara precedent din partea activistilor homosexuali europeni si americani.

CURTEA EUROPEANA A DREPTURILOR OMULUI: Avem motive sa credem ca ostilitatea de pina acuma a lui CEDO fata de valorile crestine s-a mai domolit. Citeva exemple bune din ultimele luni sprijina opinia noastra. In 2010 CEDO a declarat de 2 ori ca nu exista un drept la casatorii intre persoane de acelasi sex. In decembrie a decretat ca nu exista un drept la avort. Pe 18 martie 2011 a decretat ca simbolurile religioase mentinute in spatiul public (scoli de exemplu) nu incalca Conventia Europeana a Drepturilor Omului nici natura seculara a statelor membre. Romania a intervenit in acest caz in sprijinul Italiei. In linkul acesta puteti citi textul deciziei (in engleza), http://www.telladf.org/userdocs/LautsiJudgment.pdf, iar aici un articol din presa romana pe acelasi subiect. http://www.hotnews.ro/stiri-international-8404681-curtea-europeana-drepturilor-omului-crucifixele-sunt-permise-scolile-publice.htm Asta inseamna ca simbolurile religioase vor putea fi mentinute in scolile publice din Romania.

Tot in ultimele luni CEDO a decis ca nu exista un drept la sinucidere asistata si ca embrionul uman nu poate fi brevetat, decizia din urma avind de a face cu aspectele moderne a reproducerii umane prin metode tehnice.

INTERNATIONAL:

*          In doar ultimele citeva luni incercari de legalizare a eutanasiei si a sinuciderii asistate au esuat in Scotia, Australia (New South Wales), Quebec, SUA (Vermont, Maryland, Montana).

*          La sfarsitul lui februarie prestigioasa publicatie americana Congressional Quarterly Researcher a publicat articolul “Gay rights: has the movement’s success sparked a backlash?” in care arata ca in ultimii ani miscarea homosexuala internationala a inceput sa dea esec datorita rezistentei miscarilor profamilie din diferite tari. AFR este mentionata in articol ca si o astfel de organizatie.

MATERIAL VIDEO INSPIRATIV

Incheiem lista vestilor bune si incurajatoare cu un mic video clip (6 minute) inspirativ primit din partea colegilor americani. Nadajduim sa va placa si sa va incurajeze. http://www.andiesisle.com/creation/magnificent.html

CUI I SE DATOREAZA ACESTE SUCCESE?
Crestinilor din intreaga lume care se roaga si continua sa se roage pentru valori. Crestinilor care se implica in actiuni concrete pentru protejarea si promovarea valorilor, cum e participarea la marsuri pentru viata, pentru familie, implicarea in viata politica, actiuni de lobbying. Se datoreaza tuturor care nu dau inapoi. Celor care au credinta si pregeta cu curaj si confidenta inainte.

Chile: chemare la Rugaciune: Va indemnam la rugaciuni speciale pentru Chile unde la ora actuala Curtea Constitutionala are pe rol cazul unui cuplu homosexual care cere sa i se acorde dreptul la casatorie.

VA MULTUMIM:
Tot in ultimele luni am primit numeroase mesaje de apreciere din partea multora dintre d-tra. Saptamina trecuta ne-a sunat un roman din SUA sa ne multumeasca pentru ce facem si ca va informam.

DIN PARTEA CITITORILOR – MAMA SUROGAT

Pe marginea temei discutate saptamina trecuta am primit mai multe comentarii, printre ele si acesta, pe care insa l-am scurtat si din care redam ideile si paragrafele esentiale. Ne-a fost trimis de d-na Dr. Maria Dunca Moisin (Bucuresti). Dinsa argumenteaza impotriva proiectului legislativ pentru reproducerea umana asistata medical (RUAM).
Argumente morale: (a) Procreatia, asa cum a stabilit-o Dumnezeu, este urmarea actului conjugal dintre o femeie si un barbat, in cadrul casatoriei. RUAM separa procreatia de actul conjugal, ceea ce contravine legii stabilite de Creator. (b) Reproducerea umana asistata medical implica frecvent distrugerea de embrioni. Embrionul este însa o persoana umana. Este evident ca distrugerea unor embrioni, implicata frecvent în procesul fertilizarii in vitro (FIV), contravine dreptului la viata al persoanelor umane. (c) Reproducerea umana asistata medical este o metoda artificiala, care trebuie sa fie evaluata în raport cu demnitatea persoanei umane. Ea afecteaza  demnitatea sotilor. Ea afecteaza deminitatea copilului. Cum? Prin sfidarea grava a demnitatii “embrionilor supranumerari”. Prin suprimarea lui si aruncarea la gunoi, la canal sau incinerator, ca pe un deseu oarecare.  Prin transformarea lui într-un fel de cobai pentru cercetari. Prin transformarea embrionului  într-un obiect. Dupa cum arata si prof. H.Tristram Engelhardt jr., în cartea „Fundamentele Bioeticii Crestine”,  „cea mai evidenta chestiune morala pusa în joc de fertilizarea in vitro e legata de producerea în exces de zigoti si embrioni timpurii, care risca sa fie congelati sau distrusi”. (preluat din „Îndrumarul medical si crestin despre viata al Federatiei Organizatiilor Ortodoxe Pro-Vita din Romania”, autor Dr. Christa Todea-Gross si Pr.prof.dr. Ilie Moldovan) De aici si devierea într-o alta eroare morala: „copiii facuti la comanda”, prin selectie. Aceasta se practica deja într-o „clinica de fertilitate” din SUA, „putându-se opta pentru ce nuanta sa aiba pielea sau ce culoare sa aiba parul sau ochii copilului.
Argumente stiintifice: Riscuri genetice, gene anormale, cresterea defectelor la nastere:  Acestea au fost expuse în editia din 17 februarie 2009 a ziarului „New York Times”, într-un „lung articol despre riscurile genetice ce însotesc folosirea FIV”: „Unele studii, se spune în articol, au descoperit ca FIV ar putea fi responsabil de dezvoltarea unor gene anormale si de o crestere a dezordinii genetice”. Articolul citeaza un studiu publicat în noiembrie anul trecut de Centrele pentru Controlul si Prevenirea Bolilor din SUA, care releva o crestere a unor defecte la nastere la copilasii nascuti prin FIV. „Exista un consens tot mai mare în comunitatea medicala privitor la riscurile existente”, a declarat Richard Schultz, decan asociat pentru stiintele Naturale la Universitatea din Pennsylvania, pentru publicatia citata.

In plus, procedurile de fertilizare in vitro predispun la agresivitate si probleme de comportament ulterior, informeazaa publicatia „The Australian”. Un studiu efectuat de cercetatorii de la Uniersitatea Cambridge si prezentat la o conferinta despre fertilitate din Brisbane, Australia, a comparat 26 de copii nascuti datorita FIV cu 36 de copii adoptati, respectiv cu 63 de copii conceputi natural. S-a remarcat o anumita diferenta în comportament la copiii conceputi prin FIV. Deasemenea, nasteri premature, greutate mai mica la nastere, predispunere cu 31% la moarte înainte sau dupa nastere (rezultatul unui amplu studiu al unei echipe de cercetare condusa de Liv Bente Romundstad, de la Universitatea pentru stiinta si Tehnologie din Trondheim, Norvegia). Asadar, stiinta avertizeaza ca FIV prezinta pericole care nu pot fi ignorate si nici acceptate.

Argumente juridice: Întrucât omul este o persoana umana înca de la concepere, embrionul se bucura de toate drepturile omului prevazute în Constitutia României si în conventiile internationale. Astfel,  eliminarea unor embrioni prin FIV contravine art. 22 din Constitutie : „Dreptul la viata, precum si la integritate fizica si psihica ale persoanei sunt garantate”.  Acest articol trebuie respectat, conform prevederii art. 1 (al. 5 din Constitutie: „Respectarea Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor este obligatorie”. Similar, se prevede în art. 2 din „Declaratia Universala a Drepturilor Omului” (1948): „Orice fiinta umana are dreptul la viata, la libertate si la securitatea persoanei sale”. Se adauga declaratiile cu privire la drepturile copilului (Geneva, 1924 si ONU, 20/11/1959).
Dr. Maria Dunca Moisin: Miscarea Bunavestire Pentru Ocrotirea Copiilor Nenascuti, Orasul Victoria, Str. Stadionului, Nr.10, Apt.4, Or. Victoria, Brasov

CONFERINTA PE TEMA RUAM
Dupa ce joia trecuta am publicat materialul nostru impotriva proiectului de lege RUAM, am primit la redactie, simbata trecuta, anuntul urmator provind organizarea unei conferinte pe aceasta tema care va avea loc la Iasi pe 14 aprilie. Incurajam pe toti cei interesati sa mearga.

Asociatia EPYMEDICA: Disciplina de Biologie Celulara si Moleculara a U.M.F. „Gr. T. Popa” Iasi Cercul Studentesc „Constantin Cotrutz” organizeaza dezbaterea SUPRAFIRESC, FIRESC si NEFIRESC în nasterea umana – fertilizarea în vitro si mama-surogat –Invitati: – pr. Dragos Bahrim; – conf. dr. Cristina Gavrilovici; – psih. Mirela Paval; – jurnalist Oana Olariu; – consultant parlamentar Daniel Mazilu; Moderator:  Dr. Richard Constantinescu; Data, ora si locul: Joi 14 aprilie 2011, ora 17:30; Amfiteatrul „Lorica Gavrilita” (Chimie) – U.M.F. „Gr. T. Popa” Iasi. Partener media: Radio Iasi

DIN PARTEA UNUI CITITOR
Va rog, daca nu ati facut-o pana acum, trimiteti tuturor celor pe care ii puteti contacta urmatorul link, este de o calitate exceptionala a imaginilor si surprinde una din cele mai groaznice realitati: AVORTUL. Cred ca e important sa stim adevarul despre AVORT, pentru ca femeile sa nu mai fie traumatizate de aceasta decizie neinspirata. Imaginile sunt puternice, poate socante pentru unii care nu au mai vazut asa ceva, asa ca fiti pregatiti inainte de a deschide link-ul: http://www.narcisvirgiliu.ro/blog/mami-de-ce/ Dumnezeu sa va binecuvinteze, cu stima, Radu Mirza

AFR LA BUDAPESTA

Doua proiecte europene privind viitorul demografic si familia

Pe 31 martie AFR a participat la o conferinta pe tema familiei si demografiei in Europa organizata de Uniunea Europeana la Budapesta. Am fost reprezentati acolo de Pr. Emil Marian Ember (AFR Baia Mare) Dinsul a pregatit pentru d-tra urmatorul rezumat al conferintei. Ii multumim.

La Budapesta, joi, 31 martie, s-au desfasurat doua conferinte, care au prezentat rezultatele la care au ajuns doua proiecte ale Centrului National de Statistica si ale Institutului de Cercetare Demografica din Budapesta. Primul proiect prezentat a fost REPRO si vizeaza comportamentul uman reproductiv în Europa. Este vorba de un proiect colaborativ, international (între Bulgaria, Fran?a, Germania, Anglia, Ungaria, Olanda), având o durata de trei ani. Printre obiectivele proiectului se numara: actualizarea informatiilor privind planificarea familiala la nivel micro si macro social, în timp real; cum si ce gândesc oamenii despre a avea un copil; realizarea unei baze de date privind fertilitatea. Micro-nivelul se refera la: cum iau oamenii concret decizia de a avea un copil; cum este formata si conditionata intentia sau atitudinea de a avea un copil; este o decizie personala de a avea un copil etc. Analizând statistic, motivatia de a avea un copil în tarile Europei, ne oprim la România pentru a spune ca aceasta este conditionata de planul financiar si de sustinerea familiala.

O idee importanta a mai fost subliniata: regresul statistic privind intentia de a avea copii, care trage un semnal de alarma. Implicarea în formarea copilului sau politicile familiale sanatoase influenteaza favorabil fertilitatea cuplurilor. În plan legislativ trebuie tinut cont ca societatile europene difera semnificativ. În acest caz, a copia pur si simplu politicile familiale este hazardant, pentru ca aceasta masura presupune o analiza stiintifica solida pentru a vedea daca se potrivesc contextului indigen.

La discutiile moderate ce au urmat prezentarii realizarilor proiectului REPRO, s-a remarcat un sociolog, reprezentant al asociatiei pentru drepturile tatilor din Ungaria care a subliniat, printre altele, câteva sugestii privind încurajarea natalitatii: valorizarea casatoriei fiind cea mai de seama. Iar pentru a descuraja divortul merita propusa în legislatia fiecarei tari masura custodiei comune.

Cel de-al doilea proiect prezentat era despre platforma familiala, FAMILY PLATFORM, care s-a vrut mai degraba un demers social decât un proiect stricto sensu. A fost mai redus ca durata (18 luni) si a implicat 12 participanti din diferite tari (organizatii de cercetare europene si ONG-uri autohtone sau straine). Obiectivul acestuia fiind unirea a trei categorii/grupuri de persoane: asistentaa familiei si cei care o asigura; politicile familiale si promotorii lor; oamenii de stiinta ca un liant între primele doua categorii.

Provocarile acestui proiect au fost de genul: cum sa sprijinim familiile în tranzitie? Sau lansarea unor mesaje-cheie precum: usurarea orelor de vârf ale vietii, participare etc. Domeniile agendei de cercetare au fost variate, implicând o echipa germano-maghiara: îngrijirea în familie care porneste de la sumbra remarca a îmbatrânirii populatiei si are ca deziderat principal starea de bine a copilului; cursul vietii si tranzitiile, care merg de la etapele cresterii pâna la fenomenele sociale ca divortul sau separarea; a-si face familie, care abordeaza delicata chestiune a schimbarii rolurilor genurilor, printre altele; migratia si mobilitatea; politicile familiale, care pentru a fi aduse la un numitor comun ar trebui sa existe un Observator european pentru acest domeniu; inegalitatea ce se observa mai ales în plan social; media în familie, care afecteaza mai mult decât este necesar viata familiala si cresterea personala.

Discutiile ce au urmat prezentarii acestui proiect si a rezultelor lui s-au axat mai mult pe clarificarea unor termeni sau situatii de viata, care au fost abordate lacunar. Atmosfera cordiala în care s-au desfasurat cele doua conferinte si pauzele de socializare constituie un argument în plus pentru punerea în valoare a colaborarii privind principiile sanatoase ale familiile si promovarea lor în Europa.

Nota AFR: Platforma Familiei (Family Platform) are insa si obiective care submineaza familia. In toamna a emis un raport, intocmit de profesori din universitatile occidentale, care afirma necesitatea redefinirii familiei in Uniunea Europeana pentru a include si familiile de alte “tipuri,” inclusiv relatiile de concubinaj si cele homosexuale. Nu suntem de acord cu acest raport nici cu recomandarile lui. Ideologia care permeaza Raportul sustine faptul ca Uniunea Europeana a declarat anul 2014 Anul European al Familiilor (nu al Familiei). In contrast, ONU a declarat anul 1994 ca Anul International al Familiei (la singular). Iar pe 1 aprilie, reprezentanti ai Spaniei, Belgiei, Ungariei si Poloniei au semnat o Declaratie privind familia in care stabilesc obiective concrete pentru celebrarea anului 2014 ca An European al Familiilor, nu al familiei.

NE VEDEM SIMBATA LA CLUJ:
Cu voia lui Dumnezeu ne vedem cu bine la Cluj pe 9 aprilie pentru conferinta nationala AFR. Va asteptam pe toti. Conferinta se va tine in aula Catedralei Greco-Catolice din Piata Timotei Cipariu incepind cu ora 9:30.

DECLARATIA DE LA TIMISOARA

Continuati sa semnati si sa dati mai departe Declaratia de la Timisoara pentru a fi semnata de familiile d-tre, colegii, vecinii, rudeniile. http://www.alianta-familiilor.ro/decl_timisoara.php

Cum se Semneaza Declaratia?: Semnarea Declaratiei se face in doua etape. Bifati linkul si semnati Declaratia. http://www.alianta-familiilor.ro/decl_timisoara.php  Dupa aceea veti primi un mesaj care va va cere sa confirmati semnatura apasind pe un link de confirmare. Fara confirmarea semnaturii, numele si semnatura d-tra nu vor apare in lista semnatarilor. Linkul de confirmare a semnaturii apare in limba englaza cu urmatorul text: “Thanks for filling out our petition, you’re almost done! Please confirm your signature by clicking on the link below:” (Adica: “Multumim pentru ca ati completat formularul petitiei. Semnarea petitiei e aproape gata. Va rugam confirmati-va semnatura apasind pe linkul de mai jos.”)

Declaratia accepta doar o singura semnatura pe adresa electronica. Ca atare, sugeram ca in situatiile unde doua persoane folosesc aceasi adresa electronica, de exemplu sotul si sotia, semnatura sa fie data in numele ambilor soti, de exemplu “Ioan si Maria Ionescu.”

Rugaminte: Va rugam semnati Declaratia cu numele intreg nu doar cu initiale. Va multumim.

ANUNT:
Pe 4 aprilie d-l profesor Daniel Barnut (AFR Resita) a tinut o prelegere la Universitatea Timisoara (Vest) pentru studenti pe tema “A fi Diferit!” Intelegem ca prezentarea a fost un succes si il felicitam!

AFR VA SOLICITA DOI LA SUTA
Va rugam directionati 2% din impozitele d-tre catre AFR completind fisierul alaturat. Sunt pentru o cauza buna si banii sunt folositi pentru scopuri de care beneficiaza intreaga tara. Procedura este simpla: http://www.alianta-familiilor.ro/doilasuta.html. Aceasta procedura nu inseamna ca veti plati ceva in plus sau ca veti plati ceva ce n-ar trebui sa platiti. Suma indreptata catre AFR provine din impozite deja retinute de Stat.

VRETI SA FITI INFORMATI?
Buletinul informativ AFR apare in fiecare Marti si e dedicat mai mult stirilor de ultima ora, iar publicatia AFR online apare in fiecare Joi si e dedicata mai mult comentariilor si opiniilor. Cei care doriti sa primiti saptaminal stiri si comentarii la zi privind valorile si evenimentele legislative, politice si sociale care va afecteaza familiile, atit la nivel national cit si la nivel unional si international, sunteti invitati sa va abonati la buletinul informativ saptaminal AFR. Cum? Inregistrindu-va numele si adresa electronica pe pagina home a sitului nostru electronic http://www.alianta-familiilor.ro.

FACETI-NE CUNOSCUTI!
Faceti-ne cunoscuti familiilor si prietenilor d-tra. Dati mai departe mesajele noastre si incurajati-i sa se aboneze. Va multumim.

ANUNTURI
Cei care doriti sa faceti anunturi prin intermediul AFR privind evenimente legate de familie si valori va rugam sa ni le transmiteti la contact@alianta-familiilor.ro.
Alianta Familiilor din Romania
http://www.alianta-familiilor.ro

MAMA SUROGAT – DE CE SPUNEM NU!

On By nelursIn ParentingLeave a comment

Cu citeva saptamini in urma o deputata PDL a initiat un proiect de lege cu totul nou in Romania privind reproducerea umana asistata medical (RUAM). Ne opunem. Acest fenomen este in faze incipiente chiar si in tarile mult mai evoluate social decit Romania si acolo rezultatele au fost nefaste. Din multe puncte de vedere. El prezinta complicatii etice, valorice, juridice, sociale si sociologice. Mentionam, de exemplu, Articolul 7 al Conventiei Internationale a Drepturilor Copilului care acorda copiilor un drept la o mama si un tata, pe care au dreptul sa-i cunoasca si, in masura in care e posibil, sa fie crescuti de parintii biologici. RUAM abroga acest drept fundamental prin faptul ca detasaza, in mod artificial si intentionat, pe copii de unul dintre parintii biologici – mama.

In tarile in case RUAM se practica, e cunoscut ca “surrogate motherhood”, adica “mama surogat.” Termenul acesta se refera, in general, la diverse intelegeri contractuale intre parti care implica impregnarea unei mame surogat care duce sarcina pina la capat, iar la nastere da copilul unor sau unei parti terte. In mod traditional, surogatul se facea prin inseminarea unei femei cu spermatozoizii sotului unei alte femei, dupa care copilul, la nastere, era dat, impreuna cu drepturile de parinte, barbatului donator si sotiei lui. Noile metode tehnologice reproductive, insa, creaza forme aditionale de surogat reproductiv si complica si mai mult aspectele etice si valorice ale reproducerii umane. In final, se poate spune ca mama surogat este o practica care denota unul dintre cele mai rele aspectele valorile contemporane – drepturile copiilor sunt subordonate doleantelor adultilor de a-si satisface proclivitatile stilurilor lor de viata fara a lua in considerare interesele si bunastarea copilului.

In contextul dezbaterii actuale care are loc in Romania in jurul acestui proiect legislativ, am rugat-o pe d-na Larisa Iftime, Presedinte Provita Media, sa analizeze proiectul de lege si sa scrie un mic comentariu pe marginea lui pentru cititorii nostri. Dinsa a facut-o cu multa tragere de inima si cu un profesionalism fara repros. Ii multumim cu multa caldura. Articolul ei a fost deja publicat in Ziarul Lumina pe 10 martie si poate fi accesat si aici: http://www.ziarullumina.ro/articole;1540;1;53588;0;Reproducerea-umana-asistata-medical.html

Reproducerea Umana Asistata Medical (RUAM) – un Proiect Legislativ Negindit
Ziarul Lumina, 10 Martie 2011
Larisa Iftime

Noul proiect de lege privind reproducerea umana asistata medical (RUAM) are mai multe puncte vulnerabile si, în primul rând, presupune omorârea de embrioni umani. Din datele altor tari, exista o rata de esec de 80%, adica doar 20% din embrionii creati astfel rezulta într-o nastere vie. Distrugerea unui numar foarte mare de embrioni face ca noul proiect de lege privind legalizarea RUAM sa fie de neacceptat din punct de vedere crestin. Un embrion distrus înseamna un om omorât. Si din alte puncte de vedere acest proiect de lege trebuie respins.

Tehnicile RUAM submineaza familia traditionala, permitând femeilor singure sa apeleze la ele. De asemenea, proiectul aduce atingere demnitatii umane prin legalizarea mamei-purtatoare, sustine uciderea embrionilor si, în ansamblu, deschide usa experimentelor pe embrion. Proiectul mai propune subventionarea acestor tratamente de fertilitate foarte costisitoare de la bugetul de stat, ceea ce este imposibil pentru o tara saraca precum România. Nici o tara fosta comunista nu si-a permis sa sustina de la bugetul de stat asemenea tratamente costisitoare.

Fiecare sarcina presupune un numar mare de embrioni distrusi

În “Expunerea de motive”, initiatorii legii deplâng criza demografica din România, opinând ca legalizarea tehnicilor de reproducere umana asistata medical ar putea stimula cresterea natalitatii. Influenta reala a tehnicilor RUAM asupra situatiei demografice este, de fapt, infima. Iar consecintele reale ale acestei legi asupra societatii ar fi tragice. Se cunoaste faptul ca fertilizarea in vitro are o rata de esec de 80%. În România, se realizeaza cam 5.000 de fertilizari in vitro anual, dar nu se stie câti copii se nasc vii anual pe aceasta cale. Potrivit unui studiu realizat de Societatea Americana pentru Medicina Reproductiva, doar 7,5% din embrionii creati în eprubeta ajung vii la nastere (LifeSiteNews.com, 26 octombrie 2010). Datele arata ca 7-8 ovule sunt fertilizate in vitro, din care 3-4 embrioni sunt implantati în uterul femeii. Din cei trei-patru embrioni implantati, doi sau trei sunt apoi avortati prin reductie embrionara, ca macar unul sa aiba sanse mari de a se naste. Pentru a creste ratele sarcinii si a proteja femeia de chinurile tratamentelor repetate, majoritatea clinicilor de fertilizare in vitro creeaza mai multi embrioni. Embrionii în exces sunt de obicei distrusi, criogenati sau utilizati în diverse experimente medicale (daca parintii doresc asta). Dar daca este imorala crearea embrionilor pentru cercetare (si dupa cum, în aparenta, interzice actualul proiectul de lege), la fel de imorala ar trebui sa fie si sacrificarea embrionilor pentru tratamentul infertilitatii.

Efecte nefaste asupra familiei

Aceste proceduri nu pot fi decât distrugatoare pentru familia traditionala caci permit femeilor singure sa apeleze la ele, încurajând crearea de copii în afara casatoriei. Iar influenta lor asupra situatiei demografice din tara noastra este nesemnificativa. Mai simplu si mai corect ar fi sa se încurajeze nasterea de copii pe cale naturala, cu o politica sigura si pe termen lung, însotita de legi de restrictionare a avortului, de informare a femeilor asupra consecintelor nefaste a avortului, reducându-se astfel una din cauzele infertilitatii.

Donarea de ovule încurajeaza maternitatea si paternitatea anonima, fara nici o responsabilitate. Proiectul de lege nu prevede informarea minima, cel putin, a femeilor supuse tratamentului de fertilitate, care doresc sa doneze ovule, ce reprezinta materialul lor genetic.

Legalizarea fenomenului social al “mamei purtatoare” propusa de noul proiect deschide calea comercializarii trupului uman. “Mamei purtatoare” i se implanteaza embrionul provenit din parinti “genetici”, pe care ea îl poarta 9 luni în pântece, îi da nastere si îl da, apoi, parintilor “genetici”. Chiar daca actul este facut pe baze necomerciale, el devine un act împotriva firii si nepermis din punct de vedere moral. Procedura neglijeaza legatura emotionala stabilita între mama si copil în timpul sarcinii, ceea ce poate provoca urmari psihice ulterioare, atât mamei, cât si copilului.

Satisfacerea cererilor de fertilizare in vitro pentru femeile singure cu utilizarea spermei de la donator încalca dreptul viitorului copil de a avea un tata. Astfel, legea nu “garanteaza interesul superior al copilului”. A considera un embrion drept o simpla proprietate sau un obiect înseamna a refuza sa recunosti ca el este o fiinta umana. Embrionii nu sunt proprietatea parintilor ca sa fie produsi, manipulati sau proiectati. Iar parintii sunt chemati sa-i accepte ca membri ai familiei umane.

Riscuri medicale crescute

În lege, nu se prevede informarea mamei cu privire la consecintele tratamentelor de fertilitate asupra ei, cât si asupra copiilor. Un studiu extins, efectuat pe copiii conceputi prin FIV, în Franta, arata ca acestia sunt mai des atinsi de anumite maladii sau malformatii. Géraldine Viot, genetician la Maternitatea Cochin-Port-Royal, studiaza deja de 7 ani riscurile crescute de malformatii si de probleme de sanatate la copiii rezultati din FIV. Ea a analizat cu atentie starea de sanatate a 15.162 copii, în perioada 2003 si 2007, în 33 de spitale, si a urmarit evolutia lor pâna acum. Ancheta sa arata ca un numar de boli, genetice sau nu, apar mai des la acesti copii în eprubeta, fata de media în rândul copiilor conceputi natural (www.chretiente.info).

Lucrarea “IVF and stillbirth: a prospective follow-up study”, avându-i ca autori pe dr. K. Wisborg, dr. H.J. Ingerslev si dr. T.B. Henricksen, publicata în revista Universitatii Oxford, Human Reproduction (2010), aducea în fata urmatoarele concluzii: “Comparativ cu femeile fertile, femeile care concepeau prin FIV/ICSI aveau un risc crescut de a naste un fat mort. Rezultatele noastre arata ca riscul crescut de fat mort la nastere observat în tratamentul de fertilitate este un rezultat al acestui tratament sau al unor factori necunoscuti ce se refera la cuplurile care sunt supuse tratamentului FIV/ICSI.”

Distrugerea embrionilor prin diagnosticul genetic de preimplantare

În art. 8 (c) se mentioneaza: “Diagnosticul genetic preimplantator este interzis, cu exceptia unei boli ereditare grave”. Diagnosticul genetic de preimplantare înseamna crearea mai multor embrioni prin fertilizare in vitro, analiza lor pentru a se stabili care din ei sufera de anumite boli. Cei care sunt purtatori de boli sunt distrusi, iar unul sau doi din cei sanatosi sunt implantati în uterul femeii. Aceasta procedura duce la distrugerea de embrioni si, prin urmare, se impune respingerea ei. Proiectul de lege, în ansamblu, deschide usa experimentelor pe embrion. În art. 8, pct.(j), se afirma ca “se accepta cercetarea” pe embrion doar daca astfel solicita cuplul sau femeia singura, “cu respectarea prevederilor Legii 17/ 2001”. Or, Legea 17/ 2001, la cap. V, articolul 18 “Cercetarea pe embrioni in vitro”, arata: “1. Atunci când cercetarea pe embrioni in vitro este permisa de lege, aceasta va asigura o protectie adecvata a embrionului. 2. Este interzisa crearea de embrioni umani în scopuri de cercetare.” În proiectul de lege art. 8 (k) se afirma: “Gametii si preembrionii asupra carora s-au derulat activitati de cercetare stiintifica nu mai pot fi folositi în scop reproductiv.” Din aceasta exprimare nu se întelege cum s-ar putea “asigura o protectie adecvata embrionului” cf. Legii 17/ 2001.

În art. 34 (4), se stipuleaza: “Conceperea unui copil în alte scopuri decât recoltarea de celule stem sau susa se pedepseste cu închisoare de la 10 la 25 de ani si interzicerea unor drepturi.” A concepe un copil în scop de recoltare de celule stem sau susa nu înseamna nimic mai mult decât experiment pe embrion. De obicei, recoltarea de celule susa sau stem se face pe un embrion de trei zile, aflat în stadiul de blastocist. Aceasta recoltare, în esenta, ar putea fi echivalata cu recoltarea de organe de la un copil. Evident ca embrionul nu mai poate “fi folosit în scop reproductiv”, caci, dupa recoltarea de celule stem sau susa, embrionul moare.

Investigatiile infertilitatii si mai ales tratamentul de fertilitate presupun costuri imense pentru bugetul de sanatate al României, si asa subred. Potrivit proiectului de lege, o femeie poate face pâna la patru cicluri de tratament suportate de stat. Suportarea acestor costuri de catre stat este posibila, probabil, doar în statele bogate. În conditiile în care, în România, medicina primara este subfinantata, spitalele se desfiinteaza, de unde se vor gasi bani pentru tratamentele de fertilitate?

Având în vedere influenta nefasta pe care ar avea-o o asemenea lege atât în plan social, cât si moral, în societatea noastra, întrebarea noastra este: ne lasa constiinta sa acceptam acest proiect de lege?

RECOMANDARE AFR: AFR recomanda cunoscatorilor de limba enlgeza materialul alturat, publicat in ianuarie anul acesta, privind aspectele etice ale RUAM. http://www.ruthblog.org/2011/…/outsourcing-pregnancy-just-another-job/ Tot mai multe fete tinere devin mame surogat din motive financiare. In ultimii ani in SUA procentajul acestor tinere a crescut cu 30%. Fiecare poate cistiga intre 7.000 si 25.000 de dolari, depinzind de situatie, suma maxima fiind acordata tinerelor care nu numai ca doneaza ovulele, dar pastreaza sarcina pina la capat. Multe dintre ele afirma ca practica surogatul reproductiv exclusiv pentru bani.

ALIANTA FAMILIILOR DIN ROMANIA

Scrisoare mamei

On By nelursIn poetryLeave a comment

Te doare trupul tot, iubita mama,
Si sufletul, ca nu stiu, la copii
Sa dau invatatura cea de seama
De a fi om, mereu, si a iubi –

Te doare trupul tot, iubita mama,
Si sufletul, ca tanara nu esti,
Sa-ti vindeci pe ai tai de rani, si  teama,
Si inca-o data, mama, sa ii cresti –

Te doare trupul tot, iubita mama,
Si sufletul, ca nu mai stiu deloc,
Copiii mei cand nu te baga-n seama,
Sa-ti facem, totusi, in familie, loc –

Te doare trupul tot, iubita mama,
Si sufletul, ca n-ai calculator,
Si nici nu stii, batrana noastra doamna,
Sa te imparti, cuantic, tuturor –

Te doare trupul tot, iubita mama,
Si sufletul, ca greu mai poti zambi,
Si-i greu sa uiti de propria ta drama,
Si sa traiesti, din nou, pentru copii –

Te doare trupul tot, iubita mama,
Si sufletul, ca suntem singuri, doi:
Copil si mama, pentru toti, dand seama,
La Judecata Lumii de Apoi …

Jianu Liviu-Florian

PRAVDA: CUI II MAI PASA DE CASATORIE?

On By nelursIn FamilyLeave a comment

Scriem astazi din nou despre casatorie. Initial nu intentionasem sa o facem avind in vedere ca doar acum citeva saptamini am alocat o editie intreaga subiectului “Casatoria – Declin sau Disparitie?” De atunci insa citeva evenimente importante s-au petrecut care ne constring sa ne focalizam din nou astazi asupra aceluiasi subiect. Spre sfirsitul lui ianuarie Curtea Constitutionala franceza a emis o decizie care respinge dreptul la casatorii intre persoane de acelasi sex, legea franceza definind casatoria exact cum e definita si in Codul Civil Roman – uniunea liber consimtita intre un barbat si o femeie. Curtea franceza a refuzat sa declare aceasta definitie neconstitutionala si in plus a afirmat ca institutionalizarea casatoriei naturale nu constituie un act de discriminare la adresa homosexualilor.

In contrast, miercuri, 23 fabruarie, dincolo de Atlantic, Presedintele Obama a anuntat in mod oficial, printr-o declaratie emisa de Ministerul Justitiei americane, ca nu va ma interveni in actiunile judecatoresti prin care homosexualii americani cer sa li se recunoasca un drept la casatorii unisex. Actiunea Presedintelui american a socat natiunea, avind in vedere ca in conformitate cu Constitutia americana, el are obligatia sa “faithfully execute the Laws and the Constitution of the United States” (adica de a “aplica cu credinciosie legile si constitutia Statelor Unite”). In consecinta, este realmente posibil ca tribunalele federale americane sa declare neconstitutionala legea federala americana, adoptata in 1996, care defineste casatoria in America ca relatia dintre un barbat si o femeie. NOTA AFR: celor interesati de subiect le recomandam comentariul alaturat care explica de ce Presedintele Obama a incalcat Constitutia americana refuzind sa apere in tribunal legile americane aferente casatoriei. http://www.telladf.org/userdocs/HolderDOMARejectionResponse.pdf

Tot recent, ziarul comunistilor rusi Pravda a captat audienta internationala publicind un comentariu despre casatoria naturala. Putin cam surpsinzator spunem noi, considerind ca fondatorii comunismului si al secularismului nu au fost nici o data cunoscuti pentru pozitiile lor pro-familie sau pro-casatorie. Dimpotriva au atacat cu inversunare ambele institutii ca fiind unelte de inrobire a femeii de catre barbat, o institutie eminamente burgheza destinata sa dispara o data cu disparitia statului. Aceea dintre noi care am trait sub comunism, insa, ne amintim proclamatiile frecvente si contrarii ale autoritatilor comuniste, facute in special de catre ofiterii de stare civila cu prilejul cununiilor oficiale, ca statul comunist protejaza casatoria si familia. Un disconect profund insa s-a produs in doar ultima decada intre comunistii de est si cei din vest, cei din urma fiind, fara exceptie, campionii si promotorii virulenti ai casatoriilor homosexuale in Europa occidentala.

Dar comunistii rusi? Daca ne ghidam dupa articolul din Pravda pe care vi-l dam astazi, este evident ca ei  inca stau pe pozitii ferme privind viabilitatea casatoriei si a familiei naturale in epoca post-moderna. Pe 11 februarie editia engleza a ziarului Pravda a publicat articolul unui comentator canadian, Paul Kokoski, rezident al orasului Hamilton, Ontario, si intitulat “Is there Anyone Left to Defend Traditional Marriage?” (“Mai este cineva care sa apere casatoria traditionala”?) Traducerea romana a fost facuta pentru noi de d-na Dalia Lechintan, profesoara de engleza si voluntar AFR din Bistrita. Ii multumim.

MAI ESTE CINEVA CARE SA APERE CASATORIA TRADITIONALA?

De Paul Kokoski
Recent, CEDO (Nota AFR: Curtea Europeana a Drepturilor Omului) a acceptat un proces din partea a doua femei moscovite, Irina Fet si Irina Sheptiko, care acuzau Federatia Rusa pentru ca refuza sa le inregistreze „casatoria.” Ele incearca sa legalizeze si sa faca acceptabila in plan social perversiunea actelor homosexuale si a casatoriilor intre persoane de acelasi sex in Rusia. CEDO incearca de ceva vreme sa impuna homosexualitatea tuturor tarilor membre. Rusia ar trebui sa militeze impotriva acceptarii actelor homosexuale.

Impactul negavit al comportamentului homosexual

In Occident, legalizarea homosexualitatii a dus deja la proliferarea criminalitatii si la distrugerea familiei. Copiilor de cinci ani – care nu au nici o idee despre sex – li se inoculeaza in scoli ideea ca actele homosexuale sunt normale si binevenite. Exista foarte multa dezinformare si distorsionare a faptelor de catre presa zilelor noastre in privinta homosexualitatii. Mass-media portretizeaza adesea stilul de viata si relatiile homosexualilor drept fericite, sanatoase si stabile. Din contra, exista rate inalte ale promiscuitatii in randul populatiei homosexuale, atat in cazul relatiilor de scurta durata, cat si al celor care se doreau pe termen lung. De asemenea, homosexualii au o incidenta ridicata a bolilor cu transmitere sexuala, cum ar fi HIV.

Mai mult, multe studii arata cote mult mai inalte ale bolilor psihice, cum ar fi depresia, tentativele de suicid si abuzul de droguri in randul homosexualilor fata de populatia normala. Si statisticile – care compara homosexualii cu minoritati etnice expuse rasismului – indica faptul ca acest lucru nu se datoreaza homofobiei. Stilul de viata al homosexualilor a fost asociat si cu o speranta de viata mai scazuta cu 20 de ani. Homosexualitatea este anormala, imorala si impotriva vietii. Inchide actul sexual fata de darul vietii si nu este innascuta, cum cred unii. Asa-numita gena homosexuala nu a fost gasita niciodata. Biblia condamna clar si fara echivoc actele homosexuale. Dr. Francis Collins, care a primit Presidential Medal of Freedom (Nota AFR: Medalia Prezidentiala a Libertatii, o medalie decernata de presedintele american) pentru munca lui in secventierea codului genetic uman, a dovedit de fapt ca homosexualitatea nu este determinata genetic. Daca ar fi fost, atunci gemenii identici ar trebui sa arate acelasi tip de atractie fata de acelasi sex. Cu toate acestea, un studiu al Registrului Australian al Gemenilor a aratat ca doar 11% dintre gemenii care au aratat atractie fata de persoane de acelasi sex au avut un frate geaman care sa simta acelasi lucru.

In 1973, activistii homosexuali au reusit sa forteze Asociatia Americana de Psihiatrie (APA) sa scoata homosexualitatea din lista lor oficiala de boli mintale. Aceasta, conform unui studiu stiintific al dr. Jeffery Satinover, Director al Durckheim-Gladstone International Center for Quantitative Analysis din Washington, s-ar datora unor opinii si pretentii false, lipsa de expertiza stiintifica, lipsa de experienta clinice si unor probe fabricate. In esenta, decizia APA a fost influentata de argumentele lui Evelyn Hooker si Alfred Kinsey, ale caror date au fost punctate fraudulos cu mostre de opinii ale populatiei si fortarea, chiar mituirea, unor subiecti din inchisori. Studiul lui Hooker, care nu continea detalii ale demersului stiintific aplicat, a omis pasi elementari ai metodei stiintifice. Inadecvarea studiului ei a fost recunoscuta chiar de jurnalul care l-a publicat.

Homosexualitate si pedofilie

Studii stiintifice autentice arata ca homosexualitatea este legata de pedofilie. De exemplu, un studiu din 1992 din Journal of Sex and Marital Therapy a ratat ca homosexualii sunt de trei ori mai dispusi sa se angajeze in acte pedofile decat barbatii normali. Un studiu din 1988 pe 229 pedofili condamnati, publicat in Archives of Sexual Behaviour, a aratat ca 86% dintre pedofili s-au descris drept homosexuali sau bisexuali. Un articol din 2000 din acelasi jurnal a conchis ca printre pedofili rata atractiei homosexuale este de 20 de ori mai mare decat la restul populatie masculine. Dr. Richard Fitzgibbons, psihiatru american cu vasta experienta in tratarea preotilor pedofili, a declarat: “Fiecare preot pe care l-am tratat, care a avut relatii sexuale cu copii, a fost mai intai implicat in relatii homosexuale cu adulti”.

La fel de evidenta e si dovada activistilor homosexuali care declara ferm ca exista o legatura intre stilul de viata homosexual si pedofilie. De exemplu, Alfred Kinsley, cercetatorul pe probleme sexuale, a descoperit in 1948 ca 37% dintre barbatii homosexuali au recunoscut ca au facut sex cu copii mai mici de 17 ani. Activistii homosexuali Jay si Young au raportat si ei in 1979 ca 23% dintre barbatii homosexuali isi cauta parteneri adolescenti sau chiar baieti mai mici.

Dr. Michelle Cretella, membra a Colegiului American al Pediatrilor, a conchis, dupa studii multiple, ca acei copii crescuti de cupluri homosexuale sunt confuzi in privinta identitatii sexuale si sunt o categorie de risc pentru bolile cu transmitere sexuala. Cretella a remarcat ca tinerii si adolescentii care se comporta homosexual au rate crescute de depresie, neliniste, disfunctii digestive, dependente si ganduri de suicid. In plus, baietii care adopta stilul de viata homosexual datorita parintilor lor de acelasi sex au cu 30% mai multe sanse de a muri sau a se infecta cu HIV inainte de a implini 30 de ani.

Raportul Laumann, publicat in 1994, e azi recunoscut ca definitiv. Pe scurt, descoperirile majore sunt ca homosexualitatea nu este o trasatura stabila si ca tinde sa se schimbe in heterosexualitate pe masura ce individul creste; ca identitatea sexuala nu este definitivata la adolescenta, ci continua sa se schimbe pe parcursul vietii si ca nu exista probe ca homosexualitatea ar fi innascuta. Putem spune acum ca tinerii care dezvolta o identitate homosexuala o datoreaza mediului social in care traiesc. Acest mediu social este modelul social si cultural creat de deciziile Curtii Supreme a SUA, care actioneaza conform reprezentarii gresite a probelor stiintifice furnizate de APA si de Asociatia Nationala a Asistentilor Sociali.

Homofobie

Homosexualii tind sa-i eticheteze in mod incorect pe toti cei care se opun activitatii homosexuale drept “homofobi” – termenul homofobie insusi menit sa denote o disfunctie. In acest mod, ei cauta sa isi impuna propriul lor comportament si stil de viata dereglat in societate, sub masca tolerantei. Activistii homosexuali au facut mari eforturi pentru a rasturna sau distorsiona probele, dar acestea raman prea puternice pentru a fi ignorate. In fond, avem de-a face aici nu cu drepturile omului, ci cu homosexualitatea si distrugerea unitatii familiale – structura fundamentala a societatii. Casatoria este o institutie care precede civilizatia, ordonata de Dumnezeu si exclusiva intre un barbat si o femeie, carora li se da responsabilitatea de a perpetua rasa umana, de a invata, a educa si a trece mai departe urmasilor lor valorile morale impartasite. A redefine casatoria astfel incat sa includa cupluri de acelasi sex inseamna sa vaduvesti casatoria de o componenta esentiala, si anume abilitatea si obligatia de a procrea. Aceasta ar face casatoria lipsita de sens si ar deschide-o catre unele redefiniri si reconsiderari fara sfarsit.

Nu surprinde faptul ca orice studiu credibil sustine ca copiii au rezultate mai bune la scoala, traiesc vieti mai sanatoase si devin contribuitori mai buni in societate cand sunt crescuti de o mama si un tata in aceeasi casa. Societatea se confrunta acum cu rezultatele “divortului usor” din anii 70` si cu copiii nascuti in afara casatoriei din anii 80, deoarece copiii acestei generatii au acum toate aceste probleme psihologice.

Libertatea de constiinta

Odata legala, puterea coercitiva a statului ii va pedepsi pe cei care refuza sa accepte casatoriile homosexuale. Aceast se intampla deja in provincia Saskatchewan din Canada. Intr-un regim juridic care permite casatoriile homosexuale, oficialii publici sunt constransi sa oficieze casatorii intre persoane de acelasi sex. Scolilor publice li se cere sa ii invete pe copii ca actele homosexuale sunt bune si sanatoase, indiferent de dorinta parintilor lor. In Canada, campioana democratiei! Casatoria homosexuala este un oximoron. Familia este structura fundamentala a societatii. Familia – si prin ea intreaga societate umana – isi au sursa si originea in casatorie. Casatoria este randuita pentru procreare si educarea urmasilor.

Ca expresie de baza a naturii sociale a omului, casatoria exista doar intre un barbat si o femeie care, prin daruirea de sine unul fata de celalalt, se perfectioneaza unul pe celalalt intr-o comuniune de persoane. Aceasta dezvoltare umana a sotilor si cresterea corespunzatoare a copiilor care sunt rodul unor asemenea uniuni aduc o contributie imensa binelui societatii. Nu e nevoie sa ai o anume religie sau sa apartii unui anumit partid politic ca sa recunosti asta sau ca familia bazata pe casatorie este calea cea mai buna de a creste copii fericiti si productivi. Caesar Augustus, un pagan, a cautat sa intareasca puterea societatii romane scotand in afara legii adulterul si sodomia si incurajand casatoria traditionala si procrearea. El a inteles ca exista un lucru, anume moralitatea publica. Imparatul Augustus a vazut acest lucru, dar a fost prea tarziu pentru a combate decaderea sexuala din Imperiul Roman tarziu. Acesta a fost adevaratul motiv al prabusirii lui.

Date fiind dovezile coplesitoare despre homosexualitate si inclinatia ei spre subminarea fundamentului familiei, cuplurilor homosexuale nu trebuie sa li se acorde drepturi. Din contra, trebuie sa fie combatute in mod sustinut. Sfatul Pavel ne spune ca “uraciunea” homosexualitatii este atat dovada, cat si rezultatul excluderii lui Dumnezeu din atentia colectiva si viata sociala. Demersul crestin fata de homosexualitatea din zilele noastre trebuie sa faca diferenta intre respectul datorat persoanei si repudierea necesara a oricarei ideologii exaltate a homosexualitatii.

PROCLAMATIA PRESEDINTELUI OMABA PRIVIND CASATORIILE UNISEX

Redam textul, in limba engleza, a Declaratiei Presedintelui Obama privind decizia lui de a nu mai apara in instanta casatoria naturala. Ne scuzam pentru ca din lipsa de timp nu am putut sa o traducem.

Department of Justice – Office of Public Affairs

FOR IMMEDIATE RELEASE

Wednesday, February 23, 2011
Statement of the Attorney General on Litigation Involving the Defense of Marriage Act

WASHINGTON – The Attorney General made the following statement today about the Department’s course of action in two lawsuits, Pedersen v. OPM and Windsor v. United States, challenging Section 3 of the Defense of Marriage Act (DOMA), which defines marriage for federal purposes as only between a man and a woman:

In the two years since this Administration took office, the Department of Justice has defended Section 3 of the Defense of Marriage Act on several occasions in federal court.  Each of those cases evaluating Section 3 was considered in jurisdictions in which binding circuit court precedents hold that laws singling out people based on sexual orientation, as DOMA does, are constitutional if there is a rational basis for their enactment.  While the President opposes DOMA and believes it should be repealed, the Department has defended it in court because we were able to advance reasonable arguments under that rational basis standard.  Section 3 of DOMA has now been challenged in the Second Circuit, however, which has no established or binding standard for how laws concerning sexual orientation should be treated.  In these cases, the Administration faces for the first time the question of whether laws regarding sexual orientation are subject to the more permissive standard of review or whether a more rigorous standard, under which laws targeting minority groups with a history of discrimination are viewed with suspicion by the courts, should apply.

After careful consideration, including a review of my recommendation, the President has concluded that given a number of factors, including a documented history of discrimination, classifications based on sexual orientation should be subject to a more heightened standard of scrutiny.  The President has also concluded that Section 3 of DOMA, as applied to legally married same-sex couples, fails to meet that standard and is therefore unconstitutional.  Given that conclusion, the President has instructed the Department not to defend the statute in such cases.  I fully concur with the President’s determination. Consequently, the Department will not defend the constitutionality of Section 3 of DOMA as applied to same-sex married couples in the two cases filed in the Second Circuit. We will, however, remain parties to the cases and continue to represent the interests of the United States throughout the litigation.  I have informed Members of Congress of this decision, so Members who wish to defend the statute may pursue that option.  The Department will also work closely with the courts to ensure that Congress has a full and fair opportunity to participate in pending litigation.

Furthermore, pursuant to the President’s instructions, and upon further notification to Congress, I will instruct Department attorneys to advise courts in other pending DOMA litigation of the President’s and my conclusions that a heightened standard should apply, that Section 3 is unconstitutional under that standard and that the Department will cease defense of Section 3. The Department has a longstanding practice of defending the constitutionality of duly-enacted statutes if reasonable arguments can be made in their defense.  At the same time, the Department in the past has declined to defend statutes despite the availability of professionally responsible arguments, in part because – as here – the Department does not consider every such argument to be a “reasonable” one.  Moreover, the Department has declined to defend a statute in cases, like this one, where the President has concluded that the statute is unconstitutional.

Much of the legal landscape has changed in the 15 years since Congress passed DOMA.  The Supreme Court has ruled that laws criminalizing homosexual conduct are unconstitutional.  Congress has repealed the military’s Don’t Ask, Don’t Tell policy.  Several lower courts have ruled DOMA itself to be unconstitutional.  Section 3 of DOMA will continue to remain in effect unless Congress repeals it or there is a final judicial finding that strikes it down, and the President has informed me that the Executive Branch will continue to enforce the law.  But while both the wisdom and the legality of Section 3 of DOMA will continue to be the subject of both extensive litigation and public debate, this Administration will no longer assert its constitutionality in court.

ALIANTA FAMILIILOR DIN ROMANIA

GUYLAND – IMATURITATEA PERSISTENTA A TINERILOR DE ASTAZI

On By nelursIn Life and HealthLeave a comment

Guyland. Ce o fi insemnind cuvintul acesta? Nu poate fi tradus exact in romaneste, dar denota un fenomen sociologic tot mai prevalent la barbatii tineri de astazi – persistenta lor imaturitate. Inabilitatea sau lipsa de interes de a se maturiza, de a intemeia o familie, de a deveni tati si soti maturi. Asupra acestui subiect va informam si comentam astazi.
Ca expresie definitorie a acestui grup, “Guyland” a intrat in vocabularul sociologic gratie unei carti de peste 300 de pagini publicate in 2008 pe aceasta tema si cu acelasi titlu: Guyland – The Perilous World Where Boys Become Men (“Guyland – Zona periculoasa unde baietii devin barbati”). Autorul cartii este Michael Kimmel, sociolog si profesor de sociologie la State University of New York at Stony Brook.Vreme de multi ani Kimmel a fost preocupat de aparenta inabilitate a barbatilor moderni de a confrunta diferite provocari ale vietii moderne, in special schimbarile sociale din ultimele citeva generatii privind viata de familie si relationarea. Titlurile cartilor pe care le-a publicat vorbesc de la sine: Manhood in America (Barbatia in America); Men Confront Pornography (Barbatii Confrunta Pornografia); The History of Men (Istoria Barbatilor); si Men’s Lives (Vietile Barbatilor). Iar subtitulul cartii Guyland continua aceasi tema – in epoca moderna transformarea baietilor in barbati, spune Kimmel, a devenit o afacere “periculoasa.”
 
Un fenomen international
 
Fenomenul “guyland,” insa, nu e unul tipic doar societatii americane ci unul international. In Marea Britanie si Australia e cunoscut ca “laddism” (de la cuvintul “lad” adica “tinerel, flacau, baietandru”), in Italia ca “bamboccioni sau mammoni,” iar in Franta ca “Tanguys,” dupa numele filmului francez de acum citiva ani care descrie fenomenul. Mai sunt numiti si “mamma’s boys,” adica baieti care nu se pot inca dezlipi de mamele lor sau de caminul parintesc. In Italia fenomenul acesta pare sa fie cel mai acut, estimindu-se ca jumatate dintre tinerii barbati italieni intre 25 si 34 de ani inca locuiesc cu parintii lor, fiind incapabili de a-si intemeia propria familie. Pe scut, toti acesti tineri dau dovada de dificultati cronice in tranzitia de la adolescenta la stadiul adult de viata.
 
Kimmel a fost determinat sa scrie Guyland in urma multor conversatii  avute de-a lungul anilor cu peste 400 de tineri care l-au alarmat datorita nivelului lor ridicat de imaturitate. Este deci nevoie, spune el, ca societatea sa poarte o conversatie asupra acestui fenomen si despre tinerii care aparent nu se pot maturiza, despre modul lor de viata si mai ales despre impactul pe care ei il au asupra prezentului, dar mai ales, al viitorului societatii.
Despre ce virsta e vorba? Tineri barbati in anii studentiei si pina la 10 ani dupa absolvire. Unii dintre ei insa au nevoie de si mai mult timp pentru a se maturiza. In SUA este vorba de tinerii intre 16 si 26 de ani, adica 22 de milioane de tineri sau 15% din intreaga populatie masculina a Americii.
 
Cum Era Altadata?
 
In alte vremuri acesti tineri dezorientati care astazi parasesc bancile universitatii ar fi fost sirguinciosi sa-si intemeieze o familie imediat dupa absolvirea facultatii, o afacere, sa-si gaseasca un loc de munca, sa devina liber profesionisti, sa-si gaseasca un rost in viata si un loc de prestigiu in societate. In alte cuvinte, sa devina viitorul societatii, liderii de miine, oameni de incredere, respectabili si respectati de semenii lor. Studiile sociologice americane insa reflecta o schimbare radicala in doar ultimele doua generatii. In 1960 77% dintre femeile si 65% dintre barbatii americani sub 30 de ani deja isi dobindisera un rost in viata: au parasit caminul parintesc, si-au terminat educatia, au inceput sa munceasca, s-au casatorit ori au devenit parinti. Pina in 2000 insa aceste procentaje au scazut la 46% pentru femei si la 31% la barbati. In 2000 20% din toti tinerii americani in virsta de 25 de ani inca locuiau cu parintii lor.
 
Cum e astazi?
 
Astazi insa lucrurile stau total diferit. Prinsi intre adolescenta si maturitate ca intr-o menghina, acesti tineri nu se grabesc sa se maturizeze. Viitorul nu-i intereseaza. Vor sa opreasca timpul sa savureze la nesfirsit viata fara griji din universitate. La carte nu sunt buni. Ajung in universitate pentru ca asa e la moda sau pentru ca ii imping parintii din spate. Trec prin holurile si aulele universitatilor ca pestele prin apa fara ca mai nimic sa se prinda de ei. Dispretuiesc studentii sirguinciosi si le dau porecle jignitoare. Dupa ce absolvesc universitatea sar de la un loc de munca la altul. Fara scop, fara intentia de a prinde radacini niciunde. Ca norii dusi de vint spre o destinatie nedefinita. Fara ambitii profesionale. Petrec mai mult timp jucinduse jocuri copilaresti la computer decit sa fie seriosi la locul de munca. Serile, noptile si weekendurile le petrec in baruri, joaca biliard, beau, fumeaza, inventeaza sau isi spun bancuri, dispretuiesc pe cei care lucreaza din greu, si sunt flegmatici. La ziua de miine nu se gindesc. Nici la semenii lor. Le place sportul si isi cheltuiesc energia si banii participind la evenimente sportive. Cistiga bani putini pe careinsa ii cheltuiesc aiurea. Putinii dintre ei care se gindesc la viitor viseaza ambitii grandioase dar nu fac nici planuri nici pasii necesari pentru a le realiza. Constituie un grup compact, un fel de “haita” in care nu intra decit cei care gindesc si se comporta ca ei. Se duc pe strada in grupuri, ca si lupii in haite, pentru ca le lipseste confidenta de sine sau autostima. Liceul e gata la 18 ani, facultatea la 22, dar stilul de viata imatur al acestor ani persista vreme de inca multi ani. Copilaria si adolescenta persista cu incapatinare in anii 20 ai vietii, iar pentru altii chiar si in anii 30. Isi prelungesc adolescenta la infinit. Cu greu incep sa iasa din “guyland” abia spre sfirsitul anilor 20 ai vietii. Sufera de “abulia,” adica o inabilitate cronica de a lua decizii. Nu pot naviga tranzitia spre o varsta matura. Li se pare ca au timp nelimitat pentru a se maturiza. Viata contidiana le este caracterizata de alcool, relatii sexuale multiple, si distractii.
Relatiile lor cu sexul feminin sunt complexe. Toti umbla dupa fete. Fetele sunt in centrul atentiei lor dar nu in centrul vietii lor. Ele exista doar pentru satisfacerea impulsului intim, pentru o noapte, o saptamina sau o luna. Relatiile serioase nu ii intereseaza. Dispretuiesc fidelitatea iar monogamia le este un concept necunoscut. Se lauda mereu si mereu cu aventurile si escapadele nocturne. Pe care insa le exagereaza si despre care mint. De ce? Pentru a parea mai “barbati” decit sunt. Pentru ca doresc sa fie validati de restul grupului ca “barbati.” Nu inteleg necesitatea familiei sau a casatoriei, sau implinirea personala prin relatii stabile si copii. Nu au capacitatea de a fi loiali, nici prietenelor, nici locului de munca, nici unui scop de viata. Singura loialitate cunoscuta lor este fata de tovarasii lor cu care traiesc in “guyland.” “Guyland” le este familia, fericirea, si implinirea vietii. Nu pricep de ce tinerele cer, pe buna dreptate, responsabilitate, fidelitate si respect, adica exact virtutile care nu se practica in Guyland. Unii dintre ei pretind pritenelor lor sa arate frumos, la fel de bine ca vedetele de cinema. Dar sa nu cumva sa caute sa-i trezeazca din somnolenta anilor traiti in guyland. Le cer sa-si modeleze trupurile sa fie in permanenta sexy, super-modele. Iar daca doresc sa fie si ele “admise” in “guyland” trebuie sa adopte acelasi stil de viata si vocabular vulgar. Sociologii numesc aceasta transformare “guyification.”
 
Cum se explica acest fenomen?
 
Care e explicatia acestui fenomen? Kimmel afirma ca “guyland” este un fenomen inevitabil al societatii de consum. Economia moderna s-a transformat din una de productie in una de consum. Suntem incurajati sa consumam, sa cheltuim, si sa ne simtim bine facindu-le pe amindoua. Intr-o astfel de societate, spune Kimmel, “men experience their masculinity less as providers and protectors, and more as consumers” (“barbatii isi exprima masculinitatea mai putin ca si protectori sau furnizori pentru familiile lor, si mai mult ca si consumatori.”) (Pagina 17)
 
Exista Vreun Remediu?
 
Care e remediul, intreaba Kimmel? In primul rind parintii trebuie sa ramina implicati in procesul de maturizare al baietilor lor pina cind se maturizeaza deplin. Majoritatea parintilor cred ca o data cu intrarea baietilor lor la facultate si-au incheiat obligatia de a le directiona mai departe cursul vietii. Gresala, spune Kimmel. In pustiul “guyland,” spune el, tinerii au cea mai mare nevoie de parintii lor. Este inca perioada formativa a caracterului lor. Societatea le da tinerilor libertatea mult dorita la 18 ani, printre altele libertatea de a folosi alcool, de a fuma, de a intretine relatii de intimitate. Libertati care insa intra in viata lor abrupt la 18 ani dar pe care nu stiu cum sa le foloseasca. Libertatea fara responsabilitate insa formeaza o combinatie volatila. Tocmai aici au parintii un cuvint de spus. Daca societatea le da tinerilor “libertati” la 18 ani, parintii trebuie sa le impuna responsabilitatile corespunzatoare. Si nu numai tatii, ci si mamele.
La rindul ei, si societatea are un rol important de indeplinit in tranzitia cu succes a tinerilor de la adolescenta la maturitate. Cum? Afirmind moralitatea, standardele morale si incurajindu-i sa abandoneze obiceiurile copilaresti. In plus, barbatii adulti trebuie sa fie un model pentru cei tineri. Societatea nu poate supravietui fara ei. Barbatii insa nu se nasc si nici nu se formeaza peste noapte ci sunt rezultatul unui proces care se cere a fi supravegheat. In alte cuvinte, barbatia nu se mosteneste. Se invata.
 
GUYLAND IN ROMANIA?

Se poate vorbi despre un fenomen “guyland” chiar si in Romania? Poate da sau poate nu. Ne-a atras insa atentia artiocul alaturat publicat pe 7 septembrie 2010 in ziarul Adevarul si intitulat “Ce se intampla cu tinerii din ziua de azi?” E un articol bun si vi-l recomandam. Din motive de spatiu l-am scurtat, dar poate fi citit in intregime aici: http://www.adevarul.ro//societate/viata/Ce_se_intampla_cu_tinerii_din_ziua_de_azi_0_330567440.html
 
Ce se intampla cu tinerii din ziua de azi?
La varsta la care societatea i-ar vedea intemeindu-si familii, multi dintre tinerii de azi depind inca financiar de parintii lor si experimenteaza ceea ce specialistii numesc “adolescenta prelungita”.
Din ce in ce mai multi tineri trecuti de 20 de ani se intorc in casa parinteasca, pentru ca nu pot sau nu vor sa-si asume responsabilitati. Se intampla peste tot in lume. (…) Astfel, potrivit unei analize realizate de “New York Times”, o treime dintre tinerii americani si canadieni cu varste cuprinse intre 20 si 30 de ani isi schimba caminul in fiecare an, iar 40% din ei se muta cel putin o data inapoi, in casa parinteasca. Totodata, in intervalul de varsta 20-30, tinerii isi schimba jobul, in medie, de sapte ori, fiind mult mai instabili decat la oricare alta varsta. Mai mult, doua treimi dintre ei locuiesc o vreme cu un partener fara a se casatori, intrucat casatoria nu reprezinta pentru ei o prioritate la aceasta varsta.Astfel, daca in anii ’70 femeile din generatia “baby boom” se casatoreau, in medie, la 21 de ani, acum, tinerele se marita pe la 26 de ani. La fel se intampla si in cazul barbatilor: in anii ’70, varsta medie la care se casatoreau era de 23, in timp ce astazi insuratoarea devine “normala” la 28 de ani. Avem de-a face cu un decalaj de cinci ani intr-un interval putin mai mare de o generatie. Sociologii numesc acest fenomen “schimbarea orarului de maturizare”, fenomen ce atinge o buna parte dintre culturile lumii si ce consta in indeplinirea tot mai tarzie a celor cinci criterii specifice maturizarii: finalizarea studiilor, parasirea casei parintesti, independenta financiara, casatoria si statutul de parinte. Potrivit datelor oficiale din Statele Unite ale Americii si a celor publicate de autoritatile canadiene, mai putin de jumatate dintre tinerii care aveau deja 30 de ani in anul 2000 indeplineau toate cele cinci criterii stabilite de sociologi, in timp ce, in anii ’70, criteriile erau realizate de acelasi procent de tineri care aveau insa 25 de ani.
 
Maturizare cu termen-limita
 
Astazi, tinerii iau in serios macar cateva dintre aceste criterii, daca nu pe toate, in apropierea varstei de 30 de ani. Psihologul Jeffrey Jensen Arnett, de la Universitatea Clark din Worcester, Massachusetts, SUA, sustine ca pana la 30 de ani, tinerii experimenteaza un “sens al posibilitatilor”, adica exploreaza propria identitate ceva mai profund decat o faceau in perioda propriu-zisa a adolescentei lor. Abia cand se apropie de varsta de 30 de ani, orizontul lor se ingusteaza, astfel incat incep sa se gandeasca serios la angajamentele pe care le au de facut, intrucat pentru ei aceasta varsta coincide cu un “termen-limita” al adolescentei prelungite.
 
Neintelegerile asupra statutului
 
In Occident, “adolescenta prelungita” a nascut dezbateri aprinse intre sociologi si psihologi. Si asta pentru ca implicatiile acestui fenomen se rasfrang asupra serviciilor sociale, asa cum s-a intamplat in urma cu un secol, cand s-a descoperit ca adolescenta este o etapa din viata oricarui om, iar institutiile de invatamant, cele medicale, dar si legile au fost schimbate in asa fel incat nevoile celor cu varste cuprinse intre 12 si 18 ani sa fie protejate. Astfel au aparut ciclurile secundare in scoli, dar si legile potrivit carora intre 14 si 18 ani, desi inca minori, adolescentii sunt suficient de maturi sa-si aleaga tutorele legal, in cazul in care parintii lor mor. Neintelegerile asupra statutului tinerilor reies si din regulile de zi cu zi. Astfel, la 18 ani, tinerii au voie sa voteze, dar in unele state din America, orfanii parasesc caminele abia la varsta de 21 de ani. Mai mult, baietii sunt chemati in armata la 18 ani, dar nu au voie sa consume alcool pana la 21 de ani. Tot in America, permisul de conducere este acordat incepand cu varsta de 16 ani, insa companiile de inchirieri auto percep comisioane celor care nu au implinit 25 de ani. De aceea, psihologii si sociologii straini se intreaba daca tinerii de azi ar trebui sa se bucure mai mult timp de beneficiile acordate adolescentilor de catre institutiile statelor, pentru a evita reintoarcerea in caminul parintesc pe considerente financiare.
 
Adolescenta si “curba deznadejdii”
 
Adolescenta ca si concept a fost descoperita in 1904, odata cu publicarea studiului “Adolescenta”, de catre G. Stanley Hall, psiholog si primul presedinte al Asociatiei americane de psihologie. Hall a atribuit aceasta etapa schimbarilor sociale ce intervin odata cu implinirea varstei de 20 de ani. Fiind totodata primul presedinte al Universitatii Clark, unde preda acum psihologul Arnett, Hall a descris adolescenta ca acea perioada de “furtuna si stres” in care tulburarile emotionale se imbina cu starile de intristare si de rebeliune. Potrivit lui, “curba deznadejdii” incepe la varsta de 11 ani, creste la cote maxime in jurul varstei de 15 ani si scade simtitor pana la varsta de 23 de ani. Incepand cu 1990, Arnett a inceput sa suspecteze ca un fenomen asemanator se instaleaza in jurul varstei de 20 de ani, la tinerii de atunci. Fenomenul persista si acum.
 
Maturizare in trei etape
 
Potrivit psihologului Erik Erikson, adultii trec prin trei stadii de-a lungul vietii lor. Astfel, “maturitatea tanara” incepe la 20 de ani si se termina la 45, moment in care incepe “maturitatea mijocie”, ce se sfarseste la 65 de ani. Peste aceasta varsta, oamenii experimenteaza “maturitatea tarzie”.
 
Ce ii tine pe tineri in casa parinteasca
 
Nevoia unei educatii solide care sa permita supravietuirea intr-o economie bazata pe informatie este doar unul dintre factorii ce au condus la aparitia fenomenului de “adolescenta prelungita”, sustine psihologul american Jeffrey Jensen Arnett. Totodata, el arata ca la aparitia acestui fenomen au contribuit si alte aspecte ce tin de schimbarile culturale.
Consimtamantul general asupra raporturilor sexuale inaintea casatoriei – situatie ce reduce presiunea resimtita de tineri pentru a se casatori -, concubinajul si metodele de contraceptie, precum si accesul femeilor la tehnologii moderne pentru a ramane insarcinate in afara perioadei fertile, in asa fel incat sa-si poata vedea linistite de cariere, toate aceste aspecte inlesnesc amanarea procesului de maturizare, arata Arnett.
 
Adulti si nu prea
 
Totodata, intr-un studiu realizat de psihologul american in randul a 550 de tineri din invatamantul superior din Columbia, New Orleans, Los Angeles si San Francisco, Arnett a constatat ca studentii erau extrem de preocupati de propria persoana, nesiguri in privinta viitorului si, totodata, mult mai optimisti decat orice alta categorie de varsta analizata. Potrivit psihologului, toate aceste concluzii arata ca tinerii de 20 de ani experimenteaza un “sens al posibilitatilor”, intrucat niciunul dintre participanti nu si-a putut imagina ca viitorul i-ar putea aduce un job istovitor, un divort urat sau niste copii care-l vor trata cu dispret sau il vor dezamagi. Totusi, Arnett a observat ca majoritatea se confrunta in acelasi timp cu sentimente de nesiguranta, tristete, frustrare, dar si cu impresia ca nu inteleg foarte bine regulile jocului.
 
Ce se intampla in creierul lor
 
 
Astfel, peste 60% din ei au marturisit ca se simt si adulti, si “nu chiar adulti”. De altfel, aceasta stare duala reflecta si ceea ce se intampla cu creierul lor, care este “deopotriva matur si nu prea”. Neurologii au descoperit recent, in urma unui studiu sponsorizat de Institutul National de Sanatate Mintala din SUA, realizat pe un esantion de 5.000 de persoane, ca dezvoltarea creierului continua pana in jurul varstei de 25 de ani, cand acesta atinge, de regula, stadiul de maturitate. Totusi, aceasta maturizare nu intervine in mod automat, ci depinde de conexiunile dintre sinapse folosite de fiecare. Astfel, creierul functioneaza dupa principiul “foloseste sau pierzi”, intrucat sinapsele neutilizate se inchid si se formeaza conexiuni doar intre cele utilizate. Acest proces se intensifica in perioada copilariei si in cea a adolescentei, dar si dupa implinirea varstei de 20 de ani, cand celulele creierului se inmultesc.
Totodata, blocajul tinerilor intre adolescenta si maturitate este generat uneori si de parinti. De cei supranumiti de psihologi “parinti elicopter”, care “survoleaza” zona problemelor cu care se confrunta copiii lor chiar si dupa ce acestia cresc indeajuns de mult incat sa-si poarte singuri de grija.”Parintii ar putea regreta ca s-au grabit sa se casatoreasca sau sa-si construiasca o cariera si spera ca macar copiii lor sa beneficieze de mai multe oportunitati decat ei. Sau si-ar putea dori o relatie mai stransa cu copiii lor, atunci cand acestia se hotarasc sa plece de acasa”, explica Robin Marantz Henig, jurnalist la “The New York Times” ce anume ii tine sau ii readuce pe tineri in casa parinteasca.

ALIANTA FAMILIILOR DIN ROMANIA

EDUCATIA ACASA (HOMESCHOOLING) IN ROMANIA: DA SAU NU?

On By nelursIn Life and HealthLeave a comment

Interventia pe care AFR a facut-o acum o saptamina la CEDO in sprijinul drepturilor parentale, in special acela de a-si educa copiii acasa, a atras atentie. Atit in Romania cit si in media crestina internationala http://www.lifesitenews.com/news/pro-family-group-puts-pressure-on-european-court-over-notorious-homeschooli/ Ca atare gasim potrivit sa discutam astazi despre homeschooling (adica aducatia la domiciliu) in Romania.
AFR sprijina dreptul parintilor de a-si educa copiii acasa. Acest drept face parte, afirmam noi, din manunchiul de drepturi fundamentale pe care parintii trebuie sa il aibe in relatia cu copiii lor. Notiunea de homeschooling, insa, este destul de noua la romani si ca atare mai putin inteleasa. In Romania deja exista o miscare in favoarea educatiei la domiciliu. La nivel european, insa, situatia e mai complexa si oscileaza intre doua extreme. In Marea Britanie, unde mai mult de 100.000 de copii sunt educati acasa, se poate vorbi despre un drept autentic al parintilor de a-si educa copiii acasa. Pe de alta parte, anul trecut Suedia a adoptat cele mai draconice legi din Europa impotriva educatiei la domiciliu, interzicind-o in toate circumstantele cu exceptia celor „extraordinare.” Iar in Germania unii parinti care au incercat sa-si educe copiii acasa au fost arestati. De fapt, anul trecut, Statele Unite au acordat azil politic unei astfel de familii.
In afara Europei, SUA si Canada sunt tarile cu cei mai multi copii educati acasa. Recent au fost emise statistici in SUA dupa care la ora actuala peste 2 milioane de scolari americani, sau 4% din toti elevii de varsta scolara, sunt educati acasa. In Canada numarul este cu mult mai modest, in jur de 70.00, dar in crestere. Acum 30 de ani doar 20.000 de copii americani erau educati acasa. http://www.christianpost.com/article/20110106/homeschooling-community-grows-beyond-2-million/
Cui se datoreaza cresterea aceasta vertiginoasa a numarului copiilor americani educati acasa? Motivele sunt multiple si pragmatice. Multe din scolile publice americane sunt infesatate de droguri, imoralitate, relatii sexuale ilicite, propaganda homosexuala, pornografie, pedofili, invatatori homosexuali, violenta, bullying, sau presiunea de grup (peer pressure) care rezulta in comportamente vicioase, etc. Parintii preocupati de educarea morala a copiilor lor, in special cei crestini, isi educa copiii acasa intr-un mediu alternativ, moral, departe de droguri si imoralitate. Care sunt rezultatele? Extraordinare. Fara exceptie toate studiile facute pe acest subiect indica ca scolarii educati acasa sunt mai bine pregatiti si dotati academic decit cei educati in scolile publice. Un exemplu remarcabil sunt copiii educati acasa in Canada. Ani la rind echipele de dezbateri (debate teams) britanice, formate la Oxford, au detinut titlul mondial la dezbateri. In ultimii ani, insa, an dupa an titlul mondial a fost cucerit de elevi canadieni educati acasa. Iar in SUA s-a format o universitate speciala pentru copiii educati acasa, prestigiosul Patrick Henry College din Virginia. Absolventii acestei universitati sunt mult cautati ca stagiari sau angajati (staffers) in cercurile parlamentare conservatoare din Washington.
Va prezentam 3 comentarii pe marginea subiectului de astazi. Primul e din partea AFR si a fost pregatit de catre d-l Bogdan Mateciuc, Director Executiv AFR. Celelalte doua constituie o dezbatere pe aceasi tema publicata de HotNews pe 13 septembrie 2009 si care a avut loc intre doi protagonisti, d-l Stefan Vlaston, argumentind impotriva educatiei la domiciliu, si d-l Mircea Platon, argumentind pentru. Din motive de spatiu redam doar citeva paragrafe din argumentele fiecarui expert, iar aici puteti citi ambele articole in intregime. http://think.hotnews.ro/mai-are-valoare-scoala-romaneasca-scoala-de-stat-vs-homeschooling.html

Educatia la domiciliu (homeschooling)
Un material realizat de Alianta Familiilor din Romania (Bogdan Mateciuc)
In Romania, legea prevede ca obligatoriu si gratuit invatamantul de 11 clase (patru ani de invatamant primar, cinci ani de gimnaziu si doi ani de liceu). Ca si alte domenii, cum ar fi cel al sanatatii, Statul social porneste de la dorinta de a-i ajuta pe cetateni, de a veni in intampinarea lor punandu-le la dispozitie servicii si facilitati care, undeva pe parcurs, au devenit obligatorii. Educatia, ca si asigurarile sociale (pensie si sanatate), nu le mai sunt oferite acelor cetateni care, in lipsa de alternativa, ar dori sa apeleze la serviciile Statului, ci le sunt impuse pe considerentul ca Statul administreaza si presteaza cel mai bine aceste servicii.
In realitate insa, atat in domeniul educational, cat si in cel medical, se pot vedea marile probleme cu care se confrunta sistemul gestionat de Stat si servit cu titlu obligatoriu cetatenilor. Pe de-o parte, serviciile de sanatate sunt ineficiente, de o calitate indoielnica, corodate de coruptie si spaga. Prin sistemul asigurarilor obligatorii de sanatate, cetatenii sunt fortati sa cumpere aceste servicii proaste, desi astazi exista disponibile servicii private de sanatate. Pe de alta parte, sistemul de invatamant, mostenitor in mare masura al sistemului comunist in care se punea accent pe cantitate, nu pe calitate, a devenit dupa lovitura de stat din 1989 tot mai rupt de realitatile socio-economice ale tarii si ale mapamondului. Invatamantul romanesc actual produce, in cel mai bun caz, olimpici ale caror merite de pe bancile scolii nu influenteaza in nici un fel performantele economice ale companiilor romanesti dupa absolvire. Statele cele mai dezvoltate ale lumii nu au sisteme de invatamant cu atat de multi elevi olimpici, dar au specialisti capabili sa sustina cu cunostintele lor economia nationala – privata sau de stat. Invatamantul romanesc nu este in masura sa produca specialistii si profesionistii care sa asigure dezvoltarea economica a tarii. Volumul de informatii predate in scoala este foarte mare si reprezinta o povara pentru copii. Directorii scolilor, in intelegere cu unele edituri scolare, le impun invatatorilor si profesorilor sa foloseasca anumite manuale. Acei elevi sau studenti care, ajutati din alte directii – eventual de familie – reusesc sa asimileze cu discernamant acele informatii si cunostinte utile din uriasul bagaj informational de tip balast promovat de invatamantul de stat, parasesc tara indreptandu-se spre alte orizonturi unde considera ei ca au sanse mai mari sa aplice acele cunostinte invatare. Noua Lege a invatamantului promovata in anul 2010 nu a adus o reforma substantiala in domeniu, ci a implementat doar unele schimbari de suprafata.
Expresia „educatia la domiciliu” a aparut pentru prima data in Dreptul roman in anul 2003, in Legea Invatamantului, dar se refera la educarea acasa a copiilor care se nu se pot deplasa. In alte state insa, expresia defineste acea educatie pe care parintii o asigura copiilor lor acasa, prin ei insisi sau prin terti. Conceptul a aparut in secolul XIX in Statele Unite, unde astazi reprezinta o forma legala de educare a copiilor. Aproximativ doua milioane de copii sunt educati acasa in SUA. In Europa, sistemul este legal in Austria, Franta, Irlanda, Slovenia si Marea Britanie.
Atitudinea statelor fata de educatia la domiciliu variaza. Statele cu o atitudine mai liberala le recunosc parintilor dreptul de a dispune de educatia copiilor si de a alege forma considerata de ei potrivita. In cazul educatiei la domiciliu, manualele scolare greoaie sunt inlocuite cu lectii practice si vizite pe teren (la muzee). La final, dupa un numar de ani in care au fost educati acasa, copiii merg si sustin aceleasi examene la institutiile superioare de invatamant, ca si elevii proveniti din scolile de state. Filosofia este una practica: conteaza ce cunostinte ai, nu de unde le ai.
Acest sistem are niste avantaje certe. Ca parinte, cunosti cel mai bine inclinatiile copilului si ritmul in care invata el. Predarea fata in fata permite intrarea in profunzime, acolo unde este nevoie. In acelasi timp, avand in vedere manifestarile periculoase din ultima vreme din scolile romanesti, educarea acasa a copiilor pare o alternativa mult mai sigura.
Statele cu o atitudine mai „sociala” nu doar ca nu le recunosc parintilor dreptul de a-si educa la domiciliu copiii, dar au si o legislatie in baza careia parintii sunt trasi la raspundere pentru aceasta „infractiune”. Mentionam aici doar exemplul Suediei[1] si al Germaniei[2]. Desigur, autoritatile din aceste state au propria explicatie atunci cand interzic educatia la domiciliu, explicatie care este rezonabila intr-o masura limitata. Ele pretind ca, interzicand educarea copiilor la domiciliu, in cadrul familiei, previn astfel formarea unor persoane inadaptate social sau cu comportamente antisociale, care ulterior pot crea probleme societatii si Statului prin atitudinile extremiste sau segregationiste pe care le-au dobandit in cadrul educatii la domiciliu. Acest rationament nu este neaparat corect pentru ca nici sistemul educational de stat nu este in masura sa asigure integrarea sociala a elevilor ca cetateni ai tarii.
Pentru acei parinti ce doresc sa-si educa copiii la domiciliu, pozitia Statului de a-i obliga sa-si trimita copiii la scoala de stat este un abuz. Statul isi aroga dreptul de a le educa copiii nu dupa valorile pe care le impartasesc parintii, ci dupa setul de valori creat de Stat, valori care nu intarzie sa vina in conflict cu valorile din familie, odata ce copilul incepe sa se miste intre educatia si valorile de acasa si educatia si valorile de la scoala. Pentru a fi mai specifici asupra acestui conflict, mentionam doar Educatia pentru sanatate (unde copiii afla despre perversiunile sexuale), Biologia (unde copiilor li se spune ca omul a evoluat din maimuta) si Educatia civica (unde copiii invata despre o morala si o etica artificiale si discutabile, care nu izvorasc din morala crestina, ci din spiritul trecator al epocii).
In Romania, conceptul de educatie la domiciliu ramane cvasi-necunoscut. Exista o asociatie care are ca obiect de activitate promovarea educatiei la domiciliu, insa progresele realizate sunt foarte reduse. Singura initiativa legislativa in acest domeniu, ramasa fara rezultate, a apartinut deputatei Carmen Axenie (PD-L) in cursul anului 2010. Potrivit declaratiilor ei, „homeschooling-ul este formula care lipseste din lege… Este necesara legiferarea pentru a avea o reforma reala. Trebuie stimulat pluralismul educational prin sustinerea invatamantului particular, confesional, a alternativelor educati¬ona¬le.” Doamna Axenie a luat decizia de a promova acest concept dupa ce a aflat ca o familie crestina dintr-un sat refuza sa-si mai trimita copilului la scoala cu autobuzul pentru ca in statia de autobuz sunt expuse reviste pornografice.
In afara de motivatia religioasa, unii parinti ar opta sa-si educe acasa copiii din cauza calitatii proasta a invatamantului de stat si din dorinta de a-si feri copiii de influenta unei educatii puternic ideologizate si de mediul violent prezent in multe scoli publice.
In incheiere, va prezentam cateva date din Statele Unite, tara de origine a educatiei la domiciliu.
O cercetare realizata in 2009 a aratat ca acei copii educati acasa au obtinut scoruri cu 34%-39% mai mari decat elevii din scolile publice la testele de cunostinte. Ei frecventeaza bibliotecile mai des, au mai multe activitati de socializare, folosesc computerul mai mult, se uita la TV mai rar, 71% merg la universitate, fata de 69% dintre absolventii din scolile publice, performantele sunt mai putin influentate de venitul parintilor si de educatia acestora, iar rezultatele la teste sunt la fel de bune in statele cu control ridicat din partea autoritatilor ca si in cele cu cerinte minime. Nu in ultimul rand, costul educatiei la domiciliu este de zece ori mai mic pentru un elev decat intr-o scoala publica (550 de dolari pe an, fata de peste 5.300 de dolari).

DIN NOU DESPRE SCOALA ACASA –DEZBATEREA HOTNEWS (13-9-2010)
http://think.hotnews.ro/mai-are-valoare-scoala-romaneasca-scoala-de-stat-vs-homeschooling.html

Contra –  de Stefan Vlaston, profesor, presedintele Asociatiei Profesionale pentru Educatie si Cercetare – Edu Cer
Discutia aceasta este veche si pasionala. Cel mai vehement studiu contra educatiei de stat este Impotriva socialismului educational, scris de Murray N. Rothbard. Autorul argumenteaza ca invatamantul public gratuit este un mijloc utilizat de guvernanti pentru a indoctrina si modela tineretul unei natiuni in directia dictata de interesele pe care acestia le slujesc.
Care este, totusi, rolul statului?
Statul este  responsabil in fata cetatenilor de legalitatea, calitatea sau cel putin nenocivitatea bunurilor si serviciilor aflate in piata la un moment dat. De exemplu a serviciilor medicale si farmaceutice. Cu serviciile de educatie si formare profesionala  este mai simplu, ca din lipsa de educatie nu se moare. Statul mai este responsabil de o egalizare, pe cat posibila, a sanselor, a echitatii accesului la educatie, a solidaritatii sociale. Faptul ca anumiti copii s-au nascut si traiesc in familii sarace nu este vina lor, fara interventia statului ar trebui sa refaca destinul parintilor, adica sa traiasca si ei in saracie si ignoranta. Solidaritatea sociala ii ajuta sa depaseasca aceasta conditie.
Prin instrumentele pe care le are la indemana, statul inlocuieste (sau ar trebui sa inlocuiasca) parintii, in alegerea traseelor educationale ale copiilor. In functie nu de dorinte, de sperante si iluzii desarte ci de inclinatiile, talentele, potentialele copiilor, cerintele pietei muncii, adesea ignorate de parintii cu mai putina educatie. Statul certifica studiile, prin examene de absolvire. Sau da dreptul institutiilor de invatamant private acreditate sa le certifice. Fara diplome de absolvire, care sa confirme obtinerea unor competente specifice programelor de studii urmate, este greu de vazut cum se pot continua studiile la un nivel superior, respectiv intrarea in piata muncii.
Experienta invatamantului superior privat.
Profitand de explozia cererii de diplome universitare dupa 1990, invatamantul superior privat a devenit o afacere profitabila, indiferent la rezultatele activitatii, profitand de naivitatea tinerilor, de lipsa de control din partea organismelor de stat, de complicitatea parlamentarilor, ministrilor si  decidentilor, direct interesati prin bani si influenta in transformarea universitatilor private  in “fabrici de diplome” si de bani. Fenomene negative, de genul universitatii Spiru Haret au distrus increderea publicului in invatamantul superior privat, mai ales de cand diplomele emise de aceasta universitate, la programele de studii neacreditate, nu sunt recunoscute in piata muncii.
Invatamantul prescolar privat
Gradinitele private au avut si au un nesperat succes, banii mai multi provenind din taxe si controlul nemijlocit, aproape zilnic, al parintilor au  condus la o prestatie multumitoare. Lucrand adesea cu un numar mic de copii, rezolvand criza de spatii pentru invatamantul prescolar din sistemul de stat, oferind solutii pentru parintii ocupati toata ziua la slujbe grele dar bine platite, invatamantul prescolar privat reprezinta o poveste de succes in plina dezvoltare. Inclusiv prin oferta de “after school” pentru elevii din invatamantul primar sau gimnazial.
Ce s-ar intampla in situatia in care educatia ar deveni un sistem in intregime privat?
(a) Fara un control institutional, din partea statului sau poate a unor agentii independente, fara competitia generatoare de calitate, interesele materiale ale furnizorilor ar predomina si ar transforma tot invatamantul in ceeace este acum cel superior: o fabrica de diplome. (b) Este posibil sa nu functioneze solidaritatea sociala, astfel incat copii proveniti din familii sarace sa nu poata depasi conditia sociala a parintilor lor. (c) Parintii fara prea multa educatie ar fi tentati, in multe cazuri, sa nu-si trimita copiii la scoala, condamnandu-i la munca de supravietuire in sanul familiei, in special in mediul rural. (d) Un curriculum national, instrumentat si controlat de stat, daca ar urma modelele europene de succes, ar fi mai eficace, obligand scolile sa-si upgradeze resursele umane si materiale pentru a face fata obiectivelor scolare europene. Suntem in situatia de a arde etapele, nu ne permitem sa evoluam liniar, pentru ca n-am ajunge niciodata din urma statele cu un invatamant si economie performante.
Concluzii
Statul are obligatia de a supraveghea in continuare, cu mai multa fermitate, sistemele de educatie si formare, sa protejeze cetatenii de actiuni nocive, precum cele intamplate la Universitatea Spiru Haret, sa autorizeze, acrediteze si sa controleze  unitatile furnizoare de astfel de servicii. Util ar fi ca evaluarea periodica a calitatii sa fie de terta parte, realizata de agentii independente, pentru a micsora tentatia statului, ca furnizor principal de servicii educationale, sa inchida ochii si sa ascunda gunoiul sub pres, cand e vorba de prestatia propriilor unitati. Gestionarea de catre societatea civila a acestor agentii si evaluatori independenti ar fi binevenita, ca o garantie a corectitudinii, profesionalismului si credibilitatii.
Totusi, invatamantul superior si o parte din invatamantul preuniversitar, cel de foarte buna calitate, ar putea fi concesionate sau privatizate cu avantaje evidente. Alaturi de finantarea de la stat, prin vouchere educationale sau prin alte mijloace, invatamantul superior ar beneficia de o piata libera nedistorsionata de diferenta de finantare, s-ar instaura competitia generatoare de calitate, totul sub un control al agentiilor de stat si private de evaluare a calitatii, autohtone sau europene, inscrise in EQAR, Registrul European al Agentiilor de Evaluare a Calitatii in Educatie. Elevii si studentii performanti, dar lipsiti de resurse materiale ar urma sa beneficieze de burse sociale, care sa le asigure taxele si intretinerea completa pe parcursul scolaritatii, conditionat de promovarea cu note mari a examenelor sau obtinerea de credite. S-ar elibera astfel importante resurse pentru asigurarea unui invatamant obligatoriu de buna calitate.
O dezbatere publica pe aceste teme trebuie inceputa si continuata, 20 de ani de invatamant care ne trimite la coada clasamentelor internationale fiind deja prea multi.
PRO:de Mircea Platon, scriitor, istoric
Dupa 1989, in loc sa recladim un sistem de invatamant clasic, al carui scop ar fi educarea elevilor in spiritul a ceea ce are mai bun traditia culturala romaneasca si universala, s-a trecut la un invatamant alternativ, facultativ, futurist si vag. Scoala de acasa e o alternativa la “alternativa” care, dupa 1989, a transformat sistemul de invatamant romanesc intr-o centrifuga furnizoare de vata de zahar pe bat. Scoala de acasa e o forma de rezistenta si de protest impotriva unui sistem de educatie care nu isi mai indeplineste menirea.
In conditiile existentei unui invatamant normal, bazat pe un curriculum si pe metode pedagogice clasice, pe gramatica, logica, retorica, istorie universala, limbi clasice, asa cum era scoala in Romania anului 1947, scoala de acasa nu si-ar avea rostul decat in cazul unor comunitati etnice, religioase sau ideologice inchise, care ar dori in acest fel sa-si perpetueze identitatea. Dar acolo unde scoala promoveaza continuu, deliberat sau involuntar, prin programa sau prin atmosfera din scoala, analfabetismul si imoralitatea, atunci scoala de acasa devine un mod legitim al majoritatii de a protesta impotriva caderilor sistemului educational public si de a asigura transmiterea acelor valori care ajuta la perpetuarea unei natiuni de oameni integri. Scoala de acasa e deci o forma de protest si un remediu. Ea nu poate inlocui sistemul de invatamant public, dar, ca forma de invatamant privat, poate ajuta copiii sa scape urmarilor nefaste ale unui sistem de invatamant public nociv din punct de vedere intelectual si moral. Scoala de acasa nu e un mod de a dezerta de la batalia pentru un sistem de invatamant public sanatos. Din contra, scoala de acasa e un mod de a rupe cercul vicios care sustine invatamantul public de proasta calitate.
Scoala de acasa e redescoperirea invatamantului la scara umana, un refuz al modului in care sunt “procesati”, pe banda rulanta, elevii de azi. Scoala de acasa nu creaza consumatori si nici rotite ale sistemului, ci oameni care pot sta pe propriile picioare, educati sa fie liberi si responsabili. Scoala de acasa nu submineaza insidios relatia dintre parinti si copiii in folosul profesorului-agent de indoctrinare (comunista, neoliberala, politic corecta etc.). Ceea ce nu inseamna ca scoala de acasa consta intr-o mama, fanatica religios, facand intr-o debara exercitii de aritmetica cu patru copii desculti.
De regula, scoala de acasa, in S.U.A. si in Europa de Vest, presupune efortul concertat al mai multor familii care se grupeaza pentru a-si educa impreuna copiii, mai ales cei din clasele I-VIII. In acest fel, copilului nu ii lipseste socializarea. Dar aceasta socializare se face organic, in comunitatea centrata pe familia exinsa, intr-un mediu ocrotitor, fara droguri, sex si violenta. Copilul, si parintii, descopera astfel virtutile comunitatii, ale vecinatatii, lucru important intr-o lume altminteri dominata de solidaritati mecanice, nu organice, de mobilitate motivata economic (te duci unde gasesti de lucru) care distruge familii si comunitati.
Anchetele si studiile efectuate in Occident arata ca scoala de acasa e practicata de parinti de cele mai diverse optiuni politice si identitati etnice si religioase: de la evrei sau atei la musulmani si crestini, de la ecologisti la baptisti, de la stanga anarhista la dreapta traditionalista. Copiii educati acasa obtin de regula rezultate cu 15-30 la suta mai bune la examene decat copiii educati in scolile publice. Materiile, obiectivele asumate si examenele sunt aceleasi. Difera insa calitatea programei si unghiul de abordare. Daca parintii nu se pricep la anumite materii, pot angaja preparatori, mai ales in cazul in care se grupeaza mai multe familii. Statul ofera reduceri de impozite familiilor care isi educa acasa copiii. Scoala de acasa e un mod de a redeveni responsabili in privinta educatiei copiilor nostri. Cred deci ca ar trebui tratat cu toata seriozitatea si legalizat ca forma de invatamant nu alternativ, ci de rezistenta.

ALIANTA FAMILIILOR DIN ROMANIA

OVIDIU CREANGA LA 90 DE ANI

On By nelursIn Life and HealthLeave a comment

ANIVERSARI MEMORABILE: SCRIITORI ROMANI DIN DIASPORA

Putini sunt cei care pot pasi pragul varstei de 90 de ani  pastrandu-si valorile care i-au definit de-a lungul vietii, in asa fel, incat sa poata spune la 90 de ani: „eu voi sari peste suta”, precum cu umor si optimism ne spune  prietenul nostru Ovidiu Creanga.
Multi l-am luat ca model de viata si toti ravnim sa ne pastram  starea lui de spirit, vioiciunea mintii capabila sa astearna scrieri si sa scanteieze in epigrame intr-o etapa de viata in care multi au trecut intr-un fel sau altul la odihna. Cati sunt la numar cei care, la 90 de ani s-au inscris la concurs de literatura si au primit Premiul Scriitorilor din Diaspora, asa cum a primit el recent,  premiul acordat de Liga Scriitorilor din Romania, Filiala Bucuresti? Nu-l cunosteau, dar membrii comisiei de evaluare a textelor, scriitori experimentati, au fost luati prin surprindere intalnind un fenomen atat de rar in literatura.

Cati sunt cei care s-au apucat de scris dupa trecerea pragului de 80 de ani, asa cum a facut el? Mintea sa scormonitoare l-a ajutat ca la aceasta varsta sa mai prinda un tren al vietii in care s-a urcat cu firescul cu care a trait pana acum. A fost aceeasi minte iscoditoare care i-a incununat studiile la facultate, cu Magna Cum Laudae, iar inventiile in specialitatea lui mult indragita – chimia – l-au ridicat pe cele mai inalte culmi ale cercetarii, cu cele mai mari premii si aprecieri, incat a starnit invidia „savantei de renume mondial” si a fost nevoit sa se refugieze in Canada. Desi securitatea si aici i-a facut mari greutati, le-a invins si  si-a urmat cariera in mod stralucit si cu succese care au facut cinste neamului nostru romanesc. Cand a venit vremea sa incheie munca pe acest taram, s-a apucat sa studieze medicina alternativa si hipnotismul cu rezultate incredibile.

Scrierile au fost ultima sa iubire. Ele cereau mai putina alergatura si de pe scaun, acum putea sa vada ceea ce tinerii nu pot vedea stand in picioare. Opt carti publicate in acesti ani si alte cateva volume care isi asteapta momentul trimiterii la tipar, vin sa intregeasca volumul studiilor de specialitate publicate in tara. La acestea  mai avem de adaugat prezenta sa in mai multe antologii, cu multa lauda mai ales in cele de epigrame. Mai punem la socoteala si cateva premii din Basarabia, dar si de la Observatorul,  prestigioasa publicatie din Toronto, Ovidiu Creanga numarandu-se printre fondatorii ei alaturi de directorul Dumitru Puiu Popescu si de regretatul sculptor  si scriitor Nicapetre. Si cartile si tot ce intreprinde, Ovidiu Creanga le face ca pe cel mai simplu si firesc gest. Intr-o zi, cand discutam despre bateriile cu care functioneaza ceasurile de mana,  imi spune: „Buni, stii tu cine a inventat aceste baterii in urma cu 50 de ani?” Tacerea mea si ridicatul din umeri au adus raspunsul lui scurt. „Eu!” Si a inceput sa imi povesteasca imprejurarea,  in timp ce eu inca nu dadeam semne ca intelegeam prea bine totul. E brevetat, a continuat el  si bine ca mi-ai starnit aceasta amintire, fiindca am sa cer din Romania brevetul de inventie. Si tot la fel de simplu, in cursul aceleiasi saptamani, datorita internetului, mi-a pus in fata brevetul lui de inventie care acum a luat locul langa multe altele pe peretele din elegantul lui birou de lucru.

Ovidiu Creanga poate sa se inscrie printre oamenii deosebiti chiar daca as pune punct aici, dar mai sunt multe de adaugat si, de buna seama, nu le voi putea cuprinde pe toate. A fost inzestrat cu o structura psihologica fericita si cu farmec personal, “lipici” cum se spune in popor. Nascut in ziua indragostitilor, 14 februarie,  ursitoarele au fost bucuroase sa-l inzestreze si cu acest dar. Carisma sa l-a facut sa fie mereu inconjurat de oameni care l-au indragit si apreciat. Conversatia cu el este o rara placere. Ironia, autoironia, persiflarea, alunecarea spre ludic, limbajul simplu, clar, direct, sfatos cu care se adreseaza interlocutorului face ca prezenta acestui “Mos Bodranga” cum ii place sa se prezinte, sa fie una dintre cele mai atragatoare persoane.

Pentru ca firul vietii sale s-a desfasurat pe drumul omului de omenie, i-a mai adus inca o recunoastere de valoare in ochii celor care-l cunosc. Dragostea netarmurita pentru Basarabia sa natala si oamenii ei pentru care nu de putine ori a fost gata sa sara in foc, i-au colorat viata si i-au dat satisfactia ca a putut sa-i ajute, chiar si material, din prea plinul inimii sale. Ovidiu Creanga este model stralucit si pentru fratii sai basarabeni care i-au acordat multe diplome si titluri onorifice, iar cateva scoli, camine culturale si strazi ii poarta numele.

Si ar mai fi de spus inca multe altele. Pentru ca am avut sansa si norocul sa ma numar printre cei apropiati lui si familiei lui, mi-a dat prilejul sa-l admir pentru cum si-a crescut copii si nepotii, pentru intreg devotamentul sau fata de familie, de prieteni si de toti cei care i-au stat aproape, dar si de fiintele necuvantatoare din preajma lui, in special cainii. Daca prinde o musca in casa, nu-l lasa inima s-o omoare, o da afara, sa traiasca si ea, fiindca si ea este o faptura creata de Cel de Sus. M-a uns la suflet dragostea lui  pentru frumos si pentru inalte valori morale. As mai adauga si un alt aspect si anume acela ca ii plac nu numai florile, ci si buruienile, de unde i se trage un anume aspect, este uneori “buruienos la gura” cum obisnuieste sa se “scuze”  pentru  limbajul lui uneori cu picanterii. N-as vrea sa inchei fara sa amintesc de pasiunea lui pentru pescuit, adevarat izvor de povestiri, asemenea oricarui pescar care se respecta. Respectul este si cuvantul cu care inchei aceste randuri si pe care il adaug celuilalt cuvant cel de inima, dragostea, dar si pretuirea, cuvinte care ii sunt adresate de toti cei care il cunosc si de colaboratorii “Obsevatorului”.

SA NE TRAIESTI, dragul nostru Ovidiu Creanga!
LA MULTI ANI!
Si sa ti se indeplineasca dorintele alaturi de cei dragi.

Elena BUICA
Pickering, Toronto, Canada
februarie 2011

CASATORIA SI FAMILIA : DECLIN SAU DISPARITIE?

On By nelursIn FamilyLeave a comment

Ceva se intimpla. Semnele acestui „ceva” sunt peste tot, de netagaduit si ingrijoratoare. Vorbim despre casatorie si familie. Este casatoria ca institutie sociala in declin sau pe cale de disparitie? De citiva ani suntem confruntati cu un asalt de argumente numeroase, carti, initiative legislative, studii, comentarii, si miscari sociale care afirma ca societatea Mileniului III nu mai are nevoie de casatorie. Ca este o institutie demodata fara nici o relevanta sau utilitate sociala. Fie ca e numita epoca post-moderna, post-morala, sau cu alte nume, perioada de inceput a Mileniului III cere tot mai vehement dezinstitutionalizarea casatoriei.
 Anul 2010 a fost plin de evenimente si semne de prost augur pentru casatorie si viitorul ei. Portugalia, Argentina, si Mexico City au legiferat casatoriile unisex. Judecatori federali in SUA au declarat neconstitutionala casatoria binara intre un barbat si o femeie. Publicatiile prestigioase americane Newsweek si Time au anunta „moarte” casatoriei ca institutie sociala, iar luna aceasta publicatia britanica The Economist a rulat o serie de articole in favoarea dezinstitutionalizarii casatoriei si pentru inlocuirea ei cu parteneriate civile bazate pe contracte intre parti, fara deosebire de sex. In plus, saptamina aceasta democratii americani si-au anuntat intentia de a initia luna viitoare proiecte legislative de legiferare a casatoriilor homosexuale in Rhode Island, New York, si Maryland, state in care in urma alegerilor din noiembrie au devenit majoritati.
In plus, exista miscari foarte agresive care si ele au acelasi obiectiv – eliminarea casatoriei. Amintim aici doar de Beyondmarriage.org, o miscare din care fac parte mii de personalitati influente din intreaga lume, academicieni, profesori, jurnalisti, oameni de afaceri, politicieni, filosofi, eticisti, lideri de comunitati religioase, preoti, pastori, avocati, judecatori, oameni de rind, care toti au in comun acelasi obiectiv – eliminarea casatoriei si inlocuirea ei cu o sumedenie de structuri contractuale intre doua sau mai multe persoane, dar care toate resping elementele fundamentale ale casatoriei naturale – heterosexualitatea, monogamia, fidelitatea in relatiile intime, si procreerea.
Radacinile acestor idei radicale nu sunt tocmai vechi. Fondatorii comunismului (Engels si Marx) au respins casatoria pentru ca, in opinia lor, era o institutie sociala de exploatare a femeii de catre barbat. Miscarea feminista a secolului XX a preluat aceste notiuni, iar miscarea de emanciapare sexuala inceputa in anii 60 a promovat si continua sa promoveze cu agresivitate aceleasi notiuni. Casatoria este vazuta ca un instrument de exercitare a autoritatii patriarhale. Ca atare, trebuie eliminata. Iata cum, in mod ciudat, casatoria, care pina nu de mult era socotita, de mii de ani, ca un cadru social pentru facilitarea fericirii si dezvoltarii armonioase a barbatului si a femeii, in ultimii ani a fost transformata in obstacolul primordial in calea implinirii fericirii personale.
Aceste notiuni sunt reflectate tot mai clar si des in textele rapoartelor emise de structurile europene privind familia si casatoria. Nu se mai vorbeste despre „familie,” ci despre „variante de familii.” Iar terminologia „sot si sotie” a fost inlocuita cu  terminologia de „parteneri.” Certificate de casatorie emise in statul american Massachusetts, care a legiferat casatoriile unisex in 2004, a eliminat cuvintele „mire” si „mireasa,” „barbat si femeie,” inlocuindu-le cu cuvintele „partea contractanta A” si „partea contractanta B.”
Trendurile acestea sunt in voga in majoritatea tarilor europene occidentale. Fara indoiala suntem martori al unui declin incontestabil al institutiei casatoriei. Se poate insa vorbi si despre posibila extinctie sau chiar disparitie a acestei institutii? Daca da, care ar putea fi consecintele eliminarii ei?
 
 
Subiectul acesta devine tot mai curent. Ne limitam insa astazi la concluzia directa si simpla formulata de Siegmund Freud in unul din cele mai bine cunoscute si provocatoare eseuri pe care le-a scris: Civilization and its Discontents. („Civilizatia si nemultumirile ei”) Scris in 1929 si publicat in anii 30, eseul acesta a fost tradus si in romaneste dupa 1989. Argumentul lui esential este ca dizolvarea institutiei casatoriei va rezulta in prabusirea civilizatiei. Porneste de la premiza ca civilizatia a fost facuta posibila de instituirea casatoriei ca institutie sociala fundamentala a societatii. In consecinta, afirma Freud, atita timp cit societatea accentueaza heteronormativitatea, monogamia, casatoria si procreerea, civilizatia va fi posibila, iar cind acesti piloni sociali se vor surpa, civilizatia va regresa in barbarism.
Dezbaterile privind casatoria si viitorul ei se simt si se rasfring si in Romania. Va reamintim ca in 2008 d-l Peter Kovacs, pe atunci senator de Cluj, a initiat, fara succes, proiectul legislativ al parteneriatelor unisex din Romania. Iar saptamina trecuta am dat in presa romana peste articolul alaturat al d-lui preot Marcel Radut Seliste privind situatia precara a casatoriei in Romania. Trendul inceput in tarile occidentale se simte tot mai pregnant si la romani. Numarul celor casatoriti scade, al celor necasatoriti si al celor care traiesc in concubinaj creste, si tinerii care opteaza pentru casatorie tind sa se casatoreasca la o virsta tot mai tirzie. Reproducem in intregime articolul d-lui Seliste care poate fi accesat si aici: Click here: De la cititori: Familia romaneasca, intre crestinismul de parada si criza economica
 
 Familia romaneasca, intre crestinismul de parada si criza economica
 
Romanilor le place sa-si spuna crestini. La recensamantul din 2002, 86,7% dintre romani s-au declarat crestini-ortodocsi. Un asemenea atasament declarat fata de valorile religioase determina, la o prima impresie, concluzia ca in Romania se traieste moral. Realitatea vietii de roman dovedeste insa ca romanii traiesc in apostazie si ca familia crestina romaneasca este pe cale de disparitie. Conform Eurostat, oficiul de statistica al Uniunii Europene, numarul de casatorii in Romania a scazut de la 8,72 casatorii/1.000 locuitori in 2007, la 6,25 casatorii/1.000 locuitori in 2009. Romanii renunta treptat la institutia casatoriei civile si implicit, la Sfanta Cununie. Acest fenomen afecteaza de altfel majoritatea tarilor Uniunii Europene. In 2009, in diferite tari ale Uniunii situatia numarului de casatorii a fost urmatoarea: Belgia 4,36/1.000, Bulgaria 3,42/1.000, Grecia 4,68/1.000, Spania 3,76/1.000, Italia 4,01/1.000, Franta 3,97/1.000, Ungaria 3,67/1.000, Polonia 6,57/1.000.

A crescut numarul divorturilor

In Romania, s-a inregistrat insa o crestere a divorturilor de la 1,5 divorturi/1.000 locuitori in 2005 la 1,7 divorturi/1.000 locuitori in 2008. Statisticile nationale, pentru anii 2009 si 2010, avertizeaza ca familia romaneasca se destrama din cauza saraciei, educatiei precare, alcoolismului, violentei domestice, a separarii sotilor prin migratia economica. Institutul National de Statistica anunta in noiembrie 2010 ca “numarul casatoriilor a fost in luna septembrie 2010 cu 2162 mai mic decat in aceeasi luna a anului 2009. In luna septembrie 2010 s-au pronuntat cu 643 divorturi mai multe decat in luna septembrie 2009”, iar in decembrie 2010, acelasi institut constata ca “numarul casatoriilor a fost in luna octombrie 2010 cu 3277 mai mic decat in aceeasi luna din anul precedent”.
Fertilitatea in Romania
Eurostat inregistreaza o firava crestere a fertilitatii in Romania, de la 1,30 copii/femeie in 2007, la 1,38 copii/femeie in 2009, aceste cifre fiind totusi sub media europeana, in diferite tari europene inregistrandu-se urmatoarele date: Belgia 1,84 copii/femeie, Bulgaria 1,57 copii/femeie, Grecia 1,52 copii/femeie, Spania 1,40 copii/femeie, Italia 1,42 copii/femeie, Franta 2,00 copii/femeie, Ungaria 1,32 copii/femeie, Polonia 1,40 copii/femeie. Statisticile ne arata ca, din totalul copiilor nascuti vii in 2009, 27,97% au mame necasatorite. Totodata, conform datelor UNICEF, Romania se afla in 2009, in fruntea clasamentului european la numarul de minore care devin mame, cu 43 de minore/1.000 de mame, Institutul National de Statistica calculand o medie de 8.500 de minore care nasc anual in Romania.

Ce mai “macina” familia romaneasca?

Familia romaneasca este macinata mai ales de avorturi. In anul 2008, femeile romance ocupau locul 3 in clasamentul avorturilor comise in Europa. Conform organizatiei “Institute for Family Policies”, in anul 2008, in Romania au fost comise 127.907 avorturi, tara noastra clasandu-se dupa Marea Britanie (215.975 avorturi) si Franta (209.913 avorturi).
Aceste date statistice dezvaluie apostazia in care rataceste familia romaneasca. Clasa politica aduce un plus de bezna prin masurile “anticriza” adoptate. Scaderea cuantumului indemnizatiei pentru concediul maternal, concedierile masive, migratia personalului medical calificat din spitalele romanesti spre vestul Uniunii Europene reprezinta doar cateva din loviturile primite de familia romaneasca din partea politicienilor. In acest context, Patriarhia Romana a declarat 2011 ca “Anul omagial al Sfantului Botez si al Sfintei Cununii”. Sunt preot de spital si martor la multe drame de familie. Stiu ca este mare nevoie ca prin acest proiect religios-duhovnicesc sa se treaca de la predica la fapte, pentru a reaseza familia romaneasca pe cale vietii crestine. Altfel, nu putem spune decat ca un popor in care familia este destrama de prea putina noastra slujire, a preotilor, de saracie, alcoolism, desfranare si ucidere de prunci, nu este un popor crestin. Poporul roman se transforma treptat intr-un popor care se sinucide si e pacat.
 
DECLINUL CASATORIEI IN AMERICA
 
 
Situatia casatoriei insa este cu mult mai precara dincolo de Atlantic, in SUA, unde in 2010 s-a efectuat ultimul recensamint al populatiei. In noiembrie prestigioasa institutie de sondaje de opinie si analiza a trendurile sociale din SUA, Pew Research Group, a emis un Raport extensiv, intocmit pe baza datelor obtinute la recensamint, privind declinul casatoriei in America, o tara predominant crestina cu peste 300 de milioane de locuitori. Sumarul de mai jos al Raportului a fost tradus pentru AFR de d-l Ionut Bruma, voluntar AFR din Bucuresti. Ii multumim. In linkul acesta aflati textul in intregime, in limba engleza, a Raportului, lung de 121 de pagini: http://pewsocialtrends.org/2010/11/18/the-decline-of-marriage-and-rise-of-new-families/. Ironic, insa, 95% dintre tinerii americani necasatoriti totusi intentioneaza sa se casatoreasca! http://pewsocialtrends.org/2010/11/18/the-decline-of-marriage-and-rise-of-new-families/.
 
Declinul casatoriei si aparitia noilor forme ale familiei
–studiu efectuat de Pew Social Trends Staff
 
Sumar

Tendintele de transformare care au dus in ultimii 50 de ani la un puternic declin in ceea ce priveste casatoria traditionala si la ascensiunea noilor forme familiale, au fost create si impuse prin atitudini si comportamente diverse raportate la clasa sociala , varsta si rasa potrivit unui nou studiu efectuat de PEW Research Center facut in asociere cu revista  Time  si completat de o analiza demografica si economica efectuata de U.S Census Bureau.
In Statele Unite ale Americii noua tendinta de scadere a casatoriilor este puternic corelata cu o scadere a veniturilor. Chiar daca  sufera un declin la nivel global indiferent de grupuri sociale, casatoria ramane totusi norma in randul adultilor cu studii superioare si venituri bune dar este mai putin intalnita printre cei cu pozitii sociale mai joase. Studiul arata ca cei ce fac parte din grupul dezavantajat din punct de vedere al veniturilor sunt la fel de dispusi sa se casatoreasca ca si cei cu venituri bune dar in acelasi timp pun un pret mai mare pe siguranta financiara ca o pre-conditie a casatoriei. Aceasta siguranta financiara este un criteriu pe care cei mai multi nu-l pot indeplini.
Studiul arata totodata diferente clare intre generatii. In 1960 doua treimi, aproximativ 68% dintre tinerii intre 20 si 30 de ani erau casatoriti fata de doar 26% in 2008. Cati dintre cei ramasi sunt dispusi sa se casatoreasca ramane o intrebare deschisa. Deocamdata studiul arata ca tinerii, spre deosebire de parintii lor, inclina mai mult spre relatiile de concubinaj sau alte diferite forme familiale cum ar fi casatoriile intre persoane de acelasi sex sau cele interrasiale.
Chiar si atunci cand casatoria este in declin, familia – in toate formele si varietatile ei ramane mobila si se redefineste usor. Studiul arata ca americanii definesc familia in foarte multe moduri iar majoritatea adultilor vad propria familie ca fiind cel mai important si satisfacator element al vietii lor.  Iata si sumarul principalelor aspecte ale raportului :
 
Declinul casatoriilor pe clase

Aproape jumatate (52%) dintre adultii din SUA erau casatoriti in 2008 fata de 72% cat se inregistra in 1960. Acest declin s-a produs pe clase sociale. In 2008 s-a inregistrat o diferenta de 16 procente intre numarul casatoriilor inregistrate in randul absolventilor de facultate (64%) si cele din randul celor care terminasera doar liceul sau mai putin (48%). In 1960 aceasta diferenta era de doar 4%. Studiul arata ca cei cu studii medii sau sub medii isi doresc la fel de mult ca si ceilalti sa se casatoreasca dar pun in acelasi timp un pret foarte mare pe stabilitatea financiara ca fiind un criteriu si un motiv al unei casatorii.

S-a demodat casatoria?

4 din 10 respondenti spun ca da. In 1978 cand revista Time a pus aceasta intrebare  doar 28% au fost de acord cu faptul ca s-a demodat casatoria. Cel mai probabil vor da un raspuns afirmativ cei care sunt parte a fenomenului (62 %  din parintii concubini) si cei care au probleme in familie (42% din familiile conservatoare). In ciuda acestor incertitudini crescande americanii sunt mai optimisti in ceea ce priveste viitorul casatoriei si al familiei (67% sunt optimisti) decat in privinta sistemului de invatamant (50% sunt optimisti) , al economiei (46 % optimisti) sau a moralei si a eticii (41% optimisti).
 
Un public ambivalent
 
Raspunsurile publicului fata de schimbarea normelor maritale si ale familiei reflecta o combinatie intre acceptare si reticenta. Pe de o parte, dintre cei mai reticenti,  69% considera ca tendinta  femeilor singure avand un copil este nociva pentru societate iar 61% spun ca un copil are nevoie atat de mama cat si de tata pentru a creste armonios. Dintre cei care accepta noile tendinte si schimbari, doar cativa spun ca tendinta de a forma concubinajul (43%), copii crescuti in afara casatoriei(43%), copii crescuti de cuplurile homosexuale(43%) si casatoriile interrasiale(14%) sunt un rau pentru societate si foarte multi spun ca nu prea fac diferenta.
 
Stabilitatea familiilor

In ciuda declinului casatoriei viata de familie nu a fost daramata complet. Trei sferturi dintre adulti spun ca familia este cel mai important element al vietii lor si ca sunt foarte satisfacuti de viata lor de familie. Mai mult de 80% dintre respondenti spun ca familiile lor actuale sunt mai unite,mai apropiate decat familiile in care au crescut, sau la fel de apropiate. Totusi au raspuns pozitiv mai mult adultii casatoriti decat cei necasatoriti.

Definitia familiei

In marea majoritate publicul nu considera casatoria ca fiind singura cale de a forma o familie. 86% spun ca un singur parinte cu un copil constituie o famile, 80% spun ca un cuplu necasatorit, avand copii formeaza o familie si 63% spun ca un cuplu de homosexuali care cresc un copil reprezinta tot o familie. Prezenta copilului conteaza in mod evident in aceste definitii. Daca un cuplu nu are copii majoritatea spune ca el nu reprezinta o familie pe cand daca un cuplu casatorit dar fara copii este considerat de 88% din respondenti o familie.

Legaturile care unesc

La intrebarea pe cine ar ajuta cu bani sau cu ingrijire intr-un moment dificil, americanii se simt mai obligati in primul rand fata de rude-inclusiv fata de cele din familii destramate (rude prin alianta)- apoi fata de prietenii cei mai buni. Ierarhizarea rudelor descrie o tendinta previzibila : Multi dintre respondenti se simt obligati sa-si ajute parintii (83% se simt extrem de datori sa o faca) sau copiii maturi (77%) , la fel raspund si referitor la parintii(55%) sau fratii vitregi(43%). Cat despre prietenii cei mai buni doar 39% si-au exprimat o la fel de mare obligatie de a ajuta.

Schimbarea rolurilor

In ultimii 50 de ani,  femeile au ajuns la paritate cu barbatii in ceea ce priveste ocuparea fortei de munca si au inceput sa-i depaseasca in realizari in domeniul educational. Aproximativ sase din zece femei muncesc in prezent, aproape dublu fata de 1960.  Raspunsul publicului  cu privire la aceste schimbari denota o problema inca nerezolvata. Mai mult de sase din 10 (62%) din respondenti sprijina casatoria moderna in care atat barbatul cat si femeia au un loc de munca si ingrijesc impreuna atat caminul cat si copiii, procent in crestere de la 48% in 1977. Chiar si asa publicul nu a renuntat complet la tiparul  in care sotul este «capul familiei ». In jur de 67% din respondenti spun ca pentru a fi pregatit pentru casatorie este foarte important ca barbatul sa fie capabil sa-si sustina financiar familia in timp ce doar 33% afirma acelasi lucru despre o femeie.

Ascensiunea concubinajului

Urmand declinului casatoriei, concubinajul a devenit mai raspandit, aproape dublandu-se din 1990 incoace, potrivit Census Bureau. In chestionarul intocmit de Pew research, 44% dintre adulti (si mai mult de jumatate din adultii intre 30 si 49 de ani) spun ca au trait in concubinaj la un moment dat al vietii lor. Dintre acestia aproape doua treimi (64%) spun ca au considerat aceasta forma de convietuire ca un pas spre casatorie.

Influenta copiilor

Numarul de nasteri in randul femeilor necasatorite a crescut dramatic de-a lungul ultimei jumatati a secolului trecut de la 5% in 1960 la 41% in 2008. Diferente apar si intre rase :
Dintre femeile  care au nascut in 2008 fiind necasatorite, 72% erau de culoare, 53 % hispanice si 29% femei albe. Per total numarul copiilor crescuti de un parinte singur nu este atat de mare comparativ cu cel al copiilor crescuti de o mama necasatorita, insa se observa la fel o crestere puternica- 25% in 2008 pornind de la un procent de doar 9% inregistrat in 1960. Publicul este de parere ca un copil al unui parinte singur intampina mai multe provocari decat ceilalti copii – 38 % spun « mult mai multe« provocari si 40% spun « ceva mai multe«. Respondentii chestionarului vad chiar si mai multe provocari de infruntat pentru un copil al unui cuplu homosexual (51% spun ca intampina mult mai multe provocari) sau al unui copil al carui parinti au divortat (42% spun ca acestia intampinamult mai multe provocari).

In casatorie dragostea surclaseaza banii

Majoritatea adultilor casatoriti spun ca dragostea (93%), angajamentul pe termen lung(87%) si compania (81%) sunt motive foarte importante pentru a te casatori. Un procent mai mic spun ca dorinta de a avea copii (59%) si stabilitatea financiara sunt motive importante pentru a se casatori. Adultii necasatoriti claseaza aceste criterii in acelasi mod. Totusi, intrebati daca sunt de acord ca exista «doar o singura iubire adevarata « pentru fiecare persoana, mai putin de trei din zece (28%) dintre respondenti spun, DA.
 
ALIANTA FAMILIILOR DIN ROMANIA
Str. Zmeica nr. 12, sector 4, Bucuresti
Tel. 0745.783.125 Fax 0318.153.082

SCRISOARE DIN BENISSA:MAGII CUM SOSIRA

On By nelursIn EuropeLeave a comment

Cum e Craciunul in Spania? Subiectul pare banal, dar tot ma pune in incurcatura. Fireste, Craciunul e acelasi peste tot, premizele religioase sunt identice: cu totii suntem crestini si ne inspiram din aceeasi biblie. Insa ma tem ca paralelele raman, cuminti, prin biserici. Pentru ca, de cum iese din locasul de cult, Craciunul imbraca straie surprinzatoare, altele decat cele cu care ne-am obisnuit noi acasa.
 
In satul ardelean in care am copilarit, luam primul contact cu „Mosu’” pe 6 decembrie, cand ieseau pe inserate „Nicolausii” sasi pe strada. Pocneau amenintator din bice si somau copiii sa fie cuminti. Aveam o frica teribila de ei, chiar daca banuiam ca, la cat de cuminte eram, nu m-ar fi bagat tocmai pe mine in sac. Dar parca poti sa stii? Nici baiatul vecinilor – Culita al lu’ Stefenel – nu facuse cine stie ce nazbatii in anul in care l-am vazut itindu-si capul dintr-o gura de sac, din carca unui mos zelos nevoie-mare. Abia peste ani aveam sa aflu ca era acolo de bunavoie, la schimb contra unei pungi de boboroante.

Si pe Costa Blanca adie vantul innoirii de pe data de 6 decembrie, dar motivul e mai prozaic: natiunea sarbatoreste cu alai Ziua Constitutiei. Familiile de la oras imbraca hainele de duminica si se plimba alene pe falezele Mediteranei, asaltand ca la comanda hotelurile de lux si restaurantele scumpe. „Puente” – puntea –  e minivacanta care uneste zilele libere de 6 si 8 decembrie (Intampinarea Fecioarei Maria) cu weekendul cel mai apropiat. Se umplu casele ramase pustii dupa vara iar forfota turistica proprie sezonului estival ia litoralul cu asalt. Cat despre Mos, nici urma!

Usor zburataciti si bucurosi de oaspeti, noi, localnicii, ne scuturam veseli dupa plecarea „invadatorilor”, caci incepe sa miroasa a halvita de Craciun de prin fabricile din Alicante si Jijona, responsabile pentru exportul in intreaga lume a hranitoarei delicatese lipicioase, framantata din migdale pisate si miere. Strazile prind viata sub ghirlandele viu colorate, cu motive hibernale, pe care nu prea stii de unde sa le iei, aici unde zapada nu este. Nu exista localitate, oricat ar fi ea de mica sau de nevoiasa, care sa nu geama sub povara tavanelor grele de lanturi si plase din beculete colorate. Poate doar fastul paradelor de mauri si crestini, din vara de mult uitata sa depaseasca avantul nestavilit cu care lanseaza municipalitatile locale chemarea la intrecere in disciplina „lumini si umbre”.

Prin curtile si gradinile Costei Blanca „ard” frunzele arbustilor supradimensionali de „flor  de Pascua” (poinsetia), planta tipica de Craciun, care se vinde la ghiveci prin alte tari. Aici e la ea acasa si atinge inaltimi de pana la trei metri. Punctuala cum e, la cumpana anilor, ne putem fixa ceasurile pe ora de iarna dupa ea. Si asta in ciuda numele ei neasteptat, care aminteste de …Pasti. Frunzele afla pe cai nestiute cand se scurteaza lumina zilei si se branseaza automat pe rosu aprins. Un semafor de alarma pentru anul caruia in curand ii va suna ceasul. Un pom de Craciun mai reusit nici ca se putea!

Desi, parca poti sa stii? Nu sunt de ici colo nici portocalii si lamaii, care atarna plini de fructe. In preajma Craciunului, „globurile citrice”, comestibile si zemoase, isi ating apogeul in parg.

Entuziasmul pune de pe acum stapanire pe toata lumea. Se inghesuie popor ciorchine pe la targurile presarate generos in sambetele si duminicile inceputului de decembrie. Unele sunt de dimensiuni imense, cum este balciul din Cocentaina, care se tine fara intrerupere de mai bine de 650 de ani incoace (adica de la descoperierea Americii!). In cele doua zile de targ, oraselul de provincie lasa impresia ca nimic nu s-ar fi schimbat de cand lumea. Mesterii, imbracati in straie medievale, exercita in public cele mai diverse indeletniciri istorice. Strazile stramte, cat sa incapa un carucior tras de un magarus, au pavajul lustruit de talpile fluviului uman curgator. O jumatate de milion de oameni trec pe aici in doar doua zile!

Popoarele conlocuitoare stabilite la Marea Mediterana purced la treaba. Nemtii impletesc coroane din ramuri de brad si aprind lumanarile de advent. Englezii scot mosul cu baterii de la naftalina si-l plaseaza in fata usii, pe post de detector de miscare, care striga „Ho-Ho-Ho” cand ii vine careva prea aproape. Americanii atarna adevarate lanturi si retele electrice pe fatadele caselor. Bazarele chinezesti vand mosi gonflabili in marime naturala, de atarnat pe scarite sau franghii pe la geamurile caselor. Olandezii impart dulciuri, norvegienii impodobesc brazi importati. Se scot cizmulite in fata usii, se agata sosete la gura caminului, se canta colinde in coruri, se merge la restaurant cu colegii de serviciu. Unii se bucura si de-o jordita, altii vor vin fiert si gasca impanata.

In puhoiul de obiceiuri exuberante, spaniolii trec aproape neobservati in propria lor tara. Dar nu si la ei acasa, aici e chitibusul. La loc de cinste, in fiecare camera de zi, se amenajeaza ieslea, infatisand nasterea Mantuitorului.

Noi, cand eram mici, ne alegeam cate un glob preferat, pe care il cautam infrigurati in pomul impodobit. Pustii spanioli au inventat, in replica, jocul de-a ieslea. Fiecare membru al familiei „adopta” cite un personaj biblic si il impinge imperceptibil, zi de zi, cu cate un pas mai aproape de pruncul binecuvantat. Asa se face ca in seara de Ajun se intalnesc toti ai casei in jurul mesei bogate, la fel ca figurinele, bulucite parca sa vada minunea. Nu lipsesc nici oitele, magarusii, pastorii. Ba chiar si prin boschetii „ieslei” nu-i exclus sa dai peste surprize. Poarta ghinion daca nu ascunde intr-un colt silueta chircita a unui personaj surprins de solemnitatea evenimentului intr-un moment nepotrivit. Micutul  simbolizeaza nevinovatia copilului nou nascut si, intr-un fel, propria noastra marginire fata cu maretia si miracolul vietii.

Daca noua, luarea in deradere a Nasterii Domnului ni se pare un sacrilegiu, spaniolii sunt lejeri. Comerciantii inventivi profita de moda inedita si scot pe piata, an de an, figurine de „cagones” cu „fata umana”. In Barcelona, onoarea revine primarului general iar in anul nuntii princiare figurinele stilizau dragastos un Felipe si o Letitie cu pantalonii lasati pe vine.

Ieslea publica (el belen) e prilej de mandrie. Primariile expun orgolioase rezultatul migalei artistilor locali. Se angajeaza actori pentru personajele principale, se incorporeaza fantani, mori de vant sau paraie cu apa curgatoare. Exista muzee de „belenuri” festive. Doar Mosul, ia-l de unde nu-i!

Hotarati parca sa ne puna rabdarea la incercare cu orice pret, spaniolii ne mai trag o fraiereala oficala pe 28 decembrie – Ziua Inocentilor – echivalenta cu 1. Aprilie de pe la noi. Trecem, asadar resemnati pragul Anului Nou si ne pregatim de pe acum de normalitate, consolandu-ne ca am ramas fara cadouri.

Cand colo, ce sa vezi?! Pe 6 ianuarie, rasuna ulitele de harmalaie ca la balamuc. Suflarea satului se aduna sa intampine nu un Mos, ci trei deodata! Cei trei Crai de la Rasarit  – „Los Reyes Magos” – vin cu ce se nimereste, uneori cu barca sau cu camila. Irod le taie calea, dar cedeaza si el, momit de o dansatoare din buric. Aerul e plin de confetti, zboara bomboane si nu-i exclus sa te trezesti bombardat cu „carbune dulce” (carbon de reyes). 

De pe tronuri fastuoase,  Caspar, Baltazar si Melchior ii striga pe copiii, inmanandu-le cadourile ravnite. Parintii indeamna odraslele sfioase sa recite o poezie sau sa cante un cantecel. In scuarul invecinat se incing deja primele hirjoneli si jocuri intre pustanii scapati cu bine de emotiile inca unui „interogatoriu” cu Inaltimile Lor.

Magii cum venira, la fel si disparura, in lumea lor de basm, peste mari si tari. A doua zi, nimic nu mai aminteste de miracolul serii precedente, de imbujorari si ochi sclipitori. Anul cel nou are deja o saptamana implinita. Scoala a inceput, nici pruncul nu mai trebuie infasat. „Mosii” de la rasarit vin cu intirziere, dar vin la plural.

Gabriela Calutiu-SONNENBERG
Benissa, Spania
decembrie 2010

De Sarbatori…

On By nelursIn FamilyLeave a comment

Suntem obisnuiti ca de Sarbatori sa avem in minte familiile unite, vesele, sanatoase, de la bunici la nepoti, stand la mese imbelsugate ori cantand colinde la gura sobei… ori copiii nazdravani, alergand spre ciubotelele pline de dulciuri ori in jurul bradului impodobit…
 O sa va povestesc…si altfel de Sarbatori…
 Demult…undeva in Oltenia, intr-un sat numit Cezieni (nu departe de Caracal, in actualul judet Olt), pe vremea cand localitatea facea parte din mosia Principesei Brancoveanu, o mama (principesa) isi astepta fiul, sa vina de la studii, de la Paris, in vacanta. Aceasta femeie distinsa, bucuresteanca stilata, obisnuia sa-si petreaca sarbatorile de iarna, la tara.
Intr-un an, de Mos Nicolae, vechilul de la conac veni insotit de tanarul principe, abia sosit, la casa unor oameni sarmani (bunicii mei paterni).
Tache, barbatul casei, inlemni. Se gandea cu groaza la ce nazdravanii or mai fi facut vreunul din cei sapte copii (atatia avea atunci…trei baieti si patru fete). El era lautar, canta la cobza cantece batranesti, vechi, oltenesti. Era dintr-o familie saraca, dar cu carte. Toti fratii lui erau invatatori, iar surorile moase comunale. El, fiind miop, fu respins la vizita medicala. Avea insa o voce de neegalat si o memorie imbatabila (si inainte de a muri le spusese celor de fata, pe de rost, cateva schite de-ale lui Caragiale, audiate, in tinerete, in lecturile copiilor sai).
 Stela, femeie frumoasa si mai invatata cu lumea, isi intampina oaspetii cu un zambet larg si ii pofti in casa. In junete, fusese furata de la casa parinteasca, de un vanator de zestre, care, dupa doua saptamani de negocieri cu parintii zgarciti ai fetei, ii dete drumul. Fara zestre si cu onoarea…dusa, doar Tache o mai voi. Asa de tare o batusera si rapitorii si parintii, ca ramase toata viata cu grave deficiente de auz. Citea pe buze.
 Casa era compusa din trei incaperi: o camera spre strada, camera de intrare (unde isi lasau incaltamintea) si camera in care stateau toti (cea care era dormitor si bucatarie si camera de zi…toate, la un loc).
 “Dada Stela, vreau diseara sa ma petrec, cu prietenii mei…aici! Cate pasari ai?”
 “Paisprezece puicute, conasule! Dar sunt pe toata iarna la copilasii astia.”
 „Malai?”
 “Zece banicioare.”
 “Lemne de foc?”
 “Cat sa ajunga pana pe la Sf.Ion”
 “Vin? Ia adu sa gust. Mmmmm…bun! Curat! Sa pregatesti cam pentru 20 de persoane.”
 Atata fu vorba…si conasul pleca.
 In camera mare…de la strada, era mereu curat. Covoare tesute de Stela, stergare oltenesti pe pereti, 4-5 masute mici, cu scaunele in jurul lor…si miros de busuioc.
 “Of, Stelo, fata tatii, o sa ne mutam din sat de afla principesa. Dar daca nu vin? Si daca vin, cat ne poate da, ca lasaram copiii fara pic de mancare pe Sarbatori?”se tanguia Tache.
 “Taci, omule, nu vorbi asa, hai de ma ajuta, sa terminam treaba. O face D-zeu cu noi ce o sti. In mainile Lui ne e viata.”
 La ceasul inserarii, cand luminile de la conac s-au stins, iata vin tiptil tinerii. Erau fete si baieti din sat, “negrarii” (adica de cei care erau mai cu scoala…pe la licee), dar si doua masini venite de la Bucuresti. Nu erau zgomotosi. Au salutat respectuos si au intrat in casa.
 In camera mare, la lumina de opait, cu o lampa mare la mijloc, Stela le servi pui cu mujdei, mamaliga de taiat cu ata si vin rosu ca sangele. Tache isi incepu cantecele. Cu cat vinul era mai mult, cu atat tinerii se inveseleau. Au devenit mai liberi. Comandau ce cantece voiau, ba s-au prins si la joc. Tanarul principe radea din toata inima. Isi tinea tovarasii de hora de dupa gat si chiuia, mai tare decat toti la un loc.
 Usa se deschise…si in cadrul ei aparu principesa Brancoveanu, insotita de vechil. Acesta avea fata sfartecata de biciusca fara gres a principesei.
 “Ce se petrece aici?
Am organizat cea mai frumoasa masa de Sarbatori, am adus cei mai buni maestri bucatari…si nu ai mancat nimic, toata seara”se rasti ea la tanarul principe.
Toti erau incremeniti. Principesa se apropie de o strachina cu pui cu mujdei si gusta dintr-o bucata.
“Nu lua de la Domnisoru! Iti dau eu! Noi nu ne-am apucat inca sa mancam”, zise o copila desculta, cu coditele impletite si camasuta alba, lunga. Era Dina, cea mai mica dintre fetitele familiei.
Principesa o urma in camera plina de copii. Toti erau la masa, in camasi albe, zornaind farfuriile de tabla, in care bateau cu lingurile de lemn. Pe masa era asezata doar mamaliga. Dina aduse castronul cu…gaturi, picioare, tartite.
 “Voi nu papati si cotoaile de la pasari? Ori pieptul?”
 “Acum le mananca conasul, cu prietenii lui, dar mama zice ca, la primavara, daca om fi sanatosi, cand om avea iar pasari prin curte, om manca si noi. Sa nu ne para rau, ca el e singur, printre straini, tot anul…acu ce se mai veseleste si el.”
 Ochii principesei se aprinsera. In casa se auzeau doar ritmuri accelerate de batai de inima ori rasuflari adanci. Si tancii tacura, cu lingurile de lemn in gura.
 “Marine!” isi striga principesa vechilul, cu obrazul sfartecat. Ii sopti ceva si acesta disparu in noapte. Apoi zise linistita :„Tache, ce te uiti asa? Sau ai uitat cuvintele din cantec? Si tu, Stelo, da mancare copiilor, ca-s in crestere!” Lua stachina cu cotoaie din fata conasului si dete cate unul fiecarui copil. Apoi iesi.
 Stela, dupa ea. Ii facu semn din mers lui Tache sa cante. Acesta incepu o melodie…si-i zise de doua ori refrenul.
 “Nea Tache, noi bauram si mata te imbatasi?”
 Toti izbucnira in ras. Petrecerea reincepu…mai domolit, dar se aprinse ca un foc de artificii cand intra vechilul cu trei slugi, aducand platourile de la conac. Pentru “negrari”, dar si pentru copii. Principesa radea din masina, auzind chiutul fiului drag.
 Dimineata, cand copiii s-au trezit, curtea era plina de pasari: motate, pestrite, cu gulere albe, cu pantaloni…de toate felurile si de toate culorile.
 “Vezi?… si ai zis ca nu exista Mos Nicolae!” radea Dina catre tata (copil si el pe-atunci), cu o puicuta alba in brate.

Timisoara,05.12.1010                                                                      Corina-Lucia Costea

Darul iubirii…

On By nelursIn FamilyLeave a comment

Vin Sarbatorile…vin!
 Cel mai mult imi place dintotdeauna Ajunul Craciunului. E normal…atunci vine Mosul…cu daruri si intreaga familie e acasa.
 Era seara cand mama ne spunea “povestea”. Da, ii pot spune la singular, caci, ca o contabila ce se respecta, mama stia o singura poveste. Ce schimba de la an la an erau doar animalutele: cand erau ursi albi, albi, albi…cand iepurasi albi, albi, albi.
 Povestea incepea asa:
 “Intr-o zi de vara, Ionel si Marioara, copiii padurarului, adunau surcele prin padure, cu o trasurica. La un moment dat, auzira niste plansete… S-au indreptat inspre acolo…Intr-o scorbura, gasira doi ursuleti albi, albi, albi. Mama lor, ursoaica, fusese impuscata de braconieri…si ei erau singuri si mici.
 Copiii luara ursuletii, si, cu acordul tatalui lor, ii adapostira intr-o anexa a locuintei. Ii hranira, la inceput, cu lapte…apoi, cu paine si graunte. Ursuletii erau cuminti si jucausi. Cresteau repede, vazand cu ochii. In toamna, in zilele insorite, asa, de joaca, Ionel si Marioara ii inhamau la trasurica si alergau veseli. Deja ii mutasera in grajd. Erau mari. Chiar puteau sa aduca o trasurica plina de lemne, ca sa-si ajute si ei prietenii, oameni.
 Dar, veni iarna geroasa. Ca sa nu iesa de atatea ori din casa, copiii se planificara cand e unul si cand e altul de serviciu la hranit ursii. Intr-o seara cu viscol, usa grajdului nu mai rezista si se deschise larg, invinsa de urgia de afara.
 Dimineata, cand veni Ionel sa le dea de mancare…ursii nu mai erau. Zadarnic i-au strigat, i-au chemat…viscolul le acoperise si urmele. Copiii si-au petrecut Sarbatorile inlacrimati. Oricate daruri le-a adus Mos Craciun, niciunul nu egala bucuria de a fi impreuna cu „copiii lor” (caci asa ii alintau Ionel si Marioara pe ursuleti…cu toate ca se facusera si ei niste ursi adevarati…tot „copiii”erau).
 Timpul nu sta…se ivi din nou soarele. Aparura primii ghiocei…apoi brandusele. Ionel si Marioara isi incepura si ei „munca”lor: sa adune, pentru foc, vreascuri, cu trasurica.
 Intr-una din zile, Marioara avu ideea sa caute scorbura in care gasisera in urma cu un an ursuletii. Surpriza! Acolo dormeau linistiti alti doi ursuleti albi, albi, albi. Copiii se apropiara sfiosi. Ii mangaiara, se jucara putin cu ei. Doar cand au vrut sa-i scoata din scorbura, au auzit in spatele lor, un marait cunoscut. Era ursoaica pe care ei o crescura. Se bucurau de revedere, dar s-au si speriat de maraitul ei. Atunci aparu si ursul. El intotdeauna a fost mai bland. Se strecura intre ursoica si Marioara si ii atinse acesteia bratul, ca si cum o indemna sa lase jos povara.
 “Lasa jos ursuletul!” zise Ionel. Marioara aseza cu grija in scorbura mica vietate pufoasa, care se intinse rasfatata. Abia atunci, ursoaica cea mare se cobori in patru labe si se gudura ca un catel pe langa Marioara, lingandu-i mana care odata o hranise.
 “E si ea mama!” intelesese acum Marioara si o saruta pe ursoica inlacrimata. „Prostuto, ai crezut ca-ti luam puii?”
 “Taci, nu o mai pacali, sopti aspru Ionel, ca voiai sa-i iei…ca sa te joci! Pentru tine, sunt jucarii…pentru ea, sunt copiii ei!”
 …lumina ochilor ei, asa cum sunteti voi, pentru mine, adauga intotdeauna mama si ne saruta pe frunte. Asta era momentul pe care il asteptam in fiecare an. Era cel mai frumos dar…mai frumos decat orice ne putea aduce Mos Craciun.
Timisoara, 02.12.2010                                                                      Corina-Lucia Costea

Puncte de Vedere

On By nelursIn Family, Opinions1 Comment

Postati ferm si definitiv pe terenul familiar lor, unii oameni privesc lumea numai din perspectiva personala, limitata, locala, sau partizana, ignorand voit, ori dispretuind orice alte puncte de vedere. Putini sunt cei cu adevarat ignoranti cu privire la existenta altor unghiuri din care lumea poate fi privita. Ridicolul pozitiei lor consta in faptul ca se cred cocotati tocmai pe piscul muntelui, de unde privesc semet la semenii lor din vale. Dac-ar fi cu adevarat elevati pe creasta muntelui, pretentia lor ar putea fi legitima. De fapt, lucrurile stau tocmai pe dos. Blocaje insesizabile (de ei) se interpun intre ei si lume, precum copacii proverbiali, impiedicandu-i sa vada intreaga padure a realitatii in care-si duc existenta.
Iti va fi greu, daca nu imposibil, sa dialoghezi cu un om apartinand unei atari categorii. Nu va accepta argumente, nu se va lasa clintit din convingeri, nu va fi dispus a face un singur pas de apropiere. El nu stie ce-i compromisul. Convingerile lui, imbracate doar in straie de alb si negru, niciodata in nuante intermediare, sunt croite la comanda. I se potrivesc perfect si nu se simte confortabil decat in ele . Isi apara cu indarjire parerile, pe care nu le percepe ca “personale”, ci ca postulari emise de la inaltimea pozitiei lui de necontestat. Dubiul nu-i tulbura somnul si indoiala nu locuieste pe strada lui.
Incremenit pe soclul pozitiei auto-asumate, se izoleaza inevitabil de aproapele lui, auto-condamnat la singuratate si individualism, incapabil a comunica. Chiar si in familie el troneaza dictatorial de la inaltimea morala a unui pretins caracter fara pata.
Adevarul nu este relativ si binele nu-i personal . Fiind universal si absolut, adevarul poate fi acceptat, ignorat, sau respins (la modul personal). Nici un om nu dispune de adevarul intreg; nu-l cunoaste in stare pura. Minereul adevarului contine inca urme de reziduuri rezultate din educatie, prejudecati, cultura, traditii, etc, si-i supus unui proces continuu de rafinare.
Adevarul n-are tata, nici mama, ori nepoti si ne trateaza pe toti cu impartialitate. Nu tot asa, insa, ne raportam noi la adevar. Ceva, in natura noastra alterata de mandrie, ne convinge mai totdeauna ca am detine monopolul asupra lui. Adevarul nu origineaza in noi si nu-si va afla salas decat in mintea care-l cauta si accepta cu lepadare de sine. Adevarul si eroarea se exclud reciproc si nu pot coexista in mod pasnic, ca vecini.
Adevarul despre lumea inconjuratoare ne sta la indemana (progresiv) prin observare, cercetare si experienta. Cu privire la divinitate si la noi insine, adevarul nu este disponibil decat prin revelatie ?i este menit sa ne ?ocheze, sa ne trezeasca la realitate. Adevarul revelat ne zugraveste chipul real privit din perspectiva divina, zdruncinand din temelii convingeri, pareri, evaluari personale si puncte de vedere.
Iata ce i se intampla profetului Isaia cu ocazia revela?iei aratate lui, “Atunci am zis: “Vai de mine! Sunt pierdut, caci sunt un om cu buze necurate, locuiesc in mijlocul unui popor cu buze necurate, si am vazut cu ochii mei pe Imparatul, Domnul ostirilor!” Cu adevarat o revelatie socanta, cu potenta de a schimba intreaga perspectiva a unui om si, in consecinta, viata si loialitatile sale.
Gelu Arcadie Murariu
Oregon City, Oregon