Traian Ungureanu oferă cea mai bună explicare a consecințelor „căsătoriei” homosexuale pentru civilizația europeană

rock-1573133_640La „căsătoria” cu piatra, Tracey Emin a purtat, ca rochie de mireasă, lințoliul funerar al tatălui ei. Este fotografia potrivită care ilustrează acest sfârșit al civilizației pe care îl reprezintă „căsătoria” homosexuală.

de Ana Popescu

Cel mai adesea invocat argument pentru susținerea „căsătoriei” homosexuale este: „Dacă nu vrei, nu faci. Ce te interesează dacă alții fac, cu ce te afectează pe tine?” Desigur, acesta a fost și argumentul forte al proprietarilor de sclavi: „Dacă nu îți place sclavia, nu-ți lua sclavi!” Continue reading “Traian Ungureanu oferă cea mai bună explicare a consecințelor „căsătoriei” homosexuale pentru civilizația europeană”

ANDREI PLEȘU: Cum se ratează o dezbatere

Nu-mi intră în cap că un copil poate creşte ca lumea fără prezenţa feminină a mamei, sau spunînd „mamă” unui domn… Ştiu că, afirmînd asta, mă fac antipatic preopinenţilor mei, mai „branşaţi” decît mine la corectitudinea politică. Dar şi aici am o mică nedumerire. Cum se face că partizanii „diferenţei” legitime, ai democraţiei nediscriminatorii, ai dreptului la opinie şi la autodefinire nepoluate de dogmatism totalitar, îmi interzic să fiu, eventual, de altă părere decît ei. De unde ştiu ei că adevărul şi dreptatea sînt, necondiţionat, definitiv şi irevocabil de partea lor. Că dacă nu zic ca ei în toate cele sînt într-o gravă eroare. Bun. Şi dacă sînt, cu adevărat, în eroare la ce să mă aştept? Stigmat? Oprobiu public? Arestare? Păi nu tocmai cu astea ne luptăm? (Andrei Pleșu)

Andrei PLesuOri de cîte ori asist la dezbaterile organizate de televiziunile autohtone, îmi amintesc de lecţia despre partenerii „nedialogabili“, pe care, cu ani în urmă, a oferit-o cîtorva prieteni mai tineri un mare gînditor ignorat pe piaţa noastră de idei: Alexandru Dragomir. Ideea lui era că, în anumite condiţii, în ciuda tuturor aparenţelor, schimbul de replici între doi sau mai mulţi parteneri de discuţie nu se încadrează în categoria „dialog”. Continue reading “ANDREI PLEȘU: Cum se ratează o dezbatere”

Povestea voluntarilor din Cluj care își sacrifică din timpul propriilor familii pentru a le face viața mai frumoasă unor copii sărmani

 Eveniment caritabil la Cluj Napoca

Membrii unei fundații s-au gândit să îi distreze ei pe cei mici, în timpul liber.

Mai și mici, mari amici

Copiii din familiile dezorganizate sau foarte sarace au parte de un strop de bucurie datorita unor voluntari din Cluj

Îi duc la teatru, la librărie, sau fac mișcare.

Continue reading “Povestea voluntarilor din Cluj care își sacrifică din timpul propriilor familii pentru a le face viața mai frumoasă unor copii sărmani”

AVORT: O mărturie adevărată

ecografieMărturia personală a unui angajat negru –  catolic –  din Comitetul National Democratic (SUA)

A demisionat din partid ca răspuns la tactica agresivă pro-avort a administrației Obama și a devenit republican. Reflectă traseul lui politic, dar mai ales spiritual.

Materialul de azi e o traducere din limba engleză, făcut de preotul Emil Ember (AFR Baia Mare).

Versiunea engleză poate fi citită aici: http://www.thepublicdiscourse.com/2013/09/10855/

*

 “In filmul Restless Heart (Inima neliniștită) din 2012, care prezintă viața părintelui filosofiei moderne occidentale, sf. Ambrozie îi spune sf. Augustin Continue reading “AVORT: O mărturie adevărată”

Soluţii pentru crizele şi confictele din familie

Octavian D. Curpaş

S-au scris multe cărţi despre viaţa de familie şi ne-am putea întreba dacă ar mai fi ceva de spus sau de adăugat în această privinţă. Multe cărţi care tratează acest subiect merg pe o abordare foarte specializată, ce restricţionează numărul potenţialului auditoriu. Nu acesta este cazul cărţii „Ce vrea Dumnezeu să ştiu despre viaţa de familie. Soţ, soţie, părinţi, copii. Întrebări şi discuţii pentru grupul mic”, de Cristian Barbosu. Îmbinând în mod armonios o abordare dinamică cu un conţinut plin de valoare, autorul reuşeşte să ne captiveze prin profunzimea, am putea spune cristalină, a gândurilor pe care ni le împătăşeşte.

Cristian Barbosu, un pasionat de Cuvântul lui Dumnezeu

Cristian Barbosu este păstorul bisericii „Harvest Metanoia” din Arad. S-a născut la Arad, dar a copilărit la Curtici. Dumnezeu i-a oferit acestuia posibilitatea să studieze într-un seminar teologic. Surprins, Cristian Barbosu a acceptat această chemare. Pasiunea pentru Continue reading “Soluţii pentru crizele şi confictele din familie”

1966!

ALIANTA FAMILIILOR DIN ROMANIA
Str. Cetatea Ciceiului nr. 23, sector 6, Bucuresti
Tel. 0745.783.125 Fax 0318.153.082

www.alianta-familiilor.ro

office@alianta-familiilor.ro

9 februarie 2012

ANUL DEMOGRAFIC 1966

Ne aflam in anul demografic al Romaniei 1966. Asta ne spun datele recensamintului 2011 emise saptamina trecuta. In Romania lui 2011 locuiesc atitia oameni cit locuiau in 1966, 19 milioane. Dupa doua generatii realizam ca Romania a facut un regres nu progres demografic. Unul cu consecinte severe pentru generatia noastra, dar mai ales pentru soarta copiilor nostri. Criza demografica a Romaniei s-a transformat intr-o veritabila iarna si cosmar demografic. Asupra acestui cataclism national am atras atentia de multi ani. Este cu adevarat un eveniment unic in istoria noastra cind in doua generatii de oameni natiunea nu a progresat demografic. Si atit de semnificativ incit suntem tentati sa afirmam ca de acum inainte 1966 va ramine anul de referinta pentru demografia Romaniei pentru generatiile viitoare. Asemenea civilizatiilor vechi care numarau anii in functie de evenimentele tragice cu care se confruntau. Iudeii, spre exemplu, incepusera sa numere anii luind ca reper ducerea lor in robie in 587/568 inainte de Hristos.

Reactia noastra, a romanilor, la aceasta veste cit se poate de tragica, exprimata in bloguri sau in comentariile la multele articole scrise despre recensamint, a fost identica, dar exprimata diferit. “E groaznic”! “Cum se poate”? “Nu-mi vine sa cred”! “Au numart gresit”! “Infiorator”! Atribuim crizei demografice, insa, cauze diferite. Cu unele suntem si noi de acord. Fara indoiala ca emigratia masiva din 1992 incoace a cauzat in mare parte situatia demografica precara a Romaniei. Dar aceasta explicatie nu e suficienta. Caci emigratia nu e un fenomen tocmai nou in istoria romanilor, nici alte cauze care au incetinit sporul ei demografic de-a lungul istoriei. In secolul trecut Romania a trecut prin doua cataclisme ucigatoare care i-au decimat populatia. Sute de mii de tineri barbati romani au murit in cele doua razboaie mondiale, sute de mii de romani au fost exterminati de comunisti, alte multe mii au murit in foametea si seceta anilor 40. Iar la finele secolului 19 si inceputul secolului 20 sute de mii de romani au emigrat in America de Nord, in special din Ardeal. Si cu toate astea, vitalitatea biologica a natiunii nu a slabit. Pina acuma recent. De ce?

Idolatria Avortului

Cauza principala, o spunem noi, asa cum o repetam mereu, este avortul. Romania si-a alipit inima de idolul avortului. Iar avortul este, la rindul lui, o simptoma a unei probleme si mai acute – lipsa de interes a romanilor de a se procrea. Lipsa aceasta de interes nu ne este tipica doar noua, este o realitatea europeana. Inaintea noastra au luat-o tarile occidentale, unde inca incepind cu generatia de dupa razboi europenii si-au pierdut vointa de procreare. Nihilismul si hedonismul le-a impregnat conceptia vietii, iar rezultatele sunt bine cunoscute. Incet, incet Germania se transforma intr-o tara fara germani, Marea Britanie intr-o tara fara britanici, Franta intr-o tara fara francezi, si Scandinavia intr-o peninsula fara scandinavi. Majoritatea europeana se micsoreaza rapid, iar enclavele neeuropene cresc si mai rapid. [Stire de ultima ora: Luni 6 februarie Franta a inaugurat primul cimitir municipal exclusiv musulman, in Strasbourg: http://www.brecorder.com/general-news/single/599/172/1151387/ ] Raspindirea contraceptivelor incepind cu anii 60 a intensificat si facilitat si el declinul demografic european.

In ultimii 60 de ani am avortat 22 de milioane de copii nenascuti. In contrast, din 1973 incoace cind avortul a fost legalizat in SUA, acolo au fost avortati 54.5 milioane de copii. Raportat la populatia Romaniei, numarul avorturilor noastre este extrem de mare. Ne pricepem la avort mai bine ca la orice. De aceea repetam ce am spus in paragraful precedent: putem spune ca Romania si-a alipit inima de idolul avortului. Este pacatul nostru national. Un pacat pentru care suntem cunoscuti in intreaga lume. Un pacat finantat din fondurile publice. Un pacat impotriva caruia se aud voci putine si timide. Un pacat pentru care deja suntem pedepsiti si care daca nu va fi remediat ne va cauza moartea biologica in doar citeva generatii. In unul din articolele pe care le citisem pe tema recensamintului se calculase deja ca Romania va dispare biologic in doar 73 de ani. In vara anului trecut ONU a emis un clasament al tarilor celor mai afectate demografic. Romania era in topul celor 10. Raportul prognostica ca aceste 10 tari vor fi si primele care vor muri demografic. In doar 20 de ani se preconizeaza moartea ultimei fiinte de pe micuta insula Montserrat din Caraibe. Tinerii au plecat, iar ceasul biologic al celor ramasi in urma a incetat sa mai bata. Romania nu e cu mult in urma acestei micute insule.

Ce-i de facut?

Problema demografica a Romaniei nu o poate rezolva statul. Nici Uniunea Europeana. Nici statul nici Uniunea European nu au creat-o. Am creat-o noi, fiecare cititor al acestor rinduri. Fiecare dintre noi avem pe cineva in familie sau printre rudeniile noastre care au avortat un copil sau mai multi. Fiecare dintre noi avem pe constiinta copiii avortati ai Romaniei. De aceea familia e importanta. Familia conteaza. Revenirea biologica a Romaniei impune revitalizarea valorilor. In primul rind crearea in Romania a unei culturi pro viata. A unei culturi pro-familie. Pro-casatorie. Pro-valori. Pro-moralitate. O cultura in care viata celor nenascuti e pretuita si afirmata ca o valoare inestimabila, nu ca o povara. O cultura in care oamenii se mindresc ca au copii si nu iau avortul ca pe ceva banal. O cultura in care toti ne dam mina sa rezolvam impreuna aceasta problema pe care noi insine am creat-o. Trebuie sa incepem in familie. In relatiile de cuplu. In consilierea inainte de casatorie a tinerelor cupluri. In consilierea tinerelor care sunt ispitite sa avorteze. In consilierea ficelor noastre ca viata e pretioasa. In edificarea unei atitudini noi fata de fetele tinere insarcinate dar fara sot, ori abandona-te de prietenii lor. In edificarea unei culturi de moralitate sexuala, abstinenta, a unei vieti intime responsabile. O cultura de afectiune si dragoste, nu de prejudecati fata de tinerele necasatorite dar insarcinate. Apoi a unei culturi pro viata in biserica, in parohii, in conducerea cultelor religioase din Romania. Avortul e un pacat. Lucrul acesta trebuie amintit mereu si mereu de la altarele bisericilor. In omiliile preotilor si al pastorilor. In orele de cateheza si pregatire biblica. In seminariile care pregatesc liderii spirituali ai Romaniei. In mare masura Biserica din Romania tace in fata acestui pacat. Biserica trebuie provocata sa-si faca datoria. Sa fie un ghid spiritual in aceste vremuri intunecoase pentru tara. Asa cum a fost si in trecut. De ce tace Biserica?

Pentru promovarea unei culturi proviata in Romania e nevoie nu doar de teorie dar si de implicare concreta. De o implicare pragmatica. Marsurile pentru viata in Romania sunt putine si anemice. Cele din Spania sau Paris sunt enorme. De ce acolo si nu in Romania? Pentru ca acolo Biserica se implica si s-a implicat de multi ani. Isi mobilizeaza enoriasii sa afirme valorile vietii in spatiul public. De ce nu si la noi?

In plus, e nevoie sa incetam a ne mai culca cu dusmanul in acelasi pat. La urma urmelor ne numim crestini si o tara crestina. Majoritatea covirsitoare a romanilor afirma ca avortul este indefensibil din punct de vedere moral. Ca e un rau moral. Un act imoral. Ca si cei nenascuti au dreptul la viata. Atunci? De ce practicam, cu nesat si nesabuire, acest pacat? De ce facem voia celui rau si ne facem rau si noua? Celui ce fumeaza i se spune sa se lase de fumat, altfel va muri. Betivului i se spune sa nu mai bea, ori va face ciroza si va muri inainte de vreme. Diabeticului i se spune sa nu mai manince zahar ca isi scurteaza zilele. La fel e si cu avortul. Romania – daca vrei sa traiesti si sa nu-ti scurtezi zilele, nu-ti mai avorta copiii!

Recomendari AFR: Din multele articolele aparute pe tema crizei demografice din Romania am ales doua. Primul ne parvine din partea unui medic pediatru din Baia Mare, si a fost scris la inceputul anului inainte de publicarea datelor recensamintului 2011. Al doilea e scris de dl Adrian Papahagi, de la Fundatia Crestin Democrata. Ne bucuram sa vedem ca nu suntem singurii care gindim ca solutia principala pentru salvarea Romaniei este edificarea si promovarea unei culturi a vietii bazata pe valorile crestine.

PREZENT SI VIITOR

de dr. Maria MESAROS, medic specialist pediatru, Baia Mare

Am auzit odata o zicala din vremuri nu tare vechi, care spunea ca o familie e bine sa aiba cel putin trei copii, câte unul sa înlocuiasca în evolutie pe cei doi parinti si al treilea sa fie pentru tara.

Ce echilibru social, întarit de faptul ca familiile de la tara si chiar multe din cele ce reprezentau înalta societate aveau mai multi copii! Erau foarte putine familiile cu 1-2 copii. Ce întorsatura a lucrurilor, cât egoism în societatea de azi când magazinele sunt suprapline, taranii nu stiu cum sa-si valorifice produsele în exces si renunta la lucrarea pamântului propriu pentru motivul ca nu este profitabil. Azi în familiile cu cele mai mari venituri se naste un singur copil sau poate niciunul, dar câinii de rasa sunt nelipsiti. Uneori întretinerea unui asemenea animal costa mai mult decât întretinerea unui copil.

Se aude uneori la stiri ca a fost gasit la container un nou-nascut abandonat sau mort: o stire vaga, dupa care nu se mai vorbeste nimic…, pe când daca sunt eutanasiati niste câini vagabonzi, care fac atâtea victime omenesti prin muscaturile lor, se iau pozitii cu rasunet mondial. Ce întorsatura a lucrurilor! Oare acesti câini atât de protejati si care tinuti în lesa înlocuiesc carucioarele cu copiii de alta data prin parcuri, vor putea asigura viitorul tarii? De pe urma ocrotirii acestor animale, care au ajuns mai presus decât copiii, vom putea lua noi, cei care acum traim aceste vremuri, pensiile necesare la vârsta a treia? Nu este destul reducerea poporului român prin plecarea atâtor tineri în alte tari, lasând în tara noastra loc liber pentru invadarea musulmanilor, negrilor etc.? Oare ne vor aduce acestia, care vin din tarile subdezvoltate si teroriste o civilizatie si o credinta mai buna? Unde este gândirea si morala sanatoasa a românului? Oare o fi devenit politica de stat (de cine suntem oare condusi?) scaderea natalitatii, distrugerea natiunii, limitarea valorilor intelectuale si lasarea frâului liber si necontrolat pentru categoriile sociale de jos?

Ma ispiteste un gând urât: sterilizarea femeilor productive intentionat prin practicarea variatelor metode anticonceptionale, a avortului liber, insuficient controlat la cabinetele particulare, mai ales la fetele tinere, tendinta crescând pentru practicarea operatiei cezariene, care limiteaza nasterea la cel mult doi copii. Oare suntem în situatia Chinei, ca sa limitam chiar asa de mult înmultirea populatiei? Atât noi cât si restul Europei avem spor natural negativ.

Se abandoneaza tot mai mult calea naturala de nastere: viitoarele mame nu sunt pregatite moral si psihico-fizic pentru a fi mame. Totul se rezuma la egoismul momentului: acum sa nu ma doara, dar la ce va urma nu se gândesc. Pe cale naturala s-a nascut de când este acest pamânt, iar acum se lupta cu toate puterile sa se renunte la ce e natural.

Ziua de 8 Martie – Ziua Internationala a femeii a fost onorata într-un mod aparte la sectia Nou-Nascuti Baia Mare: în cele 24 ore ale zilei de 8 martie au fost 8 nasteri, din care toate au fost cezariene, niciuna pe cale naturala ! Sa fie o coincidenta, se dorea sa se atinga atunci procentajul de 30%, de cezariene din totalul de nasteri, tendinta expresa de a se mai creste acest procentaj?

Desigur nu toate au avut indicatii medicale, un numar redus dintre cezariene au motivatie medicala. O parte sunt optiunile mamelor pentru acest tip de nastere, dar pentru justificare medicul le da tot o conotatie de motivatie medicala si în sfârsit o parte buna dintre ele sunt esecuri ale unui travaliu natural esuat, grabit, fortat si care pentru a nu compromite probitatea profesionala, se termina tot cu cezariana.

Oare nu ar trebui sa ne punem câteva întrebari care ar viza atât corpul medical, cât mai ales viitoarele mamici si viitorul copiilor lor? Este o politica sociala de moment, ale carei repercusiuni nu ne intereseaza în momentul de fata? Este aspectul mercantil urmarit de medicii ginecologi? Este o lipsa de profesionalism în urmarirea gravidelor, care ulterior sunt dirijate intentionat spre a opta pentru operatia cezariana? Îndraznesc sa fac o afirmatie dura: nu mai avem obstetricieni, ci numai ginecologi, printre care sunt tot mai multe femei ginecologi. Unele au copii si cu toate acestea ramân indiferente la ce se petrece cu alte femei si resping ceea ce este natural si fiziologic.Am surprins odata o afirmatie: „mie îmi place mai mult sa tai”, referindu-se la sectiunea cezariana.

Noua, românilor, nu ne place sa facem statistici si nici sa evaluam anumite fenomene negative, care ar trebui elucidate. Suntem prea comozi si indiferenti la ce se întâmpla cu copiii ce se nasc în mod fortat, programat – când medicul este de garda, pentru a nu fi deranjat de pacienta atunci când s-ar declansa în mod natural nasterea. Desi uneori prea târziu, dar poate edificator pentru viitor s-ar impune o rememorare a momentului si felului nasterii copilului care ulterior este descoperit cu handicapuri psihice si fizice.

Oare explozia de cazuri de „Autism” nu are legatura cu nasterile fortate, programate, cu medicatia (cytotec) si metodologia de a grabi nasterile, cu suferintele neurologice „minore în aparenta” ce le prezinta nou-nascutul dupa asemenea nasteri? Executarea cezarienelor înainte de a aparea semnele declansarii travaliului este asemenea metodei de a forta un ou de gaina clocit, din care nu a iesit puiul odata cu ceilalti frati, iar daca este fortat prin spargerea cojii, va iesi un „pui nimuric”. Toate aceste lucruri ar trebui sa ne dea de gândit referitor la viitorul copiilor si al neamului nostru.

Sursa originala a comentariului: http://ebibliothecaseptentrionalis.wordpress.com/2012/01/24/1909/

IN TOIUL IERNII VRAJBIEI NOASTRE SE INSTALEAZA SI IARNA DEMOGRAFICA

De Adrian Papahagi

Ocupati cu viscolul, zapada si gerul, riscam sa nici nu mai simtim iarna demografica pe care ne-o anunta, iata, primele rezultate ale recensamântului. Suntem 19 milioane, ca în 1966: e, de altfel, singurul punct de vedere din care putem spune ca am anulat efectele ceausismului.

Dar impresia e înselatoare. Din 1966 încoace România a crescut si apoi a scazut cu 4 milioane de oameni si a avortat peste 20 de milioane de copii. Vina tragica este împartita între politica natalista scelerata dusa de Ceausescu si relativismul moral care a însotit-o si i-a supravietuit. Comunismul nu încuraja natalitatea din dragoste crestineasca fata de om, din atasamentul fata de valorile traditionale ale familiei sau, sau macar din umanism ateu. Era vorba pur si simplu de ratiuni meschine, economice, militare, de paranoia si megalomania unui dictator care stapânea peste o tara prea mica pentru ambitiile lui. Ceausescu dorea o productie de masa de grâu, otel sau copii – la asta se rezuma totul.

Reversul medaliei s-a vazut imediat dupa 1989: sute de mii de copii ai strazii, orfelinate imunde, epidemie de avorturi. Cinismul si moartea cutreierau mâna în mâna vastul desert populat al natalitatii programate. Am depasit acel moment, dar nu prin dragoste crestineasca si grija fata de familie, ci prin hedonism si materialism. Ne-am împutinat, compromitându-ne viitorul. Lipsiti de speranta, multi au plecat din tara. Am ramas 19 milioane, dar probabil înca 2-3 milioane de compatrioti, inclusiv multi copii, traiesc în strainatate.

Recensamântul e doar cronica unei sinucideri etnice anuntate. Sociologi precum Vasile Ghetau si Marian Preda nu contenesc sa ne anunte cifrele viitorului, sau lipsei de viitor: în 2050 vom fi 16, în 2100 – 10 milioane. Din care, probabil, peste jumatate vor fi batrâni. Daca de mâine natalitatea ar creste de la 1,3 la 2,1 copii/femeie, abia în 70 de ani am opri declinul demografic: un gând care îmi da fiori. A venit momentul ca întreaga clasa politica româneasca sa renunte la populism, la maturat zapada de pe strazi si mizeria sub pres, si sa se gândeasca la viitorul acestei tari. Aceasta înseamna trei lucruri: a. politici umaniste, dar ferme, pro-viata si pro-familie, în bun spirit crestinesc; b. politici de încurajare a tinerilor sa ramâna sau sa revina în România; c. politici economice de reducere a decalajelor pentru a limita emigratia sau chiar pentru a-i inversa tendinta.

E evident ca nu vom scapa de desertificarea demografica a României doar prin cresterea prosperitatii economice. Stim bine ca în tarile bogate ale Europei, natalitatea este mai mica decât în cele sarace ale Africii; în paturile pauperizate ale României, inclusiv în rândul minoritatii tiganesti, avem o natalitate mai mare decât în clasa medie si relativ prospera. Ca în alte cazuri, criza e morala: o scadere a dragostei pentru copii, plasarea carierei înaintea familiei, cresterea individualismului si încercarea faustica de prelungire a unei vieti egoiste, dedicata placerii si având oroare de responsabilitate.

Acest diagnostic coincide însa cu o marturisire de neputinta. Nu putem îndrepta politic o situatie morala pe care o deplângem în calitate de crestini. Ce e de facut deci? Putem încerca sa descurajam avorturile prin informare. Exista în acest sens un proiect de lege redactat de Asociatia Pro Vita, pe care îl sustine si Fundatia Crestin-Democrata. Trebuie sa punem pe primul loc constructia de crese si gradinite, prioritare fata de piscine, sali de sport sau parcuri rurale. Doar asa vom permite femeilor din clasa de mijloc sa devina mame fara a-si condamna cariera. Autoritatile locale trebuie obligate si, daca nu au mijloace, sprijinite sa creeze o anumita cota de crese si gtradinite.

Trebuie regândit din temelii sistemul alocatiilor familiale prin încurajarea mamelor care muncesc si a familiilor cu doi sau mai multi copii, fara ca acest lucru sa încurajeze o natalitate dublata de precaritate în mediile cele mai sarace. Reforma sistemului de asistenta sociala trebuie sa devina echitabil: nu vad niciun motiv pentru care am risipi banii acordând universal alocatia ridicola de 42 de lei tuturor copiilor. Ar fi mult mai util sa se acorde triplul acestei sume copiilor saraci si nimic celor din familii cu venituri decente. La aceste politici familiale, carora trebuie sa li se adauge altele, suntem chemati sa reflectam cu maxima urgenta. Nu putem lasa ca falsele imperative mediatico-politice ale momentului sa ne deturneze de la o gândire cu bataie lunga, responsabila si vizionara.

La criza natalitatii se adauga hemoragia emigratiei. Sa nu fim ipocriti: emigratia este fireasca într-o Europa unita. Dincolo de drame sau împliniri umane, ea este chiar utila tarii noastre, în masura în care elimina presiunile sociale, reduce somajul si povara asistentiala si genereaza un flux de valuta înspre România. Dar de la un punct încolo, emigratia saraceste fibra natiunii. Cel mai tragic aspect este exodul creierelor: nu ne putem permite sa ramânem o natie de consumatori, de muncitori ieftini si de agricultori neproductivi. Singura noastra forta poate veni din cresterea productivitatii si crearea de produse cu valoare adaugata mare. Asta înseamna: tehnologie, software, servicii medicale. Deci o buna educatie si un viitor pentru tinerii care se decid sa devina ingineri, medici, cercetatori.

Reforma educatiei este o buna premisa pentru reinventarea meritocratiei, oricât ar protesta dinozaurii, brontozaurii si tiranozaurii universitari împotriva dictaturii articolelor ISI. Feudalismul universitar si medical au sufocat sistemul, perpetuând nu doar venerabila competenta, în fata careia ma înclin, ci si intolerabila impostura. Tinerii cu studii în strainatate trebuie sa fie atrasi înapoi: exista în acest sens proiecte meritorii ale UEFISCDI, în domeniul cercetarii. Dar junii sorbonarzi sau oxonieni trebuie sa investeasca si patriotism în lupta cu un sistem anchilozat, care nu le va face loc cu una cu doua. O diploma nu mai este astazi, pe fondul inflatiei universitare, decât un bilet de intrare, nicidecum titlu de proprietate sau act de înnobilare.

În fine, cresterea economica va reduce macar tendinta emigrationista, daca nu si “sporul demografic negativ” (sinistra litota nihilista, nu-i asa?). Nu vom putea avea prosperitate fara limitarea coruptiei si a reglementarilor absurde, liberticide care sufoca initiativa. O firma trebuie sa poata fi înfiintata într-o singura zi, prin interactiunea cu un singur functionar, sau chiar pe internet. Controalele fiscale, sanitare etc. trebuie reduse proportional cu înasprirea pedepsei pentru evaziune, intoxicarea populatiei sau munca la negru. Ghiseul unic trebuie sa devina o realitate. Dereglementare si laxism maxim pentru cei ce functioneaza corect, pedepse exemplare pentru abateri: asta e filosofia.

Raspunsurile sunt la îndemâna: capitalism mergând pâna la laissez-faire si morala crestina. Spiritul libertatii si duhul iubirii. Cu alte cuvinte, revenirea la firesc. Leviatanul coruptiei statale si balaurul stricaciunii morale sunt dusmanii. Dragostea crestineasca si intransigenta civica sunt remediile. Fara de ele, ne vom trezi în nici o generatie într-un desert înghetat, unde în loc de râsetele copiilor vor rasuna gemetele unei societati muribunde, crispate în cinism si paralizate de neputinta.

Sursa originala a articolului: http://www.contributors.ro/editorial/in-toiul-iernii-vrajbei-noastre-se-instaleaza-%C8%99i-iarna-demografica/

ANUNT

Alianta Europeana pentru ziua Duminicii face un apel catre toti membrii si sustinatorii sa ia pozitie Duminica, 4 Martie 2012, pentru Ziua Europeana a Duminicii libere. (Documentul din Atasamente) In timpuri de criza economica si financiara, cand tot mai multe drepturi sociale si ale angajarii ajung sub presiune, Duminica libera este o demonstratie clara si vizibila ca oamenii si societatile noastre nu depind doar de munca si economie. “Credem ca toti cetatenii Uniunii Europene au dreptul de a beneficia de ore de munca decente care, din principiu, trebuie sa excluda serile tarzii de munca, noptile, sarbatorile legale si duminicile. Doar serviciile esentiale trebuie sa functioneze duminica.” Azi, legislatia si practicile la nivelul Uniunii Europene si a statelor membre trebuie sa fie mai protectiva asupra sanatatii, sigurantei si demnitatii tuturora, si ar trebui sa promoveze mai asertiv reconcilierea vietii profesionale si familiale. Coeziunea sociala in cetatenia europeana ar trebui consolidata. Prin urmare, Alianta face un apel membrilor, sustinatorilor si tuturor cetatenilor sa faca cererea cat mai vizibila Duminica, 4 Martie 2012! Media contact: press@europeansundayalliance.eu

ANUNT – INVITA?IE SIMPOZION

Manastirea „Sfintii Apostoli Petru si Pavel” din Constanta, în colaborare cu Asociatia „De la Dunare la Mare”, A.S.C.O.R. – filiala Constanta, Radio Dobrogea si Muzeul de Arta din Constanta, în prezenta si cu binecuvântarea Înaltpreasfintitului TEODOSIE, Arhiepiscopul Tomisului, va invita Sâmbata, 11 februarie 2012, la simpozionul: „Preotul Nicolae Paveliu (1874 – 1929), ctitor de biserici si slujitor al culturii, pe pamântul apostolic al Dobrogei, în zorii veacului al XX-lea” Programul simpozionului: 14:00 – Parastasul parintelui Nicolae Paveliu, la biserica „Sfântul Gheorghe” din Constanta; 15:00 – Parastasul parintelui Nicolae Paveliu, la mormântul sau din incinta Cimitirului Central, unde se va dezveli o placa de marmura, pe care va fi scris urmatorul text: Aici odihneste Preotul Nicolae Paveliu, 25.03.1874 – 11.02.1929, ctitorul bisericilor „Adormirea Maicii Domnului – 1” si „Sfântul Gheorghe” din orasul Constanta, 11.02.2012; 16:00 – Desfasurarea Simpozionului în sala mica a Casei de Cultura din Constanta: 1. Ionut Druche, presedintele Asociatiei „De la Dunare la Mare” – Viata si activitatea parintelui Nicolae Paveliu, ctitorul bisericilor „Adormirea Maicii Domnului – 1” si „Sfântul Gheorghe” din Constanta; 2. P.C.Pr. Mihai Jan, protopopul Protoieriei II Constanta – Istoricul bisericii „Adormirea Maicii Domnului – 1” din Constanta 3. P.C.Pr. Lucian Saftescu, parohul bisericii „Sfântul Gheorghe” – Istoricul bisericii „Sfântul Gheorghe” din Constanta; 4. Dr. Doina Pauleanu, directorul Muzeului de Arta din Constanta – Pictura religioasa a lui Nicolae Tonitza în ansamblul creatiei sale. La sfârsitul simpozionului va fi lansata cartea „Despre înfrânare. Despre vaduvie. Despre casatorie” de Fericitul Augustin, tradusa din limba franceza de parintele protosinghel dr. Arsenie Obreja, vietuitor al Manastirii „Sfintii Apostoli Petru si Pavel” din Constanta. INTRAREA ESTE LIBER?

MARSURI PENTRU VIATA

Va rugam sa participati cu miile la marsurile pentru viata care sunt in pregatire in diferite orase ale Romaniei. Pregatiti-va din timp si consemnati in calendar: Martie 24, 2012 la ora 10 va incepe un Mars Pentru Viata in diferite orase din Romania. Anul trecut au avut loc marsuri pentru viata in Bucuresti, Timisoara, Satu Mare si Falticeni. Haideti sa dublam numarul oraselor in care vor avea lor marsuri pentru viata anul acesta. Cei interesati sunt rugati sa contacteze prompt pe Gerda Chisarau (Timisoara) la darulvietii@yahoo.com si pe Bogdan Stanciu (Pro Vita Bucuresti) bogdan@cobaltblue.ro

STIRE DE ULTIMA ORA – CASATORIILE HOMOSEXUALE REINSTITUITE IN CALIFORNIA

Marti 7 februarie un tribunal federal de recurs din San Francisco a anulat amendamentul constitutional adoptat de cetatenii Californiei in noiembrie 2008 care interzicea casatoriile homosexuale. Intr-o decizie de 2-1 tribunalul a afirmat ca nu exista o “baza rationala” pentru a limita casatoria la relatiile dintre un barbat si o femeie. Procrearea, cresterea copiilor sau perpetuarea speciei umane nu sunt motive suficient de majore sau serioase pentru a justifica “excluderea” homosexualilor din institutia casatoriei – au afirmat cei 2. Aici aflati textul opiniei, in engleza, 128 de pagini: http://www.adfmedia.org/files/BrownOpinion.pdf?AspxAutoDetectCookieSupport=1 Rationamentul celor 2 judecatori pare ireal. Asemenea unui comentariu sau dialog pueril hollywoodian. O telenovela. Comentatorii sunt optimisti ca Tribunalul Suprem SUA va accepta revizuirea cazului si va anula decizia. Decizia Tribunalului Suprem va putea fi emisa, cel mai devreme, in 2013.

FELICITARI ROMANIEI!

Un cititor ne-a trimis materialul alaturat: Buna ziua! Mi-a atras atentia stirea despre un iranian tanar care a primit azil politic in romania, dar familia lui a ramas in Iran. M-am gandit ca poate sunt care s-ar ruga sau s-ar implica in vreun fel in viata acestui erou al lui Isus. Fiti binecuvantati de Domnul Isus pentru lucrarea voastra! SS

http://www.agenda.ro/news/news/51261/condamnat-la-moarte-in-iran-a-primit-azil-in-romania.html

Nota AFR: Felicitam Romania pentru acest gest. Haideti sa fim chiar mai deschisi si generosi la acordarea de azil celor persecutati pentru credinta crestina care traiesc in tarile musulmane. Luna trecuta ONU a respins cererea de refugiat a unei mame crestine cu trei fete din Afganistan. Pare ireal si scandalos. In decembrie s-a anuntat ca in Afganistan nu mai exista nici o biserica crestina. Toate (putine cite au fost) au fost distruse. Si asta cu toate ca Europa si America “crestina” au investit si investesc miliarde de dolari pentru construirea unei societati civile si mentinerea pacii acolo. Crestinii Afganistanului pierd iar ONU ii trimite inapoi unde cu siguranta vor fi persecutati sau ucisi. Haideti sa nu uitam ca sute de mii dintre noi, romanii, am primit azil, de-a lungul anilor, in tarile libere. Ne bucuram de libertate. Haideti sa o impartasim cu crestinii persecutati din restul lumii!

DECLARATIA DE LA TIMISOARA!

http://www.alianta-familiilor.ro/decl_timisoara.php

Va multumim ca ati inceput din nou sa semnati Declaratia de la Timisoara. In ultimele zile, insa, din motive tehnice, nu a mai putut fi semnata. Colegii specialisti lucreaza pe moment la rezolvarea impedimentelor si credem ca in citeva zile Declaratia va putea fi din nou semnata.

VRETI SA FITI INFORMATI?

Buletinul informativ AFR apare in fiecare Marti si e dedicat mai mult stirilor de ultima ora, iar publicatia AFR online apare in fiecare Joi si e dedicata mai mult comentariilor si opiniilor. Cei care doriti sa primiti saptaminal stiri si comentarii la zi privind valorile si evenimentele legislative, politice si sociale care va afecteaza familiile, atit la nivel national cit si la nivel unional si international, sunteti invitati sa va abonati la buletinul informativ saptaminal AFR. Cum? Inregistrindu-va numele si adresa electronica pe pagina home a sitului nostru electronic www.alianta-familiilor.ro.

FACETI-NE CUNOSCUTI!

Faceti-ne cunoscuti familiilor si prietenilor d-tra. Dati mai departe mesajele noastre si incurajati-i sa se aboneze. Va multumim.

ANUNTURI

Cei care doriti sa faceti anunturi prin intermediul AFR privind evenimente legate de familie si valori va rugam sa ni le transmiteti la contact@alianta-familiilor.ro.

Alianta Familiilor din Romania

www.alianta-familiilor.ro

 

Parinti model!

ALIANTA FAMILIILOR DIN ROMANIA

Str. Cetatea Ciceiului nr. 23, sector 6, Bucuresti

Tel. 0745.783.125 Fax 0318.153.082

http://www.alianta-familiilor.ro

contact@alianta-familiilor.ro

10 noiembrie 2011

STUDIU – PARINTI MODEL!

Copiii au nevoie de modele pozitive. Adica de noi, parintii lor. Parintii model dau nastere la copii model, iar copiii model dau nastere la generatii model. Din asta avem cu totii de cistigat, in primul rind ei, apoi noi, iar apoi restul societatii. Aceasta provocare e concluzia unor studii publicate in ultimele luni in SUA despre impactul real sau potential al parintilor asupra copiilor lor privind, in primul rind, abstinenta si viata intima.

 In Octombrie 2011 Centrul pentru Controlul Bolilor (The Center for Disease Control) al Departamentului Sanatatii si Serviciilor Umane al Statelor Unite a publicat un Raport de 44 de pagini privind activitatea sexuala a adolescentilor americani, folosirea contraceptivelor, si sarcina. Titlul lui este Teenagers in the United States: Sexual Activity, Contraceptive Use, and Childbearing, 2006-2010 National Study of Family Growth (“Adolescentii in Statele Unite: Activitatea Sexuala, Folosirea Contraceptivelor si Sarcinile, 2006-2010 Sondaj National al Dezvoltarii Familiei”) Raportul il aflati aici: http://www.cdc.gov/nchs/data/series/sr_23/sr23_031.pdf iar un comentariu, publicat luna trecuta in Time, aici: http://healthland.time.com/2011/10/13/teen-sex-update-theyre-still-doing-it/print/

 Raportul denota vesti bune: procentul adolescentilor activi sexual a scazut continuu si semnificativ in ultimii 20 de ani, cu 18% la baieti. Curent, 43% dintre adolescente si 43% dintre adolescenti confirma ca nu sunt activi sexual. Sondajul a implicat 2.284 de adolescente si 2.378 de adolescenti intre 15 si 17 ani. In ultimii 20 de ani procentul de adolescente abstinente a crescut de la 49% la 57%. Procentajul de abstinenta in 2010, insa, ramine cu mult mai scazut decit cel din 1971 cind 77% din adolescentele americane erau abstinente. Asta indica ca revolutia sexuala a anilor 60 a avut un impact negativ asupra abstinentei, dar dupa 2005 tendintele din nou favorizeaza abstinenta. Apogeul activitatii sexuale la adolescentii americani a fost atins in 2000, iar de atunci e in declin continuu.

 Abstinenta se molipseste. Categoriile de adolescenti care au inregistrat progresul cel mai semnificativ spre abstinenta e al celor care la 14 ani locuiau cu ambii parinti; al celor a caror mame au avut primul copil dupa 20 de ani; al celor a caror mame au terminat facultatea; si al celor care traiau cu ambii parinti la data sondajului. De exemplu, doar 35% dintre adolescentele care traiau cu ambii parinti erau active sexual la data sondajului, in comparatie cu 54% dintre adolescentele care traiau cu doar un singur parinte. Se poate spune, deci, ca abstinenta se molipseste.

 Procentul adolescentelor americane necasatorite cu copii, insa, a ramas la fel in 2010 ca in 2000: probabilitatea lor de a avea un copil pina la 20 de ani e de 18%. Pe categorii rasiale, probabilitatea cea mai scazuta, de 14%, se inregistreaza la adolescentele albe, 26% la adolescentele de culoare, si 30% la adolescentele hispane.

Rolul religiei si al moralitatii: Raportul indica ceva remarcabil. Chestionarul a intrebat adolescentii care sunt motivele principale pentru care sunt abstinenti. Patru raspunsuri erau posibile: din cauza (1) “religiei sau moralitatii”; (2) “nu vreau sa imi las prietena insarcinata”; (3) “nu vreau sa ma infectez cu o boala transmisibila”; si (4) “nu am gasit partenerul/ partenera potrivita.” Cel mai important motiv invocat a fost religia si moralitatea. 41% dintre adolescente si 31% dintre adolescenti au raspuns ca sunt abstinenti din motive de religie si moralitate. Pe categorii rasiale, 48% dintre adolescentele albe afirma ca sunt abstinente din aceste motive, in comparatie cu 28% la adolescentele hispane, si 29% la cele de culoare.

 Rolul Parintilor: Parintilor li se pare ca copiii lor nu asculta la mai nimic din ce li se spune. Haideti sa nu-i judecam prea tare! Asculta. Asta e concluzia unui studiu facut de Universitatea din Montreal si publicat cu citeva luni in urma. El reflecta ca 45% dintre adolescentii canadieni isi privesc proprii parinti ca modele pentru viata intima, 32% prietenii, 15% vedetele, si 7% sportivii de performanta. Conform autorului studiului, Jean-Yves Frappier, profesor de pediatrie la Universitatea din Montreal si presedintele Societatii Canadiene de Pediatrica, e important ca parintii sa fie implicati in viata copiilor lor chiar si atunci cind li se pare ca sfaturile lor sunt ignorate si osteneala lor nu da nici un rezultat. Studiul canadian a inclus 1.171 de adolescenti si adolescente intre 14 si 17 ani. Adolescentii influentati de parinti sunt abstinenti in proportie de 83% la baieti si 78% la fete, iar cei care-si emuleaza prietenii sau vedetele in proportie de doar 60% la baieti si 61% la fete. Ultima categorie de adolescenti evaluata au fost cei fara nici un model. Incidenta abstinentei la acesti adolescenti e cea mai joasa. In concluzie, spune autorul, e bine ca parintii sa discute subiectul vietii intime cu copiii lor. Cu cit subiectul e discutat mai mult, concluzioneaza studiul, cu atit incidenta activitatii sexuale la adolescenti e mai scazuta. Parinti: este nadejde. Copiii nostri asculta de noi mai mult decit credem. Textul studiului canadian si un comentariu despre el, publicat in Time in iulie 2011, il aflati aici: http://healthland.time.com/2011/07/18/surprise-teens-consider-parents-their-sexual-role-models/print/

 Parinti Model: Un ultim studiu care-l mentionam este cel publicat in ianuarie 2011 de prestigioasa firma crestina de sondaje de opinie The Barna Group, intitulat “Teen Role Models: Who Are They, Why They Matter?” (“Modele pentru adolescenti, cine sunt si de ce sunt relevanti?”) Studiul il gasiti aici: http://www.barna.org/teens-next-gen-articles/467-teen-role-models

 Studiul Barna a facut ceva neobisnuit. A exclus “parintii” din lista posibilelor raspunsuri la intrebarea “care e persoana cea mai influenta din viata ta,” deoarece sondajele precedente care contineau optiunea asta inevitabil puneau “parintii” in virful preferintelor copiilor. Si totusi, “familia” a castigat si versiunea asta a sondajului, copiii punind-o iarasi in virful piramidei preferintelor lor. 37% dintre adolescenti afirma ca dupa parinti, o rudenie apropiata constituie pentru ei modelul preferat de viata, adica bunicii, frati, surori, verisori, matusi sau unchi. Dupa “familie,” rolurile preferate sunt invatatorii (11%), prietenii (9%), pastorii si preotii (6%). La coada listei se afla Presedintele Obama (cu 3%), impreuna cu vedetele la care nu ne asteptam, cu mai putin de 1%, printre ele Lady Gaga, Paul McCartney, Steven Spielberg, diversi parlamentari. Parinti, bunici, frati si surori: haideti sa fim modele pozitive pentru copiii nostri, si pentru fratii si surorile noastre mai mici. Familii model pentru alte familii. Copiii ne urmaresc comportamentul si vor sa-l imite. Pentru ei noi suntem adevaratele “vedete.” Haideti sa nu-i dezamagim.

 CONSILIUL EUROPEI: PRIETEN SAU DUSMAN AL COPILULUI

V-am rugat saptamina trecuta sa va alaturati Memoriului AFR inregistrat pe 31 octombrie in Comitetul de Ministri al Consiliului Europei. (http://www.ne-cenzurat.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=26488:consiliul-europei-prieten-sau-duman-al-copilului&catid=9:opinii&Itemid=13) Pina acuma am primit adeziuni din partea a doua organizatii, una din Romania si una din Moldova. Joia trecuta insa am facut o gresala. V-am dat o adresa electronica gresita pentru a ne comunica adeziunile. Adresa corecta este office@alianta-familiilor.ro. Asteptam adeziunile d-tre pina la sfarsitul lui noimebrie.

PENTRU ROMANII DIN FLORIDA

AFR impreuna cu bisericile romane din aria metropolitana Miami au initiat o zi de post si rugaciune privind calamitatea avortului la romani. Evenimentul va avea loc Duminica, 27 Noiembrie intre 9 dimineata si 1 dupa masa la Biserica Romana din Hollywood, Florida. Adresa bisericii este 1811 Arthur Street, Hollywood, Florida 33020. Persoana de contact este dl Florin Vancea, Tel. 954-410-5633, ori direct noi la office@alianta-familiilor.ro.

 Romanii din America nu pot organiza marsuri pentru viata asa cum fac organizatiile proviata din Romania. Dar pot face si ei o contributie la fel de valoroasa prin rugaciune si post. Calamitatea avortului la romani e de proportii nemaintilnite in istoria natiunii si rar intilnita la alte natiuni. Repetam mereu datele statistice care indica clar ca ne indreptam spre extinctie. Timpul care ne-a mai ramas la dispozitie pentru schimbarea acestei directii este scurt. In ultimii 60 de ani romanii au avortat 22 de milioane de copii nenascuti. Aproape 60% dintre copiii conceputi in Romania sunt avortati, astfel incit pintecele mamei lor a devenit cel mai periculos loc pentru ei. Din aceasta cauza, la ora actuala rata natalitatii la romani e foarte scazuta, de doar 1.3 copii de femeie. Pentru a mentine un nivel demografic stabil, o societate trebuie sa aibe o rata a natalitatii de 2.1 copii de femeie. De 20 de ani rata natalitatii romane sta sub acest barem. Statisticienii au calculat ca la nivelul acesta in 2050 varsta medie in Romania va fi de 55 de ani, iar ceasul biologic al romanilor va inceta sa mai bata.

 Ingrijorati de aceasta criza morala cu care ne confruntam, AFR si bisericile romane din Florida au initiat aceasta zi de post si rugaciune. Incercam sa constientinzam natiunea asupra acestui flagel si sa tragem un semnal de alarma asupra consecintelor lui. Am invitat si alte organizatii pro viata din Romania si Moldova sa se alature evenimentului. Multumim organizatiilor care pina acuma au facut-o, printre ele, Asociatia Pro Vita (Bucuresti), Mercy’s Action Ministries (Florida), Asociatia Generala a Romanilor Uniti Greco-Catolici (Baia Mare), Alianta Evanghelica Romana din SUA si Canada, Forumul Civic Crestin (Bucuresti), PNTCD, Organizatia Gratia Pro Deo (Bucuresti), Uniunea Femeilor din Bihor, Prison Ministries – Romania (Cluj), Alianta pentru Salvarea Familiei (Republica Moldova), etc.

 Invitam si alte organizatii proviata si profamilie din Romania si din afara Romaniei sa se alature acestui eveniment si sa ne instiinteze la office@alianta-familiilor.ro. Cu toate ca evenimentul se va derula in incinta unei biserici, evenimentul nu e desemnat ca o slujba religioasa ci ca o intrunire a oamenilor de buna credinta si tematori de Dumnezeu pe care ii preocupa directia gresita in care meregem. Initial evenimentul trebuia sa aibe loc la un liceu din Miami, dar recent am fost instiintati ca auditoriul liceului nu mai este disponibil la data cind evenimentul era programat. De aceea a fost mutat la Biserica romana din Hollywood care poate acomoda sute de participanti. Deci este loc pentru toti care doresc sa participe. Participarea este libera.

 PENTRU ROMANII DIN DETROIT

Pe 11 (Vineri) si 12 noiembrie (Sambata) crestinii din Detroit vor tine o zi de post si rugaciune pentru orasul lor, de la 6 seara pe 11 noiembrie pina la 6 seara pe 12 noiembrie. Detroit este unul din orasele pe moarte ale Americii, lipsit de nadejde, infestat de crima si droguri, cu somaj ridicat, un oras care in loc sa creasca numeric, scade. Oamenii il parasesc. Crestinii insa au luat atitudine, vazind in mizeria metropolei o oportunitate unica pentru a o schimba prin valorile crestine. Rugam pe toti romanii din Detroit sa participe. Evenimentul se va desfasura pe Stadionul Ford Field. Detalii aici: http://www.thecall.com/Groups/1000080537/TheCall/Events/Detroit/Detroit.aspx

ANUNTURI

Saptamina trecuta nu am facut nici un anunt din lipsa de spatiu. O facem astazi si avem multe.

 SAPTAMINA CASATORIEI LA CLUJ

Pe 23 octombrie AFR a participat la o conferinta despre casatorie tinuta la Cluj. Parintele Emil Ember a pregatit pentru d-tra urmatorul raport:

 Saptamana casatoriei – un proiect pentru o tara si pentru o lume (Pr. Emil-Marian Ember)

 Sambata, 29 octombrie, a fost data Atelierului National de pregatire al Echipei Saptamana Casatoriei din Romania, gazduit la Cluj. Reuniti din diferite colturi ale tarii pentru a face un bilant ultim a ceea ce a fost 7-14 februarie 2011, pentru a invata din experientele altora, pentru a pune la cale Saptamana Casatoriei 2012… un grup bine inchegat de oameni interesati sau mai degraba pasionati de tema casatoriei, de a pune in evidenta valoarea ei a lucrat si s-a recreat pentru a fi cat mai eficient in ceea ce face privind acest proiect.

 Prezentarea introductiva a proiectului Saptamana Casatoriei i-a avut in prim plan pe Richard Kane, fondatorul englez al acestui proiect si pe un reprezentant german al Saptamanii Casatoriei, Rolf Dieter Braun. Dupa care a urmat prezentarea realizarilor la nivel national pentru prima editie a Saptamanii Casatoriei in Romania, 7-14 februarie 2011. Si apoi rapoartele regionale din 2011. Totul a fost expresia unui miracol frumos: in timp scurt cu oameni putini, pentru prima data s-a facut ceva de calitate, care se poate multiplica in editiile urmatoare. Pare surprinzator si un detaliu care nu merita neglijat: a invata din greselile din trecut, a fost obiectul ultimei prezentari a reprezentantului german. Si fiecare dintre vorbitorii urmatori a pus accentul pe: „da, lucrurile se pot imbunatati!”. De ce sa faci multe cu bani multi doar in orasul tau, cand poti face mai putine si cu banii ramasi sa mergi in localitatea vecina si sa promovezi acest proiect si acolo?!

De remarcat a fost si interventia succesiva a membrilor echipei oradene, care pare a fi sursa de putere si de inspiratie la o adica pentru intreaga echipa nationala. Au fost prezentate puncte de vedere organizatorice variate sau perspectivele bibliotecarului sau initiativele psihologului – terapeut de cuplu si familie. Iar un moment deosebit a fost asigurat de cateva cantece interpretate de o voce, expresie a tinerei generatii angajate in lupta pentru valoarea casatoriei. Organizarea a fost impecabila si aceasta este o cale pentru a multumi pentru efortul depus. si a venit si vremea schimbarilor. Echipa nationala isi reinnoieste componenta si conducerea, iar pentru Oradea este semnificativ sa amintim mai ales includerea doamnei Miorita Sateanu printre cei noi. Uram celor noi multa putere de munca pentru a face treaba si mai buna in 2012 si vechii conduceri ii asiguram recunostinta noastra, mai ales pentru ca ne-a garantat sprijinul in continuare.

 Toti participantii suntem constienti, valorizam motto-ul „familia si casatoria sunt factori determinanti ai starii de bine in societate”, amplu argumentat de studii de specialitate expuse de Rolf Dieter Braun. Si fiindca noi credem in casatorie, in familia sanatoasa fundamentata pe legatura recunoscuta civil si religios dintre un barbat si o femeie, ne angajam o data in plus pentru a fi promotorii valorilor traditionale, care stau la baza societatii.

PENTRU ROMANII DIN GERMANIA

Am primit la redactie o rugaminte din partea romanilor din Germania unde AFR are multi fani. Au demarat o campanie de semnaturi pentru desemnarea Forumului German-Roman din Stuttgart printre primele 1000 de organizatii civice din Germania. Aplaudam initiativa si le dorim succes. Va rugam intrati pe linkul alaturat, cititi despre ce este vorba si semnati: http://www.rgnpress.ro/index.php?option=com_content

PENTRU ROMANII DIN SPANIA

Colegii din Spania ne amintesc ca pe 20 noiembrie au loc alegeri parlamentare in Spania. Rugam pe toti romanii din Spania cu drept de vot sa voteze. Cit despre noi, cei de la AFR, le sugeram sa-si voteze contiinta crestina, adica impotriva guvernului socialist al primului ministru Zapatero. Cei 7 ani de guvernare socialista in Spania au fost o adevarat tiranie pentru crestini si valori. Zapatero a introdus casatoriile homosexuale, a liberalizat avortul, a dispretuit Biserica Catolica, a introdus cursuri de indoctrinare a copiilor in valori anticrestine, intr-un cuvint a secularizat Spania ca nimeni altul dinaintea lui.

PROVITA CONSTANTA

Dragos Albei, Pro Vita Constanta, ne trimite urmatoarea informatie utila: Un film bun si de folos pentru orice crestin, dar mai ales pentru crestinul ortodox:

http://www.sufletortodox.ro/inregistrari-audio-video/6-video/82-ostrov-insula-rusia-cel-mai-reusit-film-ortodox-recent-2006-video-109-minute

CINEMATOGRAFIA RUSA s-a imbogatit cu o noua productie de calitate. Filmul “Insula” (Ostrov), calificat de numerosi critici ca fiind unul din cele mai reusite filme din ultimele decenii, a fost vizionat, potrivit unor estimari, de jumatate din populatia matura a Federatiei Ruse. Un film “pentru oameni si despre oameni”, “Insula” are menirea de a readuce valorile spirituale ortodoxe in societatea capitalista, atee si materialista.

 SAPTE MII NOUA SUTE NOUAZECI SI PATRU

Saptemiinouasutenouazecisipatru (7.994): acesta este numarul de semnaturi date pina la incheierea editiei la Declaratia de la Timisoara. Haideti sa trecem peste 8.000, semnind aici: http://www.alianta-familiilor.ro/decl_timisoara.php

 Multumiri tinerilor de la liceul crestin din Resita: Luni 7 noiembrie peste 30 de elevi dintr-o clasa de la un liceu crestin din Resita au semnat Declaratia de la Timisoara. Au instalat un laptop intr-o clasa si au semnat unul dupa altul. (semnaturile lor sunt aici: http://www.alianta-familiilor.ro/decl_timisoara.php ) Un exemplu bun de imitat si in alte licee crestine din Romania. Inca o data: multumim.

 CURS PENTRU VOLUNTARI – INGRIJIREA PALIATIVA

AFR impreuna cu alte organizatii partenere din Romania organizeaza un curs pentru voluntari de ingrijire paliativa a pacientilor terminali. Data: 21-25 noiembrie, orele 15-19, pauza 16.50-17.10; Locatia: Facultatea de Medicina si Farmacie Oradea; Adresabilitate: studenti, psihologi, indrumatori spirituali, personal ce activeaza in domeniile medical si al asistentei sociale, apartinatori ai pacientilor, voluntari. Modul de realizare: educatie nonformala Inscrieri: cu CV trimis la educatiepentrusanatate@yahoo.com Taxa de curs: 50 RON, platibili la intrare Organizatii partenere: Asociatia Educatie pentru Sanatate EDUSAN; Facultatea de Medicina si Farmacie Oradea; Fundatia Hospice Emanuel; Hospice Casa Sperantei Brasov; Cabinet individual de psihologie Oros Florentina; Cabinet individual de psihologie Bara Daniela Asociatia Caritas Eparhial; Fundatia Diakonia; Alianta Familiilor din Romania; Habitat pentru Umanitate; Rotary International; Radio Maria; Radio National.

 Asociatia Educatie pentru Sanatate (EDUSAN) s-a implicat in ultimul an in programe de educatie non-formala a adolescentilor si adultilor, completand fericit curricula de pregatire a personalului medical. Dupa pregatirea personalului sanitar mediu si superior, a venit randul celor care isi doresc sa desfasoare activitati de voluntariat in domeniul ingrijirii pacientilor incurabili. Ei pot participa la cursul mentionat indiferent de nivelul de educatie sanitara si pot deveni parteneri de baza in echipa de ingrijiri paliative. Cursul este structurat modular pentru a acoperi domeniile ingrijirii holistice a pacientului. O sesiune separata este dedicata importantei voluntariatului. Subiectele vor fi prezentate succint, iar aspectele teoretice si practice vor fi ilustrate cu exemplificari din bogata experienta a lectorilor. O categorie larga de participanti sunt vizati pentru a participa la curs: studenti, psihologi, indrumatori spirituali, personal ce activeaza in domeniile medical si al asistentei sociale, apartinatori ai pacientilor, voluntari. Prin organizarea in colaborare cu Facultatea de Medicina si Farmacie Oradea, precum si cu restul organizatiilor partenere, se asigura calitatea actului educational, premisele continuarii formarii in domeniu si posibilitatea de a pune in practica cele insusite activand ca voluntar in cadrul organizat. Va asteptam cu drag pentru a darui o farama de suflet. Fii voluntar!

Informatii aditionale pot fi obtinute de la parintele Emil Ember la email emil.marian@gmail.com sau telefon: 0744 881 805.

 VESTI (BUNE) DE ULTIMA ORA

Pe 3 noiembrie Curtea Constitutionala din Chile a refuzat sa recunoasca un drept la “casatorii” intre persoane de acelasi sex in Chile. http://www.lifesitenews.com/news/top-chile-court-overwhelmingly-rejects-same-sex-marriage

 VRETI SA FITI INFORMATI?

 Buletinul informativ AFR apare in fiecare Marti si e dedicat mai mult stirilor de ultima ora, iar publicatia AFR online apare in fiecare Joi si e dedicata mai mult comentariilor si opiniilor. Cei care doriti sa primiti saptaminal stiri si comentarii la zi privind valorile si evenimentele legislative, politice si sociale care va afecteaza familiile, atit la nivel national cit si la nivel unional si international, sunteti invitati sa va abonati la buletinul informativ saptaminal AFR. Cum? Inregistrindu-va numele si adresa electronica pe pagina home a sitului nostru electronic http://www.alianta-familiilor.ro.

FACETI-NE CUNOSCUTI!

Faceti-ne cunoscuti familiilor si prietenilor d-tra. Dati mai departe mesajele noastre si incurajati-i sa se aboneze. Va multumim.

ANUNTURI

Cei care doriti sa faceti anunturi prin intermediul AFR privind evenimente legate de familie si valori va rugam sa ni le transmiteti la contact@alianta-familiilor.ro.

Alianta Familiilor din Romania

http://www.alianta-familiilor.ro

Trei instantanee cu copii, parinti si bunici din România, la început de secol XX

Arizona. Veri fierbinti, cu fruntile noptilor mângâiate de adieri pale de vânt si lumina diminetilor, limpede si clara, inundând fiecare coltisor al orasului molesit de caldura… Într-una din aceste dimineti stralucitoare si calde, îmi amintesc ca l-am cunoscut pe nea Mitica. Ajunsesem ceva mai devreme decât stabilisem, la unul dintre hotelurile din centrul orasului Phoenix, unde trebuia sa ma întâlnesc cu un om de afaceri din New Jersey. Am hotarât sa astept în fata receptiei, pâna la aparitia sa. În timp ce rasfoiam nerabdator niste pliante care se aflau la dispozitia vizitatorilor, atentia mi-a fost atrasa de o conversatie în limba franceza, între un domn si o doamna prezentabila, amândoi mai în vârsta. Pareau de-ai casei, asa ca m-am apropiat de ei, cu gândul sa le cer câteva informatii. Foarte amabil, barbatul a început sa-mi prezinte facilitatile pe care le oferea hotelul. Îl ascultam cu atentie. Mike, asa îl chema, vorbea cu o intonatie afectiva, un accent oarecum strain. Când l-am întrebat de unde este, mi-a raspuns: „Din România”. „Ce mica e lumea”, mi-am  spus, si din acel moment, nea Mitica – asa cum m-a rugat sa-i spun – mi-a devenit prieten. Am fi vrut sa mai vorbim, dar întrevederea mea de business urma sa dureze destul de mult. Dar am convenit sa luam masa împreuna, ceea ce s-a si întâmplat dupa vreo doua ore.
Un prânz cu nea Mitica
La ora stabilita am sosit la locul de întâlnire, unde nea Mitica ma astepta deja. Ne-am asezat la o masa si am comandat câte ceva. Ne-am antrenat într-un dialog placut, deschis, care parca prevestea ca vor mai urma multe astfel de întâlniri între noi. Asa a si fost! Din vorba în vorba, am ajuns la vremurile de demult. Observasem înca de la început, ca-i place sa vorbeasca mai putin despre sine, preferând sa aduca în discutie oameni, locuri si evenimente din alte vremuri. Intuiam ca ceea ce voi afla va fi interesant si pentru mine, dezvaluirile sale vor fi inedite. Eram sigur ca pe parcurs, îmi va vorbi, câte putin, si despre el.
Dupa ce locuise ani buni în Canada s-a decis sa vina în SUA. El si sotia sunt patronii hotelului în care ne-am cunoscut,  si au doi copii:  Nicolae si Sandra. Pe Nicolae îl si întâlnisem, de altfel, la receptie, unde îmi spusese ca vorbeste putin româna. Nicolae e pictor si am avut ocazia sa admir în holul hotelului câteva tablouri de-ale sale. Sandra este casatorita cu un francez si locuieste de peste 25 de ani în Franta. Aveam în fata mea un român, care vietuia de multi ani dincolo de granitele României, si caruia îi simteam dorinta sincera de a-mi dezvalui lucruri, poate nestiute de nimeni, despre viata si experienta sa din exil.
„Satul meu, gradina dulce”
Nea Mitica, pe numele sau Dumitru Sinu, parasise România în 1948. Avea sa îmi povesteasca însa, mai târziu, despre plecarea sa din tara. Daca tot trebuia sa vorbeasca despre trecut, ce altceva îi era mai aproape de suflet decât satul în care vazuse lumina zilei, într-un sfârsit de toamna târzie, chiar de ziua Sfântului Andrei, 30 noiembrie 1926.
Lui nea Mitica îi este dor de locul unde s-a nascut si a crescut. Îi place mult sa recite, iar versurile pe care mi le-a spus, mi-au patruns si mi-au ramas în inima pentru tot restul vietii: „Satul meu, gradina dulce,/ Din tine nu m-as mai duce,/ De mirosul florilor,/ De dragul feciorilor,/ De mirosul la o floare,/ De dragul la sezatoare”.
Gradina dulce în care venise pe lume Dumitru Sinu, se afla la poalele muntelui Suru, la 6 kilometri de Avrig, în Sebesul de Sus, judetul Sibiu. Dar sufletul lui e legat nu doar de vatra natala, ci si de toate locurile din apropierea Sebesului de Sus, a caror frumusete mioritica nu a putut-o uita, nici pâna acum: Avrig, Talmaciu, Racovita. Cu toata fascinatia plaiurilor natale, din amintirile lui Dumitru Sinu razbate o umbra de tristete, atunci când îmi spune:  „La noi în sat au fost trei nenorociri…”
     „Ce-i omul…”
Mai întâi, îsi aminteste de un consatean care s-a stins din viata si a carui poveste îsi lasase amprenta asupra sa, nenea Dumitru a lui Mateias (Dumitru Stanila). Tetea Dumitru îi fusese vecin, locuia peste drum de casa lui nea Mitica. Plecase sa faca bani în America si s-a întors de acolo bolnav. Cu banii agonisiti si-a cumparat pamânturi si acareturi, dar averea i s-a risipit curând pe doctori si pe leacuri. „Ce-i omul…”, îmi spune, amintindu-si cum au suspinat, ani de-a rândul, batrânele din sat. Au ramas în urma sa-l plânga, sotia si trei copii: Mitica (Dumitru), Ion si Nicolae. Unul dintre baieti, Mitica, a ajuns secretar principal la Facultatea de Medicina din Cluj, iar fata acestuia, Luciana Stanila, a devenit profesor universitar, în cadrul aceleiasi facultati. Prin ceea ce a dovedit a fi, ea a recuperat, în spirit si în duh, averea irosita a bunicului. Dar necazurile nu au ocolit nici familia Sinu…
Familia lui nea Mitica
Ancorat de amintirile unui timp demult trecut, astazi, Dumitru Sinu rasfoieste cu amaraciune câteva file din viata familiei sale. Din negura vremurilor, o alta amintire dureroasa prinde contur. Când i-a murit mama, la numai 27 de ani, nea Mitica avea doar trei ani, sora sa, Ana, avea  sase luni, Iosif – sase ani, Nicolae – opt si Ion – unsprezece ani. Nu peste mult timp, si micuta Ana a plecat sa-si întâlneasca mama în ceruri. „Napoleon avea o vorba: Moare o persoana – o tragedie. Mor 100 – o statistica”…
Cu un tata mai mult plecat la lucru, copiii au ramas în grija bunicilor. Si vietile lor sunt de luat în seama: bunicul din partea mamei, Ion Stanila, a cazut prizonier la rusi. Acolo a învatat sa faca tigla si caramida. Dupa aceea, si-a construit el însusi, propria fabrica de tigla si caramida. Era un barbat frumos, înalt, însa foarte dur. „Mila te ucide!” – zicea el. Copiii îi spuneau comunistu’, iar altii – nebunu’, ori  Tiglaru’, dar nu pentru ca era prost, caci mai degraba, el era un fel de filosof al satului. Adesea, venea dupa bani la tatal lui nea Mitica, nenea Niculita… În schimb, bunica din partea mamei, Ana, era o femeie cu suflet ales. Nea Mitica si fratii sai îi treceau zilnic pragul, iar ea îi tinea în poala si le dadea de mâncare. „Bunica era ca o sfânta”, adauga el.
Bunicul dupa tata, era un om blajin, caruia toti îi spuneau nenea Niculita. El îsi lua în brate nepotii si le cânta. Nenea Niculita a stat lânga patul de moarte al mamei lui nea Mitica, nora sa, si a vazut-o cât s-a zbatut înainte sa-si dea sufletul. Nu vroia sa moara! La vremea aceea, bunicul a scris în ceaslovul sau: „Da, Doamne, la toti si la toate / Cinci minute de liniste înainte de moarte”. „Mama e totul, spune nea Mitica. Daca îti moare mama, orice si oricâte ti se vor întâmpla în viata, nu le mai simti. Ce altceva ar putea sa ti se întâmple mai rau de atât?” Apoi Mitica Sinu îsi continua sirul amintirilor care-l ravasisera vizibil.
„O frumoasa floare vine”
Însa raul nu întreaba pe nimeni, atunci când vine… A treia nenorocire, pe care nea Mitica n-o poate uita, s-a petrecut în casa lui tetea (badea) Ion Vulc, fostul primar. Acesta avea trei copii (Ana, Maria si Ion). Maria a trecut în lumea dreptilor tânara, pe când împlinise 21 de ani. A murit de tuberculoza. La înmormântarea ei a fost si nea Mitica, care îsi mai aminteste si acum versurile-bocet compuse si cântate atunci de baietii si fetele din sat. Asa se obisnuia, când murea de tânar cineva din sat, fetele si baietii cântau despre viata mortului: „Veniti, feciori, de la foc / Caci am fost toti la un loc/ Si voi, fetelor, veniti / La nunta mea de priviti. // Ma marit tânara floare / Cu moartea cea rapitoare / Bucura-te, cimitire / Ca o frumoasa floare vine, / Dar nu vine sa înfloreasca, / Ci vine sa putrezeasca”. Cumplita durere lovise familia Vulc…
Copilul orb
Dupa câteva luni, lui Ion Vulc îi moare si sotia, iar apoi, la scurta vreme, baiatul, Ion. Mai ramasese doar Ana dintre cei trei copii. Ana îsi pune pirostriile cu Gheorghe Bobanga, dar nu are parte de fericire. La o vânatoare de mistreti, acesta pleaca dintre cei vii, într-un accident, împuscat fiind din greseala, de catre un coleg. Sotia lui, Ana, era pe-atunci însarcinata. Când îi naste fiica, batrânul Vulc se duce sa o vada la spital, bucuros ca are un urmas, care-i va duce mai departe numele. Aici însa, doctorul îl întâmpina cu vesti rele: „Bucuria-i mica, omule, caci copilul s-a nascut orb!”. Nepotul lui Ion Vulc a învatat, totusi, o bruma de carte, stie sa scrie în alfabetul Braille (sistem de scriere pentru orbi, inventat de Louis Braille), si mai stie sa cânte la acordeon.
Drama lui Ion Vulc încheie întâlnirea noastra. Timpul parca statuse în loc si eu nu ma mai saturam ascultându-l pe Dumitru Sinu, noul meu prieten, care-mi povestise atâtea, despre cele de demult. Si era doar începutul! O lume cu farmecul ei, o lume patriarhala, cu totul noua pentru mine, mi se dezvaluia acum, prin spusele lui. O lume care îmi rascolea, într-un fel, trecutul, amintindu-mi de basmele copilariei, care mereu începeau cu acel nemuritor „A fost odata ca niciodata”…

Octavian Curpas

DECLARATIA DE LA TIMISOARA

Va rugam semnati!

Mai avem nevoie de inca 500 de adeziuni

http://www.alianta-familiilor.ro/decl_timisoara.php

 (update septembrie 2011)

Buna dimineata! Au trecut 6 saptamâni de la ultimul apel pe care l-am facut pentru semnarea Declaratiei de la Timisoara. Atunci ajunsesem la 6.600 de semnaturi.

 Va multumim pentru semnaturile care ni le-ati dat de atunci incoace. Tocmai am trecut de 7.000. Dar maratonul timisorean nu s-a incheiat. Dar nici mult nu mai avem. Tinta campaniei de semnaturi este sa ajungem la cel putin 7.500 de semnaturi. Avem convingerea ca se poate. Cu ajutorul d-voastra.

 Mai avem nevoie de inca 500 de adeziuni. Va rugam deci sa continuati sa ne sprijiniti si sa semnati Declaratia si sa o dati la altii sa o semneze si ei.

Reamintim ca suntem singura tara din lume, in afara spatiului anglo-saxon, care a emis o Declaratie a constiintei crestine. Suntem mândri de asta si mai ales de d-stra, de toti cei care ati semnat si continuati sa sprijiniti eforturile noastre de a obtine cât mai multe semnaturi.

  Ce Rost Are Aceasta Declaratie?

Cind am lansat Declaratia in august anul trecut, unii ne-ati intrebat, ce rost are aceasta petitie sau declaratie? De ce sa tot dam semnaturi? Petitiile si declaratiile isi au rostul lor si in multe cazuri isi ating scopul. O spunem din experienta. In 2006 ne-ati dat 650..000 de semnaturi pentru inscrierea in Constitutia Romaniei a casatoriei naturale barbat-femeie. Inca nu ne-am atins scopul, dar perseveram. Semnaturile voastre au ajuns in Guvernul si Parlamentul tarii. In 2009 legile tarii au fost revizuite si casatoria crestina a fost inserata in noul cod civil. Nu ne oprim insa aici. Se discuta tot mai mult despre revizuirea Constitutiei Romaniei. Vom face tot ce ne va fi in putinta ca definitia casatoriei si a familiei naturale sa fie inscrisa si in Constitutie asa cum a facut-o Ungaria in aprilie si asa cum Constitutia Moldovei deja prevede.

 Un alt exemplu pozitiv sunt semnaturile care ni le-ati dat in 2008 si pe care le-am inregistrat in Consiliul Europei. In vara lui 2008 am colectat peste 10.000 de semnaturi online plus 5.000 de semnaturi manuale pe care dupa aceea le-am inaintat Consiliului Europei afirmindu-ne opozitia fata de incercarile Consiliului Europei de a extinde casatoriile intre persoane de acelasi sex in toate tarile membre ale Consiliului Europei. Actiunea noastra a avut succes. Semnaturile noastre au fost folosite de catre unii delegati in Adunarea Parlamentara a Consiliului Europei pentru a pleda impotriva unor rezolutii care cauta extinderea drepturilor homosexualilor. Rezolutia, adoptata dupa aceea in primavara lui 2009, nu a afirmat un drept la casatorii unisex, nici la adoptiile copiilor, si a afirmat libertatea religioasa. Multumim inca o data tuturor care ne-ati dat semnaturi in 2006 si 2008. Dupa cum vedeti nu le luam doar sa ne aflam in treaba ci pentru a va promova valorile si interesele.

 Ce vom face cu adeziunile la Declaratia de la Timisoara?

Dumnezeu are un plan si cu ele. Noi doar trebuie sa avem credinta. Recent au inceput dezbateri preliminare in UE privind declararea anului 2014 ca An al Familiilor in Uniunea Europeana. AFR se pregateste pentru dezbaterile care vor avea loc si va vom face auzita vocea. Documentele preliminare care privesc acest eveniment difuzeaza ideea ca exista mai multe feluri de familii, inclusiv familii intre persoane de acelasi sex, concubinaj, si alte structuri paralele sociale necrestine si daunatoarea societatii.. AFR pregateste o position paper (adica un document declarativ) pe care la vremea potrivita il vom inregistra in forurile europene afirmind pozitiile nosatre si ale fiecarui semnatar ca exista doar o singura familie si forma de casatorie, aceea dintre un barbat si o femeie. Deci, cu cit obtinem mai multe semnaturi, cu atit mai bine.

Dar in alte tari?

 Petitii similare au dat rezultate similare si in alte tari. Ultimul exemplu concret este al crestinilor australieni. In iulie 2010 au lansat Declaratia de la Canberra, si ea o declaratie a constiintei crestine, menita sa promoveze viata si casatoria crestina. Am scris deja ca in vara acestui an guvernul australian a initiat consultari nationale privind posibilitatea legalizarii casatoriilor intre persoane de acelasi sex. Declaratia de la Canberra a fost documentul in jurul caruia crestinii australieni s-au raliat si mobilizat pentru pastrarea si protejarea familiei traditionale. Pe 24 august parlamentarii australieni au respins eforturile de legalizare a casatoriilor homosexuale. Doar 31 din 150 de parlamentari s-au pronuntat in favoarea lor. Va recomandam comentariul alaturat care reliefeaza rolul crestinilor australieni in acest efort: http://www.abc.net.au/unleashed/2870676.html

 De-a lungul istoriei petitiile si declaratiile au avut si ele un rol crucial in declansarea revolutiilor morale. Aceasta este teza de baza a cartii publicate in 2010 de filozoful american Kwame Anthony Appiah, profesor la Princeton University, si intitulata The Honor Code – How Moral Revolutions Happen (“Codul de onoare – cum se produc revolutiile morale?”). (Recomandam o recenzie a cartii http://www.nytimes.com/2010/10/24/books/review/Haidt-t.html) Unul din cazurile studiate de el este abolirea sclaviei si a comertului in sclavi la inceputul secolului XIX. Miscarea abolitionista a fost declansata de un crestin care si-a pus in practica constiinta crestina, William Wilberforce. Colegii si prietenii lui au calatorit prin Marea Britanie de-a lungul si de-a latul luind semnaturi si petitii. In doar citeva luni in 1787 Manchester a dat 11.000 de semnaturi, un numar enorm, considerind ca pe atunci femeile inca nu aveau drept de vot si ca orasul avea doar 50.000 de locuitori. In anii 1790 intre 300..000 si 400.000 de britanici au boicotat produsele fabricate din munca sclavilor. Revolta britanicilor impotriva sclaviei a fost motivata de sentimente crestine. Mai mult de 20% dintre barbatii britanici de peste 15 ani au semnat petitia de abolire a sclaviei. Raportat la populatia SUA de astazi, asta ar reprezenta mai mult de 23 de milioane de semnaturi!! Semnaturile au fost inaintate autoritatilor britanice si comertul in sclavi a luat sfarsit.

CUM SE SEMNEAZA DECLARATIA?

 Semnarea Declaratiei se face in doua etape. Bifati linkul http://www.alianta-familiilor.ro/decl_timisoara.php si semnati Declaratia. Dupa aceea veti primi un mesaj care va va cere sa confirmati semnatura apasind pe un link de confirmare. Fara confirmarea semnaturii, numele si semnatura dvs. nu vor apare in lista semnatarilor.

 Linkul de confirmare a semnaturii apare in limba englaza cu urmatorul text: “Thanks for filling out our petition, you’re almost done! Please confirm your signature by clicking on the link below:” (Adica: “Multumim pentru ca ati completat formularul petitiei. Semnarea petitiei e aproape gata. Va rugam confirmati-va semnatura apasind pe linkul de mai jos.”)

Important: Declaratia accepta doar o singura semnatura de adresa electronica. Ca atare, sugeram ca in situatiile unde doua persoane folosesc aceeasi adresa electronica, de exemplu sotul si sotia, semnatura sa fie data in numele ambilor soti, de exemplu “Ioan si Maria Ionescu.”

 Rugaminte: Va rugam semnati Declaratia cu numele intreg nu doar cu initiale. Va multumim.

CUM CRESTEM SEMNATURILE IMPREUNA?

 Cum putem creste impreuna numarul de semnaturi? Nu implica mare lucru sau investitie de timp. Doar câteva actiuni simple care iau doar citeva minute. In consecinta:

 1. Cei care inca nu ati semnat Declaratia sunteti invitati inca o data sa o semnati.

 2. Trimiteti linkul Declaratiei sau mesajul acesta la toate persoanele din baza dvs. de adrese electronice pentru a fi semnata. Daca deja ati facut-o va rugam sa o faceti inca o data, sau chiar periodic, eventual saptamânal, pentru câteva luni.

 3. Postati Declaratia si linkul ei pe siturile dvs. electronice, biserici, parohii, grupuri de discutii, etc.

 4. Promovati-o in scoli, la clasele de stiinte sociale sau religie.

 5. Cei care sunteti inscrisi pe situri de socializare (facebook, hi5, netlog…) sunteti rugati sa postati periodic informatii despre Declaratia de la Timisoara si linkul, cu indemnul de a fi semnata.

 6. Parinti – aveti copii care sunt ei inscrisi pe diferite site-uri electronice. Mergeti la ei, cand sunt la calculator, si cereti-le sa dea un mesaj in retea solicitand semnarea Declaratiei – sau scrieti-l dvs. si trimiteti-l de pe contul lor.

TEXTUL DECLARATIEI DE LA TIMISOARA

 Redactata de Alianta Familiilor din Romania cu prilejul conferintei anuale AFR tinuta la Centrul Areopagus din Timisoara pe 20 martie 2010 si deschisa publicului spre semnare

 Preambul

 Societatea umana a trecut, in epoca moderna, prin schimbari majore in plan politic, social, cultural si economic. Aceste transformari, care au cunoscut un ritm accelerat in secolul XX si care continua in secolul XXI, au condus societatea umana spre mai bine. Viata comunitatilor si a indivizilor a fost in general imbunatatita. Au fost eliminate, in multe parti ale lumii, nedreptati si inechitati profunde, prin asigurarea unor drepturi fundamentale si prin salturi calitative ale vietii.

 In acelasi timp insa, acest context a adus cu sine coagularea unor curente care submineaza valori fundamentale ale societatii umane. Secularismul agresiv, tendinte radicale de redefinire a familiei, marginalizarea valorilor moral-crestine sunt o realitate manifesta. Societatea romaneasca nu a ramas izolata de aceste evolutii. Iesita dintr-o lunga perioada totalitara, Romania si locuitorii sai inca lupta pentru re-gasirea de sine, pentru redescoperirea acelor valori comune, care fac parte din tesatura sa intima. Din aceasta identitate comuna face parte, la loc de frunte, credinta crestina, impartasita de un procent covarsitor dintre cetatenii Romaniei, intretesuta in ethosul nostru national si care influenteaza manifestarile sociale, culturale si politice ale romanilor, fiind reperul la care ne raportam ca la un standard comun, atemporal si absolut.

 Totusi, in contextul transformarilor social-politice ale secolului XXI, s-a creat potentialul pentru un conflict incipient intre valorile moralei crestine si “noile valori” seculare, in esenta anti-crestine, promovate la nivel international, in special in cadrul Uniunii Europene. Putem constata ca acest conflict este deja manifest in unele state membre ale UE. Asistam, in ultima vreme, la tot mai multe cazuri in care crestinii sunt adusi in fata Justitiei ca invinuiti datorita credintei lor, suferind o forma de pedeapsa pentru ca valorile lor crestine exprimate incalca noi legi sau noi “drepturi ale omului”, in marea lor majoritate iluzorii, contrare ratiunii si binelui autentic al omului. Aceasta evolutie nefericita creeaza o presiune asupra crestinilor, pentru a-si cenzura sau chiar abandona credinta si valorile, pentru a nu se face pasibili de incalcarea unor norme ale statului sau vietii publice. Nu putini crestini vad in aceasta situatie o intoarcere la perioadele istorice in care crestinii erau prigoniti pentru credinta lor.

 Avand in vedere cele de mai sus, subsemnatii, crestini care urmam invatatura Sfintei Scripturi, a Sfintilor Apostoli ai Domnului si Mantuitorului Iisus Hristos si a celor ce le-au urmat lor si care ne-au invatat calea lasand deoparte disputele teologice, marturisim valorile crestine comune insuflate de Sfantul Duh si afirmam cu tarie cele ce urmeaza:

a. Iisus Hristos este acelasi, ieri si azi si in veci (Evrei 13:8). Credinta crestina pe care o marturisim este deasupra transformarilor sociale vremelnice ori a spiritului unei epoci sau al alteia.

 b. Aceasta credinta ne determina viata si actiunile de zi cu zi, in tot locul si in tot ceasul. Ea nu poate fi tinuta ascunsa; nu putem fi crestini numai acasa sau doar la biserica.

 c. Potrivit Sfintei Scripturi, intelegem sa ne facem datoria de cetateni si sa dam Cezarului – conducerii legitime a Statului – ceea ce se cuvine si sa ne supunem autoritatilor si legilor, in masura in care acestea nu contravin constiintei si valorilor noastre crestine.

 d. Familia intemeiata pe casatoria intre un barbat si o femeie este o institutie fundamentala a societatii, creata de Dumnezeu si expresie a complementaritatii naturale dintre barbat si femeie, a dragostei si respectului reciproce.

 e. In calitate de parinti crestini, avem fata de copiii nostri datoria sa ii crestem si sa-i educam in spiritul ascultarii de Dumnezeu. Suntem ingrijorati de manifestarile imorale, permise sau chiar promovate in numele drepturilor omului si al unei tolerante fara discernamant.

f. Drepturile parintilor sunt drepturi fundamentale, intre ele primordial fiind dreptul de a dispune de educatia civica, morala si religioasa a copiilor lor.

 g. Fiecare copil are dreptul sa fie nascut si crescut intr-o familie care se constituie dintr-un barbat si o femeie.

 h. Dreptul la viata, incepand cu momentul conceperii si pana la moartea naturala, este un drept fundamental al tuturor fiintelor umane

  i. Libertatea religioasa si libertatea de constiinta sunt drepturi fundamentale si istorice.

 j. Demnitatea umana este intrinseca fiecarei fiinte umane, creata dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu si este deasupra oricarei autoritati lumesti.

 k. In participarea noastra la viata cetatii si viata politica, sprijinim si conlucram cu acei factori care adera la valorile in care credem. Oricare ales sau reprezentant trebuie sa ii reprezinte pe cei ce-l voteaza si sa afirme valorile lor.

 In incheiere, chemam Statul Roman si reprezentantii sai sa respecte si sa reflecte, in formularea legilor si politicilor publice, valorile si traditiile sociale si culturale, de inspiratie crestina, ale poporului roman, pentru a nu se ajunge la conflicte – de constiinta sau manifeste – intre cetatean si autoritatea din care izvorasc aceste legi.

Va rugam:  Semnati: http://www.alianta-familiilor.ro/decl_timisoara.php

 Rugaminte: Va rugam postati si publicati peste tot apelul nostru privind semnarea Declaratiei de la Timisoara, inclusiv linkul petitiei.

CONSTIINTA CRESTINA IN ACTIUNE IN ALTE TARI: pentru românii din California

 Reinnoim apelul care l-am facut cu o luna in urma cind v-am informat ca in iulie guvernatorul Californiei a semnat o lege care impune predarea in scolile publice din California a unui curs despre homosexualitate, in speta, “contributia” homosexualilor la civilizatia mondiala.

 Crestinii californieni vad acest curs ca unul deghizat sa indoctrineze adolescentii si copiii in homosexualitate. Suntem de acord. Au lansat un referend de abrogare a legii. Pina pe 7 octombrie trebuie sa obtina si sa inregistreze la autoritati 775.000 de semnaturi valabile pentru ca initiativa sa fie pusa la vot in toamna acestui an. Detalii despre acest proiect pot fi aflate aici: http://www.pacificjustice.org/news/%E2%80%9Cgay-history%E2%80%9D-law-halted-referendum-drive Rugam pe toti romanii si bisericile romane din California sa se implice. Tabelele de semnaturi pot fi descarcate aici: http://stopsb48.com/get-involved/sign-the-petition/ Va rugam sa le tipariti si sa le dati prin biserici sa fie semnate. Important: semnaturile trebuie date in conformitate cu prevederile legal mentionate in petitie. In caz contrar vor fi anulate.

  VRETI SA FITI INFORMATI?

 Buletinul informativ AFR apare in fiecare Marti si e dedicat mai mult stirilor de ultima ora, iar publicatia AFR online apare in fiecare Joi si e dedicata mai mult comentariilor si opiniilor. Cei care doriti sa primiti saptaminal stiri si comentarii la zi privind valorile si evenimentele legislative, politice si sociale care va afecteaza familiile, atit la nivel national cit si la nivel unional si international, sunteti invitati sa va abonati la buletinul informativ saptaminal AFR. Cum? Inregistrindu-va numele si adresa electronica pe pagina home a sitului nostru electronic http://www.alianta-familiilor.ro.

 FACETI-NE CUNOSCUTI!

 Faceti-ne cunoscuti familiilor si prietenilor d-tra. Dati mai departe mesajele noastre si incurajati-i sa se aboneze. Va multumim.

 ANUNTURI

 Cei care doriti sa faceti anunturi prin intermediul AFR privind evenimente legate de familie si valori va rugam sa ni le transmiteti la contact@alianta-familiilor.ro.

 Alianta Familiilor din Romania

http://www.alianta-familiilor.ro

Când dragostea de carte te duce la Sorbona – VASILE TÂRA

Cutreierând cu nea Mitica printre amintiri, traiesti alaturi de domnia sa fiecare întâmplare cu oameni de toate categoriile si din diverse locuri; reuseste sa-ti trezeasca un viu interes si energia-ti creste datorita adrenalinei. Toate amintirile sunt redate cu fidelitate si cu atâta dragoste de oameni, încât te transpune întotdeauna cu usurinta în miezul întâmplarilor.

   Destine paralele  

Oamenii pe care i-a cunoscut de-a lungul timpului au lasat nealterata imaginea lor în memoria simpaticului nea Mitica, si nu erau putini! Iar întâmplarile ai caror protagonisti au fost, asijderea. La una din întâlnirile noastre devenite de-acum obisnuite, mi-a spus cu zâmbetul pe buze ca sunt câteva sute cei cu care intrase în contact pe parcursul interesantei lui vieti din exil. Vreo 460!
„Pe Vasile Târa – a început nea Mitica – l-am cunoscut la sârbi, în lagar. Era un tip simpatic, comunicativ, având pe-acel  „vino – ncoace” care te determina sa-l tii pe-aproape. Ne-am împrietenit de cum ne-am cunoscut – a continuat nostalgic partenerul meu de dialog – fiindca Vasile stia cu dibacie sa se faca placut si reusea sa te cucereasca fara nici o sfortare.”
Nici ei doi nu stiau pe atunci ca le era harazit sa parcurga împreuna aceeasi traiectorie a vietii lor, dincolo de frontierele României: se întâlnisera în Iugoslavia, au plecat în Italia si un timp au ramas la Trieste, apoi în lagar, la Torino; în anii ce-au urmat s-au reîntâlnit la Paris si-n cele din urma la Montreal, în Canada!

 „Da, eu seman cu mama!”

Vasile târa era ardelean, se nascuse pe plaiurile Transilvaniei de nord, într-un sat din Bistrita Nasaud; provenea dintr-o familie de oameni harnici si mai avea înca patru surori.
Tatal sau, ca de altfel majoritatea barbatilor din aceasta parte a Ardealului, se îndeletnicea cu lemnaritul. si astazi în aceasta zona deosebit de frumoasa, cu munti împaduriti, cu codrii falnici se mai practica aceasta meserie mostenita din tata-n fiu.
„Dar lui Vasile-i placeau cartile!” mi-a spus nea Mitica si a continuat sa-mi povesteasca, cu lux de amanunte o serie de întâmplari petrecute în adolescenta prietenului sau.  Tatal lui Vasile târa mergea din când în când sa vânda lemne la oras si îl lua si pe fecior cu el. De multe ori acesta refuza: munca la padure, drumul, oboseala si naravul prost  al parintelui sau îi displaceau – caci bea, si ca si cum n-ar fi fost destul, îl mai îmbia si pe baiat cu bautura… „Esti ma-ta gol!” – se rastea indignat tatal catre tânarul ce nu se lasa atras de viciul sau si-l mai plesnea cu câte-o palma peste cap – a spus zâmbind nea Mitica – dar fetele, surorile lui, culmea: de-abia asteptau sa mearga la oras ca sa mai traga si ele o dusca!”
Vasile era diferit. El iubea cartile! Le rasfoia cu mare drag, simtind mirosul de cerneala si desfatându-si sufletul citind. „Da, eu seaman cu mama! – spunea el trist si totodata mândru – mamei îi place sa citeasca iar dumitale-ti place sa bei!”.
Mama lui Vasile era mereu în preajma cartilor, citea  ori de câte ori avea câte-un crâmpei de timp, pentru ca nu era usor pentru o femeie sa se ocupe de gospodarie, sa poarte grija sotului si-a celor cinci copii ai lor si Vasile a deprins de la ea dragostea de carte, de lectura.

„Am trei elevi de exceptie dar sunt români, toti trei!” 

Vasile Târa facuse liceul maghiar si era silitor, tot timpul situându-se printre cei mai buni elevi din clasa. Doi prieteni buni avea si amândoi erau de la el din sat: Ion Baciu si Irimie Moldovan, la fel de constiinciosi ca el si, ce ti-e si cu soarta asta, prieteni au ramas si-au fost si în exil tot împreuna!
„Îmi povestea Vasile ca la liceu la ei venise odata un grof maghiar, care l-a întrebat pe directorul scolii daca îi poate recomanda vreun elev eminent care sa-i mediteze copiii; raspunsul acestuia a fost scurt si rapid: am trei!  si groful i-a luat pe toti trei!”, mi-a zâmbit nea Mitica si a continuat sa-si deruleze captivantul film al amintirilor … „Dar sunt români, toti trei”, i-a spus în soapta directorul. „Nici o problema!” – a replicat groful si i-a luat pe cei trei la el acasa.
Acolo a învatat Vasile târa foarte multe lucruri. si-a îmbogatit cultura generala pentru ca groful avea o biblioteca vasta cu carti în limba engleza, franceza, germana…un adevarat izvor de unde te puteai înfrupta din tainele cunoasterii.
De la meleaguri bistritene, la universitati occidentale!
Cei trei prieteni au fost nedespartiti tot timpul, chiar si în exil: au ajuns în Iugoslavia, apoi în Italia, Franta si în final la Montreal.
Ion Baciu ajunsese un recunoscut profesor de matematica în Montreal, fiind cel mai renumit cadru didactic din provincia Quebec, Irimie Moldovan s-a specializat în informatica si a fost omul care a instalat computere la principalele institutii de stat din Montreal (primarie, spitale, etc.). Ambitia si rigurozitatea, munca si seriozitatea, dar nu în cele din urma si sansa au fost mijloacele prin care si-au vazut visul împlinit.  „Apriga lor dorinta de a deveni  cineva!” mi-a spus nea Mitica. Vasile târa si-a luat licenta în litere la Sorbona, în timp ce se afla în Franta; vorbea franceza impecabil.
Ascultându-l pe acest om în vreme ce-mi povestea despre prietenul sau, îi observam mimica fetei, gesturile si inflexiunile vocii, simteam în ele doar admiratie si o reala mândrie: mândria si bucuria de a-l fi cunoscut pe Vasile Târa.
Mai multa lume scrie decât citeste!
Nea Mitica si-a amintit ca l-a vizitat pe Vasile Târa, pe când locuia la Saint Gervais, în Franta. Era împreuna cu alti trei profesori francezi si discutau despre diverse lucruri, toti detineau cunostinte vaste de cultura generala. „Era acest Vasile târa un om foarte cult si se putea vorbi cu el ore întregi, era documentat, citise mult! – mi-a spus nea Mitica la modul admirativ – continuând apoi povestea. Unul dintre colegii sai, profesori i-a spus mirat: Vasile, tu vorbesti perfect franceza!  Iar el a raspuns : Mi-a luat trei ani ca sa o învat bine si-apoi alti doi sa pot sa scriu la nivel academic”.
Vazând câte stie si cât este de recunoscut în domeniul sau, nea Mitica l-a întrebat mereu de ce nu scrie o carte.  stiti care a fost raspunsul sau ? „Giovanni Papini a spus ca mai multa lume scrie decât citeste!” Nu stia probabil, sau nu voia sa ia în consideratie proverbul latin: „Qui scribit, bis legit (Cine scrie, citeste de doua ori)”. Oricum, am înteles ca era un erudit de exceptie, un om deosebit.
„S-a casatorit cu o asiatica cu sânge albastru, fiica de sef de stat – Vietnam sau Indochina, nu mai tin bine minte!” – a încheiat prietenul meu istorisirea despre Vasile Târa si în ochii sai am putut citi cu usurinta multumirea, dar totodata si nostalgia acelor vremuri…
Istorisirea vietii lui, ce prindea contur în discutiile mele cu nea Mitica, incitanta si plina de personaje si personalitati captivante îmi stârnea curiozitatea la fiecare întâlnire pe care o aveam cu neobositul povestitor al întâmplarilor adevarate si pline de inedit, determinându-ma astfel ca zile si nopti în sir sa-i rasfoiesc însemnarile ce mi le încredintase. ?i din ele se putea vedea ca iubea cartile enorm, prietenul meu octogenar!
Am citit într-una din notitele sale, despre felul cum îl caracterizase sotia sa, doamna Nicole, într-o discutie hazlie cu un prieten de-al lor italian ce-i sugerase acesteia sa scrie despre nea Mitica. Glumind si râzând din toata inima, doamna Nicole, amintindu-si de începuturile vietii lor de cuplu, i-a raspuns,: „Ce vrei sa scriu? Ca am cunoscut un om fara somn, un om care putea sa faca singur 25-30 de camere de hotel pe zi, care citeste 7-10 ore si nu-l doare capul? Un om care poate mânca lapte acru cu castraveti si  care când îsi pune ceva în cap nu se lasa pâna n-o scoate la capat sau – cum spune  domnul Petra – câteodata le întelege pe toate pe dos? Sa scriu ca am dormit separat, ca printii, fiecare în camera lui, caci cine putea sa doarma lânga un om care aprindea lumina de 30 de ori pe noapte si avea în jurul lui carti ce mai cadeau si pe jos?”
Si pentru mine s-a facut lumina si-am reusit sa deslusesc mai bine taina prieteniei ce s-a nascut între cei doi. Mitica si Vasile: aveau un lucru deosebit în comun: erau partasi la aceeasi dragoste – amândoi iubeau nespus de mult CARTILE!

Octavian Curpas
Phoenix, Arizona

ROMÂNIA MEA: „TARA CONTROVERSELOR!”


Image source: http://romanianjournalist.wordpress.com/2013/05/28/romania-worlds-biggest-flag/

CONCURSUL DE ESEURI „ROMÂNIA MEA” – PNL VASLUI 2011

CÂSTIGATOAREA LOCULUI ÎNTÂI DIN 52 DE PARTICIPANTI:

Gina Camelia ROMAN – Liceul Teoretic „Emil Racovita” din Vaslui


ROMÂNIA MEA: „TARA CONTROVERSELOR!”

Mi se spune ca sunt un copil îndraznet aflat pe treptele maturizarii… Frumoasa caracterizare… Ma simt cuprinsa de un vârtej analitic si ma gândesc ca as putea sa decupez scurte fragmente de viata autentic româneasca, într-o dimineata frumoasa de vara. De comun acord cu gândurile mele, mai ridic odata binoclul si privesc în zare pentru a da frâu liber vocii interioare. Astfel, privesc la România, aceasta tara teribil de simpla si frumoasa, trecuta adesea prin focurile unor razboaie, despre care am învatat la istorie ca nu au fost întotdeauna ale ei, aclamata si blamata, si oachesa, cu oameni care viseaza sa traiasca în alta tara. Iluzoriu? Nu stiu ce sa zic de la înaltimea celor 17 ani ai mei… Este tara mea, tara scapata din mâna ce se îndreapta spre un declin sadic creat de propriile mentalitati? Ar fi absurd sa pun aceste cuvinte pe umerii numelui de România? Nu, eu nu sunt în masura sa învinuiesc tara pentru nimic ci doar sa atrag atentia catre „umilul” megies român.

Este cert faptul ca într-o zi voi putea parasi aceasta tara… Privesc, stagnez dar nu, stingher ca un fobist aflat în fata propriei usi fara cheie… Cutez a-mi parasi tara si a începe viata într-o tara perfecta? Este România o tara perfecta? Cum ar arata o tara perfecta, cu oameni perfecti? România este locul unde am crescut, am împartit bucurie, tristete, am învatat sa iubesc, sa dau frâu liber imaginatiei, sa cred în fortele proprii, sa ma exprim, sa ajut, sa caut raspunsuri, sa ignor, sa sper ca într-o zi eu cu un grup de oameni asemeni mie vom putea pune baze solide într-o tara ierarhic magnifica, iar spectacolul proastei imagini va înceta.

 

 Pe neasteptate, întreaga fiinta-mi este captata de un afis de publicitate rupt.. Înca se mai observa zâmbetul „ca pentru poza” al celui care promitea ca si altii… marea cu sarea! Ma întreb, n-o fi si el un produs al scolii românesti. Daca da, avem acelasi numitor comun, eu si cu domnul din afise, suntem tâmpiti. De ce as vota un tâmpit?

Gina Camelia ROMAN

 

Ma simt prinsa în mrejele tarii care, cu o ultima sfortare, încearca sa ma ademeneasca prin masivele ei înzapezite iarna, prin adierea florilor de primavara, cu aerul ei de fecioara adormita de bogatia verii si dezmierdata de o batrâna toamna târzie, traversata dinspre vest spre est de zonele întinse de câmpie cultivata cu sapa si cu calul, de oameni care s-au chinuit sa-si dea un rost propriei vieti. Purtam cu noi veacul frumusetii, a dorului de drumetii, a muncii obositoare de la câmp care nu curge parca prin vene desi glasul biroului si ora 7 pândeste perfid… De undeva, din inima tarii se aude tulburator imnul în culorile sfinte de curcubeu, tricolor al unui popor ce pe zi ce trece uita sa traiasca, având un cult al acumularii de traume. Probleme sau pareri tardive, puse fata în fata cu românul, se aud ca dintr-o crevasa: avem facilitati insuficiente, fonduri inexistente, tinere talente distruse de pitipoance cu sex appeal, faptul ca pentru clasa politica suntem simple instrumente de vot cu propuneri indecente, daca indecenta înseamna echivalenta vot – peste congelat, ca noi desi nu avem suficiente case… construim monumente, ca bunele maniere par a se gasi la intelectuali sau în aparenta la cei cu portofele nepurtate în buzunar, presiuni ca la capatul saraciei se afla viata, clubul, luxul. Cumplit este faptul ca fiecare dintre noi avem idealuri si sentimente, suntem o întreaga natiune ce ne cautam valori si înca îndraznim sa speram ca vom trai o viata care sa nu se transforme în tipul de hrana fara condiment.

As vrea sa cred ca, orice curs vor lua lucrurile, România este în noi, totul tine de noi, redresarea tine de noi, ca le suntem datori celor care au luptat de veacuri pentru fiecare palma de pamânt. As vrea sa se trezeasca în noi spiritul civic si sa ne gândim ca nu am putea privi altfel România decât locul unde copiii sunt învatati sa vorbeasca româneste, sunt educati si purtati de mâna în gradinite, apoi la scoala.

Daca m-ar întreba cineva de unde sunt, cu siguranta as sti sa raspund: din Vaslui, de pe o strada anume, locuiesc într-un bloc, fost gri, actualmente colorat fara nicio noima, colt cu maneaua vecinului de la parter si cu bormasina celui de la 3 care sparge si mestereste de cel putin un an. Ma uit în oglinda analitic, cred ca arat bine, parul îmi cam face figuri, dar deja nu-l mai iau în seama. Cobor scarile prudent, mi-e teama sa nu alunec, a spalat proaspat femeia noastra de serviciu. La capatul culoarului deja zaresc aceleasi siluete, vecinii mei care asculta muzica pusa în casa de afara. Încerc sa-i ignor, asa cum ignor si replica de fiecare zi a mamei, mama nu se poate abtine sa nu exclame „Ce dracu or face astia toata ziua în fata blocului? Altii de vârsta lor au si copii. Mai târziu îti dau în cap pentru o bucata de pâine!” În naivitatea ei, spera… sa nu ajung si eu ca ei.

Înaintez spre iesirea din scara. Vali, un urecheat ciudat, ma saluta zâmbind cu gura plina de seminte. Schitez un zâmbet, ma mai întreaba ceva, dar nu mai aud ce, nici nu mai doresc sa aflu, dar le simt privirea fix pe fundul meu. Brusc, ma întreb daca vreunul o fi avut în viata lui emotii la româna, sau s-o fi straduit la matematica. Îmi vine un gând si mai ciudat în minte. Cum or fi aratat când erau bebelusi, moi si pufosi. Ce asteptari o fi având de la ei niste mamici nedormite? Unde, pe ce scara a societatii ar trebui sa-i asez? Sunt scursuri, sunt plevusca? Or fi, dar sunt români, la fel ca si mine! Asta nu pot ignora. Ce sanse primesc ei si de la cine? Ce sanse primesc eu si de la cine? Prin urmare, eu am un reper, eu cea dintr-o familie obisnuita, ei – din familii la fel de obisnuite, ca si mine! Lasati de capul lor, au alte repere… Eu, de pe strada X, din blocul X ca si ei, eu din Vaslui, ca si ei, eu din România ca si ei… Din România mea si din România lor…

Mergând spre scoala, ma gândesc brusc la ce as vrea sa ma fac când voi fi mare. Mesajele primite sunt cel putin bulversante: „Scoala româneasca scoate tâmpiti”! Oi fi si eu unul dintre ei? Cu siguranta! „Medicii din România sunt cei mai slabi din Europa, si e la moda sa te tratezi în strainatate”… Toate fetele de vârsta mea vor sa se faca modele sau… nu stiu… Ceva care sa le aduca multi bani si faima.

Pe neasteptate, întreaga fiinta-mi este captata de un afis de publicitate rupt. Înca se mai observa zâmbetul „ca pentru poza” al celui care promitea ca si altii… marea cu sarea! Ma întreb, n-o fi si el un produs al scolii românesti. Daca da, avem acelasi numitor comun, eu si cu domnul din afise, suntem tâmpiti. De ce as vota un tâmpit?

Drumul catre scoala e un spectacol cotidian. Îmi propun mereu sa vad ceva, o particica din tara asta. In acest moment vad o femeie carând o sacosa, însotita de sotul care fumeaza o tigara… si simt brusc ca nu mai vreau sa ma gândesc la nimic…

Gina Camelia ROMAN

Liceul Teoretic „Emil Racovita” – Vaslui

Pentru prima oara in istorie

 

DESPRE CE ESTE VORBA?

Cuplurile casatorite nu mai sunt majoritare în SUA – aflam  pe REALITATEA.MOBI- din 29 Mai 2011.

 

http://realitatea.mobi/pages/article.aspx?extid=839157.


Nu e cu totul o surpriza – mersul lumii, spre regretul nostru si al multora – directia in care se indreapta omenirea, in general.

Majoritatea gresesc tinta spre care ar trebui sa se indrepte.

 

[pullquote]

Isus a zis ucenicilor: „Vor veni zile când veti dori sa vedeti una din zilele Fiului omului, si n-o veti vedea. „ (Luca, 17.22)

[/pullquote]

Pentru prima oara în istorie, cuplurile casatorite nu mai sunt majoritare în SUA.

Fata de 1950, când 78% dintre americani traiau casatoriti, procentul a scazut în 2010 la 48%.  Printre cauze, sociologii enumera emanciparea femeilor si faptul ca a locui în cuplu nu mai este un tabu. De asemenea, potrivit statisticilor, sunt tot mai putine cazuri de persoane care se casatoresc cu cineva care are mai putine studii.

ad

Institutia casatorie se zdruncina puternic în SUA. Potrivit New York Times, pentru prima oara în istorie cuplurile casatorite nu mai sunt majoritare.

Fata de 1950, când 78% dintre americani traiau casatoriti, procentul a scazut în 2010 la 48%.  Printre cauze, sociologii enumera emanciparea femeilor si faptul ca a locui în cuplu nu mai este un tabu. De asemenea, potrivit statisticilor, sunt tot mai putine cazuri de persoane care se casatoresc cu cineva care are mai putine studii.

[pullquote]

Isus a spus: „Eu sunt calea, adevarul si viata. Nimeni nu vine la Tatal decat prin Mine. (Ioan, 14.6)

[/pullquote]

Tendinta este ca femeile cu studii superioare sa se casatoreasca mai târziu si sa formeze cupluri trainice, în timp ce femeile care au doar liceul prefera sa nu se casatoreasca, chiar daca au copii. Femeile invoca faptul ca institutia casatoriei le-ar crea obligatii, iar criza financiara nu ajuta deloc acest lucru. Se pare ca rationaeza în felul urmator: “;a pot întretine pe mine si copilul, dar nu îl pot întretine si pe el”.

La scaderea procentului cuplurilor casatorite si cu copii contribuie si faptul ca speranta de viata a crescut, multi oameni traind singuri la batrânete. ?i imgratia a crescut, imigrantii, de obicei, facându-si familii mai târziu.

Cel mai mult, potrivit statisticilor, a crescut numarul femeilor care îsi cresc singure copiii si a cuplurilor care traiesc în concubinaj.”

 

Cum s-a ajuns aici?

 

De unde a plecat omul la drum, in istorie?

 

De aceea va lasa omul pe tatal sau si pe mama sa, si se va lipi de nevasta sa si se vor face un singur trup.” – Geneza, 2.24

 

Isus le-a zis: „Oare n-ati citit ca Ziditorul, de la început i-a facut parte barbateasca si parte femeiasca si a zis: „De aceea va lasa omul pe tatal sau si pe mama sa si se va lipi de nevasta sa, si cei doi vor fi un singur trup”? Asa ca nu mai sunt doi, ci un singur trup. Deci, ce a împreunat Dumnezeu, omul sa nu desparta.” (Matei, 19.5-6).

 

Dumnezeu le-a lasat un anume tipar de urmat, si atunci le-a promis o viata fericita, binecuvantata, chiar daca cu sudoarea fruntii isi vor castiga painea!

 

Pe vremea cand poporul american avea un procent mare de credinciosi autentici (evlaviosi), in trecut, si, beneficiind de o constitutie buna, s-a bucurat decenii la rand de binecuvantarea lui Dumnezeu.

 

Insa, dupa cum arata si procentele celor care sunt casatoriti, in scadere drastica de la 78 la 48, deci sub jumatate din populatie traieste in neoranduiala, ceea ce denota o mare impietrire a inimii americanilor, care-L ofenseaza brutal pe Dumnezeu, prin neascultare si traire in pacat si desfrau.

 

In loc sa existe o adevarata binecuvantare in America, belsugul si prosperitatea, dimpotriva, acum USA are mari datorii, iar populatia e bantuita de numeroase boli si s-a dezobisnuit sa strige catre Domnul pentru iertare si vindecare.

 

Se vede ca si rata divorturilor este foarte mare, dupa cum aflam din mass media.

De ce? Pentru ca nu sunt satisfacuti de loc de felul lor de a trai, la intamplare, evitand cu buna stiinta stilul de viata bun avut de familiile traditionale, traiul ca si cupluri, care aduc cumva, palid, a casnicii, nu numai ca nu sunt durabile, dar fericirea pentru astfel de oameni este un fel de fata morgana pentru majoritatea celor care incalca invatatura si pretentiile Creatorului nostru.

[pullquote]

Domnul Isus a spus: „Veniti la Mine toti cei truditi si impovarati si Eu voi da odihna. Luati jugul Meu asupra voastra si învatati de la Mine, caci Eu sunt blând si smerit cu inima; si veti gasi odihna pentru sufletele voastre. Caci jugul Meu este bun, si sarcina Mea este usoara. (Matei 11.28-30)

[/pullquote]

Ce e de facut?


Isus le-a mai zis: Adevarat, adevarat va spun ca Eu sunt Usa oilor. Toti cei ce au venit înainte de Mine sunt hoti si tâlhari; dar oile n-au ascultat de ei. Eu sunt Usa. Daca intra cineva prin Mine, va fi mântuit; va intra si va iesi si va gasi pasune. Eu sunt Pastorul cel bun. Pastorul cel bun Îsi da viata pentru oi. (Ioan, 10.7-11 )