Adevăruri incomode

by Daniel Branzei

Recentele marșuri de protest au readus în discuție adevăruri incomode.

“No justice no peace” este un slogan inflamator, dar utopic.

Toate țările lumii au nedreptăți contra cărora se poate protesta. Vorba aceea: “În capitalism este exploatarea omului de către om, dar în comunism este exact invers”.

În America nu doar persoanele din Africa o duc greu. Este greu și dacă ești chinez (asiatic). Este greu și dacă ești mexican (latino). Este greu dacă ești țigan în Europa și este și mai greu dacă ești musulman în China: Este greu dacă ești evreu sau creștin în lumea arabă sau în India … Ești discriminat și dacă ești femeie. Nici indigenii indieni din America nu o duc prea bine. Nu toate grupurile etnice sunt însă predispuse la violență. Continue reading “Adevăruri incomode”

Dr. Ileana Vesa – “calugarita penticostala”

Marius Cruceru

Le-am cunoscut pe Ileana si pe Monika în urma cu ceva ani. Asteptau pe holul Universitatii din Oradea timide sa intre la interviu. Eram în comisie. Dupa ce le-am intervievat separat, le-am întrebat pe amîndoua, pentru ca se asteptau una pe cealalta:

– Vreau sa va întreb ceva personal si oarecum ciudat… pentru ca am vazut destule în acesti ani si modul în care au început unele studente facultatea si apoi felul în care au finalizat studiile… vreau sa va întreb daca modul în care purtati baticul deriva din convingerile voastre personale sau este o impunere din partea bisericii, a familiei…

– Este convingerea noastra, asa consideram ca dam respect parintilor si fratilor si ne pastram frumusetea pentru sot…

– Dar veti rezista?

– Da!

– Vreau sa vad daca asa veti termina studiile … Va voi urmari!

Au trecut anii. Au trecut amîndoua prin multe batjocuri. Li s-a strigat “pocaitele, calugaritele, baticoasele”. Au fost umilite de-a lungul anilor de studii de unii profesori, de colegi, dar … cel mai trist, chiar de unele dintre colegele de confesiune evanghelica, chiar de coreligioare si chiar de alte studente din mediul penticostal. Bîrfite, invidiate, au învatat în asa fel încît la finalul anilor de studii li s-a recunoscut fara putinta de tagada superioritatea intelectuala si harnicia.

Au mers mai departe la master si au ramas în cadrul Universitatii Emanuel (universitate baptista) doua fete din mediul penticostal, Monika în administratie, Ileana, asistenta

Astazi Ileana si-a sustinut teza de doctorat, o teza excelenta, cu titlul Neomedievismul postmodern, coordonata de prof. dr. Stefan Borbely, în cadrul Universitatii Babes-Bolyai din Cluj.

 

  .

A fost una dintre cele mai fascinante sustineri de teza doctorala la care am participat pîna acum.

Sigura pe ea, limpede, fara tremur în voce, rod al experientei didactice acumulate, Ileana s-a comportat ca o adevarata profesionista a conferintelor stiintifice. Ne-a purtat prin lumea jocurilor video, filmelor, prin Umberto Eco, Dan Brown, Robin Hood…

Prezentarea în Prezi realizata cu ajutorul lui Miriam Achim a fost, si spun asta fara ezitare, a fost probabil cea mai frumoasa prezentare de acest tip pe care am vazut-o pîna acum. M-am bucurat sa îi vad tatal fericit si surorile si fratii, toti cu emotii mai mari decît doctoranda.

Teza a primit calificativul Foarte Bine. Felicitari si … la mai mare. Astazi a fost una dintre acele zile în care m-am bucurat ca Dumnezeu m-a obligat sa devin profesor. Sînt atît de mîndru ca Dumnezeu le-a dat trecere înaintea Lui si înaintea oamenilor acestor fete! Iata ca nu exista nicio legatura între modul în care ne legam baticul si capacitatea intelectuala. M-am bucurat pentru modestia, fermitatea, consecventa si modul în care Ileana a ales sa îsi respecte ethos-ul de provenienta.

Sper sa organizam o prezentare si la Oradea cît de curînd sa va puteti convinge de calitatea tezei si de frumusetea prezentarii. Pe cînd Ileana îsi va reveni sper sa putem organiza iar una dintre coffe-ring-te avînd-o pe dînsa ca invitata.

PS. Uneori ma întreb …. care sînt totusi valorile pe care le îndosariaza în mintea lor baietii din generatiile care ne urmeaza?

Precizare: ce se afla între ghilimele în titlu este una dintre poreclele (trist lucru) care sînt aruncate dupa colturi de mintile înguste si de gurile largi.

 

Preluat (prin har) de pe blogul  Marius Cruceru

Modestia, fermitatea, consecvența – modul în care Ileana a ales să își respecte ethos-ul de proveniență

Dr. Ileana Vesa – “Călugărița penticostală”

  Marius Cruceru 

Le-am cunoscut pe Ileana și pe Monika în urmă cu ceva ani. Așteptau pe holul Universității din Oradea timide să intre la interviu. Eram în comisie. După ce le-am intervievat separat, le-am întrebat pe amîndouă, pentru că se așteptau una pe cealaltă:

– Vreau să vă întreb ceva personal și oarecum ciudat… pentru că am văzut destule în acești ani și modul în care au început unele studente facultatea și apoi felul în care au finalizat studiile… vreau să vă întreb dacă modul în care purtați baticul derivă din convingerile voastre personale sau este o impunere din partea bisericii, a familiei… Continue reading “Modestia, fermitatea, consecvența – modul în care Ileana a ales să își respecte ethos-ul de proveniență”

Lumina de care avem nevoie

Cugetări despre Dumnezeu

Domnul Dumnezeu a făcut pe om din ţărâna pământului, i-a suflat în nări suflare de viaţă, şi omul s-a făcut astfel un suflet viu.     Genesa, BIBLIA

Dacă Dumnezeu nu există și tu nu ai crezut în El, nu ai pierdut nimic. Dar dacă Dumnezeu există și tu nu ai crezut în El, ai pierdut totul.       

Pascal

Am întotdeauna cu mine trei lucruri Continue reading “Lumina de care avem nevoie”

Un Moment de Pensionare Fericit!

KONICA MINOLTA DIGITAL CAMERA
Regionala CFR Cluj-Napoca

Meditație la festivitatea de pensionare

(1.) MOMENTUL EVENIMENTULUI îmi oferă prilejul de-a gândi specific

Ieri fusesem la o înmormântare. O bună cunoștință,  un om remarcabil, trecuse din starea bine-cunoscută de om într-un trup, animat de suflet și dorințe, într-o stare țeapănă, fără suflare, când sufletul plecase … acasă la  Cel care l-a dat, iar trupu-i  inert fusese așezat în pământul din care fusese plămădit într-un mod tainic de  meșterul Creator.

Sfânta Scriptură ne informeaza simplu, introducându-ne direct in Creatie: “La inceput Dumnezeu a facut cerurile si pamântul. Pamântul era pustiu si gol; peste fata adâncului de ape era intuneric, si Duhul lui Dumnezeu se misca pe deasupra apelor. Dumnezeu a zis: Sa fie lumina! Si a fost lumina.” …. “ Dumnezeu a făcut pe om după chipul Său, l-a făcut după chipul lui Dumnezeu; parte bărbăteasca și parte femeiască i-a facut. [Numai că de-un timp se tot aud mii și zeci de mii de voci care,  spun ei, că nu sunt (ei) ceea ce se vede, ci pe dos, sau nici una din aceste stări, ba fără gen, ba niscaiva … animale!]

Apostolul Ioan își incepe si el Evanghelia sa scriind : «La inceput era Cuvantul, si Cuvantul era cu Dumnezeu, si Cuvantul era Dumnezeu. El era la inceput cu Dumnezeu. Toate lucrurile au fost facute prin El; si nimic din ce a fost facut, n-a fost facut fara El. In El era viata, si viata era lumina oamenilor.»

Apostolul Pavel foloseste simbolul botezului, care reprezinta ingroparea omului vechi, păcătos, si învierea … spirituală, odată cu iesirea din apă, a omului nou, impreuna cu Cristos. E lucrarea supranaturală pe care o face Dumnezeu pentru omul care are credință și crede în Jertfa lui Isus de la Cruce și Biblia:

Noi deci, prin botezul in moartea Lui, am fost ingropati impreuna cu El, pentru ca, dupa cum Hristos a inviat din morti, prin slava Tatalui, tot asa si noi sa traim o viata noua – Romani 6.4, Toti care ati fost botezati pentru Hristos, v-ati imbracat cu Hristos. –Galateni 3.27 “

Parafrazând, la pensionarea mea, celebram moartea si ingroparea omului care a fost cu trup si suflet slujbas al Companiei CFR Marfa, revizor regional, si, de asemeni, învierea celui care este deja, un Pensionar Obișnuit. (George Danciu).

Nu credeam să-nvăț a muri vreodată!

Iov gândind la planeta Pamânt, inspirat supranatural, zice: “Pe ce sunt sprijinite temeliile lui? Sau cine i-a pus piatra din capul unghiului?” După cum se știe, Pământul e spânzurat … pe nimic.  Iar apostolul Pavel vorbind despre Biserica lui Dumnezeu (formată din crestini), spune: “Fiind ziditi pe temelia apostolilor si proorocilor, piatra din capul unghiului fiind Isus Cristos.»

Apostolii Petru si Ioan, intr-o cuvântarea adresată contemporanilor  (Faptele apostolilor cap 4) le vorbeste in acelasi fel: “Aceasta este piatra cea neluată in seamă de catre voi, zidarii, care a ajuns in capul unghiului; si intru nimeni altul nu este mântuirea, căci nu este sub cer nici un alt nume, dat între oameni, in care trebuie să ne mântuim noi.”.

Mai marii preoti ai aceleiasi zile, dimpotrivă au o altă părere, dar Petru si Ioan ramân pe poziție:

“Și după ce i-au chemat, le-au poruncit sa nu mai vorbească cu nici un chip, nici să mai învețe pe oameni in Numele lui Isus. Drept răspuns, Petru si Ioan le-au zis: Judecați voi singuri dacă este drept înaintea lui Dumnezeu să ascultam mai mult de voi decât de Dumnezeu ...»

Dar Cuvântul lui Dumnezeu are mare acoperire și implinire în timp – fără de timp- si in spațiu, fără de sfârsit!

Clipa pensionării, prilej de a aduce mulțumiri:

MULTUMESC acum tuturor, celor mai de aproape,  colegilor, dar și celor mai de departe, colaboratori într-un fel sau altul, oameni interesanți cu care mi-am intersectat munca,  pentru frumoasa si rodnica colaborare de care m-am bucurat datorita îngăduinței si bunătății domniilor voastre.

Mulțumesc șefilor mei care mi-au arătat multă înțelegere, excelente îndrumări și iubirea lor ca o o dimineață însorită!

Multumesc familiei CFR MARFA CLUJ care a fost o scenă nu totdeauna confortabilă, dar in care fiecare dintre d-voastra si-a jucat excelent rolul, întinzând o mâna și un gând plin de iubire, să-mi pot împlini rolul potrivit partiturii aduse si descifrate cu măiestrie de inegalabilul nostru director (regizor) de scenă, directorul Sucusalei de Cluj.

Nu va mira deci pe nimeni că aduc vii multumiri, in mod special, cu multă emoție si căldură, cu multă prețuire, cu sinceritate, celui care a fost pe tot parcursul, un monument de abilitate, competență și bunătate, Domnului Director al Formatiei “Sucursala CFR MARFA Cluj”, onorabilul domn –  Vasile PETRULEA!

Dumnealui ne-a condus cu deosebita pricepere, cu discreție și măiestrie, cu mână forte, după împrejurări, punând in practică spusele sfântului Augustin: “Iubește și fă  tot ce vrei!” Adica, pe înțelesul tuturor, Trăiește și muncește  în armonie și în pace cu ceilalti ! Făcându-ți cu conștiinciozitate sarcinile de serviciu, să nu aduci nici un prejudiciu celorlalți.

Multumesc, înainte de final, sotiei mele, care m-a ajutat permanent, mi-a tolerat multele imperfectiuni si m-a inconjurat cu multa dragoste si înțelegere!

DAR ÎN FAPT toate multumirile mele se cuvin a fi aduse Mărețului si Bunului Dumnezeu, creatorul si sustinatorul nostru si al tuturor lucrurilor ! Amin!

(2. Moment poetic-

Citesc o celebră poezie (prea puțin parafrazată), al celui mai celebru poet român

Odă (in nanometru’ credinței) 

Nu credeam să-nvăț a muri vreodata;
Cu spiritul vesnic tânar, înfășurat în filosofii,
Ochii mei ‘nălțam visători la steaua
Divinității.

Când deodată tu răsăriși în cale-mi,
Suferință tu, dureros de dulce…
Și cât de adânc m-afundase voluptatea morții
Ne-ndurătoare.

Jalnic ard de viu chinuit ca Nessus,
Ori ca hercul inveninat de haina-i;
Focul meu a-l stinge nu pot cu toate
Apele mării.

De-al meu propriu vis mistuit mă vaiet,
Pe-al meu propriu rug, mă topesc în flăcări…
Mai pot să re-nviu luminos din el ca
Pasărea Phoenix ?!

Piara-mi din ochi tristețile din cale,
Vino iar în sân, credință divină;
Ca sa pot muri linișitit, pe mine
Mie redă-mă, ca eu să fiu Tu !

[“Am fost răstignit impreuna cu Cristos, și trăiesc dar nu mai trăiesc eu, ci Cristos trăieste in mine. Si viața, pe care o trăiesc acum în trup, o trăiesc in credinta in Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit si S-a dat pe Sine însusi pentru mine“. – Galateni 2.20 ]

(3.)  Cuvinte de laudațio

(3.1) DIPLOMA, oferita prin grija colegilor si a superiorilor mei, prin mâna celor care au semnat in dreptul functiei de Director, având in fundal un Tren care ne-a purtat fara intrerupere pe drumul de fier al vietii, pe care s-au inserat câteva cuvinte standard de pretuire reciproca, m-a onorat mai mult decât se poate crede ca ar putea insemna ceva oarecum tipizat caruia-i atribui in sfârsit un nume. Multumesc din inima!

Aceasta sarbatoare a fost posibila prin râvna pe care a manifestat-o constant primul meu sef, Dumitru Hara, căruia-i sunt  foarte îndatorat.

Apoi, multumirile mi se indreaptă către doamna director Luminița Popa (numită de doar câteva zile), care si-a dat acordul să ne putem manifesta în voie, în timpul și spațiul adecvat. Îi multumesc pentru franchețea prezentei sale, asa cum ne obisnuise a fi, un personaj aparte printre noi ceilalti CFR-iști.

Insă, piatra unghiulară, de rezistență a ceea ce a fost și este CFR Marfă Cluj, se identific cu personalitaatea domnului Director Vasile Petrulea, care ne-a strâns pe toti in jurul său, cum o facuse cu atâtea alte prilejuri, dând consistență si sens lucrurilor si locurilor comune, rouă binefacatoare venită din cer.

DOMNIA SA ne-a coplesit de-a dreptul prin consistenta cadourilor, inepuizante suveniruri pentru lungul drum al zilei catre noapte.

– o felicitare si CD cu melodii Sfânta-i sara de Craciun cu Stefan Hrusca

– imagini si informatii pe CD CLUJ NAPOCA –Municipiu cu vocatie europeana

– colectie de 4 CD cuprinzând 80 de ani de muzica in 80 de melodii, sub genericul, Cele mai frumoase melodii românesti difuzate vreodata la radio.

– o Agenda carnet pentru a nota florile gândului, asa cum ne indeamna N.Iorga, pentru a nu se pierde pentru totdeauna…

SIMBOLUL PIERDUT Secretele romanului– o carte emblematica de descifrare a secretelor unui celebru roman a lui Dan Brown, „Simbolul Pierdut”, celebru odata cu scrierea romanului politist de fictiune Codul lui Da Vinci, importanta carte in domeniu scrierilor pline de mister istoric si religios, pe prima sa pagina mâna priceputa cu scrisul inteligent si inconfundabil, dl director V.P. însereaza cu generozitate următoarele scumpe cuvinte:

Cu toată dragostea,
prietenia și multumirile mele unui distins coleg și prieten
16.XI.2010”  Vasile Petrulea

(3.2) MESAJUL scris al sefului și prietenului meu, Cornel Neagota, a jalonat cu precizie nu numai prima si cea de a doua intâlnire, peste ani, dintre noi, dar face si o bună în prag de despărțire… “un om care preferă să vorbească de literatură sau filosofie, care citește romane și mai puțin schemele electrice ale locomotivelor, cu abilități în folosirea cuvintelor (stare care l-a molipsit pentru scris)…”, m-a mișcat profund pentru o bună mărturie privitoare la modesta-mi trecere prin viața sa.

(3.3) MESAJUL FELICITĂRII, unor scumpi colegi, citită de sărbătorit în fața tuturor:

« Colaboratorului și prietenului nostru- Gheorghe Danciu,
Un capitol din viața dvs. se încheie acum.
Un altul nou va începe în curând.
Astazi e prima zi a restului vietii dvs.,
in care vă dorim ca Pensia să fie o perioadă specială
petrecută alaturi de familie, nepoți si prieteni.

Să fiți sănătos si să vă bucurați de fiecare zi din viață!
Cu drag,
Colegii Serviciului Resurse Umane
Nicoleta, Mariana, Cristi, Florica, Ramona.»

(3.4) DIVIZIA TEHNICA, prin doamna sefă de  divizie, Mariana Tat, insotita nu numai de serviciile din subordine, dar si de doamna Contabilă Șefă, Mariana Galoș,  asa cum cu totii ne strânseram inimile lângă si animați de directorul nostru, a prezentat o felicitare de grup.  Colectivul de doamne harnice si pricepute, impodobite cu doi sau trei barbati, alcatuiesc un buchet de mare forță, care au dat intotdeauna greutate realizarilor noastre. Ma gândesc totodată si la cei nementionati aici, deloc anonimi, modesti la locul lor de munca, unii cu functii importante. Dintre urările scrise retinem aici invitația caldă si nostalgică: “ Vă mai așteptam pe la serviciu (cei care vom mai fi, dacă ne veți mai găsi….)”

Cluj-Napoca, 03 Noiembrie 2010