Le-am cunoscut pe Ileana si pe Monika în urma cu ceva ani. Asteptau pe holul Universitatii din Oradea timide sa intre la interviu. Eram în comisie. Dupa ce le-am intervievat separat, le-am întrebat pe amîndoua, pentru ca se asteptau una pe cealalta:
– Vreau sa va întreb ceva personal si oarecum ciudat… pentru ca am vazut destule în acesti ani si modul în care au început unele studente facultatea si apoi felul în care au finalizat studiile… vreau sa va întreb daca modul în care purtati baticul deriva din convingerile voastre personale sau este o impunere din partea bisericii, a familiei…
– Este convingerea noastra, asa consideram ca dam respect parintilor si fratilor si ne pastram frumusetea pentru sot…
– Dar veti rezista?
– Da!
– Vreau sa vad daca asa veti termina studiile … Va voi urmari!
Au trecut anii. Au trecut amîndoua prin multe batjocuri. Li s-a strigat “pocaitele, calugaritele, baticoasele”.
Au fost umilite de-a lungul anilor de studii de unii profesori, de colegi, dar … cel mai trist, chiar de unele dintre colegele de confesiune evanghelica, chiar de coreligioare si chiar de alte studente din mediul penticostal. Bîrfite, invidiate, au învatat în asa fel încît la finalul anilor de studii li s-a recunoscut fara putinta de tagada superioritatea intelectuala si harnicia.
Au mers mai departe la master si au ramas în cadrul Universitatii Emanuel (universitate baptista) doua fete din mediul penticostal, Monika în administratie, Ileana, asistenta
Astazi Ileana si-a sustinut teza de doctorat, o teza excelenta, cu titlul Neomedievismul postmodern, coordonata de prof. dr. Stefan Borbely, în cadrul Universitatii Babes-Bolyai din Cluj.
A fost una dintre cele mai fascinante sustineri de teza doctorala la care am participat pîna acum.
Sigura pe ea, limpede, fara tremur în voce, rod al experientei didactice acumulate, Ileana s-a comportat ca o adevarata profesionista a conferintelor stiintifice. Ne-a purtat prin lumea jocurilor video, filmelor, prin Umberto Eco, Dan Brown, Robin Hood…
Prezentarea în Prezi realizata cu ajutorul lui Miriam Achim a fost, si spun asta fara ezitare, a fost probabil cea mai frumoasa prezentare de acest tip pe care am vazut-o pîna acum. M-am bucurat sa îi vad tatal fericit si surorile si fratii, toti cu emotii mai mari decît doctoranda.
Teza a primit calificativul Foarte Bine. Felicitari si … la mai mare. Astazi a fost una dintre acele zile în care m-am bucurat ca Dumnezeu m-a obligat sa devin profesor. Sînt atît de mîndru ca Dumnezeu le-a dat trecere înaintea Lui si înaintea oamenilor acestor fete! Iata ca nu exista nicio legatura între modul în care ne legam baticul si capacitatea intelectuala. M-am bucurat pentru modestia, fermitatea, consecventa si modul în care Ileana a ales sa îsi respecte ethos-ul de provenienta.
Sper sa organizam o prezentare si la Oradea cît de curînd sa va puteti convinge de calitatea tezei si de frumusetea prezentarii. Pe cînd Ileana îsi va reveni sper sa putem organiza iar una dintre coffe-ring-te avînd-o pe dînsa ca invitata.
PS. Uneori ma întreb …. care sînt totusi valorile pe care le îndosariaza în mintea lor baietii din generatiile care ne urmeaza?
Precizare: ce se afla între ghilimele în titlu este una dintre poreclele (trist lucru) care sînt aruncate dupa colturi de mintile înguste si de gurile largi.
Preluat (prin har) de pe blogul Marius Cruceru