Duminică, după predică, un vechi prieten mi-a trimis acest email: <<Am ascultat astăzi cu lacrimi mesajul dvs. si vă încurajez să scrieți un text căruia să-i dați drumul pe Internet!>> Apoi, Luni dimineața m-a sunat din nou. Nu m-am lăsat nici încurajat, nici înduplecat.

Aseară m-a sunat fiul meu din străinătate: <<Tati, să nu-i judeci pe tineri!>> Claudiu este și el unul din milioanele de tineri care au plecat după mineriadă și nu s-au mai întors. Mi-am amintit că în Decembrie ’89, când avea doar 15 ani, am împărțit împreună coloanelor de demonstranți, toți cozonacii pregătiți de mamaia lui pentru Crăciun. Apoi în piața Universității, seară de seară, am cântat: Noi de-aicea nu plecăm, nu plecăm acasă, Până nu vom câștiga libertatea noastră. Când am semnat declarația de la Timișoara, cel ce ținea evidența, m-a întrebat ce profesie am. Și când a aflat că sunt pastor, a exclamat: Ăsta da golan! M-au invitat în balcon și am rostit rugăciunea Tatăl Nostru. Abia am început, și toată piața Universității a îngenuncheat și a rostit cu voce tare rugăciunea. Simțeam că Dumnezeu era prezent acolo! Continue reading “Pastor Vasile Alexandru TALOȘ: Noi nu sărim în foc?” →