de Andrei Nicolae

Sâmbătă, la București a avut loc anuala paradă a homosexualilor, la care au luat parte câteva sute de persoane. Unul dintre cele mai interesante momente ale evenimentului a fost dialogul dintre o bătrână care stătea cu icoana-n mână în fața bisericii Sfântul Vasile de pe Calea Victoriei și un homosexual.

Homosexualul: „..Nu pot să stau cu o femeie pe care n-o iubesc.

Femeia: Nu trebuie să-ți placă, ci dragostea

H: Păi da, și mie îmi plac bărbații.

F: Dragostea e altceva.

H: Dumnezeu înseamnă dragoste.

F: N-ai cum. O femeie e mult mai frumoasă decât un bărbat.

H: Atunci de ce femeile se căsătoresc cu bărbați, dacă sunt mult mai frumoase?

F: ….(neinteligibil) Noi vă iubim pe voi, dar nu păcatul. Păcatul nu-l iubim, dar pe voi vă iubim și o să reveniți la Dumnezeu.

H: Eu nu sunt împotriva lui Dumnezeu, dar Dumnezeu înseamnă dragoste.

F:  Prima poruncă e să-L iubești pe El.
H: Și eu nu-L iubesc?

F:  Dacă-L iubești, faci ce spune El.

H…moment de pauză. Nu luați în considerare fiecare cuvânt scris în Biblie (tânărul se retrage).

Sfânta Scriptură sau Biblia, condamnă în mod repetat homosexualitatea. „ Cartea Leviticul consideră homosexualitatea printre păcatele cele foarte grave fiindcă este o aberație sexuală iar cei implicați într-o astfel de nelegiuire devin nefolositori sfidând legile morale și pe cele ale creației divine și de aceea se și propunea pedeapsa cu moartea. Și despre Onan, al cărui nume semnfică „puternic, viguros” care n-a vrut să se nască un fiu pentru fratele său care murise, Dumnezeu l-a omorât ca pe unul care nu era folositor (Fac. 38, 10). De subliniat că și în cazul acestei nelegiuiri nu se pronunță de către legiuitor o sentință fără o justificare reiterându-se ca și pentru alte fapte grave sintagma: “să piară răul din mijlocul vostru”. Preocuparea majoră a Legiuitorului Suprem era ca răul individual sau colectiv să nu ia proporții și să nu devină, prin imitație, un rău imposibil de controlat (Lev. 20, 13). Porunca; „Să nu fie nici un sodomit din fiii lui Israel” (Deut. 23, 17) a fost respectată cu sfințenie de către fiii poporului ales. Pedepsirea homosexualilor prin foc ori sabie atrăgea atenția asupra necesității menținerii purității vieții aici în lume, dar putea fi în același timp și un fel de avertisment al pedepsei eshatologice prin focul care îi aștepta pe cei vinovați de acest păcat, ca unii care aidoma lui Onan sunt nefolositori.