CARMEN MARIN: CÂNDVA

ab112cfa-be8c-4301-a362-9dd8a56e96fd

Cândva

Într-o varǎ am fost copac.
Cu frunzele mele împodobeam pǎmântul,
Şi tot atunci seva îmi picura prin gene,
Trezindu-mǎ dimineaţa, în zâmbetul catifelat al soarelui. Continue reading “CARMEN MARIN: CÂNDVA”

CARMEN MARIN: Ceai cu aromǎ de vis

de5aa3de-8678-48fe-aefb-3d3699314f96

Ceai cu aromǎ de vis

Tu ai bǎut un ceai cu aromǎ de vis?
L-ai savurat pe genunchi ce se creionau în nopţi?
Ai simţit cum aroma lui îţi invada buzele ?
Ai râs cu poftǎ de speranţa care se chinuia sǎ-ţi batǎ la uşǎ? Continue reading “CARMEN MARIN: Ceai cu aromǎ de vis”

CARMEN MARIN: Cuvintele prind aripi când eşti scriitor

BALICuvintele prind aripi când eşti scriitor

A fi scriitor nu este uşor! Te naşti cu acest dat şi chiar atunci când crezi că poţi să îndeplineşti o altă menire nu poţi scăpa de misiunea pe care ţi-a dat-o Dumnezeu. Consider că atunci când poţi să aşterni cu pricepere şi dăruire, şi nu în ultimul timp cu iubire, cuvinte care prind contur eşti cu adevărat norocos!

De curând am citit o carte scrisă de doamna scriitoare Silvia Kaţz IanăşiDoar iubirea rămâne”. În prefaţa acestei cărţi, doamna scriitoare aşterne cuvintele cu o eleganţă uimitoare: „Această carte a ieşit ca un izvor din sufletul meu, aşa cum lumina iese din pământ sau cer. Prin cuvintele scrise aduc omagiu celui mai minunat sentiment a cărui substanţă magică, atunci când îşi găseşte drum spre mintea şi inima noastră, ne ajută să cunoaştem sensul vieţii IUBIREA! Ea trebuie să fie dialogul nostru permanent în toate momentele vieţii prin care trecem, fericiţi sau nefericiţi, deoarece IUBIREA este magia dintre noi…”. Continue reading “CARMEN MARIN: Cuvintele prind aripi când eşti scriitor”

Buzoianul George Alexe – a împletit rugăciunea cu poezia

GeorgeAlexe1Cultura românească se poate mândri cu nume mari, care s-au născut pe pământ buzoian, ducând mai departe cu ei, nostalgia locului natal. As fi nedreaptă daca n-as aminti nume precum: Vasile Cârlova, Vasile Voiculescu, Margareta Sterian, Mihaela Runceanu, Benone Sinulescu, si poate alţii, pe care vremurile îi vor scoate din negura uitării. Însa, de data aceasta am sa mă opresc asupra unui nume ce a ‚, strălucit ’’, prin comportament, dar si prin dragostea fata de poezie, si anume teologul si poetul George Alexe. Născut in frumoasa localitate de câmpie Smârdan, din comuna Brădeanu, judeţul Buzău, in ziua de 26 noiembrie 1925, George Alexe a fost fiul unor oameni simpli, agricultori, dar cu mare dragoste de carte si de Dumnezeu, deoarece si-au îndrepatat fiul, spre seminarul teologic ’’Kesarie Episcopul’’, devenind elev al acestei strălucite instituţii, intre anii 1937-1945. Studiile universitare le continuă la Facultatea de Teologie din Bucureşti, fiind un student emerit, intre anii 1945-1948. Continue reading “Buzoianul George Alexe – a împletit rugăciunea cu poezia”

CASTELUL PELES, RESEDINTA REGILOR ROMÂNIEI

de Carmen MARIN

România, se poate mândri cu unul dintre cele mai frumoase castele din Europa. Constructia sa s-a facut în vremea regelui Carol I, între anii 1873 si 1914. Considerat ca unul dintre cele mai importante edificii de tip istoric din România, se evidentiaza prin caracterul sau de unicat si este prin valoarea sa artistica si istorica si unul, din cele mai importante monumente din Europa.

 

Dupa alegerea sa ca domn al României, 1866, principele Carol I, viziteaza Sinaia fiind fascinat de frumusetea locurilor. Domnitorul hotaraste sa se zideasca castelul, într-un loc pitoresc, cumparând terenul (1000 de pogoane). Arhitectii Johannes Schultz si Karel Liman, fac din acest edificiu un „sediu’’ al noii dinastii. Au lucrat la constructia lui, circa 300 de muncitori, fiind supravegheati de aproape, de chiar domnitorul Carol. Acesti muncitori erau de toate neamurile: români salahori si carutasi, italieni zidari, albanezi si greci sapatori în stânca, germani arhitecti, maghiari dulgheri, turci arzând caramida, polonezi sapatori în piatra, cehi fierari, francezi gradinari. Nu au existat ziduri, domnitorul considerând ca acest castel este al tuturor, singura poarta fiind aceea a cetatii Vidin, în razboiul independentei (1877-1878).

 

Asadar, castelul Peles a fost inaugurat în anul 1883, iar asezarea sa n-a fost întâmplatoare. Ridicat pe Valea Prahovei, se învecina cu Predealul, care pe vremea aceea era granita României, cu Austro-Ungaria. Dupa unirea Transilvaniei cu Vechiul regat, Pelesul se va gasi în inima tarii. La sfintirea castelului în anul 1883, regele a rostit urmatoarele cuvinte: „Am cladit acest castel, ca semn trainic ca sunt adânc înradacinat în aceasta frumoasa tara, îndeplinind o datorie sfânta si închinând zidirea cu vin românesc, în cinstea si fericirea României’’. Si tot atunci poetul Vasile Alecsandri a urat: „Din stramosi când un domn sau un boier mare, intra în casa noua poporul îi ureaza: sa ai atâtea cinstiri si atâtea biruinte câte grinzi si caramizi sunt în casa; atâta fericire câte graunte de nisip sunt în ziduri. Aceasta urare o facem astazi în numele poporului întreg’’. Între peretii acestui castel s-au luat hotarâri importante pentru tara, una dintre acestea fiind, neutralitatea României în primul razboi mondial. Cei care i-au trecut pragul au fost: regi, regine, scriitori, muzicieni. Însa, cea mai importanta vizita a fost aceea, a împaratului Franz Joseph, în 1896, care impresionat de grandoarea castelului si de frumusetea acestuia, a facut numeroase fotografii. Chiar daca a fost inaugurat în 1883, Pelesul se va extinde mereu, pâna în anul 1914, anul mortii regelui Carol I. La Peles s-a nascut, în 1893, viitorul rege Carol al II-lea (1930-1940), iar în 1921, s-a nascut regele Mihai I, fiul regelui Carol al II-lea. Castelul Peles detine 160 de camere si mai multe intrari si scari interioare. În apropierea Pelesului se mai gaseste, alte doua constructii mai mici, Pelisorul si Foisorul. „Sala de teatru” din interiorul castelului, „Holul de onoare”, „Biblioteca regala”, „Salile de arme”, „Sala de muzica”, „Sala florentina”, „Sala maura”, „Sala de concerte”, „Apartamentul imperial”, „Sala de consilii”, „Cabinetul de lucru”, „Salonul turcesc” si „Dormitorul regal”, sunt cele mai importante sali de vizitat, din castel.

 

Frumusetea castelului, este aratata si de vitraliile, care au fost cumparate din Elvetia si Germania, piese datând din secolele XV si XVII. Cele sapte terase ale Pelesului, au fost decorate cu statui de piatra, fântâni si vase ornamentale din marmura de Carrara. Turisti din S.U.A, Australia, Japonia, Noua Zeelanda, au vizitat castelul, ramânând impresionati de acest monument, ce dateaza din a doua jumatate a secolului al XIX-lea. Pelesul va ramâne resedinta familiei regale pâna în 1948, când este confiscat de regimul comunist. Desi, castelul putea fi vizitat înca de pe vremea regelui Carol I, devine muzeu în 1953. Banii cheltuiti cu castelul Peles între 1875 si 1914, au fost de 16 milioane lei-aur. Nicolae Ceausescu a vizitat castelul regal, destul de rar. Dupa revolutia din 1989, Castelul Peles si Pelisorul au fost deschise vizitatorilor. Guvernul României, în anul 2006 retrocedeaza castelul fostului rege Mihai I. Fostul rege a decis sa pastreze în continuare, calitatea de muzeu a castelului.

 

10 Mai 2011

 


Ninge-ma!

By Carmen Marin 

Ninge-mi pe frunte, frumoasa zapada,
Ninge-mi, pe umarul meu.
Acopera-ma craiasa, cu dorul de gheata,
Si da-mi bucuria sarutului tau.

Ninge-mi pe suflet, cu solzii de platina,
Hai ninge-mi si ochii ce dor,
Zambeste-mi tu, doamna si nu fi sfioasa,
Da-mi bucuria trupului tau.

De sarbatori

De sarbatori, ma asez cu gandul la masa,
Il servesc cu tacam de argint si fin portelan,
Il poftesc sa guste bucata aleasa,
Din tava vietii umpluta iar.

De sarbatori, colind pe la case uitate,
De amintiri si sperante ce mor,
Sunt primita cu colaci si cu cupe de vin varsate,
De batrani tremurand,de anii cei grei.

De sarbatori il astept, pe Hristos sa vina,
Asa cum vine in fiecare an,
Steaua Sa va fi pe cer din nou senina,
Vazuta iar de Melcheor, Gaspar si Baltazar.

De sarbatori astept dimineti mai senine,
Cu zapezi si cu roua de gheata,
Voi culege in palmele pline,
Visuri, ganduri si pofta de viata.

Carmen Marin