Ceai cu aromǎ de vis

Tu ai bǎut un ceai cu aromǎ de vis?
L-ai savurat pe genunchi ce se creionau în nopţi?
Ai simţit cum aroma lui îţi invada buzele ?
Ai râs cu poftǎ de speranţa care se chinuia sǎ-ţi batǎ la uşǎ?

Eu,da.
Într-o orǎ a destinului am bǎut ceaiul parfumat.
Mi-a încǎlzit toate gândurile.
Mânile miroseau a mentǎ.
Şi sufletul mirosea.

Tu ţi-ai pregǎtit un ceai între o secundǎ ce înmugurea,
Şi alta care dispǎrea în noapte?
Ai crezut cǎ ceaiul va uni suflete stinghere,
Rǎtǎcite în abis?

Mǎ tem cǎ da.
L-am pregǎtit când aripile îngerilor mei se odihneau.
L-am savurat pânǎ la ultima picǎturǎ.
Râzând de clipǎ,
Ca apoi sǎ cant împreunǎ cu destinul meu.

Carmen Marin